Examen Previzualizare intrebari

Total
Disciplina
întrebări

A.T.I. ŞI MEDICINĂ DE URGENŢĂ 296 Preview

UROLOGIE 151 Preview

RADIOLOGIE ŞI MEDICINĂ NUCLEARĂ 320 Preview

MEDICINĂ INTERNĂ 456 Preview

ONCOLOGIE ŞI HEMATOLOGIE 292 Preview

Despre scintigrafia tiroidiana se poate spune ca:

A. Permite evaluarea prezentei canalelor de Ca++ din membrana miocitelor
B. Se poate realiza cu 131I
C. Ofera indeosebi detalii structurale
D. Permite depistarea tesutului tiroidian ectopic
E. Reprezinta imagistica functionala a tiroidei
F. Nu se poate realiza cu 99mTc MIBI
G. Se poate realiza cu 99mTc
H. Imaginea se formeaza in relatie cu densitatea tisulara
I. Utilizeaza campul magnetic
J. Se poate realiza cu 18F FDG

Despre scintigrafia miocardică se poate spune că:

A. Se poate realiza cu proba de stress farmacologic
B. Se realizeaza intotdeauna prin achizitie planara
C. Permite realizarea unui diagnostic diferential intre ischemie si infarct miocardic
D. Se poate realiza cu proba de efort
E. Permite evaluarea viabilitatii miocardice
F. Este esentiala pentru diagnosticul pericarditei
G. Se poate realiza cu 99mTc
:
H. Se poate realiza cu 99mTc MIBI
I. Imaginile nu se achizitioneaza niciodata prin SPECT
J. Se poate realiza cu 131I

Despre scintigrafia osoasa se poate spune ca:

A.                             Permite diagnosticul de metastaze osoase osteocondensante
B.                               Imaginile se achizitioneaza doar in primele 30 minute dupa
administrarea radiotrasorului
C.                             Imaginile evalueaza atenuarea radiatiilor gamma in relatie cu
densitatea osoasa
D.                            Poate permite evidentierea MTS osoase cu pana la 6 luni anterior unei
imagini patologice pe radiografie
E.                              Nu poate vizualiza decat metastazele osteocondensante
F.                             Poate include achizitia Os 3 faze
G.                             Radiofarmaceuticul utilizat frecvent este 99mTc HDP
H.                               Se poate efectua cu 99mTc Nanocoll
I.                             Nu se poate realiza daca s-a efectuat anterior o investigatie cu
substanta de contrast iodata
J.                             Se realizeaza cu achizitie de imagini corp intreg

Despre scintigrafia tumorala se poate spune ca:

A. Nu se poate utiliza pentru tumorile cerebrale
B. Nu permite decat evaluarea tumorilor primare
C. Se poate realiza cu 99mTc MIBI in unele forme de neoplasme
D. Se poate realiza cu 18F FDG
E. Se poate realiza doar cu imagini planare
F. Nu se poate realiza prin PET-CT
G. Permite evaluarea metastazelor dar nu si a tumorii primare
H. Se poate realiza cu 131I in cazul cancerului tiroidian
I. Se poate realiza cu 99mTc HDP pentru tumorile osoase
J. Se poate realiza cu 99mTc Tektrotyd pentru evaluarea receptorilor la somatostatina

Despre domeniul medicinii nucleare se poate spune ca:

A. Furnizeaza imagini functionale
B. Utilizeaza radiozotopi emitatori gamma in SPECT
C. Orice investigatie de medicina nucleara dureaza maxim o ora de la admistrarea
radiofarmaceuticului
D. Radiatia gamma este detectata atat in SPECT cat si in PET
:
 E. Include imaginile corp intreg
F. Fiecare imagine nou achizitionata dupa administrarea unei singure doze de
radiotrasor inseamna o iradiere suplimentara a pacientului
G. Dispozitivul gamma camera emite radiatii gamma
H. Utilizeaza radiozotopi emitatori de pozitroni in PET
I. Include doar domeniul imagistic diagnostic
J. Imagistica diagnostica se poate face si cu radiozotopi emitatori de protoni

Despre PET se poate spune ca:

A.                                Radiatia detectata este radiatia gamma
B.                                 Este un acronim pentru Proton Emission Tomography
C.                               Achizitia este tomografica
D.                                 Dispozitivul PET emite radiatii gamma
E.                                Utilizeaza radioizotopi emitatori de pozitroni
F.                               Se realizeaza cu o gamma camera cu 2 capuri de detectie
rectangulare
G.                               Radioizotopul cel mai utilizat este 99mTc
H.                               Cel mai utilizat radiotrasor este 18FFDG
I.                                Este esentiala pentru diagnosticul evolutiv oncologic
J.                                Radiatia detectata este radiatia beta

Despre radiatiile gamma se poate spune ca:

A.                               Nu sunt detectate in SPECT
B.                                Reprezinta una dintre cele 3 caracteristici esentiale ale
radioizotopului ideal
C.                                 Sunt radiatii produse prin tranzitii electronice
D.                                Sunt utilizate in diagnosticul imagistic functional
E.                               Doar in cazul starii metastabile sunt emise fara radiatii corpusculare
insotitoare
F.                                 Sunt radiatii care includ protoni
G.                                Sunt mai putin nocive decat radiatiile corpusculare, daca nu au
energie mare
H.                               Reprezinta agentul fizic utilizat in medicina nucleara
I.                                Se utilizeaza in RMN
J.                               Nu sunt detectate in PET

8. Despre gamma camera se poate spune ca:

A. Nu poate avea 2 capete de detectie
:
 B. Detecteaza radiatia gama
C. Poate fi gamma camera SPECT
D. Poate fi gamma camera PET
E. Nu poate realiza achizitii tomografice de imagini
F. Poate realiza doar imagini planare
G. Include minimum un cap de detectie
H. Nu este permisa stationarea langa o gamma camera care functioneaza, dar nu are
pacient pe patul de detectie, deoarece emite radiatii
I. Emite radiatii gamma
J. Este un dispozitiv de detecție in medicina nucleara

9. Despre scintigrafie se poate spune că:

A. Nu poate fi realizata prin achizitie corp intreg
B. Se obtine dupa administrarea unui radiofarmaceutic pacientului, in functie de organul
explorat
C. Gamma camera este un dispozitiv care nu emite radiații
D. Pacientul este sursă de radiații dupa administrarea radiotrasorului, o perioada de timp
E. Agentul fizic care formează imaginea provine din interiorul organismului pacientului
F. Nu se pot realiza achizitii dinamice de imagini
G. Poate diferenția 2 țesuturi cu aceeași densitate tisulară dacă au naturi diferite
H. Toate imaginile se achizitioneaza la 15-20 minute
I. Poate fi realizata doar prin achizitie SPECT
J. Nu se poate realiza decat prin achizitie statica de imagini

Despre metoda scintigrafica se poate spune ca:

A. Se obtine o harta de distributie a radioizotopului in organul explorat
B. Se poate realiza cu radioizotopi emitatori alpha
C. Ofera imagini predominant structurale
D. Are rezolutie mai mare decat CT sau RMN
E. Imaginile obtinute pot fi doar in alb si negru
F. Scintigrafia conventionala utilizeaza radioizotopi emitatori gamma
G. Achizitia tomografica poate fi SPECT sau PET
H. Ofera imagini predominant functionale
I. Se pot realiza imagini tomografice sau planare, dar doar statice
J. Poate oferi informatii despre un tesut ectopic

11. Despre 131I se poate afirma ca:

A.    Este considerat prima formă de abordare teragnostică
:
 B.    Se poate folosi pentru scintigrafia tiroidiană diagnostică
C.    Emite doar radiație gamma
D.     Este o stare metastabila
E.      Se foloseste doar in terapie
F.   A fost unul dintre principalii radioizotopi emiși în accidentul nuclear de la Cernobîl
G.      Este un izotop stabil al iodului
H.    Poate fi folosit in scintigrafia miocardica
I.    Poate fi folosit in scintigrafia renala
J.    Se poate folosi pentru radioiodoterapia cancerului tiroidian

12. Despre un radiofarmaceutic se poate spune ca:

A. Poate fi reprezentat de radioizotopul însuși, in unele cazuri
B. Poate fi reprezentat de radioizotop + moleculă vectoare
C. Se elimină în primul rând pe cale renală
D. Poate include un radioizotop emitator alpha
E. Se poate administra intravenos
F. Poate include un izotop stabil
G. Se elimina doar pe cale renala
H. Se poate administra per os
I. Se foloseste si ca substanta de contrast in CT
J. Se foloseste si ca substanta de contrast in RMN

13. Despre 99mTc se poate afirma ca:

A. Energia de emisie este de 140keV
B. Are timp de injumatatire de 6 ore
C. Are caracteristici foarte apropiate de cele ale radioizotopului ideal
D. Emite si radiatie beta de insotire
E. Este folosit si in tratament
F. Energia de emisie este de 511keV
G. Este forma matastabila
H. Timpul de injumatatire este de 7 zile
I. Este un izotop stabil
J. Emite doar radiatii gamma

14. Despre radiozotopii utilizati in medicina nucleara diagnostica se poate afirma ca:
A. Orice radioizotop al unui element poate fi folosit și în scintigrafie, dacă este în doză
mică
B. Pot fi emițători de pozitroni
:
C. 131I este primul radioizotop utilizat și în diagnostic și în terapie
D. Niciun radioizotop dintre cei emisi in cadrul accidentului de la Cernobil nu poate fi
folosit in medicina nucleara diagnostica
E. Pot fi emițători alpha
F. Pot fi emițători gama+beta
G. Trebuie sa aiba timp de injumatatire doar de ordinul minutelor
H. Pot fi emițători gama
I. Unii pot reprezenta singuri radiofarmaceuticul
J. Energia de emisie nu poate depasi 100KeV

15. Despre radiozotopoterapie se poate afirma ca:

A. In cazul cancerului tiroidian se utilizeaza 125I
B. 18FFDG se utilizeaza de rutina
C. Se poate realiza cu 131I
D. Este esentiala in tratamentul cancerului tiroidian
E. Se poate realiza cu 99mTcHDP in tumorile osoase
F. Nu se poate realiza cu 123I
G. Radiozotopii utilizati trebuie sa fie emitatori de radiatii corpusculare
H. Se poate realiza cu 99mTc MIBI in cancerul de san
I. Nu se poate realiza cu 99mTc
J. Doar cancerul tiroidian beneficiaza de tratament cu radioizotopi

16. Despre 131I se poate afirma ca:

A. Se utilizeaza in terapia cancerului tiroidian
B. Se utilizeaza in PET
C. Se utilizeaza doar in diagnostic
D. Se poate utiliza in scintigrafia diagnostica, in doze foarte mici
E. Emite si radiatii corpusculare
F. Are energie de emisie de 140keV
G. A fost emis in accidentul de la Cernobil
H. Emite doar radiatii gamma
I. Are timp de injumatatire de 6 ore
J. Are timp de injumatatire de ordinul zilelor

17. Despre 18F FDG se poate afirma ca:

A. Evidentiaza tesuturile consumatoare de glucoza
B. Este cel mai utilizat radiotrasor in PET
C. Mecanismul de captare celulara implica transportori de glucoza
:
 D. Radioizotopul este metastabil
E. Radiozotopul emite radiatii gamma
F. Poate fi folosit in scintigrafia tumorala
G. Poate fi folosit in scintigrafia miocardica
H. Se poate utiliza in SPECT-CT
I. Se poate utiliza in SPECT
J. Radioizotopul are timp de injumatatire 6 ore

18. Despre 99mTc se poate afirma ca:

A. Se poate utiliza in PET
B. Poate radiomarca HDP
C. Poate radiomarca FDG
D. Poate fi utilizat in achizitii statice
E. Se poate utiliza singur sau in combinatie cu o molecula vectoare
F. Se poate utiliza in terapia cancerului
G. Are timp de injumatatire de 6 ore
H. Se poate utiliza singur pentru evaluarea evolutiei cancerului osos
I. Se produce in ciclotron, de rutina
J. Poate diferenția 2 țesuturi cu aceeași densitate tisulară dacă au naturi diferite

19. Despre un ”radioizotop ideal” se poate afirma ca:

A. Are emisie gama pură
B. Radioizotopul cu caracteristicile cele mai apropriate de radioizotopul ideal este 99mTc
C. Are energie de emisie 100 – 200 keV
D. Este definit pentru scintigrafia convențională, inclusiv SPECT
E. Are emisie corpusculară însoțită de emisie gamma
F. Un radioizotop cu caracteristici apropriate de radioizotopul ideal este 99Tc
G. Are timp de înjumătățire scurt, de ordinul minute-ore
H. Radioizotopul cu caracteristicile cele mai apropriate de radioizotopul ideal este 131I
I. Are timp de înjumătățire scurt, de ordinul secundelor
J. Are energie de emisie peste 511 keV

20. Termenul Teragnostic se referă la:

A. Diagnostic cuplat cu terapie
B. Nu exista acest termen in medicina
C. Terapia prin RMN
D. Se refera doar la terapia externa cu radiatii
E. Utilizarea scintigrafiei receptorilor la somatostatina in TNE
:
F. Utilizarea de radiozotopi emitatori gamma si corpuscular in diagnostic, respectiv
tratament
G. Terapia cu radiatii Tera
H. Utilizarea 131I in cancerul tiroidian
I. Tumorile neuroendocrine pot fi abordate teragnostic
J. Nu se refera la terapia cu radioizotopi

Mediastinul este regiunea anatomică ce are drept limite:

A. Lateral – pleura parietală;
B. Posterior – șanțuri costo-vertebrale;
C. Inferior – diafragm;
D. Superior – linia occipital;
E. Anterior – stern;
F. Superior – apertura toracică;
G. Inferior – scizura orizontală;
H. Posterior – sternul;
I. Lateral – humerus;
J. Anterior – cordul;

Radiografia toracică standard evidențiază în explorarea mediastinului:

A. Prezența și tipul calcificărilor;
B. Aspectul septurilor din tumora cu celule germinale;
C. Priza de contrast a tumorilor timice;
D. Secțiuni multiplanare a structurilor;
E. Diferențele dintre leziunile tumorale și fibroză;
F. Neivaziv, patologia coronarelor;
G. Liniile și contururile mediastinale;
H. Deplasarea structurilor normale;
I. Extensia pleurală;
J. Extensia în structurile parenchimatoase;

În studiul mediastinului, explorările imagistice au ca scop:

A. Scintigrafia evidențiază deplasarea structurilor normale;
B. Scintigrafia – studiul formațiunilor expansive tiroidiene;
C. Ecografia poate vizualiza structuri lichidiene accesibile;
D. IRM-ul apreciază extensia intra-rahidiană a formațiunilor expansive posterioare;
E. CT-ul vizualizează contrast spontan foarte bun al structurilor vasculare;
F. Radiografia ghidează biopsia percutană;
:
G. IRM-ul calculează densitatea tumorilor mediastinale;
H. Examenul baritat esofagian – permite caracterizarea tisulară a leziunilor;
I. Examenul baritat esofagian – evaluează afectarea esofagului;
J. CT-ul toracic localizează leziunile în compartimentele mediastinale;

Aparțin mediastinului anterior:

A. Aorta ascendentă;
B. Pericardul;
C. Vena cavă superioară;
D. Esofagul;
E. Aorta descendentă;
F. Lanțul ganglionar mediastinal anterior;
G. Vena azygos;
H. Canalul thoracic;
I. Cordul;
J. Lanțul ganglionar simpatic;

Aparțin mediastinului mijlociu:

A. Hil drept;
B. Aorta ascendentă;
C. Traheea;
D. Vena azygos;
E. Ganglionii limfatici ai bifurcației ;
F. Fascia endotoracica;
G. Atriul stang;
H. Canalul thoracic;
I. Esofagul;
J. Lanțuri ganglionare paratraheale;

Despre gușa tiroidiană intratoracică putem afirma ca:

A. La CT este hipodensă nativ;
B. Scintigrafia I 131 evaluează funcțional gușa ectopică ;
C. Poate prezenta calcificări grosiere ;
D. CT-ul evidențiază o leziune cu densitate lichidiană ;
E. Pe radiografie apare o opacitate în mediastinul posterior;
F. Este o opacitate care lărgește medistinul superior ;
G. Este o leziune cu contur net ;
H. Leziunea nu are priză de contrast la explorarea CT;
:
 I. Reprezintă hiperplazia tiroidiei ;
J. La CT structura este intotdeauna omogenă ;

Sunt mase mediastinale anterioare:

A. Carcinomul tiroidian;
B. Chistul de duplicație esofagiană;
C. Timomul ;
D. Gușa tiroidiană intratoracică;
E. Seminomul;
F. Neuroblastomul;
G. Tuberculomul;
H. Chist neuroenteric;
I. Neoplasmul bronho-pulmonar;
J. Chistul pleuro-pericardic;

Despre limfomul mediastinal putem afirma ca:

A. Adenopatiile sunt frecvente în limfoamele Hodgkin și non-Hodgkin ;
B. IRM este de elecție pentru bilanțul leziunilor ;
C. CT- de elecție pentru decelarea leziunilor reziduale la ganglioni în hipersemnal T2 ;
D. Radiografia pulmonară ajută în bilanțul afectării extratoracice ;
E. Radiografia toracică arata lărgire mediastinală bilaterală cu contur policiclic ;
F. Examenul baritat esofagian ajută în stadializare;
G. Ecografia abdominală este utilă în monitorizarea adenopatiilor abdominale ;
H. Reprezintă cea mai frecventă neoplazie mediastinală ;
I. Radiografia toracică poate evidenția opacități liniare perihilare – invazie pulmonară ;
J. Radiografia toracică ghidează biopsia ;

Tumorile neurogene mediastinale :

A. Sunt mase mediastinale anterioare ;
B. Nu asociază osteoliză sau eroziuni vertebrale ;
C. Provin din nervii intercostali;
D. Pot fi benigne sau maligne;
E. Sunt mase mediastinale posterioare ;
F. IRM nu este necesar în evaluarea lor ;
G. Schwanomul și neurofibromul pot fi leziuni multiple, în cadrul neurofibromatozelor;
H. Provin din ganglionii simpatico;
I. Timomul este o tumora neurogenă ;
J. Sunt leziuni chistice ;
:
Despre masele mediastinale mijlocii putem afirma ca:
A. Adenopatiile mediastinale sunt frecvente în limfomul Hodgkin și non-Hodgkin ;
B. Radiologic, adenopatiile determina lărgirea bilaterală a mediastinului, asimetrică, cu
contur policiclic ;
C. CT toracic nu este folositor pentru bilanțul leziunilor;
D. Hiperplazia timică este o masă mediastinală mijlocie;
E. Adenopatiile mediastinale pot fi de origine infecțioasă ;
F. Nu apar în leucemie;
G. Adenopatiile mediastinale pot fi de origine maligna ;
H. IRM toracic este folosit pentru monitorizarea răspunsului therapeutic;
I. Patologia mediastinului mijlociu este dominată de adenopatii ;
J. Sunt reprezentate doar de leziuni maligne;

In legatura cu chistul bronchogenic, putem afirma ca:

A. IRM-ul permite identificarea conținutului proteic sau hemoragic ;
B. CT-ul evidențiază o masă cu densitate lichidiană în vecinătatea carinei;
C. Este frecvent localizat în etajul superior al mediastinului;
D. Se localizează în vecinătatea carinei ;
E. Pe radiografie apare ca o imagine hidro-aerică;
F. Pe radiografie se decelează o opacitate mediastinala ;
G. Este o leziune maligna ;
H. Este o formațiune chistică mediastinala ;
I. Zonele de osteoliză sunt caracteristice chistului bronchogenic ;
J. CT-ul evidențiază o masă solidă;

Tumorile cu celule germinale mediastinale :

A. Sunt reprezentate de teratom chistic;
B. Sunt reprezentate de lipom ;
C. Sunt reprezentate de limfom ;
D. CT-ul nu este util în diagnosticarea lor ;
E. Sunt reprezentate de chistul pleuro-pericardic;
F. Sunt reprezentate de carcinom embrionar;
G. Sunt reprezentate de coriocarcinom;
H. Nu au un conținut mixt (calcificări, dinți) ;
I. Radiografic, se vizualizeaza ca o opacitate mediastinala ;
J. Sunt reprezentate de seminom ;

Rolul CT în patologia mediastinală:

:
 A. Permite caracterizarea tisulară;
B. Este completat de radiografia de torace pentru a localiza leziunile în compartimentele
mediastinale
C. Confirmă prezența unei mase mediastinale;
D. Este metoda de elective pentru evaluarea extensiei vertebrale ;
E. Nu este folosit pentru evaluarea răspunsului la tratament
F. Ghidează biopsia percutană;
G. Are o sensibilitate mică pentru detectarea leziunilor de mici dimensiuni
H. Diferențiază componenta intraspinală de cea intracanalară extradurală;
I. Precizează extensia locala a leziunilor;
J. Detectează prezența ganglionilor mediastinali;

Avantajele IRM in patologia mediastinală:

A. Este o metodă de explorare mai rapidă decat CT;
B. Caracterizează cu acuratețe masele chistice;
C. Permite evaluarea maselor localizate la nivelul aperturii toracice;
D. Este folosit in cazuri selectate;
E. Apreciază extensia intra-rahidiana a formațiunilor expansive posterioare;
F. Este folosit de rutină;
G. Oferă un contrast foarte bun al structurilor vasculare și al cavităților cardiace;
H. Evaluează invaziv patologia vaselor mari;
I. Nu utilizează secțiuni multiplanare (axiale, coronale, sagitale);
J. Este inferior examinării radiografice ;

Hipertransparențele și imaginile mixte mediastinale:

A. Sunt reprezentate de lipom;
B. Apar în abcesul mediastinal;
C. Apar în pneumomediastin;
D. Sunt reprezentate de limfom;
E. Sunt reprezentate de chistul pleuro-pericardic;
F. Apar în gusa plonjanta ;
G. Apar în hernia hiatală;
H. Apar în esofagoplastii;
I. Fara enunt
J. Sunt evidențiate radiografic și CT;

Despre radiografia toracică putem afirma ca:

A. Radiografiile segmentare se centrează pe zona de interes;
:
 B. Incidența de profil se realizează cu pacientul cu mainile în șolduri și coatele trase
înainte;
C. Distanța focar-film este de 1,5-2 m;
D. Incidența Fleischner se folosește pentru evidențierea sinusurilor costo-diafragmatice;
E. Ajută în calculul densităților structurilor;
F. Radiografia standard se efectuează în apnee post-inspir profund;
G. Incidența antero-posterioară este preferată, fiind utilizată de rutină;
H. Radiografia de profil se centrează pe linia axilară medie, la nivel T5-6;
I. Incidențele oblice sunt frecvent folosite pentru patologia pulmonară;
J. Radiografia în expir se utilizează pentru evidențierea pneumotoraxului în cantitate
mica;

Reprezintă indicații de CT toracic:

A. Cardiomiopatia hipertrofică;
B. CT cu rezoluție înaltă (HRCT) în studiul adenopatiilor mediastinale ;
C. Ciroza hepatica;
D. Neoplasmul bronho-pulmonar;
E. Limfoame mediastino-pulmonare;
F. Leziunile de plex brachial ;
G. Embolia și infarctul pulmonar;
H. Traumatismele toracice;
I. Alergia la contrast ;
J. Evaluarea nodulilor solitari pumonari;

Despre hipertransparența pulmonară putem afirma:

A. Apare în bronșiectazii;
B. Apare în pleurezie;
C. Apare în hidatidoză;
D. Peretele unei caverne neoplazice este subțire ;
E. Suprafața internă a peretelui este anfractuoasă în caverna neoplazică ;
F. Reprezintă accentuarea trasparenței unei regiuni toracice ;
G. Este determinată de creșterea opacității parietale ;
H. Poate fi datorata scăderii vascularizației pulmonare (stenoza arterei pulmonare) ;
I. Forma localizată este delimitată de un perete opac ;
J. Apare în pericardită ;

Opacitatea toracica poate fi determinată de:

A. Plămânul polichistic congenital ;
:
 B. Scăderea vascularizației pulmonare în stenoza de arteră pulmonară ;
C. Cavernă neoplazică ;
D. Pneumomediastin ;
E. Emfizem pulmonar ;
F. Modificări parietale toracice ;
G. Creșterea patului vascular în plămânul de stază ;
H. Pleurezie închistată ;
I. Pahipleurită ;
J. Sindrom de umplere alveolară ;

Despre opacitatea pulmonară:

A. Conturul opacității poate fi net sau imprecis delimitat ;
B. Nodulii pulmonari au dimensiuni mai mici de 1,5 mm ;
C. Intensitatea mică a opacității corespunde unor leziuni calcificate ;
D. Cele circumscrise pot fi nesistematizate și sistematizate ;
E. Opacitățile liniare intestițiale sunt determinate de îngroșarea foițelor pleurale ;
F. Opacitățile liniare pot fi interstițiale, parenchimatoase li pleurale ;
G. Opacitățile liniare pleurale sunt dispuse în rețea și sub forma liniilor Kerley A, B, C ;
H. Macronodulii pulmonari au dimensiuni peste 10 mm ;
I. Opacitățile liniare pot aparține interstițiului pulmonar, parenchimului sau pleurei ;
J. Cele circumscrise pot fi nodulare sau liniare ;

Sindromul alveolar retractil (atelectazia) se manifesta radiologic prin :

A. Devierea controlaterală a mediastinului;
B. Leziuni cu aspect de ”sticlă mată” ;
C. Ascensionarea hemidiafragmului;
D. Mărirea de volum a hemitoracelui afectat ;
E. Atracția scizurilor spre leziune ;
F. Deplasarea hilului;
G. Aspect în ”fagure de miere” al hemitoracelui afectat ;
H. Hiperinflație compensatorie a plămânului normal;
I. Prezența bronhogramei aerice;
J. Îngustarea spațiilor intercostale ;

Despre sindromul interstitial putem afirma:

A. Se caracterizeaza prin scizură supranumerară;
B. Se caracterizeaza prin opacități în ”sticlă mată”;
C. Se caracterizeaza prin micronoduli ;
:
 D. HRCT este metoda imagistia de elecție ;
E. Se caracterizeaza prin nivel hidro-aeric ondulant;
F. Se caracterizeaza prin aspect reticular ”in retea”;
G. Se caracterizeaza prin imagini hidro-aerice;
H. Se caracterizeaza prin umplere alveolară cu bronhogramă aerică;
I. Se caracterizeaza prin unghiuri cardio-frenice obtuze;
J. Se caracterizeaza prin aspect reticulonodular;

Despre hamartomul pulmonar putem afirma:

A. Este o tumoră disembrioplazică;
B. Este o tumoră pulmonară maligna;
C. Are contur neregulat, spiculat;
D. Este o leziune cu creștere rapidă în dimensiuni ;
E. Prezintă calcificări amorfe;
F. Radiologic, este o opacitate rotunda;
G. Are radiologic intensitate medie;
H. CT-ul evidențiază o leziune cu densități lichidiene
I. CT evidențiază o masă de țesut moale cu densități solide;
J. Este localizat frecvent central, perihilar;

Neoplasmul bronhopulmonar central exobronșic:

A. Este o opacitate cu contur neregulat și prelungiri în parenchim;
B. Este o opacitate nodulară care face corp comun cu mediastinul;
C. La examenul CT, își crește densitatea dupa administrarea de contrast ;
D. Este o opacitate nodulară la nivelul hilului ;
E. Este o imagine mixtă cu nivel hidro-aeric ondulant;
F. Este o opacitate de intensitate mare;
G. Este o opacitate bine delimitată, cu contur regulat;
H. Este o opacitate nodulară tangentă la peretele toracic ;
I. La examenul CT tumora este hipovascularizată ;
J. Se dezvoltă în interiorul lumenului bronșic ;

Diagnosticul diferențial al neoplasmului bronhopulmonar exobronșic include:

A. Infiltratul tuberculos precoce;
B. Plămânul polichistic congenital
C. Disecția de aorta;
D. Tuberculomul;
E. Hamartomul;
:
 F. Pericardita;
G. Miliara tuberculoasă;
H. Metastază pulmonară hematogenă unică;
I. Bronșiectazia cilindrică;
J. Chistul hidatic pulmonar;

Cancerul de vârf pulmonar (sindrom Pancoast-Tobias):

A. Determina invazia plexului brahial, explorata de elecție prin scintigrafie osoasă ;
B. Determina invazia plexului brahial, explorata de elecție prin CT ;
C. Pacientii se pot prezenta cu dureri la nivelul membrului superior ;
D. Determina liza arcurilor anterioare ale coastelor 7-9;
E. Nu necesita IRM pentru explorare ;
F. Determina radiografic o hipertransparență cu contur regulat;
G. Examenul CT evidențiază tumora și liza osoasă;
H. Determina radiografic o opacitate intensă, omogenă;
I. Poate determina liza apofizelor transverse T1-T2 ;
J. Determina sindromul Claude Bernard-Horner;

Despre rolul metodelor imagistice în cancerul bronho-pulmonar putem afirma :

A. Scintigrafia osoasă este utilă pentru evaluarea cancerului de vârf pulmonar ;
B. CT poate aprecia extensia locală, regională și la distanță;
C. IRM nu poate aprecia extensia mediastinală;
D. Pe examinarea CT cancerul bronho-pulmonar apare în hipersemnal T2;
E. Scintigrafia evidențiază metastazele osoase;
F. CT este util în stadializare ;
G. Radiografia evidențiază tumora și adenopatiile;
H. IRM este util în evidențierea extensiei la nivelul pericardului și cordului ;
I. Radiografia poate ajuta la determinarea densității tumorii ;
J. CT abdomino-pelvin evidențiază extensia loco-regională;

Aspecte radiologice întâlnite în bronșiectazii:

A. Imagini hidroaerice;
B. Opacități și hipertransparențe liniare bazale;
C. Adenopatii mediastinale;
D. Incizuri la nivelul coastelor;
E. Desen pulmonar accentuat hilio-bazal;
F. Radiografia toracică nu poate fi normală ;
G. Buton aortic dilatat, cu calcificări ;
:
H. Hipertransparențe multiple formând imaginea în rozetă;
I. Opacități și hipertransparențe rotunde de mici dimensiuni;
J. Opacități nodulare cu dimensiuni mari ;

In pneumonia franc lobară :

A. O radiografie toracică normală la prezentare trebuie repetată după 2-3 zile în
suspiciunea clinică ;
B. Radiologic, evidentiem sindrom de umplere alveolara;
C. Radiografia toracică trebuie repetată după 6 luni pentru a exclude o neoplazie ;
D. Anomaliile radiologice pot apărea mai târziu faţă de semnele clinice.
E. În resobție, intensitatea opacității crește;
F. Opacitatea traversează scizura, limita cu aceasta fiind imprecisa;
G. În perioada de resobție, apare bronhograma aerică;
H. Una dintre modalitatile de resorbție este în ”tablă de șah” ;
I. În perioada de stare, opacitatea este triunghiulară cu vârful în hil și baza la periferie;
J. Dimensiunile teritoriului pulmonar afectat se reduc

Diagnosticul diferențial al bronhopneumoniei se face cu:

A. Plămânul polichistic congenital;
B. Pneumonia lobară;
C. Chistul hidatic;
D. Tuberculomul;
E. Bronșiectaziile chistice;
F. Bronho-pneumonia tuberculoasă;
G. Miliara carcinomatoasă;
H. Caverna neoplazică;
I. Metastazele pulmonare hematogene;
J. Tuberculoza miliară;

Abcesul pulmonar:
A. Se poate complica cu disecție de aortă ;
B. În stadiul de supurație, opacitatea pneumonică are intensitate mai mare unde s-a
produs necroza ;
C. În stadiul de constituire, se prezintă ca o opacitate cu aspect de pneumonie lobară ;
D. Stadiul de constituire se mai numește și stadiu post-vomică ;
E. După vomica, apare o imagine hidro-aerică cu nivel ondulant;
F. Se poate vindeca fără sechele ;
G. Nu determina niciodata în timp fenomene de fibroză in jur ;
:
H. Se poate complica cu bronșiectazii ;
I. Miliara tuberculoasă reprezintă un diagnostic diferențial ;
J. Trebuie diferentiat de chistul hidatic rupt ;

Reprezinta aspecte radiografice întâlnite în pneumoniile interstițiale:

A. Opacități liniare formând un triunghi hilio-bazal -triunghiul gripal;
B. Lărgirea mediastinului;
C. Multiple hipertransparențe formând imaginea în rozetă;
D. Desen pulmonar perihilar accentuat uni- sau bilateral;
E. Opacitate nodulară unică, cu calcificări centrale ;
F. Aspect de sticlă mată;
G. Incizuri costale;
H. Opacitati miliare, micronodulare cu aspect bronho-pneumonic;
I. Opacități nodulare care se pot extinde la un segment ;
J. Multiple hipertransparențe, predominant bazal, fără perete propriu;

Despre primoinfecția tuberculoasă putem afirma:

A. Șancrul de inoculare este o hipertransparență cu perete subțire ;
B. Tuberculoza primară nu evoluează spre vindecare;
C. Caverna primară este cel mai frecvent întâlnit element al complexului primar ;
D. Adenopatia este elementul patologic cel mai frecvent vizibil ;
E. Radiologic, se evidentiaza complexul primar tuberculos;
F. Adenopatia este o opacitate cu contur neregulat, spiculat;
G. Primoinfecția poate fi ocultă, fără imagine radiologică ;
H. Complexul primar este format din șancru de inoculare, adenopatie și cavernă ;
I. Vindecarea poate fi făcută cu calcificări la nivelul șancrului de inoculare și a
ganglionilor;
J. Opacități liniare, sinuoase, localizate între șancrul de inoculare și adenopatie
sugerează limfangită ;

Sunt complicații ale primoinfecției tuberculoase:

A. Caverna secundară;
B. Caverna ganglionară;
C. Stenoză mitrală;
D. Pleurezia serofibrinoasă;
E. Miliara tuberculoasă;
F. Caverna primară;
G. Miocardită;
:
H. Chistul hidatic;
I. Pneumonia cazeoasă;
J. Pneumonia stafilococică;

Infiltratele tuberculoase precoce:

A. IRM pulmonar este examinarea de elecție;
B. Cu tratament, se poate obține resorbție completă fără sechele ;
C. Fără tratament, evoluează spre cazeificare;
D. Sunt focare de alveolită cazeoasă;
E. Determină pericardită;
F. Infiltratul rotund Fleischner este localizat în mediastinul inferior;
G. Pe radiografia toracică apar sub forma unor hipertransparențe cu perete gros;
H. Infiltratul nebulos este o opacitate apicală difuză neomogenă ;
I. Apar prin reactivarea bacililor Koch din sechelele tuberculozei primare;
J. Infiltratul Assmann este o opacitate triunghiulară;

Despre tuberculom putem afirma:

A. Opacitate cu contur spiculat;
B. Poate fi staționar în timp;
C. Este localizat în bazele pulmonare;
D. Radiologic, este o opacitate rotund-ovalară;
E. Este o masă cazeoasă cu înveliș fibros;
F. Nu poate evolua spre excavare;
G. Apare în tuberculoza secundară;
H. Nu poate prezenta calcificări;
I. Apare prin încapsularea unui infiltrat précoce ;
J. Dimensiuni mai mari de 10 cm ;

Despre tuberculoza cavitară secundară putem afirma:

A. Asociază intotdeauna adenopatii mediastinale ;
B. Peretele este opac, cu grosime variabilă;
C. Se localizează apical;
D. Este o hipertransparență cu axul mare orizontal;
E. În diagnosticul diferențial sunt incluse metastazele pulmonare hematogene ;
F. Se poate infesta cu aspergillus, formand un aspergilom;
G. Este o opacitate cu contur policiclic ;
H. Este întotdeauna leziune unica;
I. Necesita diagnostic diferențial cu bula de emfizem ;
:
 J. În absența tratamentului, se vindecă cu o cicatrice stelată ;

Tuberculoza fibro-cazeoasă extensivă este caracterizată de:

A. Multiple imagini mixte cu nivele hidroaerice ondulante;
B. Lărgirea mediastinului;
C. Eroziuni ale coastelor și corpilor vertebrali;
D. Infiltrate;
E. Tesut cicatriceal fibros;
F. Pneumotorax;
G. Mărirea unghiului carinar;
H. Calcificări grosiere la nivelul butonului aortic ;
I. Simfize și îngroșări pleurale;
J. Emfizem și dilatații bronșice;

Despre chistul hidatic pulmonar putem afirma:

A. Chistul hidatic fisurat determina o imagine hidroaerică cu nivel ondulat;
B. Ruperea în pleură determina epanșament pleural;
C. Este o opacitate de intensitate medie, prin care se vede desenul pulmonar ;
D. Chistul hidatic rupt determina imagine hidro-aerică cu semilună aerică superior
(semnul Morquio);
E. Are contur regulat ;
F. Semnul patognomonic Rx pentru fisura chistului hidatic este “semiluna aerica”
Morquio ;
G. Aspectul CT - masă de țesut moale cu priză de contrast ;
H. Este o opacitate rotundă sau ovalară;
I. Cea mai frecventă localizare este pulmonară;
J. Prin angiografie facem diagnosticul diferențial între hidatidoză și metastazele
pulmonare hematogene;

Despre embolia pulmonară putem afirma:

A. Examenul CT cu contrast evidențiază trombi în trunchiul, ramurile centrale și
segmentare ale arterei pulmonare;
B. Infarctul pulmonar determina opacitate periferică, triunghiulară;
C. Diagnosticul diferențial include sarcoidoza;
D. Reprezinta obstrucția unui ram venos pulmonar ;
E. Angiografia IRM poate înlocui angiografia convențională;
F. Triada Westermark este formată din ascensionarea diafragmului, hilul pulmonar mărit
și hipertransparență localizată;
:
G. Etiologia este exclusiv tumorală;
H. Infarctul constituit se poate asocia cu pleurezie în cantitate mică ;
I. Radiografia toracică este explorarea de elecție ;
J. Arteriografia pulmonară este explorarea de prima intentie in urgenta ;

Cauzele pleureziei includ:

A. Metastazele cerebrale;
B. Leiomiomul uterin;
C. Infecții;
D. Neoplasmul mamar;
E. Gonartroza;
F. Pancreatita acută;
G. Diverticuloza colonică;
H. Insuficiența cardiaca;
I. Ciroza hepatica;
J. Glomerulonefrita ;

Sunt indicații ale ecografiei în studiul aparatului respirator:

A. Diferențierea între leziuni solide și lichidiene ;
B. Evaluarea lichidului pleural închistat;
C. Decelarea lichidului pleural în cantitate mică ;
D. Determinarea densității unei formațiuni expansive pulmonare;
E. Dirijarea puncției pleurale;
F. Stabilirea etiologiei lichidului pleural ;
G. Evaluarea permeabilității stenturilor coronariene;
H. Calcularea scorului de calciu al arterelor coronare;
I. Stadializarea TNM a neoplasmului bronho-pulmonar;
J. Studiul formațiunilor pulmonare adiacente peretului thoracic;

Tehnica de realizare a CT-ului toracic include :

A. Secțiuni realizate în respirație liberă;
B. Secțiuni discontinui de 5-10 cm;
C. Pacient a jeun;
D. Secțiuni contigui de 5-10 mm;
E. Poziționare în decubit ventral, cu mainile în sold;
F. Reconstrucții în plan sagital și frontal ;
G. Injectarea substanței de contrast la pacienti alergici ;
H. Se poate administra contrast intravenos și realiza achiziții postcontrast;
:
 I. Substanța de contrast injectată în vena jugulară ;
J. Ferestre de studiu: pulmonară, mediastinală și osoasă;

Despre pleurezia incipientă putem afirma:

A. Reprezinta acumularea de 50-100 ml lichid;
B. Se diagnostichează pe radiografia în incidență postero-anterioară ;
C. Determina lărgirea spațiilor intercostale;
D. Radiologic, se deceleaza opacitatea sinusului costo-diafragmatic posterior pe
radiografia de profil;
E. Se caracterizeaza prin mobilitate scăzută a diafragmului ;
F. CT identifică densități lichidiene intrapleurale ;
G. Reprezinta acumulare de mai mult de 1000 ml de lichid ;
H. Ecografic, se evidentiaza o bandă anecogenă supradiafragmatică;
I. Determina deplasarea în jos a diafragmului;
J. Determina deplasarea spre partea opusă a mediastinului;

Despre cancerul pumonar secundar putem afirma:

A. Metastazele hematogene sunt opacități multiple, bilaterale, cu intensitate medie;
B. Metastazele hematogene au contur spiculat, cu prelungiri în parenchimul adiacent;
C. Neoplasmul bronho-pulmonar nu dă decât metastaze cerebrale;
D. Diagnosticul diferențial al metastazelor hematogene include hidatidoza secundară;
E. Diagnosticul diferențial al metastazelor hematogene include pneumonia franc lobară;
F. Limfangita carcinomatoasă – opacități liniare sinuase și reticulare, de intensitate mică
și contur imprecis ;
G. Dau metastaze pulmonare neoplasmele de sân, rinichi, colon, stomac;
H. Miliara carcinomatoasă- micronoduli de dimensiuni variabile, cu contur imprecis ;
I. Calea de diseminare în cazul metastazelor pulmonare este exclusiv cea hematogenă;
J. Diagnosticul diferențial al miliarei carcinomatoase include abcesul pulmonar;

Silicoza:
A. Este o pneumoconioză;
B. Imaginea radiologică este reprezentată de hipertransparențe pulmonare ;
C. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ;
D. Opacitățile nodulare apar de la baza spre vârfuri ;
E. Hilurile pulmonare sunt normale în silicoză;
F. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ;
G. Radiologic are trei stadia;
H. Radiologic are doua stadia;
:
 I. Imaginea radiologică este reprezentată de opacități nodulare cu respectarea vârfurilor
și bazelor pulmonare;
J. În stadiul III adenopatiile hilare și mediastinale pot avea calcificări periferice ”în coaja
de ou”;

Despre pleurezia închistată putem afirma:

A. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
B. Poate fi închistata axillar;
C. Imaginea radiologică este o opacitate;
D. Lichidul este încapsulat datorită aderențelor pleurale;
E. În pleurezia închistată mediastinal, diagnosticul diferențial nu include tumorile
mediastinale sau adenopatiile;
F. Poate fi închistata in scizuri;
G. Poate fi închistata diafragmatic;
H. Imaginea radiologică este o hipertransparență ;
I. Nu poate fi localizată la nivel diafragmatic ;
J. În pleurezia închistată axilar diagnosticul diferențial nu include pahipleurita ;

Pahipleurita:
A. Poate fi sechelară după hemotorax, pleurezie purulentă sau tuberculoasă;
B. Nu poate conține depuneri calcare ;
C. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
D. Imaginea radiologică este o opacitate;
E. Pahipleurita calcară este secundara unui hemotorax, pleurezie purulentă,
tuberculoasă, azbestoză;
F. Diagnosticul diferențial include cancerul bronho-pulmonar;
G. Este o îngrosare pleurală;
H. Este o leziune pulmonara;
I. Pahipleurita generalizată se extinde la nivelul unui hemitorace ;
J. Imaginea radiologică este o hipertransparența ;

Pneumotoraxul:
A. Imaginea radiologică este o opacitate;
B. În pneumotoraxul sub presiune, aerul este în cantitate mica;
C. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac;
D. În pneumotoraxul sub presiune, mediastinul este atras spre pneumotorax;
E. Poate să apară prin ruperea bulelor de emfizem subpleurale;
F. Imaginea radiologică este hipertransparență fara desen pumonar;
:
G. Reprezintă aer in cavitatea pleurală;
H. În pneumotoraxul total, plamânul este colabat la hil ;
I. Poate să apară posttraumatic;
J. Diagnosticul diferențial nu include bula gigantă de emfizem ;

Hidropneumotoraxul:
A. Nu prezintă nivel lichidian;
B. Imaginea radiologică este o opacitate;
C. Diagnosticul diferențial nu include imaginile hidro-aerice;
D. Apare datorită ruperii în pleură a unei caverne tuberculoase ;
E. Apare datorită ruperii în pleură a unui abcès ;
F. Hipertransparența din pneumotorax are desen pulmonar;
G. Poate fi diagnosticat radiologic prin radiografie de torace ;
H. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
I. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac;
J. Apare datorită unui traumatism;

Tumorile pleurale:
A. Tumorile maligne pot determina osteoliză la nivelul coastelor;
B. Leziunea aparține de plamân;
C. Imaginea radiologică este o hipertransparență ;
D. Tumorile benigne sunt reprezentate de fibrom, angiom;
E. Tumorile maligne sunt reprezentate de lipom și condrom ;
F. Pot fi tumori maligne;
G. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
H. Mezoteliomul este o tumoră totdeauna benignă;
I. Imaginea radiologică este o opacitate;
J. Pot fi tumori benigne;

Tumorile pleurale:
A. CT evidențiază o îngroșare pleurală în placă sau nodulară;
B. Opacitățile formează un unghi obtuz cu peretele toracic ;
C. Tumorile maligne sunt reprezentate de mezoteliom, sarcom;
D. Nu pot determina osteoliză la nivelul coastelor;
E. Dacă leziunea este localizată în pleura scizurală mimează un nodul solitar pulmonar ;
F. Diagnosticul diferențial include pneumotoraxul;
G. Frecvent există lichid pleural;
H. CT nu poate aprecia invazia la nivel toracic ;
:
 I. Fibromul este o tumora malign;
J. Dacă leziunea este localizată în pleura scizurală mimează o pleurezie închistată;

Neoplasmul bronho-pulmonar:
A. Poate fi endobronșic sau exobronșic;
B. Cancerul bronho-pulmonar exobronșic este o opacitate cu contur net;
C. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic nu determină atelectazie;
D. Diagnosticul diferențial include metastaza pulmonară unică;
E. Examenul CT evidentiaza o masa de țesut moale care nu își creste densitatea după
administrarea substanței de contrast
F. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic poate determina atelectazie;
G. În cancerul bronho-pulmonar periferic exobronșic opacitatea este localizată la nivelul
hilului;
H. Diagnosticul diferențial include hamartomul;
I. Poate fi central sau periferic;
J. Imaginea radiologică caracteristica in metastaza hematogena pulmonara este o
hipertransparență;

În patologia diafragmatică:
A. Examenul baritat gastro-duodenal/ clisma baritată – evidențiază segmentul de tub
digestiv herniat;
B. Examenul CT nu este folosit in patologia diafragmatică;
C. Herniile Morgagni apar printr-un hiatus pleuro-pericardic localizat posterior;
D. Herniile posttraumatice sunt secundare unor traumatisme închise sau plăgi;
E. În paralizia diafragmatică, diafragmul are poziție înaltă și este imobil cu mișcările
respiratorii;
F. Tumorile maligne sunt reprezentate de sarcoame;
G. Herniile Bochdalek sunt parasternale;
H. Aplazia și hipoplazia diafragmului determină apariția unor hernii diafragmatice;
I. Tumorile maligne sunt reprezentate de neurofibroame ;
J. Tumorile maligne nu asociază pleurezie ;

Azbestoza:
A. Nu asociaza risc de malignitate ;
B. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ;
C. Nu prezinta ingroșări pleurale ;
D. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ;
E. Nu prezinta calcificări;
:
 F. Leziunile pleurale sunt reprezentate de mezotelioame pleurale ;
G. Radiologic, se evidentiaza aspect reticular fin în câmpurile pulmonare inferioare;
H. Radiologic, se poate evidentia cancer bronho-pulmonar dupa o expunere mai lungă
de 20 de ani ;
I. Radiologic, se evidentiaza aspect de fagure de miere ;
J. Este o patologie infectioasa;

Ingrosarea intimei arteriale peste 2 mm, cu aspect hiperecogen, sugerează

diagnosticul de:
A. disecție;
B. anevrism;
C. placa de aterom calcificata;
D. tromboza parietala recenta;
E. fistula arterio-venoasa;
F. ateromatoza;
G. ateromatoză calcificată;
H. placa de aterom fibroasa;
I. pseudoanevrism;
J. placa de aterom;

Care din următoarele variante tehnice sunt incluse în termenul de angiocardiografie:

A. coronarografia;
B. angiografia vertebrala;
C. angiografia mezenterica;
D. colangiografia percutana;
E. flebografia gambei;
F. angiocardiografia stângă;
G. angiografia carotidiana;
H. angiocardiografia dreaptă;
I. angiografia cu substractie digitala;
J. angiocardiopneumografia;

În stenoza mitrală, ecografia:

A. Evidențiază hipertrofie ventriculară stîngă;
B. Arată dilatarea crosei aortei;
C. Apreciază severitatea prin măsurarea ariei orificiului mitral;
D. Evidențiază calcificări valvulare mitrale;
E. Evidențiază calcificari valvulare aortice;
:
 F. Arată dilatarea aortei ascendente;
G. Evidențiază trombi intraatriali;
H. Evidențiază atriul stîng dilatat;
I. Măsoară aria orificiului mitral, care depășește 10 cm2;
J. Evaluează gradul fuziunii comisurale;

Pericardita lichidiană este diagnosticată radiologic prin:

A. ștergerea arcurilor siluetei cardiace;
B. calcificări pericardice;
C. revarsat lichidian pericardic circumferențial decelat CT;
D. sinusuri costo-diafragmatice obtuze;
E. sinusuri cardiofrenice obtuze;
F. cord global mărit cu predominanța diametrului transversal;
G. dilatarea crosei aortei;
H. cord mic;
I. stază vasculară pulmonară;
J. buton aortic normal;

Pericardita constrictivă este diagnosticată radiologic prin:

A. sinusuri cardiofrenice obtuze;
B. ingrosari pericardice decelate CT;
C. ștergerea arcurilor siluetei cardiace;
D. stază venoasă pulmonară;
E. cord global mărit cu predominanța diametrului transversal;
F. sinusuri costo-diafragmatice obtuze;
G. dilatarea crosei aortei;
H. cord mic;
I. calcificări pericardice;
J. buton aortic normal;

Tomografia computerizata (CT) cardiacă este utilă pentru:

A. diagnosticul arteriopatiei obliterante la nivelul arterei poplitee;
B. evaluarea hipertensiunii arteriale;
C. explorarea pacienţilor purtători de pacemaker;
D. diagnosticul pleureziei închistate;
E. vizualizarea arterelor coronare, cuantificarea stenozelor;
F. evaluarea grosimii pericardului;
G. evaluarea calcificărilor cartilajelor costale;
:
H. stabilirea scorului calcic coronarian;
I. vizualizarea dilatării aortei abdominale;
J. vizualizarea permeabilităţii stenturilor şi a bypassurilor coronariene;

Radiologic, staza vasculară din stenoza mitrală determină:

A. sinusuri costo-diafragmatice obtuze;
B. infarct pulmonar;
C. calcificări pericardice;
D. scăderea transparenţei pulmonare;
E. cord mic;
F. cordoane Sylla;
G. dilatarea venei cave superioare;
H. edem interstiţial cu linii Kerley, hemocromatoză;
I. edem pulmonar acut;
J. dilatarea crosei aortei;

Alegeti structurile cardio-vasculare care formeaza conturul normal al mediastinului

pe radiografia toracica:
A. artera pulmonara dreaptă;
B. trunchiul arterei pulmonare;
C. vena cavă superioară;
D. ventriculul drept;
E. crosa aortei;
F. atriul stâng;
G. vena azygos;
H. aorta descendentă;
I. ventriculul stâng;
J. atriul drept;

Radiologic, în stenoza aortică se evidențiază:

A. Bombarea arcului mijlociu stâng;
B. Dilatarea arterelor pulmonare în hil;
C. Bombarea arcului superior drept;
D. Aspect globulos al apexului cordului;
E. Bombarea arcului inferior stâng;
F. Aorta descendentă dilatată;
G. Calcificări aortice;
H. Buton aortic normal;
:
 I. Bombarea arcului inferior drept;
J. Buton aortic dilatat;

IRM cardiac este folosit pentru :

A. evaluarea calcificărilor pericardice;
B. vizualizarea amiloidozei miocardice;
C. vizualizarea fibrozei miocardului;
D. evaluarea cardiomiopatiei hipertrofice;
E. evaluarea anatomiei si grosimii pericardului;
F. evaluarea revărsatelor pericardice închistate post-chirurgie cardiacă;
G. evaluarea edemului interstitial pulmonar;
H. tratamentul intervențional al defectelor septale;
I. tratamentul intervențional al stenozelor coronariene;
J. calcularea scorului calcic;

CT toracic cu contrast intravenos poate diagnostica:

A. disecția de aortă;
B. îngroșarea pericardului;
C. anevrismul de aortă toracică;
D. aritmia extrasistolică;
E. stenoza carotidiană internă;
F. revărsatele pericardice închistate post-chirurgie cardiacă;
G. stenoza de arteră iliacă;
H. anevrismul de aortă abdominală;
I. tromboembolismul pulmonar;
J. hipertensiunea arterială;

Despre tumorile cardiace benigne se poate afirma că:

A. diferențierea tipurilor histopatologice se face prin CT;
B. diferențierea tipurilor histopatologice se face prin ecocardiografie;
C. explorarea IRM permite diferențierea între tumoră și tromb;
D. ecocardiografia permite diferențierea între tumoră și tromb;
E. histopatologic pot fi lipoame sau rabdomioame;
F. mixomul are localizare electivă în atriul stâng;
G. lipomul are localizare electivă în atriul drept;
H. mixomul are localizare electivă în ventriculul stâng;
I. histopatologic pot fi mixoame sau fibroame;
J. histopatologic pot fi de tip rabdomiosarcom;
:
In tetralogia Fallot întâlnim:
A. dextropoziţia aortei;
B. stenoza aortei dupa emergenta arterei subclaviculare stangi;
C. hipertrofia ventriculului drept;
D. arc aortic dublu;
E. dilatarea aortei descendente;
F. defect septal ventricular;
G. stenoză infundibulară pulmonară;
H. defect septal atrial;
I. dilatare atrială stîngă;
J. cianoză;

Ecocardiografia a devenit “standardul de aur” în diagnosticul:

A. trombozei intracavitare;
B. obstrucției coronariene;
C. permeabilității stentului coronarian;
D. pericarditei;
E. gradului de stenoza coronariană;
F. calcificărilor coronariene;
G. rupturii de cordaje;
H. viabilității miocardului;
I. vegetațiilor valvulare;
J. defectului septal atrial;

Dintre vasele mari mediastinale, radiografia standard evidențiază:

A. Crosa aortei;
B. Artera carotidă comună dreaptă;
C. Aorta ascendentă;
D. Artera carotidă comună stângă;
E. Vena azygos;
F. Artera subclaviculară stângă;
G. Vena hemiazygos;
H. Trunchiul arterei pulmonare;
I. Vena cavă superioară;
J. Vena cavă inferioară;

Pericardul se extinde de-a lungul:

A. Trunchiului arterei pulmonare;
:
 B. Venei cave inferioare;
C. Arterei pulmonare intermediare drepte;
D. Trunchiului venos brahiocefalic;
E. Venei cave superioare;
F. Venelor pulmonare;
G. Crosei aortei;
H. Aortei descendente;
I. Arterei pulmonare lingulare;
J. Venei azygos;

Radiografic, calcificari cardiace pot fi evidențiate pe topografia:

A. Arterei pulmonare stângi;
B. Liniilor Kerley;
C. Venei cave superioare;
D. Arterei pulmonare drepte;
E. Pericardului;
F. Arterelor coronare;
G. Venei azygos;
H. Miocardului;
I. Valvei mitrale;
J. Valvei aortice;

Mărirea de volum a atriului stâng se evidențiază pe radiografia toracică în incidență

postero-anterioară prin:
A. Alungirea arcului inferior stâng;
B. Lărgirea unghiului de bifurcație a traheei;
C. Opacitate de intensitate mare în ”centrul cordului”
D. Arc inferior drept cu dublu contur inversat;
E. Dilatarea aortei descendente;
F. Ridicarea vârfului cordului;
G. Arc inferior drept cu dublu contur festonat;
H. Bombarea arcului mijlociu stâng;
I. Unghi cardiofrenic obtuz;
J. Dilatarea crosei aortei;

Radiologic, bombarea arcului mijlociu stâng al mediastinului se intâlnește în:

A. Tetralogia Fallot;
B. Defect septal ventricular;
:
C. Cord pulmonar cronic;
D. Infarctul de miocard;
E. Stenoză aortică;
F. Defect septal atrial;
G. Stenoza mitrală;
H. Persistența canalului arterial;
I. Coarctația de aortă;
J. Insuficiență aortică;

Ultrasonografia Doppler este indicată în:

A. Evaluarea trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare;
B. Evaluarea lichidului pericardic;
C. Ghidarea puncției pleurale;
D. Depistarea cancerului de colon;
E. Evaluarea fluxului vascular în anevrisme;
F. Caracterizarea leziunilor tiroidiene;
G. Caracterizarea tumorilor cerebrale;
H. Calcularea scorului calcic;
I. Evaluarea obstrucțiilor carotidiene;
J. Cuantificarea stenozelor arterelor membrelor inferioare;

Angio-CT este indicată pentru:

A. Evaluarea donatorilor pentru transplant renal;
B. Diagnosticul pnemotoraxului;
C. Evaluarea fracturilor costale;
D. Diagnosticul bronhopneumoniei;
E. Stenoza arterelor renale;
F. Malformații vasculare cerebrale;
G. Evaluarea coxartrozei;
H. Evaluarea angiocolitei;
I. Evaluarea anevrismelor de aortă abdominală;
J. Tromboembolismul pulmonar;

In bolile miocardului, examenul IRM:

A. Poate diferenția cardiomiopatia hipertrofică de cele infiltrative;
B. Nu poate identifica ariile de fibroză;
C. Confirmă diagnosticul de miocardită acută prin prezența edemului miocardic pe
secvențele ponderate T2;
:
 D. Evidențiază ștergerea arcurilor cardiace;
E. Poate evidenția unghiuri cardiofrenice obtuze în cardiomiopatia dilatativă;
F. Poate evidenția fibroză miocardică anormală în amiloidoză și sarcoidoză;
G. Este util în evaluarea cardiomiopatiei dilatative;
H. Poate evidenția linii Kerley datorită stazei;
I. Arată o captare omogenă a gadoliniului în miocardita acută;
J. Detectează hipertrofia;

Constituie contraindicație pentru angiografia prin rezonanță magnetică:

A. Claustrofobia;
B. Reacții adverse moderate la contrastul iodat;
C. Fracturile craniene;
D. Clipuri vasculare cerebrale metalice;
E. Insuficiențe organice multiple;
F. Corpi străini metalici oculari;
G. Anevrismul de aortă toracică;
H. Unele implanturi auditive;
I. Pacemaker;
J. Stenoza carotidiană;

Indicațiile arteriografiei prin tehnica Seldinger includ:

A. Explorarea angiocolitei;
B. Evaluarea arteriopatiei obliterante la un pacient cu insuficiență renală care
contraindică angio-CT;
C. Identificarea sediului hemoragiei la un pacient cu tulburări de coagulare severe,
necorectabile;
D. Angioplastia stenozelor arteriale;
E. Diagnosticul rapid al unei leziuni arteriale la un pacient instabil hemodinamic;
F. Embolizarea terapeutică a tumorilor maligne;
G. Embolizarea malformațiilor arterio-venoase;
H. Diagnosticul patologiei arteriale;
I. Insuficiența respiratorie severă care nu permite realizarea decubitului;
J. Endoprotezarea stenozelor arteriale;

Materialele necesare pentru realizarea arteriografiei prin tehnica Seldinger includ:

A. Sondă tip Dormia;
B. Endoproteză biliară;
C. Cateter Cobra;
:
 D. Sondă naso-gastrică;
E. Ac cu mandren cu calibru de 16-18G;
F. Contrast iodat hidrosolubil;
G. Cateter de drenaj;
H. Contrast paramagnetic;
I. Cateter pigtail;
J. Fire ghid 150 cm lungime;

Pentru realizarea arteriografiei prin tehnica Seldinger:

A. Nu este necesară hemostaza la finalul procedurii;
B. Anestezia generală este întotdeauna necesară;
C. Puncția arterială se realizează după anestezie locală;
D. Asigurăm hidratarea optimă a pacientului pentru reducerea riscului de insuficiență
renală;
E. Pacientul trebuie să manânce cu 2 ore înaintea procedurii;
F. Este necesar acordul pacientului;
G. Controlul fluoroscopic este necesar în timpul procedurii;
H. Imediat după realizarea procedurii prin puncția arterei femurale, pacientul poate fi
externat;
I. Verificăm prezența pulsului la artera femurală;
J. Tratamentul cu anticoagulante nu influențează procedura;

Reprezintă complicație locală a puncției arteriale pentru realizarea unei arteriografii:

A. Embolizarea distală;
B. Hematomul;
C. Șocul vagal;
D. Reacția alergică severă la substanța de contrast;
E. Pseudoanevrismul;
F. Ruperea cateterului;
G. Disecția arterei femurale;
H. Febra;
I. Fistula arterio-venoasă;
J. Hemoragia;

Fistula arterio-venoasă:
A. Asociază întotdeauna extravazarea substanței de contrast injectată intraarterial;
B. Necesită angioplastie pentru remodelarea lumenului arterial;
C. Poate fi explorată invaziv și embolizată terapeutic arteriografic prin tehnica Seldinger;
:
 D. Poate fi explorată neinvaziv prin angio-RM;
E. Necesită tromboliză;
F. Poate fi o complicație locală a puncției arteriale pentru realizarea unei arteriografii;
G. Asociază reducerea lumenului vascular;
H. Poate fi urmarea vascularizației de neoformație tumorală;
I. Reprezintă o dilatație izolată a unei artere;
J. Angiografic se evidențiază retur venos precoce, concomitent cu timpul arterial;

Angiografic, vascularizația tumorală:

A. Prezintă șunturi arterio-venoase;
B. Crește riscul insuficienței renale;
C. Pastrează traiectul si calibrul vaselor parenchimului din jur;
D. Leziunile tumorale nu reprezintă o indicație pentru angiografie;
E. Este vascularizație de neoformație;
F. Este anarhică;
G. Nu poate fi diferențiată angiografic;
H. Tumorile maligne reprezintă contraindicație pentru angiografie;
I. Prezintă lacuri sangvine;
J. Este mai evidentă în tumorile hipervascularizate;

Constituie ram al aortei toracice:

A. Artera vertebrală stângă;
B. Trunchiul celiac;
C. Artera coronară stângă;
D. Artera carotidă comună stângă;
E. Artera carotidă comună dreaptă;
F. Artera carotidă internă stângă;
G. Trunchiul arterial brahiocefalic;
H. Artera coronară dreaptă;
I. Artera subclaviculară stângă;
J. Artera axilară dreaptă;

Coarctația aortei:
A. Prezintă frecvent o hipoplazie lungă în tipul infantil;
B. În tipul infantil, stenoza se întinde pe artera vertebrală dreaptă;
C. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul infantil;
D. În tipul infantil, stenoza este localizată distal de originea trunchiului brahiocefalic;
E. În tipul adult, stenoza este localizată distal de artera subclaviculară;
:
 F. Este o anomalie congenitală a aortei;
G. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul adult;
H. În tipul adult, stenoza este localizată distal de carotida internă stângă;
I. Este o boală dobândită post-traumatic;
J. Prezintă frecvent o stenoză lungă în tipul adult;

În coarctația aortei:
A. Radiografic se evidențiază incizuri pe marginea inferioară a coastelor 1-2 bilateral;
B. Radiografic se evidențiază dilatarea aortei descendente;
C. Ecocardiografia este utilă pentru diagnostic și monitorizare la copil;
D. Radiografic se evidențiază hipertrofia ventriculară stângă;
E. Angio-IRM permite aprecierea lungimii stenozei;
F. Radiografic se evidențiază incizuri pe marginea inferioară a coastelor 3-9 bilateral;
G. Ecocardiografia nu are indicații;
H. Radiografic se evidențiază dilatarea atriului stâng;
I. Angio-IRM nu permite vizualizarea stenozei;
J. Radiografic se evidențiază dilatarea aortei ascendente;

În anevrismul de aortă:
A. Aorta toracică este mai mică de 4 cm;
B. Calcificările apar frecvent în tipul aterosclerotic;
C. Tipul aterosclerotic este frecvent fusiform;
D. Aorta abdominală este dilatată peste 3 cm;
E. CT și IRM sunt cele mai bune metode imagistice pentru diagnostic și monitorizare;
F. Calcificările apar frecvent în tipul micotic;
G. Radiografia toracică este suficientă pentru diagnostic și monitorizare;
H. Tipul aterosclerotic este frecvent sacciform;
I. Aorta toracică este dilatată peste 4 cm;
J. Aorta abdominală este stenozată la nivel infrarenal;

În anevrismul de aortă, angiografia:

A. Este indicată la pacienții cu insuficiență renală;
B. Permite măsurarea cu acuratețe a trombozei parietale;
C. Este metoda de diagnostic de primă intenție;
D. Este o metodă neinvazivă de diagnostic;
E. Este rezervată planningului preoperator;
F. Permite aprecierea cu mare acuratețe a relației cu arterele coronare;
G. Permite aprecierea cu mare acuratețe a relației cu vasele mari;
:
H. Poate fi utilizată la copii, deoarece nu prezintă risc de iradiere;
I. Este limitată în aprecierea trombozei parietale;
J. Evaluează doar lumenul permeabil;

În disecția de aortă:
A. Tipul Stanford A prezintă risc mare de complicații;
B. Radiografia toracică evidențiază deplasarea calcificărilor intimale spre exterior;
C. Tipul Stanford B începe distal de emergența arterei subclaviculare stângi;
D. Nu sunt necesare examinări imagistice;
E. Tipul Stanford B începe la nivelul aortei ascendente;
F. CT nativ este suficient pentru aprecierea complicațiilor;
G. Aorta ascendentă este afectată în tipul Stanford A;
H. Examenele imagistice trebuie să aprecieze extensia la nivelul emergențelor;
I. Se formează un lumen dublu;
J. Tipul Stanford A afectează aorta descendentă;

În arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare:

A. Ecografia Doppler spectrală apreciază gradul stenozei;
B. Plăcile de aterom hipoecogene sunt calcificate;
C. Ecografia arată șunturi arterio-venoase;
D. Ecografia poate evidenția îngroșare parietală circumferențială;
E. Gradul stenozei nu poate fi apreciat ecografic;
F. Ecografia Doppler arată un flux omogen, liniar în stenoze;
G. Ecografia Doppler arată un flux neomogen, turbionar în stenoze;
H. Artera femurală profundă este o localizare frecventă;
I. Artera femurală superficială este o localizare frecventă;
J. Ecografia Doppler color arată absența fluxului în stenoze;

În arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare, angiografia:

A. Este contraindicată;
B. Evidențiază dilatații fusiforme determinate de plăcile intimale;
C. Este metoda care evaluează cel mai bine circulația colaterală;
D. Evidențiază imagini lacunare determinate de plăcile intimale;
E. Evaluează lungimea și calibrul stenozelor;
F. Evidențiază trombozele prin absența opacifierii segmentului afectat;
G. Este utilă pentru planificarea tratamentului;
H. Este indicată ca metodă de screening;
I. Nu este utilă în evaluarea stenozelor;
:
 J. Este limitată în evaluarea circulației colaterale;

În tromboza venoasă profundă, examenele imagistice:

A. Sunt inutile pentru diagnosticul pozitiv, deoarece aspectul clinic este sugestiv;
B. Identifică leziunile tumorale care determină compresiune venoasă și favorizează
tromboza;
C. Monitorizează evoluția sub tratament;
D. Evidențiază tromboza izolată în venele intramusculare ale gambei, cu risc mare de
embolie pulmonară;
E. Degrevează medicul curant de examenul clinic, care devine inutil;
F. Nu au valoare în monitorizarea evoluției;
G. Nu pot diferenția ocluzia venoasă de recanalizarea trombului;
H. Stabilesc extensia;
I. Evidențiază tromboza în venele iliace, cu risc mare de embolie pulmonară;
J. Stabilesc diagnosticul pozitiv;

În tromboza venoasă profundă, ecografia:

A. Este metodă de primă intenție;
B. Identifică trombul vechi, care este hipoecogen, puțin aderent la perete;
C. Identifică trombul vechi care este hiperecogen, aderent la perete;
D. Identifică trombul recent, care este hiperecogen, aderent la perete;
E. Identifică trombul recent, care este hipoecogen, puțin aderent la perete;
F. Arată creșterea diametrului venos în trombozele recente;
G. Este indicată doar la pacienții cu insuficiență renală;
H. A fost complet înlocuită de flebo-IRM;
I. Arată creșterea diametrului venos în trombozele vechi;
J. Evaluează îngroșările parietale posttrombotice;

Ecocardiografia:
A. Ecocardiografia de stres apreciază shunturile dreapta-stânga;
B. Pune în evidență structurile cordului în dinamică;
C. In modul M, obține imaginea structurilor cordului intr-un singur plan;
D. Varianta transesofagiană este utilă în studiul structurilor posterioare – valvă mitrală;
E. Utilizează modul 2D pentru detalii anatomice;
F. Nu poate calcula gradiente transvalvulare;
G. Este o metodă de explorare invazivă, folosind radiații X;
H. Este ”standardul de aur” în diagnosticul pericarditelor, tumorilor pericardice;
I. Ecocardiografia cu contrast se utilizează pentru a aprecia tulburările de motilitate în
:
 caz de ischemie;
J. Nu oferă date referitoare la debitul cardiac;

Radiația X este caracterizată prin:

A. Este produsă în tuburi fluorescente de tip radiogen;
B. Are lungimea de undă în domeniul nanometrilor;
C. Este o formă de radiație electromagnetică;
D. Este o radiație ionizantă;
E. Viteza de deplasare este aceeași cu a luminii în vid;
F. Este o forma de radiație magnetică;
G. Are o lungime de undă în domeniul angstromilor;
H. În aplicații medicale este produsă în tubul radiogen;
I. Este radiație neionizantă;
J. Viteza de deplasare este jumătate din viteza luminii;

Despre tubul radiogen putem afirma:

A. Căldura generată de tubul radiogen este disipată de către cupola plumbată;
B. Fasciculul de raze X generat este policrom și conține în primul rând radiație de
frânare;
C. Suprafața focarului este de maxim 1 mm pentru a asigura netitatea geometrică a
imaginii;
D. Fasciculul de raze X generat este monocrom pentru că este format în principal din
radiație caracteristică;
E. Rotația anodului cu 3600-10000 rpm previne deteriorarea focarului de către fasciculul
de electroni;
F. Energia cinetică a electronilor care lovesc anodul este transformată în caldură și raze
X;
G. Este constituit dintr-un anod și un catod aflați într-o incintă vidată;
H. Catodul și anodul sunt scufundați într-un fluid schimbător de căldură;
I. Tubul radiogen are două focare pentru a prelungi durata de viață a acestuia;
J. Catodul furnizează electronii prin încălzirea unui filament;

Metode imagistice care utilizează raze X:

A. Colangiografia percutană trans-hepatică;
B. Doppler-ul spectral;
C. Radiografia;
D. Computer-tomografia;
E. Ecografia;
:
 F. Tomografia plană
G. Spectroscopia prin rezonanță magnetică;
H. Angiografia cu substracție digitală;
I. IRM;
J. Scintigrafia;

Despre imaginea din computer-tomografie putem afirma:

A. Contrastul imaginii depinde de intervalul de densitate afișat nuanțe de gri, în limitele
capacității de diferențiere a ochiului uman;
B. Este o imagine direct digitală;
C. Utilizează ferestre de densitate, caracterizate de interval (WW) și mediană (WL);
D. Intensitatea (strălucirea) medie în imagine este determinată de valoarea medie a
intervalului ales;
E. Contrastul imaginii se reduce cu reducerea intervalului de densitate afișat;
F. Rezultă prin conversia coeficienților de atenuare, corespunzători fiecărui voxel din
secțiunea afișată, într-o nuanță de gri;
G. Este o imagine reconstruită;
H. Este o imagine digitală în 16-20 nuanțe de gri;
I. Un element de volum (voxel) este un paralelipiped cu baza de 1 mm2 și înălțimea
egală cu grosimea secțiunii;
J. Este o imagine digitală în 2000 de nuanțe de gri;

Un echipament de computer-tomografie este compus din următoarele elemente:

A. Generatorul de raze X;
B. Gantry (tunel) conținând tubul de raze X, detectorii, sistemul de achiziție a datelor,
sistemul de răcire, sistemele de colimare;
C. Computerul pentru prelucrarea datelor și generarea imaginilor CT;
D. Masa mobilă;
E. Generatorul de raze X capabil să genereze tensiuni de 0,2-3 T;
F. Sistemele de stocare/arhivare a imaginilor;
G. Gantry (tunel) conținâd magnetul, gradienții, sistemele de răcire;
H. Cușca Faraday;
I. O masă fixă, singurul element în mișcare fiind tubul radiogen împreună cu detectorii;
J. Formatorul de fascicul;

În legătură cu imagistica prin rezonanță magnetică putem afirma:

A. Are rezoluție spațială superioară CT;
B. Permite studii angiografice angioIRM, cu și fără substanță de contrast;
:
C. neegalată
D. Este utila în studiul tuturor regiunilor anatomice și organelor având o rezoluție tisulară
E. Este neinvazivă, nu utilizează radiații ionizante;
F. Cu excepția claustrofobiei, nu are contraindicații, întrucât este complet neinvazivă;
G. Se bazează pe fenomenul de rezonanță magnetică nucleară având ca țintă
preferențială atomul de hidrogen
H. Nu există aplicații IRM care să utilizeze fenomenul de rezonanță magnetică nucleară
aplicabilă altor atomi decât hidrogenul, datorită numărului mic reprezentat în corpul
uman;
I. Ca și la CT secțiunile se obțin plan axial, celelalte planuri fiind reconstruite din acesta;
J. Utilizează impulsuri de radiofrecvență în câmp magentic extern intens și omogen;

În legătură cu fenomenul de rezonanță magnetică nucleară aplicat atomilor de

hidrogen în IRM putem afirma:
A. Intensitatea pulsului de radiofrecvență are o valoare prag de la care se poate obține
semnal și depinde de intensitatea câmpului magnetic extern;
B. Aplicarea unui puls de radiofrecvență scoate protonii de H din starea de echilibru, la
care revin după încetarea acestuia cu emiterea unui puls de radiofrecvență cu aceeași
frecvență;
C. Apare la aplicarea unui impuls de RF cu frecvența egală cu frecvența de spin
D. Se datorează mișcării de precesie a protonului de hidrogen cu o frecvență specifică
care depinde de intensitatea câmpului magnetic extern;
E. Recuperarea magnetizării longitudinale (T1) nu este influențată de câmpul magnetic
extern
F. Mișcarea de precesie apare la aplicarea unui câmp magnetic extern;
G. Apare la aplicarea unui impuls de RF cu frecvența egală cu frecvența Larmor;
H. Intensitatea semnalului obținut depinde de concentrația protonilor de hidrogen în
țesuturi, timpul de emisie a undelor de RF, timpii necesari revenirii la starea inițială (T1
și T2);
I. Scăderea magnetizării transversale (T2) este puternic influențată de câmpul magnetic
extern;
J. Frecvența Larmor este specifică protonului de hidrogen și nu depinde de intensitatea
câmpului magnetic extern;

Despre imaginea IRM putem afirma:

A. Administrarea de contrast scurtează T1 și implicit crește contrastul;
B. Țesuturile cu T2 scurt apar strălucitoare în T2;
C. Țesuturile cu T1 scurt apar întunecate în T1;
:
 D. Depinde de densitatea de protoni;
E. Fara enunt
F. Depinde de timpul de relaxare T1 (timpul de reducere a magnetizării pe direcție
longitudinală);
G. Depinde de timpul de relaxare T1 (timpul de recuperare pe direcție longitudinală);
H. Depinde de timpul de relaxare T2 (timpul de reducere a magnetizării transversale);
I. Administrarea de contrast crește T1 și implicit crește contrastul;
J. Prezența fluxului în vase afectează contrastul imaginii și intensitatea semnalului
constituind baza pentru angio IRM;

Despre propagarea ultrasunetelor (US) în țesuturi putem afirma:

A. Majoritatea țesuturilor din organism au viteze de propagare apropiate;
B. Interfața dintre țesuturi se referă la barierele fizice dintre acestea;
C. US sunt atenuate și reflectate în țesuturi și la interfața dintre acestea;
D. Diminuarea progresivă a energiei US se numește impedanță acustică;
E. Toate țesuturile din corp sunt bune conducătoare ale US;
F. Viteza de propagare a US este direct proporțională cu rezistența mediului (impedanța
acustică);
G. Slabe conducătoare ale US: aer, plămân, os;
H. Bune conducătoare ale US: structurile pline cu lichid, țesuturile moi, mușchii, ficatul,
splina;
I. Rezistența mediului la propagarea undelor sonore se numește impedanță acustică;
J. Diferența de impedanță acustică la interfața dintre două țesuturi determină reflexia
completă a US;

Între caracteristicile US utilizate în medicină întâlnim:

A. Cu creșterea lungimii de undă crește penetrabilitatea;
B. Frecvența US nu influențează penetrabilitatea ci doar puterea semnalului;
C. Cu cât frecvența este mai mare cu atât scade penetrabilitatea;
D. Cu scăderea frecvenței US crește rezoluția spațială;
E. Amplitudinea (puterea) semnalului emis determină amplitudinea semnalelor
reflectate;
F. Cu creșterea frecvenței US scade atenuarea posterioară;
G. Cu creșterea frecvenței US crește rezoluția spațială;
H. Au frecvența de 2-20 MHz;
I. Cu scăderea frecvenței US scade penetrabilitatea;
J. Cu creșterea amplitudinii US scade impedanța acustică;
:
În ecografia Doppler:
A. Între frecvențele undelor US incidentă și reflectată apare o diferența (defazare) care
depinde de mărimea și direcția vitezei de flux;
B. Modul color este o combinație între informația anatomică oferită de afișarea în mod B
și informația Doppler, în cod de culoare, privind amplitudinea și direcția de flux dintr-
un eșantion ales;
C. Ecourile generate la suprafața hematiilor sunt de 100-1000x mai puternice față de
cele generate la interfețele diferitelor țesuturi;
D. Modul Power este asemănător modului color dar ignoră informația privind direcția de
flux;
E. Modul spectral analizează distribuția velocităților de flux, într-un eșantion ales,
afișând informația sub forma unei curbe spectrale a cărei formă depinde de tipul de
vas (artera, venă) și rezistența la flux;
F. Modul spectral este o combinație între informația anatomică oferită de afișarea în mod
B și informația Doppler, în cod de culoare, privind amplitudinea și direcția de flux
dintr-un eșantion ales;;
G. Modul color analizează distribuția velocităților de flux, într-un eșantion ales, afișând
informația sub forma unui cod de culoare care depinde de tipul de vas (artera, venă);
H. Modul Power este asemănător modului color dar ignoră informația privind viteza de
flux;
I. Purtătorul de semnal îl reprezintă hematiile ce se deplaseaza odată cu fluxul sangvin;
J. Purtătorul de semnal îl reprezintă peretele vascular care oscilează în funcție de viteza
fluxului sangvin ;

Substanțele de contrast din imagistică au următoarele utilizări:

A. În perforațiile de tub digestiv este indicată administrarea de suspensie de sulfat de
bariu
B. Sulfatul de bariu este absorbit intravenos
C. Structurile care pot fi vizualizate devin mai bine vizibile
D. Substanțele de contrast iodate sunt un exemplu de contrast negativ
E. Structurile care nu pot fi vizualizate în mod obișnuit devin vizibile
F. Administrarea lor per os sau intravascular determină mărirea contrastului natural al
compartimentelor
G. Clisma baritată nu prezintă riscuri pentru sănătatea pacientului
H. Dioxidul de carbon este un exemplu de contrast pozitiv
I. Permit diagnosticul corect al leziunilor analizând vascularizația, zonele de necroză,
pereții, etc
J. Sunt utilizate în toate metodele de radio-imagistică
:
Despre substanțele de contrast iodate sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Este preferabil să injectăm substanțe de contrast non-ionice cu osmolaritate mică sau
izo-osmolare;
B. Substanțele de contrast sunt liposolubile;
C. Sunt stocate în condiții de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos, fără expuneri la
radiații X;
D. Este preferabilă injectarea de substanțe de contrast hiperosmolare;
E. Substanțele de contrast sunt hidrofile;
F. Este preferabil să injectăm contrastul la temperaturi mai mari decât ale corpului uman;
G. Dimerii non-ionici compun substanțe cu osmolaritate mică;
H. Eliminarea contrastului se face predominant pe cale biliară;
I. Monomerii ionici compun substanțe cu osmolaritate mare;
J. Nu au aplicații în studiul opacefierea canalului rahidian;

Sunt adevărate următoarele afirmații legate de efectele secundare ale administrării

de contrast iodat:
A. Pot determina efecte secundare asupra diferitelor organe;
B. Pot determina reacții anafilactoide;
C. Pot determina insuficiență renală acută;
D. Determină tahicardie;
E. Pot apare modificări hemodinamice;
F. Pot determina vasoconstricție coronariană;
G. Reacțiile anafilactoide sunt determinate de reacție de tip antigen-anticorp;
H. Pot determina insuficiență renală cronică;
I. Nu se corelează cu osmolaritatea și vâscozitatea acestora;
J. Efectele sunt deseori tranzitorii;

Despre metodele radio-imagistice care utilizează raze X putem afirma:

A. Sunt neinvazive pentru că nu se asociază cu producerea vreunui defect fizic;
B. Nu necesită condiții speciale de utilizare, fiind neinvazive;
C. Folosesc pentru generarea razelor X un tub radiogen;
D. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și
sistemelor, normale sau patologice, niciodată a funcționalității acestora;
E. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și
sistemelor, normale sau patologice;
F. Folosesc pentru generarea razelor X un ”tun” electronic;
G. Pentru detecția vascularizației utilizează substanțe de contrast iodate;
H. Se bazează pe măsurarea diferenței dintre cantitatea de energie emisă de tub și cea
:
 rămasă după traversarea corpului de examinat;
I. Detecția vascularizației se bazează pe diferența de doză absorbită;
J. Sunt invazive pentru că folosesc radiații ionizante potențial periculoase;

În diagnosticul patologiei osteoarticulare, examenul CT:

A. Este inferior radiografiei pentru diagnosticul și stadializarea tumorilor părților moi;
B. Apreciază corect leziunile disco-ligamentare;
C. Permite stadializarea tumorilor maligne și evaluarea post-terapeutică;
D. Permite diagnosticul tumorilor benigne și maligne;
E. Permite reconstrucții tridimensionale ale regiunii anatomice de interes;
F. Permite diagnosticul anomaliilor congenitale și afecțiunilor inflamatorii;
G. Este folosită în diagnosticul precoce al necrozelor aseptice;
H. Permite bilanțul lezional al traumatismelor;
I. Este cea mai bună metodă pentru aprecierea leziunilor traumatice ale ligamentelor și
tendoanelor;
J. Este folosită în diagnosticul precoce al metastazelor osoase;

Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare distructive putem

afirma că:
A. Osteonecroza aseptică determină apariția unei osteolize care circumscrie un fragment
intens opac și care duce ulterior la prăbușirea zonei afectate;
B. Osteonecroză aseptică este vizibilă în stadiul inițial doar pe radiografie;
C. În osteoporoză, osul compact are aspect fasciculat și osul spongios are travee subțiri
și rare;
D. Determină scoliostoză;
E. Duc la creșterea grosimii osului;
F. Atrofia de presiune determină o zonă lacunară centrală sau periferică;
G. Demineralizarea determină diminuarea opacității osoase;
H. Apar prin hiperproducția de țesut osos;
I. Osteoliza se traduce prin zonă lacunară în structura unui segment scheletic;
J. Sunt reprezentate de apoziții periostale neregulate;

Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare constructive putem

afirma că:
A. Osteofitul este triunghiular, cu structură de os și este situat în vecinătatea unei
articulații;
B. Periostoza duce la formarea de mase tumorale la nivelul părților moi;
C. Endostoza duce la lărgirea canalului medular;
:
 D. Sindesmofitele pot apare la nivelul articulațiilor periferice;
E. Periostoza tumorală determină apariția de spiculi osoși și pinteni opaci la limita cu
osul normal;
F. Sindesmofitele reprezintă osificări ale ligamentelor vertebrale și inelelor fibroase
discale;
G. Osteofitele vertebrale reprezintă calcificări ligamentare discale;
H. Pintenele Codman apare în periostoza de natură inflamatorie;
I. Periostoza de natură inflamatorie are aspectul unor linii opace fine care dublează
conturul osos și sunt separate de corticală prin linii transparente;
J. Spongioscleroza reprezintă îngroșarea traveelor existente și apariția de noi travee în
spongioasă;

Despre modificările de formă și dimensiunile ale osului putem afirma că:

A. Scoliostoza reprezintă modificarea axului unui os lung prin încurbare;
B. Hipoplazia reprezintă reducerea dimensiunii unei piese scheletice, fără modificarea
structurii;
C. Aplazia reprezintă modificarea formei și dimensiunilor pieselor scheletice;
D. Hiperostoza duce la creșterea grosimii unui os și modificarea grosimii acestuia;
E. Oedostoza reprezintă creșterea grosimii unui os și determină un aspect de os suflat,
cu corticală continuă și foarte subțire;
F. Hiperplazia reprezintă dezvoltarea exagerată a unei piese scheletice cu păstrarea
integrității structurale;
G. Displazia reprezintă absența unei piese scheletice secundar absenței modelului
membranos sau cartilaginos al osului sau absența nucleilor de osificare;
H. Hiperplazia duce la dezorganizare structurală a osului afectat;
I. Oedostoza duce la întreruperi de corticală;
J. Scoliostoza denumește arcuirea patologică în plan coronal a coloanei vertebrale;

Despre modificările patologice elementare ale articulațiilor putem afirma că:

A. Deformarea spațiului articular poate fi prezentă în luxații și în fracturi;
B. Distrucția cartilagiilor duce la reacție periostală la nivelul epifizelor;
C. Osteomatoza este secundară osificărilor heterotope de la nivelul sinovialei;
D. Coxartroza duce la lărgirea spațiului articular coxofemural;
E. Condromatoza sinovială rezultă din prezența de calcificări în lichidul sinovial;
F. Diminuarea în înălțime a spațiului articular este secundară distrucției parțiale a
cartilagiilor de acoperire;
G. Dispariția completă a spațiului articular duce la anchiloză osoasă;
H. Lărgirea spațiului articular este prezentă în edemul sinovialei și revărsatul lichidian
:
 intra-articular;
I. Vidul articular poate apare în traumatismele cu tracțiune intensă asupra unui os care
participă la articulație;
J. Prezența de lichid articular duce la creșterea transparenței spațiului articular;

Despre fracturi se poate afirma că:

A. Examenul radiologic este esențial în luarea deciziei terapeutice;
B. Fracturile de oboseală apar prin solicitare repetitivă de intensitate mare;
C. Reprezintă o întrerupere a continuității osoase;
D. Fractura în lemn verde apare prin ruptura corticalei de partea concavității;
E. Descrierea radiologică a unei fracturi precizează sediul, numărul traiectelor și
deplasarea fragmentelor;
F. Fracturile pe os patologic apar prin încărcare repetitivă pe os cu morfologie normală;
G. Examenul radiologic este esențial în urmărirea evoluției până la vindecare;
H. Fracturile indirecte apar la locul de aplicare a agentului traumatic;
I. Examenul radiologic este esențial în stabilirea diagnosticului de certitudine în fracturi;
J. În fracturile incomplete, fragmentul fracturat este complet separat de restul
segmentului osos;

In evoluția și complicațiile fracturilor:

A. Pseudartroza se prezintă ca un spațiu liber între fragmentele fracturate, cu absența
calusului;
B. Calusul vicios denumește un calus voluminos, fără menținerea uneia dintre deplasările
inițiale;
C. Calusul definitiv apare ca o opacitate intensă, cu contur regulat, dimensiuni reduse;
D. În pseudartroză se certifică radiologic evoluția normală spre vindecare în primele
săptămâni;
E. Calusul hipertrofic păstrează un volum deosebit de mare;
F. Calusul provizoriu apare ca opacitate neomogenă, ovalară, cu contur neregulat,
situată în jurul oaselor fracturate;
G. Calusul vicios menține una dintre deplasările inițiale;
H. Calusul definitiv apare după primele trei luni de la fractură;
I. Calusul provizoriu apare după primele trei luni de la fractură;
J. În pseudartroză, canalul medular are un aspect normal;

Despre luxații se poate afirma că:

A. Luxațiile spontane apar ca urmare a unor defecte structurale ale articulației, datorate
unor boli distructive;
:
 B. Luxațiile complete duc la pierderea totală a contactului dintre suprafețele articulare;
C. Radiologic se evidențiază noua poziție a oaselor luxate, direcția de deplasare a
oaselor respective;
D. În luxațiile incomplete persistă un punct de contact între suprafețele articulare;
E. Luxațiile voluntare apar la pacienții cu rupturi ligamentare;
F. Examenul CT este cea mai bună metodă imagistică pentru evaluarea ligamentară;
G. Sunt întotdeauna congenitale;
H. Luxația congenitală de șold este atraumatică;
I. Sunt determinate doar de traumatisme;
J. Luxațiile complete se însotesc întotdeauna de fracturi;

Luxația congenitală de șold:

A. Este diagnosticată prin raportarea la cadranele Ombredanne, realizate de linii trasate
prin cartilajul în „Y” și centrul capului femural;
B. Se caracterizează prin apariția mai precoce a nucleului de osificare a capului femural
pe partea luxată;
C. Prezintă hiperplazia femurului de partea luxată;
D. Nucleul capului femural este localizat în cadranul infero-extern Ombredanne, la copiii
care nu au început să meargă;
E. Diagnosticul radiologic este posibil în primele 6 luni de viață;
F. Prezintă hipoplazia femurului de partea luxată;
G. Apare o închidere precoce a sincondrozei ischio-pubiene pe partea afectată;
H. Nucleul capului femural este în cadranul supero-extern Ombredanne, la copiii care
merg;
I. Poate fi unilaterală sau bilaterală;
J. Prezintă nucleu de osificare a capului femural cu dimensiuni mai mari pe partea
luxată;

In necrozele aseptice osoase:

A. Scintigrafia osoasă este obligatorie la debut;
B. Radiografia poate evidenția modificări ischemice osoase în stadiul de debut;
C. Spațiul articular este lărgit în stadii avansate;
D. Radiologic se evidențiază zone de osteoliză, osteoscleroză, prăbușiri ale traveelor;
E. Spațiul articular este integru la debut;
F. IRM poate evidenția modificări ischemice în stadiul de debut;
G. Modificările pot apare în urma unei embolii gazoase;
H. O cauză este contaminarea lichidului articular cu un agent microbian;
I. Angiografia are indicații în fazele tardive ale bolii;
:
 J. „Crescent sign” se referă la apariția unor linii transparente arcuate subcondrale;

Despre boala Scheuermann putem afirma că:

A. Aspectul imagistic include neregularități ale platourilor vertebrale;
B. Aspectele imagistice includ reducerea cifozei toracale;
C. Aspectele imagistice includ modificări ale marginii posterioare a corpului vertebral;
D. Determină tasări biconcave ale corpilor vertebrali;
E. Necroza nucleilor de osificare ai plăcilor osoase duce la degenerarea discurilor;
F. Aspectele imagistice includ tasări cuneiforme ale vertebrelor;
G. Se întâlnește la vârstnici;
H. Mecanismul de producere este infecțios;
I. Se întâlnește la tineri;
J. Herniile intraspongioase ale nucleului pulpos discal determină ancoșe la nivelul
platourilor vertebrale;

Despre osteoradionecroză putem afirma că:

A. Poate determina fracturi;
B. Radioterapia pentru cancerul mamar poate induce leziuni de radioterapie la nivelul
bazinului;
C. Necroza este simptomatică de la debut;
D. Necroza poate rămâne mult timp asimptomatică;
E. Modificările osoase apar la distanță de câmpul de radioterapie;
F. Apare secundar tratamentului prin radioterapie al neoplaziilor;
G. Pierderea rezistenței mecanice duce la deformare prin tasare și fracturi pe os
patologic;
H. Poate determina osteoporoză;
I. Poate evolua cu osteomielită și osteoscleroză marcată;
J. Poate evolua cu osteomielită cu periostoză marcată;

In acromegalie:
A. Apare îngroșarea bolții craniene;
B. Apare hipertrofia protuberanței occipitale externe;
C. Apare hiperpneumatizarea sinusurilor paranazale;
D. Examenul CT este de elecție în evidențierea modificării hipofizare;
E. Radiografia de șea turcească este de elecție în evidențierea modificării hipofizare;
F. Apare convexitatea conturului posterior a corpilor vertebrali;
G. Apare proeminența oaselor feței;
H. Oasele lungi prezintă corticala subțiată;
:
 I. Modificările degenerative sunt ne-caracteristice;
J. Apare deschiderea unghiului mandibular, prognatism;

In insuficiența tiroidiană:
A. Apare fragmentarea nucleului epifizar;
B. Apare creșterea opacității metafizare;
C. Apare disgenezie epifizară cap femural, cap humeral, calcaneu, astragal;
D. Spațiile discale sunt îngustate;
E. Corpii vertebrali au aspect biconcav;
F. Corpi vertebral au aspect ovoidal;
G. Nu apare cifoza;
H. Persistă șanțul vascular posterior la nivelul corpilor vertebrali;
I. Apare osteporoză metafizară;
J. Apar benzi de osteocondensare la oasele lungi;

In malformațiile congenitale ale coloanei vertebrale:

A. În blocul congenital, corpii vertebrali au înălțime mai mare iar discul este absent;
B. Spondiloliza este reprezentată de absența unei apofize articulare;
C. Sindromul Klippel-Feil este mai frecvent în zona lombară;
D. Spina bifida preprezintă o despicătură la nivelul corpului vertebral;
E. Blocul congenital apare frecvent la nivel cervical și lombar;
F. Sindromul Klippel-Feil cuprinde blocuri vertebrale, hemivertebre, spina bifida,
malformații costale;
G. Hemivertebra determină modificări importante de ax a coloanei vertebrale;
H. Hemivertebrele au înălțime păstrată;
I. În blocul congenital, vertebrele au înălțime redusă;
J. Spina bifida reprezintă lipsa de sudură a hemiarcurilor;

In cazul afectării traumatice a coloanei vertebrale:

A. Vindecarea fracturilor de corp vertebral se face prin calus periostal;
B. Traumatismele puternice produc deformarea vertebrei cu deplasarea anterioară a
fragmentului superior, tasarea corpului;
C. Vindecarea se realizează prin calus endostal la nivelul arcului vertebral;
D. Fractura odontoidei nu produce modificări de stabilitate la nivel C1-C2;
E. Examinarea prin radiografie este suficientă pentru aprecierea corectă a modificărilor
traumatice;
F. Vindecarea se realizează prin calus endostal la nivelul corpului vertebral;
G. Traumatismele ușoare pot produce ușoare tasări ale corpului vertebral;
:
H. Traumatismele ușoare ale coloanei produc fragmentare marcată a corpului vertebral;
I. Traumatismele ușoare pot produce fisuri fine;
J. Discul este obișnuit fisurat;

In hernia de disc:
A. Examenul CT este metoda de elecție pentru diagnostic;
B. Triada Barr include accentuarea lordozei;
C. Triada Barr reprezintă traducerea radiologică a unei hernii anterioare;
D. Apare dislocarea parțială a nucleului pulpos spre regiunea anatomică vecină sau
corpul vertebral vecin;
E. Nodulii Schmorl reprezintă hernii intraspongioase;
F. Triada Barr include reducerea lordozei;
G. Radiografia este suficientă pentru diagnostic;
H. Triada Barr include micșorarea spațiului intervertebral;
I. Nodulii Schmorl apar ca denivelări pe conturul posterior a corpilor vertebrali;
J. Radiologic, nodulii Schmorl determină conturul neregulat al platoului vertebral cu
denivelări ovalare care au o limită opacă fină;

Despre osteonecroza aseptică de cap femural putem afirma că:

A. Apare prin infarct ischemic, consecutiv întreruperii circulației arteriale locale;
B. Modificările radiografice sunt prezente de la debut;
C. Rareori deformează capul femural;
D. Este determinată frecvent de S. Aureus;
E. Radiologic, se evidențiază distrucția progresivă a capului femural, cu păstrarea inițială
a spațiului coxo-femural;
F. Angiografia este metoda de elecție pentru diagnostic;
G. Scintigrafia si IRM pot surprinde debutul afectiunii;
H. Modificările radiologice apar la 5-6 saptamani de la debut;
I. In evoluție determină anchiloze, subluxații, coxartroze;
J. Spațiul coxo-femural este afectat de la debut;

Despre osteoartrita tuberculoasă putem afirma că:

A. Asociază reacție periostală grosieră;
B. Este cea mai frecventă formă de tuberculoză extrapulmonară;
C. Reacția periostală lipsește;
D. Cel mai frecvent apare ca TBC primară;
E. Apare secundar unei tuberculoze pulmonare, în urma diseminării hematogene;
F. Afectează structura osoasă, fără afectarea spațiului articular;
:
G. Reprezintă o reactivare a BK în sinoviala articulațiilor mari;
H. Modificările radiologice apar de la debutul bolii;
I. Imagistic, se manifestă prin demineralizare, osteoliză, modificarea spațiului articular,
anchiloză;
J. Luxațiile, subluxațiile și anchilozele sunt modificări foarte rar întâlnite;

Despre tuberculoza vertebrală (Morb Pott) putem afirma că:

A. Localizarea BK este în arcul posterior al vertebrei, cu extensie la corpul intervertebral
și apoi la discul vertebral;
B. Niciadată nu afectează mai mult de doua vertebre;
C. Abcesul rece paravertebral poate fi localizat uneori la distanță de distrucția osoasă;
D. Abcesul rece paravertebral este localizat doar adiacent leziunilor osoase;
E. Reprezintă localizarea BK în corpul vertebral, cu extensie la discul intervertebral și
apoi la cealaltă vertebră;
F. Se vindecă cu rectitudinea coloanei vertebrale;
G. Reprezintă cea mai frecventă localizare a tuberculozei osteoarticulare;
H. Reprezintă cea mai rară localizare a tuberculozei osteoarticulare;
I. Prezintă radiologic demineralizarea vertebrelor, îngustarea spațiului articular,
distructia corpilor vertebrali, cifoze, cifoscolioze;
J. Numărul vertebrelor afectate poate fi apreciat pe radiografia de profil, numarând
apofizele spinoase ce rămân integre;

Despre tuberculoza coxo-femurală putem afirma că:

A. Obișnuit, este bilaterală;
B. Determină lărgirea spațiului articular coxo-femural;
C. Este frecvent întâlnită la copil;
D. Poate duce la dispariția capului femural;
E. Poate produce protruzia femurului in pelvis;
F. Afecteaza doar colul femural;
G. Poate produce anchiloze, cu bazin asimetric si scolioza lombară;
H. Radiologic, se evidențiază îngustarea spațiului articular coxo-femural, zone de
osteoliză la nivelul capului femural și acetabulului;
I. Apare la copiii cu luxație congenitală de șold;
J. Se vindecă fara anchiloze;

Despre tuberculoza articulației genunchiului („tumora albă de genunchi”) putem

afirma că:
A. Vindecarea se face prin anchiloză;
:
 B. Determină lărgirea spațiului articular;
C. Determină leziuni distructive extinse atât pe marginile suprafețelor osoase, cât și în
interiorul epifizelor;
D. Determină leziuni distructive doar la nivelul diafizei;
E. Vindecarea se face fără anchiloze;
F. Genunchiul afectat este voluminos, dureros, dar fără roșeață;
G. Determină demineralizări osoase extinse;
H. Determină îngustarea spațiului articular;
I. Asociază întotdeauna fracturi pe os patologic;
J. Reacțiile periostale spiculate sunt specifice;

Despre sifilisul osos putem afirma că:

A. Se manifestă prin modificări ale formei, dimensiunii si structurii oaselor;
B. In forma congenitală precoce apar osteocondrita, periostita și osteomielita;
C. Modificările osoase sunt similare in formele congenitale si dobandite;
D. Ecografia de parti moi este suficientă pentru precizarea diagnosticului;
E. In forma congenitală tardivă apar osteoliza, osteoscleroza si periostita;
F. In forma dobandită, leziunile sunt similare sifilisului congenital tardiv, dominand
reactiile hiperostozante;
G. Aspectul radiologic diferă în funcție de modul de producere al infecției luetice și de
momentul apariției leziunilor;
H. In forma dobandită, leziunile sunt similare sifilisului congenital precoce;
I. Afectează doar articulațiile mici;
J. Dactilita este semn patognomonic pentru toate tipurile de boală;

Plasmocitomul solitar este:

A. O etapă în cursul dezvoltării formei generalizate;
B. Caracterizat de asocierea de leziuni osteolitice și osteocondensante;
C. Radiologic, o osteocondensare voluminoasă;
D. Caracterizat de reactia periostală lamelară;
E. Diagnosticat la persoanele sub 40 ani;
F. Radiologic, o osteoliză voluminoasă;
G. O afecțiune monoostică ce nu metastazează;
H. Tumoră cu origine în plasmocite;
I. Localizat în coloana vertebrală, bazin sau oase lungi;
J. Localizat la oasele craniului;

Despre panarițiul osos putem afirma că:

:
 A. Asociază reacție periostală;
B. Propagarea infecției se face de la părtile moi la os;
C. Nu se extinde niciodată la articulațiile din vecinătate;
D. Nu asociază reacție periostală;
E. Este o formă particulară de osteomielită;
F. Afectează obișnuit falanga terminală;
G. Poate determina prin extensie artrita interfalangiană supurativă;
H. Propagarea infecției se face de la os la părțile moi;
I. Afectează obișnuit falanga proximală;
J. Este o formă particulară de necroză aseptică;

Identificați apecte radiologice ce pot fi intâlnite în artroze:

A. abcese subperiostale;
B. punti osoase formate prin unirea osteofitelor;
C. reactie periostală;
D. formare de osteofite;
E. cartilaje articulare cu aspect normal;
F. scleroza osului subcondral;
G. afectari metafizo-epifizare;
H. formare de chiste osoase subcondrale;
I. Osteonecroza;
J. ingustarea spatiului articular;

Spondiloza se manifestă radiologic prin:

A. osificare ligamentară generalizată ce determină poziția “schiorului”;
B. osteoporoza corpilor vertebrali;
C. sacroileită bilaterală;
D. scolioze, hiperlordoze, cifoze;
E. interliniu articular cu grosime normală;
F. osteofite marginale antero-laterale si posterioare;
G. frecvente fracturi pe os patologic;
H. ingustarea simetrică sau asimetrică a interliniului articular;
I. necroza corpilor vertebrali cu prăbușirea coloanei vertebrale;
J. condensarea platourilor vertebrale;

Despre artroze putem afirma că:

A. determină exostoze multiple;
B. Se pot complica cu subluxatii, anchiloza fibroasa, corpi ososi intraarticulari;
:
C. uneori apare fenomenul de vacuum;
D. localizarile de electie sunt articulatii interfalangiene si metatarso-falangiene;
E. lărgește frecvent spațiul articular;
F. osul subcondral are aspect radiologic normal;
G. boala debuteaza la nivelul cartilajului diartrodial;
H. pot aparea osificari la nivelul insertiilor ligamentare pe os;
I. Localizarile de elecție sunt coloana vertebrala, articulatia coxo-femurala, articulatia
genunchiului;
J. sindesmofitele sunt modificari patognomonice;

In gută:
A. tofii gutosi apar doar in articulatiile mari;
B. apar frecvent tasari vertebrale etajate;
C. localizarile de electie sunt coloana vertebrala, articulatia coxo-femurala;
D. au loc depuneri de cristale de urati in articulatie;
E. forma cronica prezinta deformari articulare permanente;
F. sediile frecvent interesate sunt articulatiile piciorului, glezna si genunchiul;
G. imagistic se deceleaza eroziuni osoase si posibil tofi gutosi;
H. diagnosticul de certitudine se stabileste prin examen IRM ;
I. articulatia metatarso-falangiana 1 este cel mai frecvent afectata;
J. tofii intraososi determina radiografic imagini de osteocondensare;

In boala Paget:
A. Localizarile frecvente sunt tibie, corp vertebral, craniu;
B. hiperactivitatea osteoclastelor si osteoblastelor determină dezorganizarea structurii
osoase;
C. cand sunt afectate oasele boltii craniene creste diametrul craniului;
D. Radiografic se asociază leziuni osteolitice si os hiperdens expansionat;
E. tibia are aspect incurbat;
F. apar doar leziuni osteolitice la nivelul scheletului axial;
G. corticala oaselor lungi este foarte subtire si predispune la fracturi pe os patologic;
H. podagra sugereaza diagnosticul;
I. puntile osoase vertebrale apar frecvent;
J. scaderea densitatii osoase impune evaluare prin osteodensitometrie;

In osteopetroza Alberts-Schonberg:
A. extremitatile oaselor lungi hipertrofiate, deformate, cu striatii transversale la nivel
metafizar;
:
 B. apare osteoscleroza intensa, densa si omogena secundar unei activitati osteoclastice
defectuoase;
C. scheletul are aspect de “marmora”;
D. oasele lungi au canal medular redus, compacta cu dimensiuni sporite;
E. diagnosticul de certitudine se stabileste prin scintigrafie osoasa;
F. Se produce la nivel lombar – vertebra “de ivoriu”
G. Se produce incurbarea tibiei;
H. Craniul este voluminos, cu densitate crescuta;
I. scheletul osos are rezistenta crescuta la fracturi;
J. Se produce osificarea aparatului ligamentar

In osteomielita acută:
A. in primele 10-14 zile, nu sunt vizibile modificari radiografice;
B. sediul obisnuit este metafiza oaselor lungi, cu posibilitate de extensie;
C. reactia periostală este perpendiculară pe diafiza osoasă;
D. la scintigrafia osoasă apare fixare dupa 72 ore;
E. sediul obisnuit este la nivelul coloanei cervicale;
F. nu există cronicizare;
G. apare infecția osului prin diseminare hematogena sau invazie locală;
H. leziunile de osteocondensare sunt dominante;
I. examenul CT stabileste diagnosticul din primele ore de evolutie;
J. IRM evidentiaza edemul osos încă din primele zile;

Modificări radiologice ce pot aparea in osteomielita acuta:

A. focare de osteoliza
B. sechestre mici ce dispar de obicei prin resorbtie
C. demineralizari metafizare
D. oedostoze
E. incurbarea oaselor lungi
F. spongioscleroze
G. triunghiul Codman
H. sechestre mari (uneori o diafiza intreaga)
I. sindesmofite
J. periostoze

In poliartrita reumatoidă:
A. Deviația radială a degetelor este specifică;
B. Sunt afectate doar articulațiile mici;
:
 C. apar modificari simetrice predominant la articulatiile mici;
D. Artroscopia este de primă intenție;
E. de regulă, primele articulatii interesate sunt interfalangiene proximale si metacarpo-
falangiene;
F. Pentru evaluarea afectării cervicale, se recomandă IRM;
G. este afectata sinoviala, fara afectarea cartilajului sau osului;
H. este afectata sinoviala si cartilajul, fara afectarea osului ;
I. Poate apare deviația cubitala a degetelor și subluxatia palmara a falangelor proximale;
J. Radiografic, se evidențiază tumefiere parti moi, ingustarea spatiilor articulare, eroziuni
marginale sau subluxatii;

In spondilita anchilozantă:
A. ligamentul interspinos este nemodificat;
B. la debut, afectarea coloanei vertebrale este in zona cervicala;
C. apar osificari ligamentare;
D. coloana vertebrala are aspect de “tulpina de bambus”;
E. debutul este la nivelul articulatiilor sacro-iliace;
F. apar sindesmofite;
G. modificarile precoce de sacro-ileită bilaterală se evidentiaza IRM;
H. osteolizele corpilor vertebrali determina cifoze accentuate;
I. apare rectitudinea coloanei vertebrale;
J. osteofitele marginale anterioare si posterioare sunt specifice;

Despre osteom putem afirma că:

A. Este frecvent localizat la nivelul tibiei;
B. Este o tumoră malignă osteoformatoare;
C. Are reacție periostală;
D. Are creștere lentă;
E. Determină leziuni secundare hepatice;
F. Este o tumoră benignă osteoformatoare;
G. Sediu este la nivelul masivului facial si bolta palatina;
H. Radiologic, este o leziune densă, bine delimitată;
I. Poate determina atrofie prin presiune la nivelul oaselor vecine;
J. Întrerupe corticala osoasă;

Osteomul osteoid:
A. Nu recidivează după ablația chirurgicală;
B. Asociază zone de osteoliză și osteocondensare;
:
C. Radiologic, este o zonă de osteocondensare <1 cm;
D. Este o tumoră “de graniță” cu potențial de malignizare;
E. este o tumoră benignă;
F. Are, radiologic, aspect de osteoliză <1 cm, inconjurata de un inel de scleroză;
G. Este localizat preferențial la nivelul femurului și tibiei;
H. Este o tumoră malignă;
I. Are sediul la nivelul masivului facial;
J. Are sediul la nivelul oaselor lungi;

Despre hemangiomul vertebral putem afirma că:

A. Radiologic, corpul vertebral prezintă modificări de structura și formă;
B. Spongioasa osului are aspect porotic, cu zone largi lacunare și trabecule verticale
groase;
C. Asociază tasări etajate de corpi vertebrali;
D. Asociază cifoze accentuate;
E. Rareori, produce tasarea corpului vertebral;
F. Are sediul frecvent la nivelul coloanei cervicale;
G. Este o tumoră malignă;
H. Este o tumoră benignă;
I. Rezultă prin proliferarea capilarelor și arteriolelor din țesutul medular;
J. Metastazează la nivel hepatic;

Osteocondromul:
A. În evoluție, subțiază corticala osului, fără întreruperea acesteia;
B. Radiologic, determină osteolize bine delimitate;
C. Se dezvoltă în interiorul oaselor mici;
D. Poate degenera malign;
E. Este o tumoră benignă;
F. Radiologic, este o excrescență pediculată sau sesilă;
G. Are structură de os spongios normal, limitată periferic de corticala ce se continuă cu
corticala osului adiacent;
H. Asociaza reacție periostală;
I. Este localizat preferențial în metafiza oaselor lungi;
J. Are localizări multiple în boala Ollier;

Encondromul:
A. Are localizare preferențială în metafiza oaselor tubulare mici (mână și picior);
B. Nu are potențial de malignizare;
:
C. Are localizări multiple în boala Ollier;
D. Radiologic, este o lacună (radiotransparență) bine delimitată, ce poate conține
calcificări;
E. Poate degenera malign;
F. Asociază periostoza;
G. Este o tumoră benignă;
H. Are localizări multiple în boala Ombredanne;
I. Are localizare preferențială în metafiza oaselor lungi;
J. Radiologic, determină arii de osteocondensare cu întreruperea corticalei;

Fibromul osos:
A. Localizarea preferențială este la nivelul coloanei vertebrale;
B. Asociază reacție periostală;
C. Este o tumoră malignă;
D. Frecvent, are localizări multiple;
E. Întrerupe corticala osoasă;
F. Este o tumoră benignă;
G. Radiologic, este o lacună (radiotransparență) bine delimitată;
H. Nu are potențial de malignizare;
I. Are localizare preferențială în metafiza oaselor lungi (femur sau tibie);
J. Nu întrerupe corticala osoasă;

Tumora cu celule gigante (tumora cu mieloplaxe):

A. Cu întreruperea corticalei și dispariția septurilor, prezintă semne de malignizare;
B. Este o tumoră benignă;
C. Are localizare epifizară în femur, tibie, radius, cubitus;
D. Asociaza reacție periostală;
E. Radiologic, este o lacună voluminoasă cu septuri;
F. Poate maligniza;
G. Radiologic, prezintă arii de osteocondensare ce intrerup corticala;
H. Are originea în țesutul fibros;
I. Obișnuit, are localizări multiple;
J. Are localizare diafizară;

Osteosarcomul:
A. Radiografic, este o osteoliză cu contur neregulat, ce întrerupe corticala;
B. Radiografic, poate prezenta zone de osteocondensare cu limite imprecise;
C. Are sediul preferențial în oasele plate;
:
 D. Asociază reacție periostală spiculară;
E. Radiografic, este o osteoliză cu contur regulat, fără întreruperea corticalei;
F. Nu metastazează;
G. Este o tumoră malignă osteolitică sau osteogenică;
H. Asociază reacție periostală “în bulb de ceapă”;
I. Are localizare preferențială în metafiza femurului și a tibiei;
J. Necesită obligatoriu ecografie de părți moi pentru evaluarea extensiei leziunii;

Condrosarcomul:
A. Radiologic, este o leziune lacunară (radiotransparență) cu septuri și calcificări;
B. Are localizare preferențială în oasele bazinului;
C. În forma periferică, determină îngroșarea “în manșon” a osului;
D. Poate proveni din transformarea malignă a unui osteocondrom;
E. Asociază reacție periostală “în bulb de ceapă”;
F. Are localizare preferențială în epifiza oaselor lungi;
G. Este o tumoră malignă cu origine în țesutul cartilaginos;
H. Nu intrerupe corticala;
I. Întrerupe corticala osoasă;
J. Necesită scintigrafie osoasă pt stadializare;

Sarcomul Ewing:
A. Încă de la debut metastazează în restul scheletului și în alte organe;
B. clinic și histologic poate fi confundat cu osteomielita;
C. Este localizat preferențial în oasele craniului;
D. Are originea în plasmocitele medulare;
E. Radiologic, prezintă osteocondensări multiple;
F. determină lărgirea canalului medular;
G. Radiologic, este o osteoliză diafizară cu reacție periostala “in bulb de ceapă”;
H. Este o tumoră malignă cu origine în elementele reticulo-endoteliale ale maduvei
hematopoetice;
I. Nu asociază reacție periostală;
J. Are localizare preferențială în diafiza oaselor lungi;

Mielomul multiplu:
A. Nu metastazează;
B. Este caracterizat biologic prin proteinuria Bence-Jones;
C. Are sediul frontal, parietal,mandibular, coloana vertebrala, coaste, oase lungi;
D. Este o tumoră benignă cu origine în plasmocite;
:
 E. Este o tumoră malignă cu origine în plasmocite;
F. Radiografic, prezintă zone de osteocondensare cu limita imprecisă;
G. Asociază reacție periostală specifică la nivelul oaselor lungi;
H. Sediu preferențial este la oasele mici (mana si picior);
I. Determină, prin leziuni de osteoliză, prăbușirea corpilor vertebrali;
J. Radiografic, prezintă zone de osteoliză cu limita netă;

Metastazele osoase:
A. au intotdeauna reactie periostala
B. apar frecvent in neoplasmele de san, prostata, tiroida, plaman, rinichi
C. calea de diseminare este limfatica
D. radiologic: aspect doar osteoplastic
E. radiografia este suficienta pentru diagnostic si extensie
F. nu se insotesc de reactie periostala
G. calea de diseminare este hematogena
H. condensarea difuza a oaselor este specifica metastazelor cu origine cancer de
prostata
I. radiologic: aspect doar osteolitic
J. radiologic: pot fi osteolitice sau osteoplastice

Caracteristicile generale ale tumorilor benigne osoase:

A. Uneori metastazeaza
B. Evolutie lenta
C. Nu recidiveaza dupa ablatia chirurgicala
D. Nu produc metastaze
E. Au origine in celulele nediferentiate, cu mitoze putin frecvente
F. Uneori recidiveaza dupa ablatia tumorii
G. Frecventa mica
H. Foarte frecvente
I. Evolutie rapida
J. Au origine in celulele mature, diferentiate

Chistul osos:
A. nu intrerupe corticala osoasa
B. sediu:metafiza oaselor lungi
C. sediu frecvent la nivelul oaselor craniene
D. asociaza reactie periostala
E. nu are reactie perioastala
:
F. tumora benigna
G. radiologic:lacuna omogena delimitata de un contur dens catre manalul medular si
contur fin opac catre spongioasa
H. tumora maligna cu evolutie lenta
I. radiologic: osteocondensare nodulara bine delimitata
J. frecvent intrerupe corticala osoasa

Limfonul Hodgkin la nivelul scheletului:

A. determina doar leziuni osteocondensante
B. un ganglion patologic poate invada osul adiacent
C. nodulii hepatici in zona de contact cu arcul costal determina intotdeauna
osteocondensare
D. determina doar leziuni osteolitice
E. nodulii splenici in zona de contact cu arcul costal determina intotdeauna
osteocondensare
F. cand exista contactul unii ganglion patologic cu osul, initial se produce atrofie prin
presiune
G. determina modificari osteolitice
H. nu determina modificari
I. pot determina modificari osoase prin contiguitate la contactul unui ganglion patologic
cu osul
J. determina modificari osteoplastice

Despre radiografia reno-uretero-vezicală (RRUV) se poate afirma că:

A. Se realizează în apnee inspiratorie;
B. Se realizează în decubit dorsal;
C. Se realizează și înaintea urografiei intravenoase;
D. Trebuie să includă simfiza pubiană;
E. Necesită contrast intravenos;
F. Se realizează în ortostatism;
G. Trebuie să includă ultimele două coaste;
H. Necesită contrast digestiv;
I. Trebuie să includă primele coaste și sternul;
J. Oferă informații despre excreția renală;

Radiografia-reno-uretero-vezicală (RRUV) evidențiază:

A. Opacități calcare;
B. Gaz intestinal;
:
C. Diureza;
D. Secreția renală;
E. Mușchii psoas;
F. Rinichi (formă, poziție, mărime);
G. Vascularizația renală;
H. Calculi radio-transparenți;
I. Pancreasul;
J. Coloana lombară;

Avantajele urografiei intravenoase (UIV):

A. Oferă o imagine rapidă a întregului tract urinar;
B. Oferă informații asupra spațiului perirenal;
C. Evidențiază gradul obstrucției;
D. Nu depinde de funcția renală;
E. Evidențiază litiaza tractului urinar;
F. Nu necesită administrare de substanțe de contrast iodate;
G. Nu iradiază;
H. Costuri mici;
I. Evidențiază cu acuratețe sistemul pielo-calicial;
J. Diferențiază între solid și lichid;

Urografia intravenoasă este indicată în studiul:

A. Feocromocitomului;
B. Cancerului de uroteliu superior;
C. Hipertensiunii arteriale esențiale;
D. Litiazei ureterale;
E. Malformațiilor congenitale ale aparatului urinar superior;
F. Litiazei renale;
G. Patologiei aortei;
H. Hematuriei ;
I. Extensiei cancerului de prostată;
J. Insuficienței renale;

Contraindicațiile urografiei intravenoase sunt:

A. Sarcina;
B. Malformații congenitale renale;
C. Adenomul de prostată;
D. Insuficiență cardiacă;
:
 E. Litiaza renală;
F. Nefropatia diabetică severă;
G. Insuficiența renală;
H. Ptoza renală;
I. Alergia la substanțele de contrast iodate;
J. Litiaza ureterală;

Pregătirea bolnavului pentru urografie intravenoasă implică:

A. Date despre funcția renală;
B. Evaluarea funcție hepatice;
C. Nu necesită explicarea timpilor exploratori;
D. Clismă evacuatorie;
E. Oprirea medicației cu 72 ore înainte;
F. Consimțământul informat;
G. Evacuarea colonului cu laxative;
H. Repaus alimentar 6 ore;
I. Anamneză amănunțită privind antecedente alergice;
J. Montarea unei sonde urinare;

Despre pielografie se poate afirma că:

A. Necesită introducerea unui substanțe de contrast în sistemul pielo-caliceal;
B. Dacă există semne de infecție urinară necesită antibioticoterapie cu 24 de ore înainte;
C. Procedură retrogradă este efectuată de anestezist;
D. Necesită injectare cu presiune mică;
E. Procedură anterogradă nu necesită ghidaj imagistic;
F. Nu necesită măsuri chirurgicale de antisepsie;
G. Este contraindicată în obstrucția sistemului pielo-caliceal;
H. Nu există risc de infecție a tractului urinar;
I. Poate fi efectuată retrograd;
J. Poate fi efectuată anterograd;

Indicațiile principale ale pielografiei:

A. Infecțiile urinare;
B. Anomalii de poziție ale rinichilor;
C. Rinichiul mut urografic;
D. Nefrostomie;
E. Fara enunt
F. Anomalii vasculare renale;
:
G. Fistule ureterale;
H. Hematurie neexplicată;
I. Anomalii ale mucoasei ureterale;
J. Hematurie microscopică;

Timpii de achiziție a imaginilor în urografia intravenoasă:

A. La 1 minut - pielograma;
B. La 10 minute - nefrograma;
C. Postmicțional ;
D. La 4 ore - cistograma;
E. La 1 minut -nefrograma;
F. La 5 minute - pielograma;
G. La 10 minute – după decompresiunea abdomenului;
H. La 25 minute - cistograma;
I. La 6 ore după administrarea de Furosemid;
J. De rutină la 12 ore ;

Indicațiile ecografiei renale sunt:

A. Evaluarea ureterelor iliace;
B. Diferențierea maselor solide de cele chistice;
C. Montarea sondei JJ;
D. Ghidarea puncțiilor percutane;
E. Diagnosticul tumorilor benigne sau maligne;
F. Identificare dilatației sistemului pielo-caliceal;
G. Monitorizarea rinichiului transplantat;
H. Bilanțul de extensie la distanță a tumorilor renale;
I. Evaluarea funcției renale;
J. Evaluarea excreției renale;

Indicațiile de examinare CT în patologia renală:

A. Depistarea și caracterizarea unei mase renale;
B. Glicozuria;
C. Litiaza reno-ureterală;
D. Colica renală;
E. Traumatisme renale;
F. Albuminuria;
G. Insuficiența renală;
H. Evaluarea excreției renale fără contrast;
:
 I. Stadializarea neoplaziilor renale și urmărirea postoperatorie;
J. Urina hiperdensă;

Avantajele examinării IRM comparativ cu examinarea CT în patologia aparatului

urinar:
A. Este indicată la pacienții cu proteze metalice și pacemaker;
B. Administrarea contrastul paramagnetic la pacienții cu insuficiență renală este lipsită
de riscuri;
C. Poate explora de la început în toate planurile;
D. Implică costuri reduse ;
E. Este metoda de elecție în traumatismele renale;
F. Este o metodă excelentă în imagistica pelvină (vezica urinară, prostată);
G. E mai eficientă în diferențierea chisturilor renale complicate;
H. Vizualizează mai bine straturile peretelui vezical;
I. Poate vizualiza sistemul pielo-caliceal fără administrare de contrast;
J. Este bine tolerată de pacienții claustrofobi;

Opacitățile calcare cu localizare la nivelul aparatului urinar sunt:

A. Pancreatita cronică;
B. Litiaza renală opacă;
C. Calcificările cartilajelor costale;
D. Nefrocalcinoza;
E. Chistul hidatic renal;
F. Litiază ureterală opacă;
G. Fleboliți;
H. Litiaza opacă biliară;
I. Fibromul uterin;
J. Tuberculoza renală;

Modificările de poziție și volum renale includ:

A. Atrofia unilaterală fără modificări de contur;
B. Pielograma;
C. Întârzierea excreției;
D. Ptoza;
E. Ectopia;
F. Atrofie bilaterală;
G. Nefrograma;
H. Rinichiul „mut” urografic;
:
 I. Hipertrofia unilaterală difuză;
J. Persistența lobulației fetale;

Imaginile de adiție la nivelul sistemului urinar sunt reprezentate de:

A. Compresiunile extrinseci;
B. Eroziuni papilare;
C. Diverticuli;
D. Hematoame submucoase;
E. Fistule;
F. Rinichiul în burete;
G. Cistite hipertrofice;
H. Chistul paracalicial;
I. Bulele de aer;
J. Litiaza;

La nivelul aparatului renal în sindromul obstructiv superior:

A. CT poate aprecia existența hidronefrozei, sediul și natura obstacolului;
B. Pielografia oferă informații asupra funcției renale;
C. Obstrucțiile acute sunt însoțite de hidronefroză gradul IV;
D. Ecografia poate evidenția modificările morfologice cu mare acuratețe;
E. UIV poate stabili sediul obstrucției;
F. Hidronefroza poate fi apreciată pe UIV în 4 grade;
G. Ecografia oferă informații asupra funcției renale;
H. IRM este metoda de elecție ;
I. Pe UIV se observă întârzierea secreției cu nefrogramă densă și persistentă;
J. Pe UIV se observă pielogramă precoce și persistentă;

Reprezită cauză de sindrom obstructiv inferior la nivelul aparatului renal:

A. Adenomul suprarenalian;
B. Stenoza arterei renale;
C. Pielonefrita;
D. Neoplasmul prostatic;
E. Tumorile renale;
F. Tumoră vezicală;
G. Valva congenitală uretrală;
H. Stenoze posttraumatice uretrale;
I. Duplicitatea pielo-ureterală;
J. Hipertrofia benignă a prostatei;
:
Sindromul tumoral renal include:
A. US poate aprecia prezența trombilor tumorali în vena renală;
B. UIV poate aprecia întotdeauna natura lichidă sau solidă a tumorii;
C. Angiografia este metoda de elecție în evaluare vascularizației tumorale;
D. CT oferă informații precise pentru stadializare;
E. US este folosită pentru depistarea metastazelor pulmonare;
F. IRM este inferioară CT în evaluarea trombozei tumorale;
G. UIV decelează modificări ale arborelui caliceal;
H. US nu poate evalua dimensiunile tumorale;
I. Tumora poate determina modificări de poziție ale rinichiului;
J. UIV decelează deformări ale conturului renal;

Despre displazia renală sunt corecte afirmațiile:

A. Se caracterizează prin prezența de elemente embrionare (fibre musculare, insule
cartilaginoase);
B. La UIV nefrograma și pielograma apar precoce;
C. UIV, sistemul pielocaliceal este dilatat;
D. US corticala renală este absentă;
E. În displazia multichistică la UIV rinichiul este „mut”;
F. În displazia multichistică ecografia confirmă prezența chisturilor cu dimensiuni
variabile separate prin septuri;
G. Elementele embrionare sunt vizibile în mod normal;
H. UIV sunt vizibile mai puține calicii subțiate și cu poziție anarhică;
I. La US diferențierea cortico-medulară nu se observă, parenchimul este hiperecogen;
J. Rinichiul este mărit de volum;

Despre distopia (malrotația) renală se poate afirma:

A. Are la bază un viciu de rotație a rinichiului;
B. UIV arată un bazinet moderat mărit de volum ce se proiectează peste calice;
C. În absența rotației joncțiunea pielo-ureterală este posterioară;
D. Malrotația poate fi numai bilaterală;
E. Malrotația poate fi unilaterală;
F. În rotația inversă joncțiunea pielo-ureterală este externă;
G. Se caracterizează prin poziția joasă a rinichiului în pelvis;
H. Are la bază un viciu de joncțiune pielo-ureterală;
I. Ureterul la origine este îndepărtat de coloana vertebrală;
J. Ureterul la origine este apropiat de coloana vertebrală;
:
Despre ectopia renală se poate afirma:
A. Are la bază un viciu de joncțiune pielo-ureterală;
B. Ureterul rinichiului ectopic se poate implanta în vezica urinară în orice poziție;
C. Artera renală este întotdeauna emergentă din aortă în poziție ortotopică;
D. Poate fi încrucișată;
E. Poate fi lombară, iliacă sau pelvină;
F. Ureterul este întotdeauna lung și cudat;
G. Are la bază un defect de dezvoltare a rinichiului într-o altă poziție decât cea normală;
H. Ureterul are lungimea corespunzătoare poziției rinichiului;
I. Întotdeauna rinichiul ectopic este la nivel pelvin;
J. Artera renală are origine aortică joasă sau iliacă în ectopia pelvină;

În cazul rinichiului în potcoavă este corect să se afirme:

A. La CT istmul funcțional își scade densitate după administrarea de contrast;
B. Rinichii au poziție orizontală cu axul convergent superior;
C. Istmul este situat prerahidian;
D. Rinichi au poziție verticală cu axul divergent;
E. Istmul este situat pe partea cu rinichiul dominant;
F. Vascularizația renală arterială se face printr-o arteră unică la nivelul istmului;
G. Vascularizația rinichilor provine din ramuri arteriale multiple;
H. Rinichii sunt uniți la polul inferior printr-un istm parenchimatos;
I. Rinichii sunt uniți la polul superior printr-un istm fibros;
J. CT apreciază istmul: fibros sau parenchimatos;

Despre rinichiul polichistic tip infantil se poate afirma:

A. Este o boală autosomală dominantă;
B. Este o malformație renală de structură;
C. Se manifestă de la naștere;
D. Ureterele au aspect normal;
E. Este o malformație renală de fuziune;
F. Este o boală autosomală recesivă;
G. Ureterele sunt dilatate, tortuoase;
H. UIV sunt rinichi măriți de volum cu nefrogramă întârziată cu aspect striat;
I. Nu poate fi diagnosticată prenatal;
J. US rinichii sunt mici cu ștergerea diferențierii cortico-medulare;

Despre rinichiul polichistic tip adult se poate afirma:

A. Este o malformație renală de structură;
:
 B. US rinichii sunt mici cu ștergerea diferențierii cortico-medulare;
C. Se manifestă de la naștere;
D. 1/3 din pacienți prezintă și chisturi hepatice;
E. Este o boală autosomală dominantă;
F. Chisturile comunică cu calicele;
G. Este o boală autosomală recesivă;
H. CT: multiple formațiuni cu densitate apropiată apei, ce nu își cresc densitatea post-
contrast;
I. Ureterele sunt dilatate, tortuoase;
J. US: imagini transonice cu perete subțire și întărire de ecou posterioară;

Despre obstrucția joncțiunii pielo-uretrale este corect să se afirme:

A. Evidențierea unei artere renale polare se face prin US;
B. UIV cu injectare de Furosemid® este utilă pentru diagnostic;
C. Obstrucția determină apariția hidronefrozei;
D. Metodele folosite pentru diagnostic sunt US și UIV;
E. Nu poate fi diagnosticată antenatal;
F. Obstrucția este întotdeauna organică;
G. Pe UIV se decelează îngustarea joncțiunii pielo-ureterale;
H. Megaureterul este prezent ;
I. Bazinetul și calicele se golesc rapid;
J. Cauza obstrucției poate fi funcțională;

Este corect să se afirme despre megaureter următoarele:

A. Abușarea vezicală și vezica urinară sunt normale;
B. Există un obstacol cervico-uretral;
C. Ureterul este aperistaltic;
D. Abușarea în vezica urinară se realizează la nivelul colului;
E. Cauza este obstrucția segmentului proximal al ureterului;
F. Reprezintă dilatația congenitală a ureterului;
G. Poate fi datorată unei displazii fibro-epiteliale;
H. Este frecvent bilateral;
I. Cauza este obstrucția segmentului distal al ureterului;
J. Este determinat de vezica neurogenă;

Despre duplicitatea pielo-ureterală este corect să se afirme:

A. Este cea mai frecventă malformație a aparatului urinar;
B. Pielonul superior asociază frecvent reflux vezico-ureteral ;
:
C. Sunt vizualizate două bazinete și un singur grup caliceal;
D. UIV se vizualizează două bazinete și două grupuri pielocaliceale;
E. Ureterele se unesc întotdeauna înainte de a ajunge la vezică (ureter bifid);
F. Ureterul ce drenează partea superioară se inseră la nivelul vezicii urinare lateral și
superior față de ureterul ce drenează partea inferioară.;
G. Sunt vizualizate un bazinet și două grupuri caliceale;
H. Ureterul poate fi bifid sau poate avea orificii vezicale separate;
I. Ureterul pielonului superior poate avea deschidere ectopică în uretră;
J. Ureterul ce drenează partea superioară se inseră la nivelul vezicii urinare medial și
inferior față de ureterul ce drenează partea inferioară;

Este adevărat să se afirme despre duplicația vezicală:

A. Întotdeauna există două uretre;
B. In forma completă cele două uretere se deschid în vezica de pe partea dreaptă;
C. Există vezică multiloculară;
D. Poate fi incompletă;
E. În forma completă trigonul, colul și uretra sunt unice;
F. Când este completă, fiecare vezică are un ureter, dar evacuarea se face printr-o
singură uretră;
G. Poate fi completă, fiecare vezică are un ureter și se evacuează prin uretra proprie;
H. Este o anomalie frecventă;
I. Poate fi cloazonare sagitală completă;
J. Poate fi cloazonare frontală completă ;

Despre calculi renali se poate afirma:

A. Calculi de fosfat de calciu sunt asociați cu infecțiile;
B. Cei radioopaci sunt compuși din oxalat și fosfat de calciu;
C. IRM este metoda de elecție în diagnosticul litiazei;
D. Calculii din oxalat de calciu sunt mai puțin opaci;
E. Apar pe UIV ca imagini lacunare cu limite precise;
F. Calculii de struvit sunt asociați infecțiilor;
G. CT este ideal pentru localizarea calculilor în orice sediu;
H. US aspectul lor este dependent de compoziția calcului;
I. Radiografia renală simplă confirmă prezența obstrucției;
J. Radiografia simplă este utilă pentru decelarea calculilor radioopaci;

Este corect să afirmăm despre pielonefrita acută:

A. Este mai frecvent întâlnită la bărbați;
:
B. Este o infecție descendentă;
C. Pe CT sunt vizibile multiple zone hipodense ce își cresc puțin și tardiv densitatea;
D. US se constată scăderea generală a ecogenității;
E. Se manifestă prin numeroase cicatrici pe conturul renal;
F. Refluxul vezico-ureteral este un factor predispozant;
G. Diagnosticul este doar imagistic;
H. Este mai frecvent întâlnită la femei;
I. Pe UIV este vizibilă nefrogramă densă și striată;
J. Nefrograma striată este vizibilă pe radiografia renală simplă;

Despre abcesul renal se poate afirma:

A. Poate fi determinată de o infecție pe cale ascendentă;
B. Prezența bulelor de gaz în interiorul leziunii este patognomonică;
C. Apare CT ca masă hipodensă cu perete ce își crește densitatea postcontrast;
D. Prezența bulelor de gaz exclude diagnosticul;
E. Este o colecție purulentă cu localizare renală;
F. Este determinat numai de o diseminare hematogenă de la un focar de vecinătate;
G. IRM nu este recomandat în diagnosticul abcesului;
H. Apare US ca o masă hipoecogenă cu perete neregulat posibil cu nivel fluid-fluid;
I. În suspiciunea de abces examenul CT trebuie efectuat fără administrarea contrastului
iv;
J. Radiografia abdominală simplă este suficientă pentru diagnostic;

Este corect să afirmăm despre pielonefrita xantogranulomatoasă:

A. UIV prezintă bazinet contractat cu dilatația calicelor;
B. US sunt vizibile multiple mase hipo- sau anecogene;
C. Boala este limitată la calicele mici;
D. Dilatația bazinetului este elementul dominant;
E. Este prezentă nefrograma striată;
F. CT: parenchimul este înlocuit de multiple mase hipodense reprezentând xantoame;
G. Prezintă frecvent calcul bazinetal coraliform;
H. Este rezultatul unei infecții cronice;
I. Reprezintă o infecție acută;
J. Radiografia renală simplă este metoda principală de diagnostic;

Pielonefrita emfizematoasă se caracterizează prin:

A. Este limitată la nivelul pielonului;
B. Este o formă severă de pielonefrită;
:
C. CT este prezentă destrucția parenchimatoasă și prezența de benzi aerice cu
dispoziție radiară dinspre medulară spre corticală;
D. Determină necroza severă a parenchimului renal;
E. Se caracterizează prin prezența gazului la nivelul aortei;
F. IRM este metoda de elecție în diagnosticul gazul intraparenchimatos;
G. Apare mai frecvent după cistitele hemoragice;
H. Nefrograma striată este patognomonică;
I. Apare mai frecvent la diabetici;
J. Gazul este prezent intraparenchimatos, în sistemul pielo-caliceal, în spațiul perirenal,
în sistemul venos;

În tuberculoza aparatului urinar se poate afirma:

A. Ecografia este cea mai sensibilă metodă de diagnostic în stadiul I;
B. Modificările bazinetale constau în megapielon cu stenoza calicelor mici;
C. Stadiul III este faza ulcerativ cavernoasă a tuberculozei;
D. Se produce prin diseminare pe cale hematogenă în corticală;
E. Stadiul II poate fi diagnosticat urografic;
F. Ureterele nu sunt afectate în stadiul III al tuberculozei aparatului urinar;
G. Stadiul I este caracterizat de prezența de noduli miliari;
H. Este secundară unui focar pulmonar sau osos;
I. In stadiul II apar mici caverne la joncțiunea cortico-medulară care nu comunică cu
arborele pielo-caliceal;
J. În stadiul I nodulii miliari sunt decelabili în faza nefrografică;

Despre tuberculoza urinară sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Prima leziune vizibilă ecografic este stenoza bazinetală;
B. Ureterele prezintă stenoze etajate ( de „tirbușon”);
C. Ureterele în TB nu suferă modificări;
D. CT este cea mai sensibilă metodă în diagnosticul precoce (stadiul II);
E. Evoluția tuberculozei are loc în 5 stadii;
F. Infecția TB are loc retrograd de la o cistită tuberculoasă;
G. În stadiul IV rinichiul este mut urografic;
H. Rinichiul mastic apare când cazeumul calcifică;
I. Stadiul I este momentul optim pentru diagnosticul imagistic;
J. In stadiul III apar stricturi și imagini de adiție la nivelul tijelor caliceale;

Sunt corecte afirmațiile despre chistul renal simplu:

A. CT: leziunea are densitate similară apei și nu se modifică după administrarea
:
 contrastului ;
B. UIV se evidențiază amprenta arciformă pe arborele pielo-caliceal;
C. Se poate complica cu hemoragie, infecție sau chiar degenerescență malignă;
D. Este delimitată de un perete gros și neregulat;
E. CT sunt vizibile ca hipodensități difuze ce își cresc moderat densitatea după
administrarea contrastului;
F. Este o leziune malignă;
G. Prezintă semnal Doppler pe examinare US;
H. Își crește densitatea după administrarea contrasului;
I. Poate conține septuri sau calcificări;
J. US apare ca o imagine transonică bine delimitată, cu întărire de ecou posterioară;

Sunt corecte afirmațiile despre traumatismele renale:

A. În traumatismul catastrofic apar leziuni ale pediculului vascular;
B. Radiografia renală simplă este metoda de primă intenție;
C. Examenul CT are un rol limitat pentru că decelează doar leziunile la nivelul sistemul
pielo-caliceal;
D. CT este metoda de primă intenție pentru că este capabilă să evidențieze toate
modificările renale și ale viscerelor adiacente;
E. In evaluarea traumei renale este preferabil examenul IRM;
F. În traumatismul major examenul CT pune în evidență substanța de contrast
extravazată în spațiul perirenal;
G. În traumatismul major apare lacerație parenchimatoasă care poate comunica cu
sistemul pielocaliceal;
H. Traumatismele renale sunt clasificate de Federle în 6 grupe;
I. US este utilă în diagnosticul lacerației joncțiunii pielo-ureterale;
J. În traumatismul minor poate să apară hematomul subcapsular;

Este corect să afirmăm despre angiomiolipom următoarele:

A. Necesită biopsie pentru confirmare;
B. Are 3 componente: țesut adipos matur, fibre musculare lizate, vase de tip arterial fără
fibre elastice;
C. Este cea mai frecventă tumoră benignă renală;
D. Contigentul grăsos are densitate de -20 : -120 UH nemodificată postcontrast;
E. Are 3 componente: țesut adipos matur, țesut cartilaginos , vase limfatice;
F. UIV este metoda de elecție în diagnostic;
G. US apare ca o formațiune lichidiană cu semnal Doppler în interior;
H. Contigentul vascular își crește semnificativ densitate postcontrast;
:
 I. Contigentul grăsos își crește cel mai mult densitatea postcontrast;
J. CT este metoda de elecție în diagnostic;

Despre hiperplazia benignă a prostatei se poate afirma:

A. Radiografia renală simplă este utilă în diagnosticul patologiei prostatice;
B. Efectele asupra aparatului urinar sunt minime;
C. US nu poate evalua volumul rezidual;
D. Cea mai frecventă tumoră benignă prostatică;
E. UIV este vizibilă amprentarea planșeului vezical;
F. Poate avea originea în zona de tranziție;
G. Este o tumoră foarte rară;
H. Determină compresiunea uretrei prostatice și colului vezical;
I. Determină hipertrofia compensatorie a peretelui vezical, stază și în final uretero-
hidro-nefroză;
J. HBP cu originea în glandele periuretrale are o evoluție lentă, frecvent asimptomatică;

Despre cancerul renal parenchimatos este corect să se afirme:

A. CT este vizibilă o masă solidă cu arii de necroză și limită imprecisă de separație cu
parenchimul renal ;
B. Prezintă US Doppler neovascularizație intratumorală;
C. Stadializarea tumorii se face prin angiografie renală;
D. Poate asocia calcificări intratumorale;
E. Este o tumoră renală secundară;
F. Urografic se caracterizează prin sindrom obstructiv inferior;
G. Cea mai frecventă formă anatomopatologică este carcinomul de duct colector;
H. Este o tumoră mai frecventă la femei;
I. Anatomopatologic cel mai frecvent este carcinom cu celule clare;
J. UIV este caracterizat de sindromul tumoral: deformarea conturului renal, lacună
nefrografică, compresiunea și amputația arborelui pielo-caliceal;

Despre cancerul renal parenchimatos se poate afirma:

A. Rolul principal în stadializarea cancerului renal îl are examenul clinic;
B. Imagistica are rol major în stadializare;
C. Orice metodă imagistică are un grad înalt de specificitate în diagnosticul pozitiv al
metastazelor;
D. Rolul examenului CT în diagnosticul tumorilor renale este limitat pentru că folosește
radiația X;
E. Este o tumoră primitivă renală;
:
 F. În diagnostic și stadializare cel mai bun raport cost-eficiență îl are examinarea CT;
G. US este utilă pentru vizualizarea trombilor în vena cavă inferioară și atriul drept;
H. IRM poate diferenția mai bine trombul tumoral de cel netumoral;
I. Radiografia este cea mai eficientă metodă în diagnosticul cancerului renal;
J. Angiografia renală are rol în stadializarea TNM;

Despre limfomul renal se poate afirma:

A. Afectarea este întotdeauna secundară afectării mediastinale;
B. Limfomul primitiv renal este extrem de rar;
C. Nu este necesară administrarea de contrast iv în diagnosticul CT al limfomului renal;
D. Metoda cu cel mai bun raport cost-eficiență este IRM;
E. Există afectare renală mai frecventă în limfomul generalizat;
F. UIV este metoda de elecție în diagnosticul limfomului;
G. Se poate prezenta ca o masă unică;
H. Limfomul renal este cea mai frecventă tumoră primitivă a rinichiului;
I. Se poate extinde perirenal;
J. Metoda de diagnostic cea mai eficientă este CT în fază nefrografică;

Despre tumorile maligne pielo-caliceale se poate afirma:

A. IRM este metoda de elecție în stadializare tumorilor pielocaliceale;
B. Anatomopatologic cel mai frecvent este carcinomul cu celule tranziționale;
C. US este suficientă pentru stadializare;
D. CT este o masă sesilă intraluminală ce își crește puțin densitatea postcontrast;
E. CT poate diferenția tumorile limitate la mucoasă de cele cu invazia muscularei;
F. Se pot prezenta UIV ca defecte de umplere unice sau multiple, cu suprafață netedă
sau neregulată;
G. Anatomopatologic cel mai frecvent este adenocarcinomul;
H. UIV este metoda de primă intenție în evaluare metastazelor;
I. US se prezintă ca mase izo- sau hipoecogene comparativ cu cortexul renal;
J. CT este utilă în evaluarea invaziei parenchimatoase;

Despre tumorile maligne pielocaliceale se poate afirma:

A. În obstrucția joncțiunii pielo-ureterale este prezentă hidronefroza cu mărirea de volum
a rinichiului;
B. Calcificările renale sunt principalul element diagnostic în tumorile pielo-caliceale;
C. Examenul CT nu oferă informații despre invazia vasculară;
D. Sunt prezente amputațiile caliceale;
E. Radiografic poate fi apreciată diminuarea excreției;
:
F. CT este prezentă îngroșare concentrică sau excentrică a pereților căilor excretorii;
G. Examinarea IRM este indicată la pacienții cu alergii majore la contrastul iodat;
H. US este metoda de imagistică optimă pentru stadializare;
I. Examenul IRM are avantajul costului-eficiență superior examinării CT;
J. Excreție scăzută sau absentă, fără mărirea de volum a rinichiului în obstrucția de
lungă durată;

Tumorile maligne ale vezicii urinare au următoarele caracteristici:

A. În stadializare, metoda de elecție este reprezentată de IRM;
B. Examenul CT apreciază cel mai bine invazia parietală;
C. US tumora infiltrativă se prezintă ca o îngroșare a peretelui vezical;
D. Clinica este dominată de hematurie;
E. US este metoda cea mai bună pentru stadializare;
F. Tumorile infiltrative nu pot fi decelate CT;
G. Cele mai frecvente sunt tumorile epiteliale;
H. Clinica este dominată de infecția urinară joasă;
I. Radiografia renală simplă este utilă în diagnosticul tumorilor vezicale;
J. UIV tumora vegetantă se prezintă ca imagini lacunare cu contur neregulat;

Complicațiile care pot apărea în cursul angioplastiei percutană transluminală renală

(APTR) sunt:
A. Pielonefrită acută;
B. Reacții adverse la substanța de contrast;
C. Hematom la locul puncției;
D. Tromboza venei renale;
E. Disecția arterei renale;
F. Piurie;
G. Ruptura arterei renale;
H. Tromboza arterei renale;
I. Trombembolism pulmonar;
J. Litiază renală;

Indicațiile nefrostomiei percutane sunt:

A. Pielonefrita ;
B. Extragerea calculilor;
C. Acces pentru intervenții pe ureter;
D. Hematuria macroscopică;
E. HTA secundară;
:
 F. Acces pentru nefroscopie;
G. Tratamentul hematomului perirenal;
H. Tromboza venei renale;
I. Drenarea urinei in obstrucții ale căilor excretorii;
J. Diagnosticul obstrucțiilor urinare când alte metode nu pot fi realizate;

Despre cancerul de prostată se pot afirma următoarele:

A. IRM este metoda imagistică utilă pentru aprecierea invaziei în veziculele seminale și
grăsimea periprostatică;
B. CT este metoda utilă în evaluarea veziculelor seminale și a grăsimii periprostatice;
C. Cel mai frecvent își are originea în zona periferică;
D. US poate aprecia invazia capsulară;
E. Examenul IRM este util pentru ghidarea biopsiei;
F. CT este util în depistarea metastazelor cancerului de prostată;
G. US este metoda cea mai sensibilă în evaluarea leziunilor metastatice;
H. CT este examinarea cu rolul cel mai important în diagnostic;
I. UIV este prezentă dilatația izolată a calicelor superioare;
J. UIV poate să apară ca o amprentă vezicală neregulată;

Despre metastazele renale se poate afirma:

A. Calea de metastazare este limfatică;
B. Leziunile pot fi unice sau multiple;
C. Cel mai frecvent metastazează renal tumorile de suprarenală;
D. Puncția-biopsie poate fi utilă;
E. Calea de metastazare este hematogenă;
F. Cele mai frecvente metastaze renale sunt de la melanom malign, cancer bronho-
pulmonar, mamar și colic;
G. Metastazele renale se extind retrograd de la nivelul tumorilor vezicii urinare;
H. Leziunile sunt limitate la un singur rinichi;
I. Ecografic sunt izo-sau hiperecogene;
J. Se extind la nivel renal prin continuitate de la un proces tumoral de vecinătate;

Cistita:
A. Imagistic, sunt explorate doar prin CT și IRM;
B. Se poate complica cu pielonefrită;
C. În cistita cronică apare globul vezical;
D. Poate fi explorată imagistic prin ecografie;
E. Este mai frecventă la bărbați;
:
 F. În cistita acută apare hipertonia vezicii și edem al mucoase (perete gros);
G. Imagistica are rolul principal în diagnostic;
H. Este mai frecventă la femei;
I. În cistita acută vezica apare hipotonă, mult mărită de volum;
J. Este infecția peretelui vezicii urinare ;

Ultrasonografia în patologia hepatică:

A. Caracterizează vascularizația hepatică în mod B;
B. Monitorizează evoluția după proceduri chirurgicale sau intervenționale;
C. Este standardul ”de aur” în evaluarea patologiei hepatice;
D. În urgență poate diagnostica hemoragia activă;
E. Nu oferă niciun beneficiu pentru caracterizarea cirozei hepatice;
F. Este utilizată în studiul hipertensiunii portale;
G. Este metoda de prima intenție in studiul imagistic al ficatului;
H. Nu oferă niciun beneficiu pentru caracterizarea formațiunilor expansive hepatice;
I. Poate evalua patologia hepatică difuză (steatoză, ciroză);
J. Poate ghida puncția hepatică cu scop terapeutic;

Computer-tomografia în patologia hepatică:

A. Nu poate decela sângerarea activă, aceasta putând fi demonstrată doar angiografic;
B. Nu se utilizează în patologia difuză, aceasta fiind rezervată IRM datorită rezoluției
tisulare superioare;
C. CT spirală a îmbunătățit viteza de achiziție și posibilitățile de reconstrucție 3D, fără
vreun impact direct asupra detecției și caracterizării leziunilor maligne;
D. Realizează controlul post-terapeutic pentru embolizarea tumorilor hepatice;
E. Permite diferențierea benign-malign încă din faza nativă;
F. Evaluează patologia tumorală;
G. Se realizează nativ și cu substanță de contrast;
H. Nu este necesară utilizarea de contrast decât în cazuri selecționate;
I. Diagnostichează sângerarea activă în leziunile traumatice;
J. Evaluează patologia difuză;

IRM în patologia hepatică:

A. IRM fără contrast nu este superior CT cu contrast;
B. Apreciază aspectul morfologic al ficatului;
C. Diferențiază componentelele lezionale – apă, grăsime, sînge, cupru, proteine;
D. Apreciază comportamentul leziunilor la administrarea contrastului paramagnetic, care
se distribuie extracelular;
:
 E. Oferă date net diferite de cele oferite de CT;
F. Apreciază comportamentul leziunilor pe baza funcției celulare hepatice în cazul
contrastului hepatospecific;
G. Nu oferă avantaje față de CT în detecția leziunilor hepatice de mici dimensiuni;
H. Pentru caracterizarea leziunilor hepatice utilizează tot contrast pe bază de iod;
I. În caracterizarea leziunilor tumorale utilizarea contrastului nu este obligatoriu datorită
rezoluției tisulare superioare;
J. Apreciază comportamentul leziunilor pe baza funcției celulare a celulelor Kupfer în
cazul contrastului superparamagnetic (SPIO);

Despre steatoza hepatică putem afirma:

A. Ecografic parenchimul este hiperecogen;
B. Se datorează încărcării cu grăsime a hepatocitelor și poate fi difuză sau localizată;
C. Este o hepatopatie circumscrisă;
D. CT se caracterizează prin scăderea densității, cu vase hiperdense față de parenchim;
E. Ecografic apare ca arii hipoecogene;
F. La CT apare caracteristic hiperdensă;
G. Prin contrast, canalele biliare se văd la CT chiar dacă nu sunt dilatate;
H. Este o hepatopatie difuză;
I. La IRM apare în hipersemnal T1, nemodificat în T2;
J. La IRM este în hipersemnal T2;

În legătură cu hemocromatoza următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Aspect hipointens în ponderare T1;
B. Densitatea la CT este nemodificată;
C. Ecografic ficatul are ecogenitate normală;
D. IRM este contraindicată datorită creșterii conținutului de fier;
E. Reprezintă o acumulare a fierului în hepatocite, pancreas, miocard;
F. Ficatul este caracteristic hiperecogen la ecografie;
G. Ficatul apare în hipersemnal puternic în ponderare T1;
H. Este întotdeauna secundară;
I. Hipointensitate accentuată în ponderare T2;
J. Densitate spontană crescută 100-140 HU;

Valențele metodelor imagistice în ciroza hepatică:

A. US, CT și IRM identifică prezența hipertensiunii portale;
B. US are performanțe slabe în aprecierea prezenței hipertensiunii portale;
C. US se demonstrează structura neomogenă, micronodulară;
:
 D. US este de cele mai multe ori suficientă pentru evaluarea ficatului cirotic;
E. CT și IRM au aceeași performanță în evaluarea nodulilor hepatici;
F. CT este cea mai sensibilă metodă pentru caracterizarea nodulilor hepatici din ciroză;
G. US, CT și IRM caracterizează din punct de vedere dimensional;
H. IRM este cea mai sensibilă metodă pentru caracterizarea nodulilor în ficatul cirotic;
I. CT identifică cu certitudine nodulii de regenerare la examinarea nativă întrucât sunt
întotdeauna hiperdenși;
J. CT structura neomogenă cu noduli de regenerare care își cresc densitatea post-
contrast;

Despre nodulii de regenerare în ciroza hepatică putem afirma:

A. Nu prezintă elemente de diferențiere față de leziunile secundare la US;
B. Nodulii siderotici sunt în hiposemnal accentuat T2;
C. Nodulii în hipersemnal T2 sunt suspecți de degenerare malignă;
D. Sunt izodenși nativ cu priză de contrast la CT;
E. Au hipersemnal T2 accentuat la IRM;
F. Determină structura micronodulară a ficatului la US;
G. Indiferent de conținut sunt în hipersemnal T1;
H. Sunt izodenși nativ și postcontrast la CT;
I. Nu modifică structura hepatică la CT;
J. Nodulii de regenerare cu conținut lipomatos au hipersemnal în T1;

Imagistic hemangiomul hepatic poate fi caracterizat astfel:

A. IRM are semnal hiperintens T2;
B. IRM este în hipersemnal T1;
C. CT contrastarea este centrifugă de la centru spre periferie;
D. Ecografic este o formațiune hiperecogenă sau heterogenă;
E. Ecografic are semnal Doppler intens fiind o leziune vasculară;
F. Comportamentul la contrast este similar CT și IRM;
G. Angiografic se identifică lacuri vasculare cu aspect de ”copac înmugurit”;
H. Angiografic are aspect de vase de neoformație precoce și se omogenizează pe
măsură ce se încarcă;
I. CT are aspect hipodens nativ, cu priză de contrast periferică precoce, progresie
centripetă, izodensă tardiv;
J. US are aspect anecogen difuz, cu septuri caracteristic pentru prezența de lacuri
vasculare;

Adenomul hepatic poate fi astfel caracterizat imagistic:

:
 A. Aspectul IRM este caracteristic în hiposemnal T1 și T2;
B. Ariile de hemoragie intratumorală sunt în hipersemnal T1 și hipersemnal T2;
C. CT are aspect izo- sau hipodens nativ, cu contrastare intensă și omogenă, în lipsa
ariilor de necroză sau/și hemoragie;
D. CT nativ leziunea este în general hiperdensă cu excepția ariilor de hemoragie
intratumorală;
E. Poate prezente zone de hemoragie, hiperdense la CT;
F. Ariile de necroză sunt in hipersemnal T2;
G. Ecografic aspectul este în general hiperecogen;
H. Postcontrast leziunea devine hiperdensă omogen, cu excepția ariilor de necroză, unde
acumularea de contrast crește progresiv, devenind maximă tardiv;
I. Ecografic formațiune solidă ecogenă sau hipoecogenă;
J. Utilizarea de contrast SPIO permite la IRM diagnosticul de certitudine datorită
prezenței în exces a celulelor Kupfer;

Hiperplazia nodulară focală poate fi astfel caracterizată imagistic:

A. Întotdeauna hiperdensă nativ, cu cicatrice centrală hipodensă la CT;
B. CT leziune hipodensă, rar izodensă nativ;
C. CT aspect similar cu adenomul, fără elemente de diferențiere în 50% din cazuri;
D. Cicatrice centrală în hiposemnal T1 și hipersemnal T2;
E. Ecografic poate fi dificil de evidențiat;
F. Cicatricea centrală este hiperdensă post-contrast la CT;
G. Ecografic hipoecogenă, necaracteristic;
H. CT priza de contrast este intensă, omogenă și de scurtă durată;
I. Caracteristic CT zonă centrală, stelată, hipodensă, corespunzătoare pediculului
vascular;
J. Cicatrice centrală în hipersemnal T1 și hiposemnal T2;

Chistul hepatic simplu poate fi astfel caracterizat imagistic:

A. Diagnosticul de chist esențial nu ține cont de contur ci numai de caracterul transonic;
B. La CT conținutul este inert la contrast, dar peretele are priză de contrast evidentă;
C. Doar IRM poate decela cauza bolii polichistice hepatice;
D. Prezența de septuri nu exclude diagnosticul de chist esențial;
E. În boala polichistică, găsim și multiple chisturi renale în 70% din cazuri;
F. IRM prezintă aspect în hiposemnal T1 și hipersemnal T2;
G. IRM prezintă aspect în hipersemnal T1 și hiposemnal T2;
H. Formațiune nodulară cu aspect transsonic, cu contururi regulate, fără perete propriu,
cu intarire de ecou posterioară;
:
 I. Formațiune intrahepatică bine delimitată cu densitate similara apei, perete subțire,
inertă la contrast;
J. Chisturile hepatice de mici dimensiuni și cele cu conținut modificat sunt mai bine
caracterizate IRM;

Chistul hidatic hepatic poate fi astfel caracterizat imagistic:

A. Formațiune transsonică, cu întărire acustică posterioară, cu perete propriu, cu sau
fără calcifăcări, cu aspect dedublat;
B. Leziunile determinate de Echinococus alveolaris nu au priză de contrast chiar dacă
sunt active;
C. Semnele CT de certitudine sunt prezența veziculelor fiice și membrana proligeră
decolată;
D. Singurul semn de certitudine este prezența calcificărilor parietale;
E. Poate prezenta vezicule fiice în interior vizibile US, CT sau IRM;
F. Priză de contrast parietală la CT – sugerează leziune activă;
G. Este dificil de diferențiat ecografic de un chist simplu;
H. O leziune imprecis delimitată, contur neregulat, densitate 20-40 UH, cu calcificări
amorfe exclude posibilitatea unei leziuni hidatice;
I. Diagnosticul diferențial cu o tumoră malignă este facil indiferent de tipul de chist
hidatic;
J. Conturul chistului hidatic este întotdeauna net indiferent de etiologie;

Aspectul CT în abcesul hepatic:

A. Nu există diferențe semnificative funcție de etiologie;
B. Abcesele fungice sunt mici, multiple, rotunde cu centru dens și periferia clară;
C. Zonă discret hipodensă nativ cu creșterea moderată a densităților postcontrast în
faza de infiltrație inflamatorie;
D. Zona de tranziție dintre abces și parenchimul normal este evidentă doar în cazul
etiologiei fungice;
E. Abcesul amoebian este obișnuit unilocular, 0-20 UH și subfrenic ca poziție;
F. În faza de abces matur se evidențiază membrana piogenă cu densitate variabilă
funcție de vârsta abcesului;
G. Prezența bulelor de gaz este patognomonică pentru abcesul piogen;
H. Este hipointens nativ și hiperintens la nivelul capsulei postcontrast paramagnetic;
I. Membrana piogenă este hipodensă cu priză de contrast stratificată;
J. Are caracteristic aspect de leziune psudosolidă cu întărire posterioară;

Hepatomul poate fi astfel caracterizat imagistic:

:
 A. IRM pseudocapsula prezintă hipo- sau hipersemnal T2 și hiposemnal T1;
B. Formațiune nodulară unică sau multiplă, cu structură neomogenă US și vase de
neoformație la Doppler Angi-Power;
C. Priza de contrast este lentă și tardivă;
D. US este caracteristică prezența de zone transonice;
E. IRM prezintă hipo- sau hipersemnal T1 și hipersemnal T2;
F. Angiografic vase de neoformație tipice cu aspect de "păr încâlcit"
G. Prezența trombilor în vena portă sau venele hepatice exclude un hepatom;
H. Priză de contrast rapidă, intensă și neomogenă la CT;
I. Shunt-urile arterio-portale sunt prezente doar în forma difuză;
J. Prezintă pseudocapsulă pe secțiunile CT sau IRM tardive;

Despre metastazele hepatice putem afirma:

A. IRM sunt în hiposemnal T1, hipersemnal T2;
B. CT cu contrast este specific 75%;
C. Arteriografic aspectul poate fi, în funcție de origine, hipo- sau hipervascular, rareori
cu halou vascular;
D. CT la examenul nativ au densitate inferioară parenchimului, iar postcontrast se
constată priză inelară periferică precoce;
E. La ecografia Doppler sunt întotdeauna hipervasculare periferic;
F. Ecografic au aspect hipo- sau hiperecogen, cu halou;
G. IRM sunt caracteristic în hipersemnal T1 și hiposemnal T2;
H. Arteriografic aspectul poate fi, în funcție de origine, hipo- sau hipervascular, frecvent
cu halou vascular;
I. Nu sunt niciodată unice;
J. Dacă leziunile sunt hiperdense pot sugera origine tiroidiană, renală;

Despre scleroterapia percutană ecoghidată a chistului hidatic hepatic putem afirma:

A. Este indicată în chistul hidatic, cu excepția cazurilor de complicații (ruptura);
B. Este indicată exclusiv în cazul chistului hidatic unicameral;
C. Procedura nu necesită monitorizare, fiind sigură și eficientă;
D. Se injectează 25-50 ml ser clorurat hiperton 10%, după evacuarea și analiza
conținutului chistic;
E. Între sesiunile de injectare-aspirare se lasă un interval de 15-30”;
F. Alcoolul absolut se injectează primul apoi se continuă cu injectarea de ser hiperton;
G. Aspirarea se realizează doar la finalul procedurii;
H. Se injectează 25-50 ml ser clorurat hiperton 10%, imediat după puncționarea
chistului;
:
 I. Se realizează sub ghidaj US în timp real pe ac CHIBA;
J. Se injectează alcool absolut 96%, 10-50 ml, după aspirarea completă a serului
clorurat;

Despre puncția/drenajul percutan ghidat imagistic al abcesului hepatic putem

afirma:
A. După golirea abcesului de conținut, cateterul de drenaj se extrage imediat, pentru a
evita crearea unei fistule cutanate;
B. Materialele necesare sunt: ac CHIBA, teacă introducătoare, fire ghid, dilatatoare,
cateter de drenaj, pungă colectoare;
C. Antibioterapia se instituie la 12 h preprocedural;
D. Antibioterapia se instituie doar după rezultatul de la antibiogramă;
E. Nu este necesară premedicație procedura fiind sigură și bine tolerată;
F. Pentru a evita diseminarea bacteriană se injectează în cavitate alcool absolut 20-50
ml;
G. Cateterul de drenaj se curbează în cavitate și se ancorează la piele;
H. Tehnica uzuală este cea pe fir ghid, coaxială, Seldinger;
I. Se realizează sub ghidaj US și fluoroscopic, sau sub ghidaj CT;
J. După securizarea firului ghid în cavitate cateterul se poate introduce fără dilatarea
tractului, indiferent de adâncimea la care se găsește abcesul;

Despre embolizare / chemoembolizarea arterială terapeutică putem afirma:

A. Selecția cazurilor ține cont doar de dimensiunea tumorii;
B. Procedura este sigură astfel că, înafara tulburărilor de coagulare nu există
contraindicații;
C. Controlul fluoroscopic intermitent în timpul procedurii este necesar pentru verficarea
poziției și a gradului de obstrucție obținut;
D. Întrucât injectarea este arterială permeabilitatea venei porte este de dorit dar nu
obligatorie;
E. Materialele emboligene, cu sau fără chimioterapic se introduc sub control fluroscopic;
F. Se realizează prin cateterism selectiv al arterei vizate;
G. Odată atinsă poziția de injectare controlul nu mai este necesar până la final când se
verifică gradul de obstrucție;
H. Preterapeutic se realizează arteriografia selectivă pentru vizualizarea leziunii cu
vascularizația sa;
I. Datorită diagnosticului CT sau/și IRM secvența angiografică preprocedurală nu mai
este indicată pentru a evita iradierea inutilă;
J. Materialele emboligene pot fi gelaspon, microparticule, lipiodol cu agent citostatic;
:
Modificările legate de patologia căilor biliare decelabile pe radiografia abdominală
simplă:
A. Calculi radio-opaci pe topografia veziculei biliare;
B. Calculi radio-opaci pe topografia căilor biliare intrahepatice;
C. Aerobilie în care distribuția gazului este periferică, fiind vorba de căile biliare
intrahepatice;
D. Aeroportie în care distribuția gazului este centrală;
E. Aerobilie în care distribuția gazului este centrală;
F. Calculi radiotransparenți;
G. Nivele hidroaerice;
H. Vezicula de porțelan – calcificarea pereților veziculei biliare;
I. Pneumoperitoneu;
J. Aeroportie în care distribuția gazului este periferică;

Metodele colangiografice de diagnostic al patologiei biliare în uz:

A. Colangiografia CT (dacă permit valorile bilirubinei) sau reconstrucțiile de tip mIP
(minimum intensity projection);
B. MRCP;
C. ERCP;
D. Colecistografia orală;
E. CPT;
F. Colangiografia pe tub Kehr;
G. Colangiografia transjugulară;
H. Colangio-colecistografia intravenoasă;
I. Colangiografia US;
J. Pneumobilia colangiografică;

Despre utilizarea ecografiei în patologie biliară putem afirma:

A. Ecografia abdominală este metoda preferată de screening pentru afecțiunile veziculei
șicăilor biliare;
B. Ecoendoscopia rivalizează cu CT spiral bifazic în detecția tumorile periampulare;
C. Ecoendoscopia utilizează traductori de 2,5-5 MHz;
D. Ecografia abdominală utilizează traductori de frecvență mare 8-15 MHz;
E. Ecoendoscopia (ecografia endoscopică) este utilă mai ales pentru evaluarea
coledocului distal, capului pancreatic și ampulei Vater;
F. La ecografia abdominală pacientulul este examinat în poziție semișezândă pentru
evaluarea căilor biliare;
G. Pentru detecția calculilor mici distali ecoendoscopia este mai sensibilă decât oricare
:
 altă metodă imagistică;
H. Atât ecografia abdominală cât și ecoendoscopia nu sunt operator dependente,
calitatea ecografului fiind aici esențială;
I. Ecografia abdominală evidențiază dilatarea căilor biliare intra- și extrahepatice,
prezența calculilor, a obstacolelor tumorale;
J. Ecoendoscopia este o examinare de rutină;

Despre utilizarea CT în patologie biliară putem afirma:

A. Icterul obstructiv nu constituie contraindicație pentru examinare;
B. Examenul nativ este suficient pentru diagnosticul litiazei biliare indiferent de calitatea
calculilor;
C. Obezitatea și distensia aerică a tubului digestiv sunt factori negativi pentru
performanța CT;
D. Litiaza biliară nu este indicație pentru această metodă;
E. Obstrucția biliară de cauză malignă constituie indicația principală;
F. Litiaza biliară nu este indicație pentru această metodă deoarece CT nu poate
evidenția calculii;
G. Este utilizat pentru diagnosticul complicațiilor sau formelor atipice de colecistită
acută;
H. Icterul obstructiv este contraindicație absolută pentru examinare, întrucât s.c. se
excretă biliar în cantitate mare astfel că poate realiza concentrații toxice hepatocitare;
I. Nu este explorarea de primă intenție;
J. Poate stabili extensia vasculară a tumorilor dar nu și pe cea ductală;

Despre utilizarea IRM în patologie biliară putem afirma::

A. Secvențele ponderate T1 GRE native sunt suficiente pentru evidențierea tumorilor, a
extensiei periductale, invaziei vasculare;
B. Secvențele ponderate T1 spin-echo (SE) sau gradient-echo (GRE) cu supresia
grăsimii sunt utile pentru evaluarea proceselor inflamatorii de tip colangită;
C. Secvențele ponderate T1 spin-echo (SE) sau gradient-echo (GRE) cu supresia
grăsimii pre- și post-contrast permit vizualizarea foarte bună a pereților căilor biliare;
D. Secvențele ponderate T1 GRE dinamice post-contrast sunt utile pentru evidențierea
tumorilor, a extensiei periductale, invaziei vasculare;
E. Informațiile diagnostice oferite de MRCP sunt net superioare celor oferite de ERCP
sau CPT;
F. MRCP este utilizată de rutină pentru diagnosticul litiazei de căi biliare;
G. Secvențele ponderate T1 GRE dinamice post-contrast sunt utile pentru evaluarea
proceselor inflamatorii de tip colangită;
:
H. MRCP se bazează pe secvențele ponderate T2 spin-echo;
I. Dilatarea căilor biliare, stenozele benigne sau maligne, defectele de umplere pot fi
evidențiate prin MRCP;
J. MRCP se bazează pe secvențe rapide puternic ponderate T2 pe care, fluidele
staționare apar hiperintense;

Despre evaluarea imagistică a litiazei biliare se poate spune:

A. La MRCP calculii apar hiperintenși;
B. Litiaza coledociană beneficiază de ERCP care permite nu numai diagnosticul dar și
tratament (sfincterotomie, extragerea calculilor);
C. CT este mai puțin sensibilă în detecția calculilor biliari (85%) – cu excepția celor care
conțin calciu, ceilalți au densități apropiate bilei;
D. ERCP este singura metodă sigură de diagnostic;
E. CT poate detecta calculii îndiferent dacă sunt radio-opaci sau radio-transparenți;
F. La MRCP calculii apar ca defecte de umplere - aspect hipointens pe fondul
hiperintens al bilei;
G. Diagnosticul se bazeazăm pe CT mai sensibilă decât ecografia, întrucât măsoară
densități;
H. Tipic, un calcul apare ecografic ca o imagine reflectogenă, cu umbră acustică
posterioară (,,con de umbră”);
I. Tipic, un calcul apare ecografic ca o imagine reflectogenă, cu întărire acustică
posterioară;
J. Diagnosticul se bazează pe ecografie, capabilă să demonstreze calculii în 95% din
cazuri;

Despre evaluarea imagistică în colecistita acută:

A. Absența calculilor la CT exclude diagnosticul;
B. CT evidențiază abcese pericolecistioce sau hepatice în colecistita gangrenoasă cu
perforația peretelui;
C. Prezența aerului în peretele vezicular nu este decelabilă decât CT;
D. Ecografia este mai performantă decât CT în evaluarea modificărilor parietale
complexe;
E. Aspecte obișnuite CT – perete ingroșat, calculi, lichid pericolecistic;
F. Semiologia ecografică: evidențierea calculilor, îngroșarea peretelui vezicular cu edem,
semnul Murphy pozitiv ecografic, hidropsul vezicular (pentru calculii impactați
infundibular);
G. Dedublarea peretelui se întâlnește exclusiv în colecistita acută;
H. Îngroșarea peretelui poate fi mai bine caracterizată ecografic;
:
 I. Abcesele parietale în colecistita gangrenoasă apar ecografic ca multiple imagini
hipoecogene în perete;
J. CT este utilizată pentru diagnosticul formelor atipice și atunci când se suspicionează
complicații;

Explorarea imagistică a colangiocarcinomului intrahepatic arată:

A. Se pot prezenta ca dilatații focale a căilor biliare în cazul leziunilor polipoide
intracanalare;
B. Au aspect de masă solidă chiar dacă sunt mucinoase;
C. IRM aspectul este de masă cu hiposemnal T2 și hipersemnal T1 comparativ cu ficatul;
D. CT tumorile sunt hipodense nativ și cu iodocaptare neomogenă, cele mucinoase
putând simula un aspect chistic;
E. Ecografic aspect de masă cu ecogenitate mixtă, predominant hipo- sau hiperecogenă
funcțiede stroma tumorală;
F. Ecografic aspect de masă hipoecogenă încapsulată;
G. Aspectul imagistic, indiferent de metodă este net diferit de al metastazelor hepatice;
H. IRM aspectul este de masă cu hiposemnal T1 și hipersemnal T2 comparativ cu ficatul,
cu aceeași distribuție a contrastului ca în CT;
I. Aspectul de masă chistică apare în cazul leziunilor intracanalare prin dilatarea focală
excesivă în aval a căilor biliare;
J. CT și IRM aspectul poate fi adesea nespecific;

Despre colangiocarcinomul hilar putem afirma:

A. Aspectul IRM este în hiposemnal T1 și hipersemnal T2;
B. Ecografic masa tumorală este evidențiată cu mare variabilitate (21-74%);
C. Reprezintă cea mai obișnuită formă, tumora Klatskin;
D. Detecția la CT multi-slice este net superioară 82-100%;
E. Rezecabilitatea este demonstrată de CT și IRM, cu contrast (extensia axială);
F. Este forma cea mai rar întâlnită;
G. MRCP este suficient pentru stadializarea locală;
H. Metodele colangiografice (MRCP, CPT, ERCP) demonstrează sediul obstrucției și
extensia longitudinală;
I. Ecografia și CT au performanțe egale în detecția masei tumorale;
J. CPT și ERCP sunt superioare MRCP ca metodă de diagnostic;

Tratamentul minim invaziv al icterului obstructiv neoplazic se poate realiza prin:

A. Protezarea endoscopică;
B. Drenaj biliar extern pentru leziunile înalte sau care nu pot depășite;
:
C. Plasarea unei sonde Dormia în calea biliară;
D. Protezarea prin tehnica rendez-vous;
E. CPT;
F. Colecistostomia percutană;
G. Endoprotezare percutană dacă se depășește obstacolul;
H. Litoliza chimică percutană;
I. ERCP;
J. Drenaj biliar extern-intern dacă se depășește obstacolul;

Despre metodele imagistice utilizate în evaluarea patologiei pancreatice putem

afirma:
A. Ecografia realizează evaluarea de prima intenție a pancreasului: dimensiuni, contur,
structură;
B. CT realizează diagnosticul, stadializarea, și urmarirea postterapeutică în cancerul
pancreatic;
C. CT realizează evaluarea complexă în pancreatita acută: diagnostic, gravitate,
urmărirea evoluției;
D. Studiul vaselor peripancreatice se poate realiza exclusiv CT;
E. Ecografia nu este utilă în evaluarea pentru tumori pancreatice;
F. IRM are indicație în evaluarea unei anomalii de volum a pancreasului detectată la
computer-tomografie, incertă;
G. Injectarea substanței de contrast se realizează manual la CT;
H. Examinarea CT nativ este preferabilă ecografiei, datorită rezoluției spațiale superioare;
I. CT are indicație în localizarea unei tumori endocrine pancreatice sugerată prin
examenele de laborator;
J. Arteriografia este întotdeauna necesară în cazul tumorilor endocrine pancreatice;

Examinarea ecografică în pancreatita acută poate arăta:

A. Creștere importantă în dimensiuni în formele medii;
B. Structură neomogenă doarî n formele grave;
C. Pancreas normal în formele medii;
D. Modificări extrapancreatice ca lichid în Douglas, lichid pleural stâng, lichid pericardic;
E. Prezența unei colecții întotdeauna cu semnificație de abces;
F. Modificări minime în formele severe, evoluția fiind însă imprevizibilă;
G. Colecții transonice retroperitoneal, flancuri, bursa omentală ce reprezintă complicații
ale pancreatitei;
H. Creștere ușoară de volum în formele medii;
I. Structura poate fi descrisă ca neomogenă atât în formele medii cât și în cele
:
 necrotico-hemoragice;
J. Creștere importantă în dimensiuni în formele severe;

Despre examinarea CT în pancreatită putem afirma:

A. Colecții lichidiene peripancreatice de mici dimensiuni în forma medie;
B. Îngroșarea fasciei Gerota este primul semn al unei pancreatite grave;
C. Pseudoanevrismele nu sunt complicații ale pancreatitei;
D. Ariile hiperdense nativ în pancreasul neomogen au semnificație de hemoragie;
E. Prezența aerului în colecțiile lichidiene peripancreatice, care apare în 30-50 % dintre
cazuri are semnificație de fistulă cu tubul digestiv;
F. Diagnosticul diferențial între pseudochist și abces se realizează pe baza
caracteristiclor de contrastare ale peretelui;
G. Creșterea localizată sau generalizată a dimensiunilor pancreasului, cu structură
normală și edem în jur are semnificație de formă medie;
H. Aspectul normal al pancreasului exclude diagnosticul de pancreatită;
I. Structură neomogenă cu arii de necroză în formele grave;
J. Gradul de severitate prin aprecierea scorului CT de severitate al pancreatitei
(Balthazar);

Manifestările CT în pancreatita cronică:

A. Calcificări și pseudochisturi;
B. Colecție peripancreatică cu aer în interior;
C. Hipertrofie difuză cu contur neregulat și contrastare omogenă;
D. Atrofie pancreatică generalizată;
E. Atrofie pancreatică localizată;
F. Dilatarea canalului Wirsung cu aspect neregulat;
G. Hipertrofie focală sau difuză cu aspect neomogen și contur neregulat;
H. Pancreasul nu este niciodată normal;
I. Pancreas mărit de volum cu calcificări;
J. Dilatare cu aspect regulat a canalului Wirsung;

Despre pseudochistul pancreatic putem afirma:

A. Reprezintă evoluția naturală a pancreatitei acute;
B. Este o colecție cu densitate lichidiană, rotundă, bine încapsulată, care iși crește
densitateapostcontrast doar la nivelul peretelui, fără septuri in interior;
C. Prezența în pancreatita cronică sugerează acutizare;
D. Ecografic sunt colecții transonice rotund-ovalare, bine delimitate, omogene;
E. Peretele pseudochistului nu își crește densitatea post-contrast la CT;
:
F. Diagnosticul diferențial cu abcesul se realizează ecografic;
G. Se constiuie la 4-6 săptămâni în evoluția de la debutul pancreatitei acute;
H. Dintre factorii etiologici nu fac parte tumorile pancreatice;
I. Este o colecție lichidiană cu perete propriu intra- sau peripancreatică;
J. Asocierea cu calcificări sugerează pancreatită cronică;

Aspectul CT al cancerului pancreatic include:

A. Hiposemnal Tl și semnal variabil T2;
B. Semnul dublului canal pentru localizarea cefalică;
C. Nodul hipoecogen, neomogen, imprecis delimitat;
D. Dilatare neregulată a canalului Wirsung pe toată lungimea;
E. Nodul hipodens imprecis delimitat post-contrast;
F. Masă lobulată localizata eel mai frecvent eefalie, ce eonține ehisturi cu diametre de 5-
20 mm;
G. Masă nodulară hiperdensă nativ și postcontrast;
H. Mărire de volum focală sau neregularitate de contur, ori masă hipo- sau izodensă la
examenul nativ;
I. Canal Wirsung dilatat, cu contur regulat și atrofie pancreatică distal de tumoră;
J. Striuri hiperdense în grăsimea peripancreatică marcând invazia marcînd invazia
acesteia;

Despre hemangiomul splenic putem afirma:

A. Este o tumoră rară;
B. Nodul de mici dimensiuni, bine delimitat, hipodens și care iși crește
densitateapostcontrast;
C. Nodul ecogen, omogen, bine delimitat;
D. Nodul ecogen cu componente solide și chistice la ecografie;
E. IRM are hiposemnal T1, semnal variabil T2, își crește intensitatea tardiv;
F. Cea mai frecventă tumoră benignă splenică;
G. CT iși crește densitatea precoce în periferie șiapoi progresiv spre centru;
H. IRM are hiposemnal Tl, și iși crește intensitatea postcontrast;
I. IRM are hipersemnal T2;
J. Leziune chistică cu perete subtire și care iși crește densitatea la nivelul peretelui;

În cazul traumatismelor splenice putem identifica:

A. Colecție lichidiană falciformă localizată sub capsula splenică – hematom subcapsular;
B. Pneumoperitoneu;
C. Hemoperitoneu – ruptura splinei;
:
 D. Rupere sau tromboză a vaselor splenice cu infarct splenic secundar – leziuni
vasculare;
E. Splenomegalie cu structură neomogenă, cu zone hipodense la examenul CT -
lacerație;
F. Splină atrofică în cazul trombozei postraumnatice a pediculului vascular
G. colectie lichidiana hipoecogena, neomogena, uneori cu nivel orizontal, perete
gros,neregulat – hematom intraparenchimatos US;
H. Imagine anecogenă (US) respectiv cu densitate variabilă în funcție de vechime (CT),
cu contur neregulat – hematom parenchimatos;
I. Colecție hiperecogenă CT;
J. Masă nodulară cu invazia cozii pancreasului;

Despre explorarea ecografică a pacienților cu suspiciune de litiază biliară se poate

afirma:
A. Poate oferi informații complementare asupra anselor intestinale adiacente
B. Prezintă specificitate și sensibilitate redusă
C. Nu poate identifica calculii radioopaci
D. Identifică prezența modificărilor parietale de tip îngroșare a peretelui
E. Dilatația căilor biliare indică prezența calculului la nivel vezicular
F. Poate decela dilatații ale căilor biliare
G. Reprezintă explorarea de primă intenție
H. Are specificitate și sensibilitate înaltă
I. Este o metodă invazivă, rapidă, radiantă
J. Este o metodă non-invazivă, rapidă, neiradiantă

Despre examinarea prin colangio-pancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP)

se poate afirma:
A. Identifică calculii de la nivelul căii biliare principale
B. Este neiradiantă
C. Precede colangio-pancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP)
D. Identifică modificări parietale gastrice
E. Este o metodă iradiantă
F. Decelează anomalii ale arborelui vascular hepatic
G. Este noninvazivă
H. Este invazivă
I. Este precedată de alte metode invazive (colangiografie transhepatică percutană)
J. Decelează anomalii ale arboretului biliar
:
Ecografia în explorarea pacienților cu colecistită acută poate identifica:
A. Cu acuratețe crescută calculii
B. Perete colecistic cu grosime normală
C. Date suplimentare asupra modificărilor hepatice și pancreatice
D. Absența lichidului intravezicular
E. Nu este necesară utilizarea de contrast decât în cazuri selecționate;
F. Îngroșarea peretelui vezicular (colecistului)
G. Nu se utilizează în patologia difuză, aceasta fiind rezervată IRM datorită rezoluției
tisulare superioare;
H. Semnul Murphy ecografic
I. Lichid pericolecistic
J. Modificări de calibru ale colonului

Despre explorarea imagistică a pacienților cu afecțiuni maligne ale arborelui biliar se

poate afirma:
A. IRM nu poate identifica extensia extrahepatică a leziunii
B. Ecografic se identifică prezența unei formațiuni polipoide la nivelul peretelui veziculei
biliare
C. Ecografia nu aduce nici un beneficiu
D. Metodele invazive (colangiografia transhepatică percutană) sunt de primă intenție
E. CT și IRM oferă detalii cu privire la rezecabilitatea leziunii
F. Colangiocarcinomul intrahepatic nu poate fi întotdeauna identificat ecografic
G. CT și IRM sunt utilizate pentru evaluarea extensiei extrahepatice a tumorii
H. CT și IRM identifică prezența leziunilor secundare hepatice
I. Colangiocarcinomul intrahepatic nu poate fi identificat întotdeauna prin IRM
J. CT este metoda de primă intenție

Despre pancreatita acută se poate afirma:

A. Radiografia toracică poate identifica prezența obstrucției intestinale ;
B. Colecțiile lichidiene pancreatice pot fi monitorizate prin CT;
C. Pseudochisturile pot fi identificate doar prin IRM;
D. Tomografia computerizată este necesară pentru stabilirea diagnosticului;
E. Ecografia aduce cele mai importante informații la pacienții cu meteorism abdominal
important;
F. Ecografia abdominală poate decela prezența litiazei biliare;
G. Necroza pancreatică este evidențiată CT prin prezența unor zone de țesut pancreatic
care nu captează substanța de contrast;
H. Tomografia computerizată poate stadializa modificările inflamatorii pancreatice (scor
:
 Balthazar);
I. Explorarea IRM este indicată la anumiți pacienți selectați;
J. Explorarea imagistică este un criteriu obligatoriu pentru diagnostic;

Asupra evaluării imagistice a tumorilor pancreatice se poate afirma:

A. Tumorile neuroendocrine se manifestă la examinările IRM / CT cu substanță de
contrast ca leziuni hipervascularizate;
B. Tumorile neuroendocrine nu pot fi identificate prin imagistică noninvazivă;
C. De primă intenție este ecografia;
D. Tomografia computerizată cu substanță de contrast reprezintă cea mai bună
modalitate de explorare;
E. MRCP (colangio-pancreatografia prin rezonanță magnetică) aduce informații asupra
anatomiei căilor biliare și ductelor pancreatice;
F. Ecografia reprezintă cea mai bună metodă de explorare;
G. MRCP este metoda de primă intenție
H. Prin CT se poate aprecia rezecabilitatea tumorală;
I. Invazia tumorală a venelor mezenterice este apreciată exclusiv prin IRM ;
J. Ecografia este contraindicată ;

Despre tumorile hepatice benigne se poate afirma:

A. Nodulul hepatic care prezintă imagine de spițe de roată la examinarea ecografică cu
tehnica Doppler reprezintă hiperplazie nodulară focală.
B. Ecografia abdominală poate fi diagnostică pentru hemangioamele hepatice
C. Examinarea ecografică reprezintă metoda cea mai concludentă pentru identificarea
adenoamelor hepatice.
D. Aspectul de cicatrice centrală vizibilă la evaluarea CT / IRM cu substanță de contrast
aparține hiperplaziei nodulare focale.
E. Hemangiomul hepatic prezintă caractere de contrastare tipice la evaluarea CT
hepatică cu substanță de contrast.
F. Adenomul hepatic poate prezenta hemoragie intralezională decelabilă CT
G. Hemangioamele hepatice prezintă contrastare progresivă dinspre centru spre
periferie.
H. Imaginea de cicatrice centrală vizibilă la examinarea CT cu substanță de contrast
aparține adenomului hepatic.
I. Hemoragia intralezională este frecventă întâlnită la examinarea CT cu substanță de
contrast a hemangioamelor hepatice.
J. Imaginea de spițe de roată ale examinarea Doppler este tipică pentru hemangioame
hepatice.
:
Examinarea imagistică a pacienților cu carcinom hepatocelular (hepatom)
presupune:
A. Evaluarea CT și IRM cu substanță de contrast
B. Decelarea unor modificări hepatice sugestive pentru ciroză.
C. Absența captării substanței de contrast intralezional.
D. Evaluarea CT și IRM fără substanță de contrast.
E. Utilizarea complementară a ecografiei, tomografiei computerizate și IRM
F. Identificarea radiologică a unor calcificări pe topografia ariei hepatice
G. Identificarea unor leziuni cu captare precoce a substanței de contrast și urmat de
washout cu apariția unui inel rezidual hiperdens.
H. Identificarea unor leziuni nodulare cu contrastare progresivă, din periferie spre centru.
I. Identificarea unor leziuni mai mari de 1 cm la pacienții cu ciroză.
J. Folosirea exclusivă a ecografiei abdominale

Despre leziunile lichidiene intrahepatice se poate afirma:

A. Abcesele hepatice sunt vizualizate la examinarea CT ca leziuni lichidiene cu perete
vascularizat.
B. Boala polichisitică hepatică poate fi corect diagnosticată prin CT.
C. Examinarea CT nu identifică abcesele hepatice.
D. Chisturile hepatice simple nu pot fi identificate prin CT.
E. Chisturile cu septuri și noduli intramurali pot reprezenta neoplasme.
F. IRM este singura metoda nonivazivă pentru diagnosticul bolii polichistice hepatice.
G. Chisturi hidatic hepatic reprezintă cea mai frecventă manifestare a infecției cu Taenia
echinoccocus.
H. Chisturile simple sunt identificate prin utilizarea pe scară largă a CT.
I. Chistul hidatic hepatic este identificabil doar prin ecografie.
J. Abcesul hepatic prezintă noduli intramurali și septuri.

Sunt adevărate următoarele afirmații legate de evaluarea imagistică a splinei:

A. Dimensiunile splenice pot fi evaluare prin ecografie și CT.
B. Aerul intestinal favorizează examinarea ecografică a splinei.
C. Hemoragie intraperitoneală se identifică exclusiv prin CT.
D. Aerul intestinal poate fi un impediment în explorarea ecografică a splinei.
E. Monitorizarea leziunilor splenice se realizează prin CT.
F. Traumatismele splenice pot fi evaluate rapid prin ecografie, care relevă prezența
sângelui în cavitatea peritoneală.
G. Vascularizația splenică se poate realiza prin ecografie Doppler.
H. Leziunile splenice pot fi monitorizare prin radiografie abdominală.
:
 I. Ecografia Doppler a splinei este utilă în diagnosticul abceselor.
J. Hematoamele splenice nu pot fi identificate CT.

Sunt adevărate următoarele afirmații despre evaluarea imagistică a ficatului.:

A. Ecografia poate fi utilă în diagnosticul carcinomului hepatic.
B. Ecografia nu poate evalua modificările de suprafață hepatică.
C. Carcinomul hepatic poate fi identificat prin CT nativ.
D. Ecogenitatea difuză crescută a ficatului este caracteristică fibrozei și încărcării grase
a parenchimului.
E. Ecografia decelează modificări de nodularitate a suprafeței hepatice.
F. Modificările de formă și dimensionale pot fi identificare ecografic.
G. Hepatomegalia nu poate fi apreciată prin CT.
H. IRM hepatică nu poate fi utilizată în evaluarea pacientului cirotic.
I. Modificările sistemului venei porte se identifică doar prin angiografie hepatică.
J. Prin ecografie se evaluează sistemul venei porte și venele hepatice.

Despre ecografia abdominală de tip FAST (în trauma abdominală) se poate afirma:
A. Este completată de lavaj intraperitoneal.
B. Este depășită ca acuratețe de către CT.
C. Este depășită în acuratețea diagnostică a acumulărilor lichidiene peritoneale de către
radiografia abdominală simplă.
D. Depistează sângerarea intraperitoneală.
E. Evaluează lichidul prezent la nivelul abdomenului și pericardului.
F. Evaluează prezența aerului intraperitoneal.
G. Prezintă acuratețe diagnostică mare.
H. Este superioară CT abdominal.
I. Identifică cu acuratețe mare corpi străini.
J. A înlocuit lavajul peritoneal diagnostic.

Sunt adevărate următoarele afirmații în legătură cu evaluarea imagistică a

pacientului cu traumatism abdominal:
A. Folosirea CT cu substanță de contrast orală este obligatorie în traumatismul
abdominal închis.
B. Prezența lichidului intraabdominal fără leziuni ale organelor solide poate implica
leziuni ale arcadelor vasculare mezenterice.
C. Evaluarea CT stabilește cu precizie gradul lezional al organelor parenchimatoase
abdominale (ficat, splină, pancreas).
D. Scanarea CT este indicată în cazul pacienților stabili hemodinamic.
:
 E. Examinarea CT are rol de stadializarea a gradului lezional al segmentelor tubului
digestiv.
F. Pacienții instabili hemodinamic au indicație pentru evaluare CT.
G. Leziunile diafragmatice de mici dimensiuni pot fi dificil de diagnosticat CT.
H. Leziuni posttraumatice pancreatice se identifică doar ecografic.
I. Hemoragia din vasele mezenterice este identificată prin ecografie FAST.
J. Leziunile posttraumatice diafragmatice se identifică întotdeauna prin CT.

Despre colecistita cronică se poate afirma:

A. Colangiografia intraoperatorie oferă informații cu privire la anatomia locală.
B. Unii pacienți necesită colangiografie intraoperatorie.
C. CT identifică calculii radiotransparenți.
D. Anatomia locală a căilor biliare este stabilită prin ecografie abdominală.
E. ERCP și sfinterectomie sunt indicate la toți pacienții cu colecistită cronică.
F. Ecografia confirmă prezența calculilor biliari.
G. Calculii din calea biliară principală impun ERCP și sfinterectomie pentru extragerea
calculilor.
H. Prezența calculilor în calea biliară principală impun monitorizare periodică prin MRCP.
I. CT reprezintă investigația de primă alegere.
J. Ecografia este investigația de elecție.

Examinarea cu contrast a tractului digestiv evidențiază imagini de adiție în:

A. eroziune;
B. perforație;
C. corp străin intraluminal;
D. acalazia cardiei;
E. diverticul;
F. polip;
G. ulcerație;
H. fistulă;
I. tumora vegetantă;
J. tumora infiltrantă;

Perforația ulcerului duodenal este diagnosticată imagistic prin:

A. steatoza hepatică;
B. ocluzie intestinală;
C. imagini lacunare duodenale;
D. pneumoperitoneu pe radiografia abdominală simplă;
:
E. hipodensități aerice extradigestive evidențiate CT sub peretele abdominal anterior;
F. stenoza porțiunii a treia a duodenului;
G. colecții aerice retroperitoneale;
H. mici bule aerice evidențiate CT în peritoneu;
I. lichid liber peritoneal;
J. intârzierea evacuării gastrice peste 6-8 ore;

Ștergerea haustrațiilor colice se întâlnește în:

A. polipoza intestinală;
B. diverticulită;
C. cancerul de colon infiltrant;
D. enterita post-radică;
E. mezenter comun;
F. rezecțiile colice cu anastomoză termino-terminală;
G. diverticuloza colică;
H. rectocolita ulcero-hemoragică;
I. dolicocolon;
J. boala Crohn;

Limfomul intestinal se evidențiază imagistic prin:

A. fistule bilio-digestive;
B. mase voluminoase intestino-mezenterice;
C. fistule entero-cutanate;
D. leziuni intestinale unice sau multifocale;
E. calcificări ganglionare;
F. ulcerații în “buton de cămașa”;
G. reacție retractilă mezenterică;
H. mase necrozate;
I. adenopatii mezenterice;
J. îngroșare parietală cu lumen permeabil;

Hipertensiunea portală se evidențiază ecografic prin:

A. varice periesofagiene;
B. calcificări splenice;
C. varice gastrice;
D. vena splenică cu diametru mai mare de 11 mm;
E. vena mezenterică superioară cu diametru de 7 mm;
F. ligament rotund fibrozat;
:
 G. vena portă cu diametru mai mic de 12 mm;
H. vena splenică cu diametru mai mic de 10 mm;
I. vena mezenterică superioară peste 10 mm;
J. vena portă cu diametru mai mare de 15 mm;

Pe radiografia abdominală simplă, ocluzia mecanică a intestinului subțire este

diagnosticată prin:
A. distensie gazoasă a intestinului subțire și colonului;
B. nivele hidro-aerice dispuse pe un ax oblic din hipocondrul stang spre fosa iliaca
dreapta;
C. nivele hidro-aerice numeroase localizate medio-abdominal;
D. câteva nivele hidro-aerice si aer in regiunea recto-sigmoidiană;
E. arc gazos voluminos pelvin;
F. nivele hidro-aerice cu axul mare orizontal;
G. absența aerului in colon;
H. nivele hidro-aerice intestinale fără distensia colonului;
I. îngroșarea peretelui colonului transvers;
J. prezența aerului extradigestiv;

În boala Crohn, examenul CT abdominal evidențiază:

A. metastaze hepatice;
B. fistule entero-vezicale;
C. formațiune vegetantă cecală;
D. defect de umplere la nivelul arterei mezenterice superioare;
E. colecții hipodense mezenterice;
F. metastaze pulmonare;
G. afectare intestinală segmentară discontinuă;
H. colecții hipodense peritoneale;
I. îngroșarea segmentară a peretelui intestinal până la 15 mm;
J. adenopatii necrozate;

În cancerul de rect, bilanțul de extensie se realizează imagistic prin:

A. CT toraco-abdominal pentru extensia ganglionară la distanță;
B. biopsia endoscopică este suficientă pentru bilanțul de extensie;
C. IRM pelvin cu contrast pentru extensia locală;
D. CT pelvin cu contrast pentru metastaze hepatice;
E. ecografie abdominală pentru extensie loco-regională;
F. CT toracic pentru metastaze pulmonare;
:
G. CT abdominal cu contrast pentru metastaze hepatice;
H. CT pelvin nativ pentru extensia locală;
I. CT torace pentru extensia loco-regională;
J. IRM pelvin pentru extensia ganglionară loco-regională;

Diverticulita colonică se evidențiază CT prin:

A. adenopatii perilezionale;
B. leziuni osoase asociate;
C. pneumoperitoneu;
D. colecție pericolică;
E. diverticuli colonici;
F. uveita;
G. infiltrarea peritoneală adiacentă;
H. metastaze pulmonare;
I. metastaze hepatice;
J. infiltrarea mezenterică adiacentă;

Examenul baritat gastric evidențiază stomacul localizat parțial sau total intratoracic
în:
A. hernia diafragmatică congenitală;
B. situs inversus;
C. volvulus gastric;
D. hernia inghinală;
E. hernia hiatală prin rostogolire;
F. hernia ombilicală;
G. mezenter comun;
H. rezecții esofagiene parțiale cu anastomoze eso-gastrice intratoracice;
I. hernia hiatală prin alunecare;
J. hernia diafragmatică post-traumatică;

Apendicita este diagnosticată ecografic prin:

A. ganglioni calcificați;
B. structură tubulară necompresibilă, cu sensibilitate la compresiunea cu traductorul, în
fosa iliacă dreaptă;
C. apendice cu diametru peste 6 mm;
D. Pneumotorax;
E. ștergerea haustrațiilor colonului;
F. apendice cu edem parietal;
:
G. colectii periapendiculare;
H. apendice cu diametru mai mic de 4 mm;
I. dilatarea ultimei anse ileale;
J. lichid periapendicular;

Ingrosarea peretelui digestiv este evidențiată CT în:

A. Diverticulita sigmoidiană;
B. Hematom intestinal post-traumatic;
C. Acalazia cardiei;
D. Cancerul gastric;
E. Volvulus gastric;
F. Cancerul de colon;
G. Joncțiunea recto-sigmoidiană, ca aspect normal;
H. Boala Crohn;
I. Diverticul duodenal;
J. Mezenter comun;

Ca aspecte patologice la nivelul tubului digestiv, examenul CT cu contrast poate

evidenția:
A. Aspect “în ținta” în leziuni ischemice intestinale;
B. Apendice cecal localizat retrocecal;
C. Haustrații pe cadrul colic;
D. Unghiul splenic al colonului localizat subdiafragmatic;
E. Priza de contrast patologică la nivelul mucoasei colonice în rectocolita ulcero-
hemoragică;
F. Ingrosarea peretelui colonic in tumori vegetante;
G. Anse de intestin subțire cu diametrul de 10 mm;
H. Ingrosarea peretelui gastric in cancerul gastric;
I. Priza de contrast patologică la nivelul mucoasei intestinale in boala Crohn;
J. Antrumul gastric localizat anterior de pancreas;

Pentru patologia tubului digestiv, IRM:

A. Este contraindicată la pacienții cu pacemaker;
B. Utilizează secvențe ultrarapide pentru reducerea artefactelor date de peristaltism;
C. Este utilă în stadializarea cancerului de rect;
D. Nu poate da detalii asupra canalului anal și a regiunii perirectale;
E. Nu poate fi efectuată la pacienții cu inflamație intestinală;
F. Este indicată pentru patologia inflamatorie intestinală;
:
G. Poate fi utilă în diagnosticul recurenței tumorale;
H. Poate fi efectuată la pacienții cu pacemaker, deoarece se examinează doar
abdomenul;
I. Utilizează doar secvențe lente pentru examinarea minutioasă a abdomenului;
J. Este contraindicată în cancerul de rect;

Esofagul poate fi deviat prin:

A. Anevrism de aorta;
B. Dilatarea atriului stang;
C. Compresiunea realizată de radiolog;
D. Manevre in timpul examinării baritate;
E. Abcese paravertebrale;
F. Tumora de intestin subțire;
G. Fibrotorax;
H. Adenopatii mediastinale;
I. Adenopatii axilare;
J. Fracturi costale;

Modificările de poziție ale stomacului evidențiate radiologic includ:

A. Hernia inghinală;
B. Deplasarea micii curburi spre stânga și inferior prin hepatomegalie;
C. Diverticulul subcardial;
D. Volvulus gastric organo-axial;
E. Ptoza gastrică;
F. Mezenterul comun;
G. Hernia hiatală prin rostogolire;
H. Hernia hiatală prin alunecare;
I. Cancerul vegetant;
J. Ulcerul gastric;

La examenul baritat digestiv:

A. Pliurile esofagiene normale sunt longitudinale;
B. Pliurile gastrice sunt longitudinale la nivelul marii curburi;
C. Pliurile porțiunii a treia a duodenului sunt circulare;
D. Pliurile gastrice sunt circulare la nivelul micii curburi;
E. Pliurile gastrice sunt circulare la nivelul marii curburi;
F. Porțiunea a treia a duodenului nu prezintă pliuri;
G. Pliurile gastrice sunt longitudinale la nivelul corpului;
:
H. Bulbul duodenal normal are formă de treflă;
I. Pliurile esofagiene normale sunt circulare;
J. Bulbul duodenal are formă triunghiulară;

Radiografia abdominală simplă:

A. Este indicată pentru depistarea corpilor străini;
B. Este indicată în ocluzie;
C. Este indicată pentru verificarea drenajelor;
D. Este indicată pentru evidențierea pneumoperitoneului;
E. Este contraindicată în prezența corpilor străini;
F. Incidența standard este antero-posterioară cu pacientul în Trendelenburg;
G. Este indicată în diagnosticul bolii Crohn;
H. Este indicată în evaluarea extensiei locale a cancerului de rect;
I. Este indicată pentru evidențierea permeabilității anastomozelor;
J. Se realizează standard în incidență antero-posterioară cu pacientul în ortostatism;

Radiografia abdominală simplă:

A. Permite evaluarea materialului de sutură chirurgicală;
B. Este contraindicată în prezența materialului de sutură chirurgicală;
C. Este realizată în decubit pentru depistarea pneumotoraxului;
D. Poate fi realizată în decubit la pacienții greu mobilizabili;
E. Este indicată pentru diagnosticul ileusului;
F. Este indicată pentru diagnosticul gastritei;
G. Evidențiază pneumoperitoneul ca nivele hidro-aerice medio-abdominale;
H. Oferă o imagine de ansamblu a întregului abdomen;
I. Oferă imagini secționale ale abdomenului;
J. Evidențiază pneumoperitoneul ca o semilună aerică subdiafragmatică în ortostatism;

Despre substanțele de contrast utilizate în explorarea tubului digestiv putem afirma:

A. Când este o cantitate mică de bariu (în strat subțire) putem evalua pliurile mucoasei;
B. Suspensia baritată este indicată în perforații;
C. Când destind lumenul (în repleție) putem aprecia calibrul și peristaltismul;
D. Examinarea în dublu contrast necesită un strat subțire de bariu și distensia lumenului
cu gaz;
E. Examinarea în dublu contrast necesită un strat subțire de bariu și o cantitate mare de
apă;
F. Suspensia baritată este contraindicată în perforații;
G. Când destind lumenul (în repleție) putem aprecia pliurile mucoasei;
:
H. Suspensia baritată este utilizată pentru opacifierea tubului digestiv;
I. Când este o cantitate mică de bariu (în strat subțire) evaluăm calibrul și peristaltismul;
J. Suspensia baritată este utilizată pentru creșterea transparenței tubului digestiv;

Examenul tractului digestiv cu contrast hidrosolubil:

A. Este indicat pentru depistarea recidivei neoplazice în perioada postoperatorie tardivă;
B. Este indicat în fistule;
C. Este indicat în perioada postoperatorie precoce;
D. Este contraindicat în fistule;
E. Poate evalua doar colonul;
F. Poate evidenția modificările minime de mucoasă;
G. Este contraindicat în perforații;
H. Este indicat în perforații;
I. Poate evalua atât tractul digestiv superior, cât și colonul;
J. Nu poate evidenția modificările minime de mucoasă;

Stenoza digestivă cu caractere radiologice de benignitate:

A. Este evidențiată prin examen baritat în cancerele ulcerate;
B. Este evidențiată prin examen baritat post-ingestie de caustice;
C. Are trecere bruscă spre zona supraiacentă;
D. Este evidențiată radiologic în acalazie;
E. Este excentrică;
F. Este evidențiată radiologic în cancerul vegetant;
G. Are trecere lentă spre zona supraiacentă;
H. Poate fi evidențiată doar prin examen IRM;
I. Are, în general, contur neted;
J. Este centrată în axul segmentului digestiv;

Stenoza digestivă cu caractere radiologice de malignitate:

A. Are trecere bruscă spre zona supraiacentă;
B. Are aspect de ”cotor de măr”;
C. Are trecere lentă spre zona supraiacentă;
D. Este evidențiată radiologic în cancerul vegetant;
E. Este excentrică;
F. Este centrată în axul segmentului digestiv;
G. Este evidențiată prin examen baritat post-ingestie de caustice;
H. Este evidențiată radiologic în acalazie;
I. Are, în general, contur neregulat;
:
 J. Are, în general, contur neted;

Imaginea de adiție evidențiată prin examen baritat digestiv:

A. Poate fi determinată de un polip, dacă este bine delimitată;
B. Este sugestivă pentru diverticul dacă pliurile de mucoasă pătrund în interior, fără
edem;
C. Poate fi determinată de un corp străin;
D. Poate fi determinată de ulcer, dacă asociază edem și pliuri convergente;
E. Asociază pliuri îngroșate ce se opresc la distanță de nișă în ulcerul benign;
F. Este un plus de umplere;
G. Cu formă de menisc, este sugestivă pentru ulcerație malignă;
H. Este un defect de umplere;
I. Are contur imprecis dacă este determinată de o tumoră vegetantă;
J. Cu formă liniară, plecând de la sigmoid și opacifiind vezica urinară, este sugestivă
pentru fistulă sigmoido-vezicală;

Imaginea de adiție evidențiată prin examen baritat digestiv poate fi:

A. Rotund-ovalară, proeminând din lumen, cu edem perilezional, în ulcerul benign;
B. Multiplă, în polipoze;
C. Cu localizare intraluminală și contur neregulat, în ulcerațiile maligne;
D. Rotundă, cu pliuri de mucoasă în interior, în diverticul;
E. Liniară, comunicând cu altă structură cavitară, în fistule;
F. Voluminoasă, cu contur neregulat, ocupând spațiul anatomic adiacent, în perforație;
G. Liniară, comunicând cu altă structură cavitară, în ulcerul malign;
H. Cu localizare intraluminală și contur neregulat, în diverticul;
I. Rotundă, cu pliuri de mucoasă în interior, în perforație;
J. Voluminoasă, cu contur neregulat, ocupând spațiul anatomic adiacent, în ulcerul
benign;

Imaginea lacunară cu caractere radiologice de malignitate:

A. Este evidențiată prin clismă baritată în polipoză;
B. Este evidențiată prin clismă baritată în cancerul de colon vegetant;
C. Are bază largă de implantare;
D. Este un aspect sugestiv pentru ulcerul gastric;
E. Are semiton periferic;
F. Are pedicul îngust;
G. Este imprecis delimitată;
H. Are pliuri convergente periferic;
:
 I. Este bine delimitată;
J. Este un aspect sugestiv pentru cancerul gastric vegetant;

Imaginea lacunară cu caractere radiologice de benignitate:

A. Este un aspect sugestiv pentru polip gastric;
B. Nu afectează peristaltismul;
C. Este evidențiată prin clismă baritată în polipoză;
D. Este imprecis delimitată;
E. Este bine delimitată;
F. Este un aspect sugestiv pentru ulcerul gastric;
G. Este evidențiată prin clismă baritată în cancerul de colon vegetant;
H. Are semiton periferic;
I. Nu întrerupe pliurile;
J. Are bază largă de implantare;

În patologia digestivă, examenul CT este indicat pentru:

A. Stadializarea cancerului de colon;
B. Evidențierea esofagitei de reflux;
C. Evaluarea leziunilor traumatice la nivel abdominal;
D. Diagnosticul eroziunilor gastrice;
E. Screening al cancerului de colon prin tehnica colonoscopiei virtuale;
F. Diagnosticul spasmului esofagian;
G. Evidențierea recurenței tumorale loco-regionale în gastrectomii totale pentru cancer
gastric;
H. Diagnosticul enteritelor virale la pacienți cu insuficiență renală;
I. Diagnosticul abdomenului acut chirurgical;
J. Diagnosticul gastritei;

Imagistic, un cancer de colon complicat se poate manifesta prin:

A. Peritonita localizata;
B. Abces dentar;
C. Abces subfrenic;
D. Nivele hidro-aerice in aval de leziunea tumorala;
E. Colecistita acuta;
F. Mediastinita;
G. Nivele hidro-aerice in amonte de leziunea tumorala;
H. Peritonita;
I. Abces pulmonar;
:
 J. Ischemie colica in amonte de leziunea tumorala;

Metastazele gastrice:
A. Pot fi ulcerate si realizeaza radiologic imagine “in tinta”;
B. Se pot manifesta prin stenoza antrala;
C. Doar cancerul testicular poate da metastaze gastrice;
D. Doar cancerul pulmonar poate da metastaze gastrice;
E. Stenoza antrala apare mai frecvent in cancerul de san metastatic;
F. Nu sunt descrise in literatura diseminari secundare la nivelul peretelui gastric;
G. Aspectul radiologic este caracteristic si suficient pentru diagnostic;
H. Sunt manifestate frecvent prin leziuni nodulare submucoase;
I. Sunt diseminate la nivelul pereteleui gastric pe cale hematogena;
J. Cel mai frecvent sunt leziuni vegetante;

Pentru stadializarea cancerului gastric, evaluăm CT:

A. Prezența adenopatiilor abdominale superioare;
B. Nu este necesară stadializarea cancerului gastric;
C. Raportul cu grilajul costal;
D. Prezența metastazelor în ovar;
E. Prezența adenopatiilor celiace;
F. Prezența adenopatiilor inghinale drepte;
G. Prezența metastazelor pulmonare;
H. Prezența metastazelor în ficat;
I. Prezența adenopatiilor iliace stângi;
J. Extensia spre vena cavă superioară;

Pentru stadializarea cancerului esofagian, evaluăm CT:

A. Extensia spre vena cavă inferioară;
B. Prezența adenopatiilor abdominale superioare;
C. Nu este necesară stadializarea cancerului esofagian;
D. Prezența adenopatiilor iliace stângi;
E. Raportul cu perete abdominal anterior;
F. Raportul cu traheea si broșiile;
G. Prezența metastazelor pulmonare;
H. Extensia spre aorta;
I. Prezența adenopatiilor mediastinale;
J. Prezența adenopatiilor inghinale drepte;

In cancerele tubului digestiv:

:
A. Recurența tumorală poate fi diagnosticată prin CT și IRM;
B. Examenul CT este utilizat pentru stadializare;
C. Examenul IRM nu este util;
D. Examenele radiologice sunt utile pentru diagnosticul pozitiv;
E. Examenul IRM este utilizat pentru stadializare;
F. Doar examenul clinic efectuat de medicul oncolog poate aprecia răspunsul terapeutic;
G. Examenele imagistice nu au indicații;
H. Doar endoscopia este utilă pentru diagnostic și stadializare;
I. Examenul ecografic este suficient pentru stadializare;
J. Examenul CT poate aprecia răspunsul terapeutic;

Formele ulcerate ale tumorilor digestive:

A. Determină radiologic stenoză excentrică;
B. Prezintă caracteristic nișa “în menisc”;
C. Au marginile nișei neregulate, nodulare;
D. Sunt urmarea ingestiei de substanțe caustice;
E. Au caracteristic nișe superficiale, cu diametrul mai mare decat profunzimea;
F. Se manifestă radiologic prin nișa plată, ce nu proemina din contur;
G. Radiologic, se evidențiază întotdeauna imagini lacunare cu semiton;
H. Se dezvoltă exofitic, cu contur neregulat;
I. Determină radiologic stenoză cu contur relativ neted;
J. Pot prezenta radiologic o nișă localizată excentric într-o imagine lacunară;

Formele infiltrative ale tumorilor digestive:

A. Se dezvoltă exofitic, cu contur neregulat;
B. Poate prezenta tranziție lentă între segmentul afectat și cel sănătos;
C. Se manifestă radiologic prin nișa plată, ce nu proemina din contur;
D. Radiologic, se evidențiaza lipsa peristaltismului;
E. Sunt urmarea ingestiei de substanțe caustice;
F. Asociază rigiditate parietală datorită infiltrării stratului submucos;
G. Determină radiologic stenoză cu contur relativ neted;
H. Determină radiologic stenoză excentrică;
I. Radiologic, se evidențiaza întotdeauna imagini lacunare cu semiton;
J. Prezintă caracteristic nișa “în menisc”;

Despre tumorile benigne digestive putem afirma:

A. Leiomiomul este localizat preferențial în esofagul inferior și este o leziune parietală
extramucoasă;
:
B. Polipoza familială are risc de malignizare;
C. Leiomiomul este caracteristic o tumoră dezvoltată la nivelul mucoasei;
D. Polipii inflamatori au risc de malignizare;
E. Diagnosticul de lipom gastric este stabilit prin CT, care arată densități caracteristice
de grasime;
F. Diagnosticul de lipom gastric este stabilit prin radiografia abdominala simplă;
G. Polipul hiperplazic gastric este voluminos, unic, cu suprafață neregulată;
H. Polipoza juvenilă gastrointestinală prezintă polipi inflamatori, pediculați;
I. Pentru polipoza familială nu sunt necesare metode de screening și monitorizare;
J. Polipul hiperplazic gastric este frecvent multiplu;

Despre polipii digestivi putem afirma:

A. Cei inflamatori au risc de malignizare;
B. Sunt unici în polipoza familială;
C. Sunt adenomatoși în sindromul Peutz-Jeghers;
D. Sunt asociați cu pigmentare facială în sindromul Gardner;
E. În sindromul Peutz-Jeghers sunt hamartomatoși;
F. Sunt multipli în polipoza familială;
G. Sunt asociați cu anomalii osoase în sindromul Gardner;
H. Cel vilos are contur neregulat;
I. Cel vilos este milimetric, bine delimitat;
J. Cei adenomatoși au risc de malignizare;

Ulcerațiile intestinale:
A. Sunt liniare, spiculare în boala Crohn;
B. Sunt frecvent asociate cu patologia inflamatorie;
C. Cele superficiale asociază frecvent fistule;
D. Sunt liniare, spiculare în rectocolită;
E. Au aspect ”în buton de cămașă” în rectocolita ulcero-hemoragică;
F. Traiectul transmural explică apariția fistulelor;
G. În boala Crohn sunt mai frecvent localizate pe marginea mezenterică;
H. Au aspect ”în buton de cămașă” în boala Crohn;
I. Sunt frecvent asociate cu anomalii de poziție;
J. În boala Crohn sunt mai frecvent localizate pe marginea antimezenterică;

Diverticulita colonică:
A. Este evaluată, de elecție, prin ecografie;
B. Este o complicație a diverticulozei;
:
C. Prezintă frecvent adenopatii mezenterice voluminoase;
D. Asociază îngroșarea peretelui colonic;
E. Este o stare pre-neoplazică;
F. Poate prezenta colecții pericolice;
G. Este frecvent asociată cu rectocolita ulcero-hemoragică;
H. Asociază subțierea peretelui colonic;
I. Este evaluată, de elecție, prin CT;
J. Se poate complica cu fistulă sigmoido-vezicală;

Diverticulul esofagian:
A. La nivel faringoesofagian este un diverticul de pulsiune;
B. Este o imagine de adiție;
C. Se complică frecvent cu pleurezie;
D. La nivel medioesofagian, diverticulii sunt totdeauna de pulsiune;
E. Este un diverticul de pulsiune dacă sacul diverticular este mai larg decât coletul;
F. Este o imagine lacunară;
G. Este un diverticul de tracțiune dacă sacul diverticular este mai larg decât coletul;
H. De tracțiune este localizat în vecinătatea hilului pulmonar;
I. De tracțiune este localizat mai frecvent la nivel faringoesofagian;
J. Se poate complica cu fistulă eso-bronșică;
: