Mu Ati

Examen Previzualizare
intrebari Open main menu
Acasa
Deconectare
English
Disciplina Total întrebări
UROLOGIE 151 Previzualizare
ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE 292 Previzualizare
RADIOLOGIE SI MEDICINA NUCLEARA 320 Previzualizare
MEDICINA INTERNA 456 Previzualizare
A.T.I. SI MEDICINA DE URGENTA 296 Previzualizare
1. Insuficienţa multiplă de organ este caracterizată de:

1. Timp de tromboplastină parțial (activat) > 60 sec
2. Tensiunea arterială medie <65 mmHg
3. Diureza > 0.5 ml/kgc/oră
4. Trombocite >100 x 109 /L
5. INR <1,5
6. Lactat seric > 2 mmol/L
7. Trombocite <100 x 109 /L
8. Scăderea tensiunii arteriale sistolice cu <40 mmHg sub valoarea de bază
9. Tensiunea arterială sistolică <90mmHg
10. Creatinina serică cu valori normale
2. Investigațiile inițiale ale pacientului cu suspiciunea de sepsis cuprind următoarele:

1. Lactatul seric
2. NT-pro BNP
3. Hemoleucograma
4. Proteinemie
5. Proteina C reactivă
6. Sumar de urina
7. Analiza gazelor sanguine
8. Troponina
9. Teste funcționale hepatice
10. Albuminemie
3. Semnele clinice utile pentru localizarea infecției la pacienții cu sepsis sunt:

1. Sensibilitatea în flancuri este frecvent întâlnită în cazul abcesului spinal
2. Un suflu nou cardiac poate indica endocardita infecțioasă
3. Sensibilitate localizată abdominal în cadranul inferior drept este frecventă în cistită
4. Sensibilitate localizată abdominal în cadranul superior drept este frecventă în sepsisul biliar
5. Sensibilitatea în flancul stâng comună în apendicită
6. Somnolenţa şi confuzia sunt semne de sepsis frecvent întâlnite la tineri
7. Examinarea genitală la bărbați poate identifica boli inflamatorii pelvine
8. Sensibilitatea localizată la nivelul spatelui poate indica discită
9. Sensibilitatea localizată în epigastru este frecvent întâlnită în infecțiile de tract urinar
10. Articulația tumefiată ridică suspiciunea de artrită septică
4. Următoarele afirmații referitoare la sepsis sunt adevărate:

1. Presiunea arterială sistolică >100 mmHg este criteriu quick SOFA
2. Criteriile de SIRS sunt recomandate in prezent pentru definirea sepsisului
3. Scorul de coma Glasgow >15 este criteriu quick SOFA
4. Temperatura centrală >37.8 grade Celsius este un criteriu quick SOFA
5. Prezența unei disfuncții de organ nu este definitorie pentru sepsis
6. Frecvenţa respiratorie > 22 respirații/minut este criteriu al scorului quick SOFA
7. Scorul qSOFA indică faptul că pacientul prezintă un risc ridicat de a dezvolta sepsis
8. Este o complicație rară dar severă a unei infecții, cu mortalitate crescută
9. Se caracterizează printr-un răspuns anormal al gazdei la infecție
10. Scorul de comă Glasgow < 15 este criteriu quick SOFA
5. Din punct de vedere fiziopatologic, sepsisul se caracterizează prin:

1. Sepsisul nu determină disfuncție mitocondrială
2. PAMPs (Pathogen Associated Molecular Patterns) includ componente ale patogenilor bacterieni
3. Sepsisul este asociat cu un status hipocatabolic
4. Scade producția proteinelor de fază acută
5. PAMPSs (Pathogen Associated Molecular Patterns) activează sistemul imunitar înnăscut
6. Creşte producția citokinelor pro-inflamatorii (tumor necrosis factor-alfa, interleukine 1,6)
7. Activarea complementului scade permeabilitatea vasculară
8. Creșterea expresiei factorilor tisulari intravasculari determina apariția fenomenului de „imunotromboză”
9. Există o producție crescută de adenozin trifosfat
10. Activarea celulelor sistemului imunitar se produce prin receptorii Toll-like
6. Următoarele afirmații legate de şocul septic sunt adevărate:

1. Pacienții cu şoc septic au valori ale tensiunii arteriale medii > 65 mmHg
2. Pacienții cu şoc septic au o concentrație ridicată a lactatului seric în pofida resuscitării volemice adecvate
3. Pacienții cu şoc septic prezintă disfuncție circulatorie
4. Pacienții cu şoc septic au un risc crescut de deces

5. Pacienții cu şoc septic nu prezintă disfuncție metabolică
6. Lactatul seric, în cazul pacienților cu şoc septic, este <2 mmol/L
7. Suportul vasopresor se inițiază în momentul în care tensiunea arterială diastolică este < 65 mmHg
8. Pacienții cu şoc septic nu au indicație de resuscitare volemică
9. Pacienții cu şoc septic necesită suport vasopresor
10. Este o formă gravă de sepsis
7. Grupele aflate la risc de a dezvolta sepsis includ:

1. Cadrele medicale
2. Pacienți cu ciroză hepatică
3. Pacienți cu hipotensiune arterială
4. Gravidele
5. Pacienți cu hipertensiune arterială
6. Nou-născuți
7. Vârstnici (>65 ani)
8. Pacienți cu tratament imunosupresor în curs
9. Pacienți fără antecedente de sepsis
10. Pacienți cu cardiopatie ischemică
8. Legat de originea sepsisului, următoarele afirmații sunt adevărate:

1. Cea mai frecventă origine a infecției dobândite comunitar este endocardita infecțioasă
2. Cele mai frecvente origini ale infecției asociate asistenței medicale sunt tractul urinar şi tractul biliar
3. Sepsisul asociat asistenței medicale apare la pacienții externați în ultimele 30 de zile
4. Cele mai frecvente origini ale infecției dobândite comunitar sunt tractul urinar şi tractul biliar
5. Infecțiile dobândite comunitar au tendința să fie cauzate de microorganisme virulente
6. Meningita este o infecție dobândită comunitar frecvent întâlnită
7. Sepsisul asociat asistenţei medicale apare la pacienții care locuiesc în comunități închise
8. Riscul sepsisului dobândit în urma procedurilor medicale poate fi crescut prin profilaxie antibiotică
9. Pacienții internați prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta sepsis decât pacienții din comunitate
10. Microorganismele care cauzează infecții nosocomiale sunt mai puțin virulente dar adeseori multirezistente
9. Din punct de vedere al tabloului clinic, următoarele afirmații legate de sepsis sunt adevărate:
1. Disfuncția cerebrală variază de la somnolentă şi confuzie, până la comă
2. Disfuncția respiratorie se evaluaeza prin raportul PaO2/FiO2
3. Semne de inflamație sistemică sunt tahicardia, tahipnea, vasodilatația periferică, oliguria
4. Semne de inflamație sistemică sunt tahicardia, tahipnea, vasoconstricție periferică, oliguria
5. Disfuncția de organ este cuantificată de scorul SOFA
6. Disfuncția cerebrală se manifestă intotdeauna prin comă
7. Pacienții imunodeprimați pot prezenta puține semne şi simptome ale inflamației
8. Pacienții imunodeprimați prezintă aceleași semne şi simptome ale inflamației ca si cei imunocompetenti
9. Disfuncția renală se evaluează prin valoarea ureei plasmatice
10. Disfuncția respiratorie se evaluaeza prin raportul PaCO2/FiO2

10. Tratamentul sepsisului cuprinde:
1. Tratamentul imediat al infecției
2. Antibioterapie empirică cu spectru redus
3. Resuscitarea volemică în bolus este benefică tuturor pacienților
4. Nu se recomandă determinarea nivelului lactatului sanguin
5. Foarte probabil necesită internarea într-o unitate de terapie intensivă
6. Compensarea insuficienţei de organ
7. Administrarea de oxigen pentru a menține SpO2>94%
8. In resuscitarea volemică a pacientului septic se utilizează cel mai frecvent albumina umană
9. Se recomanda infuzia a 20 ml/kg soluții cristaloide în primele 3 ore
10. Sepsisul este o urgenţa medicală
11. Recomandările pentru abordarea terapeutică precoce a pacientului septic cuprind:

1. Menținerea tensiunii arteriale medii peste 65 mmHg
2. Resuscitarea volemică intravenoasă cu soluții cristaloide
3. Se recomandă variabilele statice pentru a stabili răspunsul pacientului la administrarea de fluide
4. Antibioticele se administrează în primele 6 ore de la recunoașterea sepsisului
5. Antibioticele se administrează în prima oră de la recunoașterea sepsisului
6. Antibioticele se administrează intravenos, după identificarea agentului patogen
7. Trebuie obținute culturi înainte de a începe tratamentul antibiotic
8. Se recomandă evaluarea posibilității de dezescaladare a antibioterapiei empirice
9. După 3 ore de la diagnosticarea sepsisului nu se mai recomandă administrarea de soluții pentru resuscitarea
volemică
10. Se recomandă soluții coloidale de hidroxietil amidon
12. Corectarea insuficienţei circulatorii din şocul septic cuprinde:

1. Fluidul de prima intenție pentru resuscitarea volemică este soluția de hidroxietil amidon
2. Resuscitarea volemică este ghidată de normalizarea valorii lactatului
3. Se recomandă infuzia a cel puțin 30 ml/kg soluții cristaloide în primele 3 ore
4. Resuscitarea volemică este primul pas pentru menținerea perfuziei organelor
5. Se începe resuscitarea volemică intravenoasă cu soluții cristaloide
6. Se poate administra albumină umană când sunt necesare volume mari de lichid
7. Se recomandă menținerea tensiunii arteriale sistolice peste 1200 mmHg
8. Soluțiile de resuscitare volemică nu se administrează niciodată rapid
9. Se evită a se mai administra fluide intravenos după resuscitarea volemică din primele 3 ore
10. Fluidele de prima intenție recomandate sunt reprezentate soluții coloide pe baza de gelatine
13. Identificarea şi controlul sursei şocului septic implică:

1. Infecția intra-articulară nu necesită lavaj artroscopic
2. Colecțiile intra-abdominale necesită drenare
3. Antibioterapia înainte de recoltarea probelor microbiologice poate duce la rezultat negativ al acestora
4. Catetere intravasculare infectate trebuie îndepartate
5. La adulți se recoltează minim 5 ml de sânge, care se inoculează în flacoanele de cultură

6. Testarea prin reacție de polimerizare (PCR) din sânge nu poate detecta agentul infecțios
7. Obstrucția tractului urinar este o cauză rară de sepsis
8. Obstrucția tractului biliar este o cauza rară de sepsis
9. Metodele moleculare de identificare a patogenilor scad sensibilitatea diagnosticului microbiologic
10. Testarea prin reacție de polimerizare (PCR) din sânge poate detecta agentul infecțios
14. Controlul sursei în sepsis implică:

1. Valvectomia nu este necesară pentru optimizarea tratamentului endocarditei infecțioase
2. Obstrucția tractului urinar este o cauză rară de sepsis
3. Gangrena Fournier necesită debridare chirurgicală
4. Infecția unei proteze articulare nu necesită extragerea protezei
5. Îndepărtarea cateterelor intravasculare infectate
6. Obstrucția tractului biliar necesită introducerea unui stent biliar
7. Nefrostomia nu este indicată în obstrucția tractului urinar
8. Dispozitivele biomedicale sunt asociate frecvent cu infecția
9. Obstrucția tractului biliar necesită introducerea efectuarea apendiectomiei
10. Colecțiile paraspinale necesită drenare
15. Inițierea tratamentului antimicrobian implică:

1. Identificarea porții de intrare a infecției
2. Stabilirea frecvenţei administrării
3. Cunoașterea rezultatelor microbiologice anterioare nu este necesară
4. Utilizarea cu prudenţă a antibioticelor este o componentă cheie împotriva apariției organismelor

multirezistente
5. Stabilirea duratei tratamentului
6. Identificarea porții de intrare a infecției nu este esențială în prescrierea antibioticelor
7. In cazul insuficienţei hepatice dozele nu trebuie ajustate
8. Cunoașterea prevalenței locale a rezistenţei antimicrobiene nu influențează alegerea antibioterapiei
9. Evaluarea nivelelor serice terapeutice nu este utilă pentru gentamicină și amikacin
10. Ajustarea dozelor în insuficienţa renală
16. La pacientul cu sepsis, la 72 de ore după recoltarea probelor biologice, când majoritatea culturilor devin
disponibile, se recomandă:
1. În meningita sau artrita septică se poate administra tratamentul per os
2. Oprirea antibioterapiei, chiar daca pacienții au sepsis
3. Oprirea tratamentului antibiotic
4. În pielonefrita complicată se poate schimba tratamentul antibiotic de la intravenos la per os după 24 ore
5. În pneumonia complicată se poate schimba administrarea per os a antibioterapiei
6. Continuarea tratamentului intravenos în meningită
7. Infecția complicată impune menținerea tratamentului intravenos
8. Identificarea unei rezistenţe neanticipate nu impune modificarea antibioterapiei
9. Externarea pacientului cu tratament antibiotic parenteral în infecțiile cutanate
10. Dezescaladarea antibioterapiei către tratament per os în infecția necomplicată

17. Sunt adevărate următoarele afirmații cu privire la reacțiile alergice la antibiotice:
1. Reacțiile de hipersensibilitate imediată sunt mediate de imunoglobulina E
2. În alergiile severe la penicilină se recomandă administrarea cefalosporinelor
3. Alergia non-severă este mediată de obicei de IgE şi este descrisă ca o erupție ușoară
4. În alergiile severe la penicilină se recomandă administrarea carbapenemelor
5. Reacțiile întârziate apar adeseori după doze multiple de tratament, tipic după zile sau săptămâni
6. Reacțiile de hipersensibilitate imediată debutează clasic în maxim 2 ore de la administrarea antibioticului
7. Când un pacient acuză o alergie la antibiotic, este necesară cunoașterea intervalului între începutul
administrării și apariția simptomatologiei
8. Reacțiile alergice întârziate pot determina în cazuri rare necroliză epidermică toxică
9. Peste 40% din populație relatează un istoric de alergie la penicilina
10. În alergiile severe la peniciline trebuie evitate cefalosporinele
18. Sunt adevărate următoarele afirmații privind profilaxia antibiotică:

1. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale depășește 24 de ore
2. Alegerea agentului antimicrobian este determinat de probabilitatea riscului infecțios
3. Profilaxia endocarditei infecțioase nu este recomandată la pacienții care efectuează bronhoscopie
4. Pacienții supuși unei intervenții de transplant de organ solid nu necesită antibioprofilaxie
5. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale nu trebuie să depășească 24 de ore
6. Profilaxia endocarditei infecțioase nu este recomandată la pacienții care urmează proceduri la nivelul
tractului genitourinar
7. Scopul antibioprofilaxiei în cazul splenectomiei este de a preveni sepsisul cu Stafilococ auriu
8. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale poate fi reprezentată de o doză unică de
antibiotic
9. Pentru antibioprofilaxie se folosesc doar antibiotice cu spectru larg
10. Gargara cu clorhexidina este recomandată pentru prevenirea endocarditei la pacienții care urmează
proceduri dentare
19. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la antibioticele utilizate uzual în tratamentul sepsisului:
1. Nu există bacterii rezistente la toate antibioticele betalactamice
2. Betalactaminele sunt antibioticele cele mai utilizate în medicina umană
3. Carbapenemele au cel mai larg spectru antibiotic
4. Monobactamii sunt reprezentați de doripenem şi aztreonam
5. Toate betalactaminele blochează sinteza peretelui bacterian
6. Benzilpeniciline pot fi administrate per os și parenteral
7. Carbapenemele nu se folosesc în cazul infecțiilor cu bacterii gram negative producătoare de ESBL
8. Carbapenemele sunt antibiotice betalactamice
9. Benzilpeniciline pot fi administrate doar parenteral
10. Betalactaminele sunt bacteriostatice într-o manieră dependentă de concentrație
20. Sunt adevărate următoarele afirmații legate de antibiotice:

1. Gentamicina poate fi administrată per os
2. Ciprofloxacina este o chinolonă cu spectru îngust
3. Vancomicina este activă pe bacilii gram negativi ESBL

4. Oxazolidinonele sunt active împotriva unei game variate de patogeni gram-negativi
5. Aminoglicozidele întrerup sinteza de proteine bacteriene prin inhibarea funcției ribozomilor
6. Cefalosporinele sunt superioare penicilinelor prin faptul că nu sunt inactivate de penicilinazele stafilococice
7. Tetraciclinele sunt medicamente bactericide
8. Inhibitorii clasici de beta-lactamază includ acidul clavulanic, sulbactam si tazobactam
9. Carbapenemele sunt elementul cheie în tratamentul infecțiilor nosocomiale
10. Chinolonele inhiba sinteza ADN bacterian prin inhibarea topoizomerazei IV si a ADN girazei
21. Următoarele afirmații privind socul septic sunt adevarate:

1. Valoarea lactatului nu are semnificatie prognostica
2. Pacientii au o valoare a lactatului peste 2mmoli/l
3. Pacientii au o valoare a lactatului peste 4mmoli/l
4. Dinamica lactatului nu este utilă in monitorizarea pacientilor
5. Pacienții necesită suport vasopresor pentru menținerea unei tensiuni arteriale medii de peste 65mmHg
6. Semnele clinice de soc septic includ encefalopatie, tahicardie, tahipnee, hipotensiune, oligurie
7. Semnele clinice de soc septic includ encefalopatie, tahicardie, tahipnee, hipertensiune, oligurie
8. Gravitatea este dată de disfuncția circulatorie si metabolica
9. Pacienții necesită suport vasopresor pentru menținerea unei tensiuni arteriale medii de peste 85mmHg
10. Pacientii cu soc septic au un risc de mortalitate crescut
22. Afirmațiile corecte referitoare la sepsis sunt următoarele:

1. Antibioterapia empirica trebuie prescrisă în primele trei ore de la prezentare
2. Este definit ca o disfuncţie de organ ameninţătoare de viaţă provocată de un răspuns anormal al gazdei la
infecţie
3. Antibioterapia empirică trebuie prescrisă în prima ora de la prezentare
4. Pacienții cu suspiciune de infecție trebuie evalați prin scorul quick SOFA
5. Scorul quick SOFA include evaluarea starii de constiență, a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale
6. Este definit ca un raspuns inflamator sistemic declansat de o infectie
7. Scorul quick SOFA include evaluarea starii de constiență, a frecventei respiratorii si a tensiunii arteriale
8. Pacienții cu suspiciune de infecție trebuie evalați prin scorul SOFA
9. Diagnosticul este stabilit atunci cand exista o crestere a scorului SOFA cu 4 puncte
10. Reprezintă o urgență medicală
23. Care din următoarele afirmații despre șoc sunt adevărate:

1. Poate avea drept cauză infarctul miocardic acut
2. Este un sindrom si nu o boală
3. Prezintă o sumă mare de semne si simptome
4. Răspunsul organismului la agresiune este strict local
5. Poate avea drept cauză embolia pulmonara
6. Se caracterizează prin hiperperfuzie tisulară
7. Este o boală si nu un sindrom
8. Celulele primesc aport adecvat de oxigen
9. Poate avea drept cauză peritonita

10. Evoluția naturală este spre vindecare
24. Care din următoarele afirmații despre șoc sunt adevărate:

1. Este suficient doar tratamentul cauzal
2. In șoc afectarea este sistemică
3. Agentul cauzal are grad mare de severitate
4. Se caracterizează prin hipoperfuzie tisulară
5. Metabolismul anaerob duce la formare excesivă de bicarbonat
6. Trăsătura definitorie a șocului este suferința celulara generalizată
7. Disfuncția multiplă de organe apare rareori
8. Toate formele de șoc se caracterizează prin vasoconstricție
9. Toate formele de șoc se caracterizează prin vasodilatație
10. Evoluția naturala este spre deces
25. Care din următoarele caracterizează șocul de orice tip:

1. Formarea excesivă de acid piruvic
2. Metabolismul celular anaerob
3. Necesar metabolic scăzut de oxigen
4. Metabolismul celular aerob
5. Hipercapnia
6. Apariția disfuncției multiple de organe
7. Creșterea perfuziei tisulare
8. Acidoza metabolică
9. Hipoperfuzie tisulară
10. Formarea excesivă de acid lactic
26. Intervenția terapeutica la un pacient aflat in șoc, trebuie sa fie:

1. Nu depinde de comorbiditățile pacientului
2. Susținerea funcției diverselor sisteme si organe are loc concomitent cu tratamentul cauzal
3. Agresiva
4. Adaptata evoluției temporale a bolii
5. Adaptata particularităților pacientului
6. Poate întârzia cel mult 48 de ore
7. La fel, indiferent de tipul de șoc
8. Precoce
9. Poate întârzia cel mult 72 de ore
10. Axata pe tratamentul hiperoxiei celulare
27. Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea șocului sunt adevărate:
1. Șocul cardiogen are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea debitului cardiac de cauza primar cardiaca
2. Cea mai frecventa cauza de șoc cardiogen este intoxicația cu betablocante
3. Tromboembolismul pulmonar este un tip de șoc cardiogen
4. In șocul obstructiv extracardiac scăderea debitului cardiac se datorează vasodilatației

5. Șocul distributiv are ca tulburare fiziopatologica primara maldistribuția fluxului sanguin
6. Pneumotoraxul poate cauza șoc distributiv
7. Șocul hipovolemic are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea volumului intravascular
8. Șocul anafilactic este un tip de șoc distributiv
9. Șocul septic este un tip de șoc distributiv
10. Șocul cardiogen are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea debitului cardiac de cauza primar
extracardiacă
28. Care din următoarele pot fi cauza de șoc obstructiv extracardiac?

1. Tamponada cardiacă
2. Infarctul miocardic
3. Tromboza venoasă profundă la membrele inferioare
4. Embolia gazoasă
5. Tahicardia paroxistica supraventriculară
6. Peritonita
7. Pneumotoraxul sufocant
8. Tromboembolismul pulmonar
9. Embolia grăsoasă
10. Pneumonia
29. Care din următoarele pot fi cauze de șoc distributiv?

1. Reacția alergică
2. Pielonefrita
3. Infarctul miocardic ce afectează mai puţin de 40% din masa ventriculului stâng
4. Peritonita
5. Pneumotoraxul
6. Infarctul miocardic ce afectează mai mult de 40% din masa ventriculului stâng
8. Pneumonia
9. Tromboembolismul pulmonar
10. Șocul neurogen
30. Care din următoarele afirmații referitoare la șocul hipovolemic sunt adevărate:
1. În șocul hipovolemic debitul cardiac este crescut
2. Pacientul poate prezenta vene jugulare turgescente
3. Pacientul poate prezenta sete vie
4. Pacientul poate avea raluri la bazele pulmonare
5. În șocul hipovolemic presiunile de umplere ale cordului sunt scăzute
6. În șocul hipovolemic rezistentele vasculare sistemice sunt crescute
7. În șocul hipovolemic presiunile de umplere ale cordului sunt crescute
8. Pacientul poate prezenta vene jugulare colabate
9. În șocul hipovolemic debitul cardiac este scăzut
10. În șocul hipovolemic rezistentele vasculare sistemice sunt scăzute

31. Care din următoarele afirmații referitoare la șocul cardiogen sunt adevărate?
1. Rezistența vasculară periferică este scazută
2. Debitul cardiac este crescut
3. Poate avea drept cauza contuzia miocardica
4. Tromboembolismul pulmonar este un tip de șoc cardiogen
5. Poate avea drept cauza infarctul de miocard cand mai mult de 40% din masa ventriculului stâng este afectata
6. Debitul cardiac este scăzut
7. Tamponada cardiaca este un tip de șoc cardiogen
8. Poate avea drept cauza o tulburare severa de ritm
9. Cea mai frecventă cauză de șoc cardiogen este defectul septal ventricular
10. Rezistența vasculară periferică este crescută
32. Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea șocului sunt adevărate:
1. Socurile hipovolemic si cardiogen sunt hipodinamice
2. Șocul hipodinamic este caracterizat de scaderea rezistentei vasculare periferice
3. Șocul cardiogen este un soc hiperdinamic
4. Șocul anafilactic este un tip de soc obstructiv extracardiac
5. Șocul hiperdinamic este caracterizat de cresterea rezistentei vasculare periferice
6. Șocul hiperdinamic este caracterizat de creșterea debitului cardiac
7. Șocul anafilactic este un tip de soc distributiv
8. Tromboembolismul pulmonar poate cauza soc obstructiv extracardiac
9. Șocul hipodinamic este caracterizat de scăderea debitului cardiac
10. Tromboembolismul pulmonar poate cauza șoc distributiv
33. Care din următoarele sunt semne clinice comune tuturor stărilor de șoc:
1. Hipertensiunea arteriala
2. Tahicardia
3. Hipotensiunea arteriala
4. Bradipneea
5. Necesarul administrării de tratament antihipertensiv
6. Alterarea statusului mental
7. Poliuria sau nicturia
8. Bradicardia
9. Scăderea fluxului urinar
10. Tahipneea
34. Care din următoarele sunt semne clinice de debit cardiac crescut (șoc hiperdinamic)?
1. Amplitudinea undei de puls scăzută
2. Extremități calde
3. Puls filiform
4. Vene periferice colabate
5. Extremități reci
6. Timp de umplere capilara prelungit
7. Vene periferice pline
8. Creșterea amplitudinii undei de puls
9. Timp de umplere capilara normal
10. Tensiunea arteriala diastolica mica
35. Care din următoarele sunt semne clinice de debit cardiac scăzut (șoc hipodinamic)?
1. Timp de umplere capilară normal
2. Vene periferice colabate
3. Extremități reci
5. Amplitudinea undei de puls scăzută
7. Vene periferice pline
8. Tensiunea arterială diastolică mică
9. Puls filiform
10. Timp de umplere capilara prelungit
36. Presiunile de umplere a cordului crescute se manifesta ca:

1. Dispnee
2. Durere epigastrică
3. Vene jugulare turgescente
4. Nicturie
5. Vene jugulare colabate
6. Raluri la bazele pulmonare
7. Sufluri cardiace
8. Sete vie
9. Paloare
10. Zgomote cardiace anormale
37. Care din următoarele sunt avantaje ale măsurării invazive a tensiunii arteriale sau a inserției cateterului arterial:
1. Are timp lung de măsurare
2. Măsoară tensiunea arteriala la intervale seriate
3. Recoltare seriata de probe de sânge pentru analiza gazelor sangvine
4. Recoltare de probe de sânge pentru alte analize
5. Prezinta risc de tromboze arteriale
6. Acuratețe în măsurarea valorilor scăzute
7. Permite măsurarea presiunii venoase centrale
8. Măsurarea în timp real a tensiunii arteriale
9. Nu prezinta riscuri
10. Acuratețe în măsurarea valorilor crescute
38. Care sunt avantajele pulsoximetriei in șoc:

1. Permite estimarea ScvO2
2. Evaluare perfuziei tisulare periferice
3. Permite măsurarea tensiunii arteriale
4. Măsurarea amplitudinii undei de puls
5. Nu prezinta riscuri
6. Permite măsurarea presiunii pulsului
7. Permite măsurarea debitului cardiac
8. Permite detectarea aritmiilor
9. Evaluarea oxigenării sângelui arterial
10. Detectează precoce ischemia miocardica
39. Care din următoare sunt metode de măsurare a debitului cardiac:

1. Determinarea indexulului bispectral
2. Pulsoximetria
3. Analiza puls-contur a curbei presiunii arteriale non-invazive
4. Ecocardiografia transtoracică
5. Electrocardiografia
6. Metoda termodiluției transpulmonare
7. Ecocardiografia transesofagiană
8. Analiza saturației in oxigen a sângelui venos amestecat
9. Analiza saturației in oxigen a sângelui arterial
10. Analiza puls-contur a curbei presiunii arteriale invazive
40. Măsurarea presiunii venoase centrale (PVC) în șoc se poate asocia cu următoarele dezavantaje:
1. Risc de infecție de cateter
2. Nu se poate realiza când perfuzia tisulară este foarte scăzută
3. Risc de hematom la inserția cateterului venos central
4. Risc de pneumotorax la inserția cateterului venos central
5. Risc de hematom la inserția cateterului arterial
6. Nu apreciază corect presarcina în caz de insuficienta ventriculara dreapta
7. Creste necesarul de catecolamine
8. Risc de embolie gazoasă la inserția cateterului venos central
9. Nu permite măsurarea ScvO2
10. Apreciază umplerea ventriculului drept
41. Saturația in oxigen a sângelui venos central (ScvO2):

1. Determinarea este posibilă la pacienții care au cateter venos central
2. Oferă informații despre extracția celulară de oxigen
3. Valoarea normală este între 25% si 30%
4. Valoarea normală este 100%
5. Are valoare crescută în șocul hiperdinamic
6. Măsoară gradul de oxigenare a sângelui arterial
7. Măsoară gradul de oxigenare a sângelui venos din teritoriul cav superior

8. Apreciază umplerea ventriculului drept
9. Are valoare crescută în șocurile hipodinamice
10. Are valoare scăzută în șocurile hipodinamice
42. Monitorizarea respiratorie a pacientului cu stare de șoc cuprinde :

1. Aprecierea clinică a travaliului respirator
2. Pulsoximetria
3. Analiza gazelor arteriale sanguine
4. Saturația in oxigen a sângelui venos central amestecat
5. Evaluarea imagistică toraco-pulmonară
6. Măsurarea periferică a temperaturii
7. Monitorizarea continuă ECG a DII si V5
8. Numărul de respirații pe minut
9. Măsurarea centrală a temperaturii
10. Presiunea venoasă centrală
43. Indicațiile de instituire precoce a intubației traheale si suport ventilator la bolnavul in stare de șoc sunt :
1. Insuficienta ventilatorie (hipoxemie si hipercapnie)
2. Tahicardia (FC>100bpm)
3. Tahipnee >20 respirații/min
4. Balansul toraco-abdominal
5. Bolnavul în comă, scor Glasgow sub 14
6. Tahipnee >40 respirații/min
7. Bolnavul în comă, scor Glasgow sub 8
8. Presiunea venoasa centrală crescută
9. Bolnavul anemic
10. Hipoxemia severă
44. Care din următoarele afirmații despre noradrenalina sunt adevărate :

1. Scade rezistența vasculară periferică
2. Are efect vasodilatator
3. Are efect vasoconstrictor
4. Scade tensiunea arteriala medie
5. Are efect inotrop pozitiv prin efect pe receptorii β adrenergici
6. Este catecolamina de elecție în șocul septic
7. Acționează pe receptorii α adrenergici
8. Creste tensiunea arteriala medie
9. Acționează pe receptorii dopaminergici
10. Ajuta la menținerea perfuziei organelor vitale in perioadele critice ale stărilor de șoc
45. Următoarele afirmații despre anestezia generala sunt adevărate:

1. Amnezia evenimentelor intraoperatorii este independenta de calitatea hipnozei
2. Include obligatoriu pierderea conștientei

3. Include obligatoriu menținerea homeostaziei organismului
4. Analgezia este asigurata prin administrarea intravenoasa de sedative si hipnotice
5. Relaxarea musculară NU este un deziderat obligatoriu
6. Relaxarea musculara este unul dintre dezideratele obligatorii
7. Include obligatoriu asigurarea analgeziei
8. Amnezia este un deziderat obligatoriu
9. Menținerea homeostaziei organismului este opțională
10. Analgezia este asigurată prin administrarea inhalatorie de hipnotice
46. Următoarele pot reprezenta indicații ale anesteziei generale ce țin de pacient:
1. Pacientul cu procese patologice în zona de efectuare a anesteziei loco-regionale
2. Chirurgia umărului
3. Bolnavul cu coma
4. Chirurgia cardiacă
5. Chirurgia toracică majoră
6. Bolnavul cu dezechilibre majore hidro-electrolitice
7. Chirurgia vasculară
8. Bolnavul aflat în stare de șoc
9. Pacientul cu tulburări de coagulare care are contraindicație de tehnici loco-regionale
10. Chirurgia abdominală majoră
47. Care din următoarele sunt anestezice inhalatorii:

1. Tiopentalul
2. Fentanylul
3. Desfluranul
4. Halotanul
5. Remifentanylul
6. Isofluranul
7. Majoritatea drogurilor din clasa barbituricelor
8. Propofolul
9. Protoxidul de azot
10. Sevofluranul
48. Sevofluranul:
1. Are MAC (concentrație minimă alveolară) de 1,85
2. Este un analgezic
3. Este un agent de inducție intravenoasă
4. Este eliminat din organism pe cale respiratorie
5. Are MAC (concentrație minimă alveolară) de 7,25;
6. Este un anestezic gazos
7. Este un relaxant muscular
8. Pătrunde în organism pe cale respiratorie

9. Este un anestezic volatil
10. Este preluat de sânge din alveole
49. Efecte ale anestezicelor inhalatorii volatile sunt următoarele:

1. Creșterea contractilității musculaturii scheletice
2. Lipsa sedării
3. Analgezia
4. Sedarea
5. Depresie cardio-vasculară independentă de doză
6. Hipnoza
7. Depresie respiratorie independentă de doză
8. Depresie respiratorie dependenta de doza
9. Grad modest de relaxare musculară
10. Creșterea contractilității musculaturii netede
50. Propofolul:
1. Este un anestezic intravenos
2. Este un relaxant muscular
3. Nu are efecte analgezice
4. Este un analgezic
5. Nu determină relaxare musculară
6. Face parte din clasa benzodiazepinelor
7. Poate fi administrat în perfuzie intravenoasă continuă
8. Determină hiperventilație alveolară
9. Este un anestezic gazos
10. Determină instalare promptă a pierderii de conștiență
51. Relaxantele musculare:

1. Cele depolarizante sunt indicate clasic pentru intubația rapidă
2. Împiedică transmisia stimulului fiziologic pentru contracția musculară
3. Determină stimulare cardio-vasculară
4. Determina hiperventilație alveolară
5. Succinilcolina face parte din clasa celor nedepolarizate
6. Acționează la nivelul joncțiunii neuro-musculare
7. Determina sedare superficială
8. Facilitează instrumentarea căii aeriene
9. Facilitează ventilația mecanică în cursul anesteziei
10. Determina analgezie modestă
52. Despre analgezice folosite în anestezia generală sunt adevărate următoarele afirmații:
1. Naloxona este un agonist pur opioid
2. Etomidatul este un agonist parțial al receptorilor opiozi
3. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate intraanestezic pentru potențarea analgeziei
induse de alte substanțe
4. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate pre-anestezic pentru potențarea analgeziei
induse de alte substanțe
5. Opoidele sunt rar utilizate intra-anestezic
6. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate intra-anestezic pentru potențarea analgeziei
postoperatorii
7. Opiodiele determina hiperventilație alveolară dependentă de doza
8. Nu determina relaxare musculara
9. Propofolul este un agonist-antagonist al receptorilor opiozi
10. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate pre-anestezic pentru potențarea analgeziei
postoperatorii
53. Care din următoarele droguri fac parte din clasa agoniști puri ai receptorilor opioizi endogeni:
1. Fentanyl
2. Morfina
3. Butorfanol
4. Buprenorfina
5. Alfentanyl
6. Naloxona
7. Remifentanyl
8. Pentazocina
9. Sufentanyl
10. Nalorfina
54. Referitor la efectele principalelor grupe de droguri utilizate în anestezie, sunt adevărate:
1. Ketamina nu are efecte analgezice
2. Benzodiazepinele determina depresie respiratorie
3. Etomidatul determina depresie cardiovasculara
4. Ketamina determina depresie cardio-vasculara
5. Propofolul determina depresie cardio-vasculara
6. Propofolul determina depresie respiratorie
7. Etomidatul determina depresie respiratorie
8. Propofolul acționează la nivelul plăcii neuro-musculare
9. Propofolul are efecte analgezice
10. Opioidele determina depresie respiratorie
55. Referitor la efectele principalelor grupe de droguri utilizate în anestezie, sunt adevărate:
1. Etomidatul are efecte analgezice
2. Sevofluranul are efect hipnotic
3. Etomidatul oferă relaxare musculară
4. Benzodiazepinele au efecte analgezice
5. Benzodiazepinele au efect hipnotic
6. Ketamina are efect hipnotic
7. Propofolul are efect hipnotic
8. Ketamina oferă relaxare musculară

9. Etomidatul are efecte hipnotice
10. Mivacurium are efecte analgezice
56. Aparatul de anestezie:

1. Include spirometru
2. Este obligatoriu în orice tip de anestezie
3. Nu este obligatoriu în anestezia loco-regională
4. Include vaporizatoare
5. Include debitmetre
6. Nu include sistemul de vacuum
7. Este obligatoriu doar în anestezia generală
8. Include sistemul de absorbţie a CO2
9. Nu include circuitul anestezic
10. Include ventilator mecanic
57. Scopurile examenului pre-anestezic sunt:

1. Reducerea necesarului de relaxant muscular
2. Evaluarea bolilor coexistente
3. Scăderea anxietății
4. Obținerea consimțământului informat
5. Instruirea pacientului privind unele proceduri
6. Inserția cateterului venos central
7. Pregătirea psihologică a pacientului
8. Inserția sondei nazo-gastrice
9. Inserția cateterului arterial
10. Inserția sondei urinare
58. Referitor la monitorizarea intra-anestezică sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Oxigenarea poate fi măsurată cu ajutorul pulsoximetriei
2. Tensiunea arterială trebuie măsurată invaziv
3. Oxigenarea poate fi măsurată cu ajutorul capnografiei
4. Standardul II de monitorizare cuprinde monitorizarea temperaturii
5. Standardul II de monitorizare înseamnă prezența în încăpere a medicului anestezist
6. Standardul II de monitorizare cuprinde măsurarea FiO2
7. Standardul II de monitorizare cuprinde măsurarea tensiunii arteriale noninvaziv
8. Standardul I de monitorizare înseamnă prezența în încăpere a medicului anestezist
9. Standardul II de anestezie include măsurarea hipnozei
10. Ventilația mecanică nu poate fi evaluată clinic
59. Care din următoarele afirmații referitoare la Scala de risc anestezic ASA (American Society of Anesthesiologists)
sunt adevărate:
1. ASA I înseamnă pacient fără boli sistemice
2. ASA IV înseamnă pacient cu boala sistemică decompensată
3. ASA V înseamnă pacient cu boli sistemice cu limitare funcțională

4. ASA VI înseamnă pacient fără boli sistemice
5. ASA IV înseamnă pacient cu boli sistemice cu limitare funcțională
6. ASA IV înseamnă pacient aflat în moarte cerebrală, donator de organe
7. ASA+E se adaugă în caz de intervenție chirurgicală electiva
8. ASA VI înseamnă pacient aflat în moarte cerebrală, donator de organe
9. ASA+E se adaugă în caz de intervenție chirurgicală de urgență
10. ASA II înseamnă pacient cu boli sistemice fără limitare funcțională
60. Monitorizarea standard în cursul anesteziilor generale cuprinde:

1. FiO2
2. SpO2
3. TA invaziv
4. TA non-invaziv
5. ScvO2
6. Capnografia
7. Prezența în încăpere a medicului anestezist
8. Hipnoza cu electrozi BIS
9. Diureza
10. SaO2
61. Tehnicile de anestezie generală cuprind:

1. TIVA – anestezie totală intravenoasă
2. Anestezia epidurală
3. VIMA – anestezie cu inducție și menținere inhalatorie
4. Tehnici combinate de anestezie generală și regională
5. Anestezie balansată
6. Blocul de plex brahial în cazul unei fracturi de antebraț
7. Rahianestezia
8. Administrarea intravenoasă continuă de lidocaină
9. Administrarea intravenoasă intermitentă de bupivacaină
10. Anestezie generală + anestezie peridurală
62. Contraindicații ale anesteziilor regionale sunt:

1. Tratamentul cu anticoagulante orale, ultima doză în urma cu 8 ore
2. Fractura de femur
3. Hernia inghinală bilaterală
4. Hematom la locul de injectare
5. Tulburări de coagulare manifeste
6. Refuzul pacientului
7. Infecție la locul de injectare
8. Istoricul de hipertermie maligna
9. Istoric de trezire intraoperatorie

10. Alergia la propofol
63. Următoarele anestezice locale fac parte din clasa amidelor:

1. Cocaina
2. Ropivacaina
3. Lidocaina
4. 2-clorpocaina
5. Procaina
6. Tetracaina
7. Prilocaina
8. Benzocaina
9. Bupivacaina
10. Levobupivacaina
64. Următoarele anestezice locale fac parte din clasa esterilor:

1. Bupivacaina
2. Cocaina
3. Levobupivacaina
4. Lidocaina
5. Tetracaina
6. Benzocaina
7. Ropivacaina
8. Procaina
9. 2-clorpocaina
10. Prilocaina
65. Monitorizarea standard în cursul anesteziilor regionale cuprinde:

1. SpO2
2. Capnografia
3. TA invaziv
4. Frecvența respiratorie
5. Diureza
6. Hipnoza cu electrozi BIS
7. TA non-invaziv
8. Pulsul
9. Prezența în încăpere a medicului anestezist
10. ScvO2
66. Contraindicațiile anesteziilor spinale sunt următoarele:

1. Socul septic
2. Sindrom coronarian cronic
3. Hipovolemia
4. Istoricul de hipertermie malignă

5. Tratamentul cronic cu antidepresive triciclice
6. Tulburări de coagulare sau trombocitopenia
7. Stenoză aortică severă
8. Tratamentul cronic cu betablocante
9. Hipertensiunea intracraniană
10. Bronhopneumonia obstructivă cronică
67. Rahianestezia este indicată în caz de:

1. Colecistectomie laparoscopică
2. Cura hemoroizilor
3. Colecistectomie clasică
4. Mastectomie
5. Fractură de peroneu
6. Gastrectomie totală
7. Cura varicelor
8. Pneumectomie
9. Hernie inghinală
10. Fractură de col femural
68. Care sunt cauzele acidozei metabolice cu gaură anionică crescută?

1. Șocul septic
2. Șocul cardiogen
3. Vărsăturile asociate stenozei pilorice
4. Hipercloremia
5. Intoxicația cu metanol
6. Cetoacidoza din diabetul zaharat decompensat
7. Insuficiența renală
8. Hipocloremia
9. Fistulele biliare cu debit mare
10. Diareea severă
69. Care sunt cauzele alcalozei metabolice?

1. Hipoaldosteronismul
2. Hiperpotasemia
3. Vărsăturile severe
4. Sindromul Cushing
5. Șocul hipovolemic
6. Diareea severă
7. Hipercloremia
8. Administrarea de bicarbonat
9. Tratamentul cu diuretice
10. Stopul cardio-respirator

70. Care afirmație este adevărată despre bicarbonatul de sodiu?
1. Este indicat in tratamentul acidozei respiratorii la un pH<7,15
2. Este indicat în insuficiența renală
3. Există sub formă de soluție molară 8.4%
4. Se utilizează în hiponatremia severă
5. Există sub formă de soluție molară 4.2%
6. Are ca efect secundar o alcalemie tranzitorie
7. Produce hipoosmolaritate
8. Este indicat în hiperpotasemia severă
9. Se administrează în alcaloza metabolică
10. Este indicat in acidoza metabolica severă la o valoare a pH<7.15
71. Care din următoarele condiții nu poate cauza alcaloză respiratorie?

1. Febra
2. Hipoxia de altitudine
3. Anxietatea
4. Pneumonia
5. Obstrucția laringiană
6. Voletul costal
7. Intoxicația cu opioide
8. Miastenia gravis
9. Pneumotoraxul
10. Edemul pulmonar noncardiogen -sindromul de detresa respiratorie acuta
72. Următoarele afirmații referitoare la etiologia tulburărilor acido-bazice sunt adevărate:

1. Alcaloza metabolică produce hiperventilație
2. Eliminarea anormală a CO2 poate determina acidoză sau alcaloză respiratorie
3. Valoarea normala a pH-ului în sangele arterial este echivalentă întotdeauna cu absenţa dezechilibrelor acido-
bazice
4. Anomalii ale reglării bicarbonatului determină acidoză sau alcaloză respiratorie
5. Anomaliile reglării bicarbonatului sanguin determină acidoză sau alcaloză metabolică
6. Acidoza metabolică produce hiperventilație
7. Dezechilibrele respiratorii și metabolice pot coexista
8. Eliminarea anormală a CO2 poate determina acidoză sau alcaloză metabolică
9. Dezechilibrele respiratorii și metabolice nu pot coexista
10. Acidoza respiratorie este acompaniată de retenție renală de bicarbonat
73. Despre acidoza și alcaloza respiratorie este adevărat:

1. În cazul alcalozei respiratorii PaCO2 și [H+] cresc
2. Retenția renală de bicarbonat poate compensa parțial alcaloza respiratorie
3. Acidoza respiratorie este cauzată de pierderea CO2 prin hiperventilație
4. Acidoza respiratorie este cauzată de retenția de CO2
5. În cazul alcalozei respiratorii PaCO2 și [H+] scad

6. Acidoza respiratorie este frecventă în bronhopneumopatia obstructivă cronică
7. Alcaloza respiratorie este frecventă în bronhopneumopatia obstructivă cronică
8. Hiperventilația intensifică pierderile de CO2, fiind o cauză a alcalozei respiratorii
9. Retenția renală de bicarbonat poate compensa parțial acidoza respiratorie
10. În cazul acidozei respiratorii PaCO2 și [H+] scad
74. Despre semnele clinice ale acidozei respiratorii se poate afirma:

1. Semnele clinice din acidoza respiratorie se datorează hipercapniei si hipoxemiei
2. Hipercapnia determina somnolenţă-narcoza hipercapnica
3. Acidoza respiratorie induce stimulare simpatică manifestată prin tahicadie
4. În acidoza respiratorie semnele clinice cardiovasculare sunt rezultatul stimulării parasimpatice
5. În acidoza respiratorie întâlnim doar efect inotrop pozitiv
6. Acidoza respiratorie determină efect inotrop negativ
7. În acidoza respiratorie acuta nu sunt prezente semne clinice de hipoxemie.
8. Simptomele sistemului nervos central sunt determinate de acumularea CO2
9. Acidoza respiratorie nu determina modificari ale ritmului cardiac
10. Acidoza respiratorie se insoțește de comă hipocapnică
75. Cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută sunt urmatoarele :

1. Fistule digestive cu pierderi crescute de bicarbonat
2. Diareea severa
3. Hipercloremia
4. Ingestia de glicoli - etilen glicol
5. Ingestie cronică de paracetamol
6. Insuficienţa renală
7. Poliuria
8. Cetoacidoza
9. Socul septic
10. Ileostomie cu pierderi mari de conţinut intestinal
76. Măsurile generale de tratament in acidoza sunt :

1. Administrarea de bicarbonat de sodiu este frecvent necesară pentru tratamentul tulburărilor de ritm asociate
acidozei metabolice
2. Se impune corecția hipokaliemiei asociată acidozei
3. Tratamentul cu bicarbonat de sodiu se indică in orice tip de acidoza , atât de cauza metabolica cât și în cea
respiratorie
4. Scopul principal al tratamentului este corectarea cauzei primare
5. In acidoza metabolică severă din intoxicatia metanol, etilengligol sau salicilati trebuie initiată precoce dializa
6. Optimizarea volemica cu ser fiziologic se recomanda pentru corectarea hipovolemiei deoarece reduce
acidemia de cauza lactica si nu asociza risc de acidemie prin alte mecanisme
7. În cazul cetoacidozei diabetice trebuie iniţiată cât mai rapid administrarea de bicarbonat de sodiu 50 ml iv din
soluţia molară
8. Administrarea de bicarbonat de sodiu reprezintă prima opţiune de tratament în acidoza metabolică cand pH-
ul scade sub7,35
9. Administrarea de bicarbonat de sodiu poate promova hipernatremie , expandarea volumului intravascular și

apariţia edemului pulmonar acut
10. In acidoza metabolică lactica trebuie optimizat debitul cardiac si transportul de oxigen la tesuturi
77. Care afirmații sunt adevărate referitor la acidoza respiratorie ?

1. Tratamentul acidozei respiratorii are ca prioritate eliberarea caii aeriene si asigurarea eliminarii CO2
2. In acidoza respiratorie cronică pH-ul poate fi normal
3. In acidoza respiratorie cronică, coma apare la creșteri moderate ale PaCO2 ,de 4-5 mmHg peste valoarea de
bază
4. In acidoza respiratorie cronică bicarbonatul este crescut , cu conditia ca functia renală sa fie normală
5. La bolnavul cu acidoză respiratorie cronică și hipoxemie cronică ,oxigenoterapia cu debit de 6 l/min poate
agrava acidoza respiratorie
6. In tratamentul acidozei respiratorii optimizarea debitului cardiac si suportul cu inotrop reprezinta o prioritate
indiferent de valoarea pH-ului
7. Ventilația mecanică în acidoza respiratorie are drept scop normalizarea HCO3-
8. Tratamentul acidozei respiratorii are ca prioritate administrarea de bicarbonat de sodiu 8,4% iv
9. In acidoza respiratorie cronică pH-ul este intodeauna scazut sub valoarea normală
10. Acidoza respiratorie acută poate determina confuzie, somnolenţă , comă
78. Cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică normală sunt :

1. Cetoacidoza prin înfometare
2. Acidoza lactica din insuficienta hepatica
3. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel digestiv
4. Terapia hipovolemiei acute cu soluţii cristaloide hipertone
5. Terapia hipovolemiei cu ser fiziologic
6. Diaree
7. Ingestie acută de metanol
8. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel renal
9. Supradozajul de salicilați
10. Ingestie cronică de paracetamol
79. Despre acidoza și alcaloza metabolică se poate afirma:

1. În cazul acidozei metabolice are loc o creștere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
2. Acidoza lactică apare în caz de vărsături și utilizare de diuretice
3. Acidoza metabolică apare datorită acumulării oricărui alt acid decât cel carbonic(acumulare de acizi
nonvolatili)
4. În cazul acidozei metabolice are loc o scădere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
5. Alcaloza metabolică apare în caz de șoc sau stop cardio-respirator
6. Acidoza lactică apare în caz de șoc sau stop cardio-respirator
7. Alcaloza metabolică se asociaza cu hipercapnie compensatorie
8. În cazul alcalozei metabolice are lor o scădere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
9. Alcaloza metabolică apare în caz de vărsături și utilizare de diuretice
10. Acidoza metabolică apare în caz de eliminare în exces a acizilor din organism
80. Despre dezechilibrul acido-bazic se poate afirma:

1. Scăderea pH-ului sangvin determină alcaloză
2. Creșterea pH-ului sangvin determină acidoză

3. O modificare minimă a pH-ului sangvin indică o modificare substanțială a concentrației ionilor de hidrogen
4. Modificări foarte mici ale concentrației ionilor de hidrogen au potențialul de a provoca disfuncții celulare
majore
5. pH-ul sangvin normal este menținut între 7,34 și 7,46
6. pH-ul sangvin este logaritmul negativ al concentrației ionilor de hidrogen
7. Orice deviere a pH-ului sangvin indică o modificare a ionilor de potasiu
8. pH-ul sangvin este strict reglat și, în mod normal menținut între 7,38 și 7,42
9. pH-ul sangvin este logaritmul negativ al ionilor de sodiu
10. La un pH fiziologic de 7,40 concentrația [H+] este 40 nmol/L
81. În alcaloza severă sunt prezente următoarele:

1. Alcaloza are efect inotrop negativ
2. Alcaloza severă poate provoca vasodilatatie
3. Aritmii cardiace
4. Bradipnee
5. Polipnee
6. Vasospasm coronarian si ischemie miocardica
7. Hipocalcemie si semne clinice de tetanie
8. Iritabilitate neuromusculară
9. Curba de disociere a oxihemoglobinei este deviata la dreapta
10. Respirație de tip Kussmaul
82. În acidoza metabolica sunt prezente următoarele:

1. Hipopotasemie
2. Respirație de tip Kussmaul
3. Hipotensiune arterială
4. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la dreapta
5. Tulburari de ritm cardiac
6. Hipertensiune arterială
7. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la stânga
8. Efect inotrop pozitiv
9. Hiperpotasemie
10. Tahipnee cu respiratii superficiale
83. Despre gaura anionică se poate afirma:

1. Anionii ce se regăsesc în mod normal în plasmă Na+, K+, Ca2+ și Mg2+
2. Gaura anionică normală este 21-61 mmol/L
3. În plasmă sumele sarcinilor pozitive și negative trebuie să fie egale
4. Cationii prezenți în mod normal în plasmă sunt Cl-, HCO3-
5. Gaura anionică normală este 12-16 mmol/L
6. În tulburările acidobazice întotodeauna gaura anionică este crescută
7. În mod normal, în organism trebuie să fie mai multe sarcini pozitive decât negative
8. Anionii existenți în mod normal în plasmă sunt Cl-, HCO3-
9. Calcularea găurii anionice reprezintă primul pas în stabilirea cauzei de acidoză metabolică
10. Cationii prezenți în mod normal în plasmă sunt Na+, K+, Ca2+ și Mg2+
84. Alcaloza metabolică:

1. Se caracterizează prin acumulare în exces de baze
2. Alcaloza metabolica poate apare in hiperaldosteronism primar si secundar
3. În formele severe de alcaloză metabolică, corectarea alcalemiei se face până la dublarea excesului de baze
4. Alcaloza metabolică este întotdeauna hipocloremică
5. Alcaloza metabolică este însoțită de hiperventilație alveolară
6. Alcaloza metabolică este însoțită de hiperpotasemie
7. Alcaloza metabolică de contracție este cea mai frecventă formă de alcaloză metabolică
8. În alcaloza metabolică modificarea primară este hipercapnia (creșterea Pa CO2)
9. Cauză de alcaloză metabolică poate fi scăderea reabsorbției urinare de bicarbonat.
10. Se caracterizează prin alcalemie (pH > 7,44)
85. Referitor la tulburarile acidobazice se poate afirma:

1. În alcaloza respiratorie pH-ul este normal sau crescut
2. În acidoza respiratorie cresterea PaCO2 este modificarea primara
3. În acidoza respiratorie pH-ul este scazut întotdeauna
4. În alcaloza respiratorie pH-ul este crescut întotdeauna
5. În alcaloza metabolică cresterea HCO3- este modificarea primară
6. În acidoza metabolică PaCO2 este scăzut compensator
7. În acidoza metabolică modificarea compensatorie este creșterea HCO3-
8. În acidoza respiratorie pH-ul este normal sau scăzut
9. În alcaloza metabolică scaderea HCO3- este modificarea primara
10. În acidoza respiratorie HCO3- crește compensator cu aceeasi valoare atât în acidoza respiratorie acută cât și
în cea cronică
86. Despre tulburările acido-bazice se poate afirma:

1. Modificarea compensatorie a PaCO2 in acidoza metabolica nu se poate estima
2. În stopul cardiorespirator se instalează acidoza mixta respiratorie și metabolica
3. În acidoza respiratorie cronică bicarbonatul creste cu 2 mmol/l pentru fiecare creștere cu 10mmHg a PaCO2-
ului
4. În acidoza metabolică scăderea bicarbonatului este modificarea primară
5. În acidoza respiratorie cronică pH-ul este intotdeauna crescut
6. Tulburările acido-bazice metabolice determină modificarea secundară, compensatorie a PaCO2
7. Tulburările acido-bazice respiratorii au ca tulburare primară modificarea bicarbonatului
8. Tulburările acido-bazice respiratorii au drept modificare primară modificarea PaCO2
9. În alcaloza metabolică creșterea bicarbonatului este modificarea primară
10. Acidoza metabolica si acidoza respiratorie nu se pot instala simultan
87. Care dintre urmatoarele asocieri intre tulburarile acidobazice si electrolitice sunt posibile :
1. Hipocalcemia apre in acidoza metabolica
2. Acidoza asociaza hiperpotasemie

3. Alcaloza metabolica se poate datora hipocloremiei
4. Alcaloza asociza scaderea calciului ionic
5. Acidoza metabolica poate fi cauzata de hipercloremie
6. Acidoza respiratorie nu asociaza hiperpotasemie
7. Acidoza poate conduce la hipernatremie
8. Acidoza metabolica asociaza hipopotasemie
9. Hipercloremia poate determina alcaloza metabolica
10. Alcaloza asociaza hipopotasemie
88. Care afirmatii sunt corecte ?

1. pH=7,55, PaCO2=45mmHg, PaO2=80mmHg, HCO3=34mmol/l, reprezinta o alcaloza respiratorie
2. pH=7,20, PaCO2=65mmHg, PaO2=50mmHg, HCO3=24mmol/l reprezinta o acidoza respiratorie cronică

acutizată
3. pH=7,22, PaCO2=25mmHg, PaO2=90mmHg, HCO3=18mmol/l, reprezinta o acidoza mixta respiratorie și

metabolică
4. pH=7,13, PaCO2=65mmHg, PaO2=60mmHg, HCO3=16mmol/l reprezinta o acidoza metabolica
5. pH=7,54, PaCO2=24mmHg, PaO2=50mmHg, HCO3=24mmol/l reprezintă o alcaloză respiratorie la un

pacient cu hipoxemie
6. pH=7,54, PaCO2=24, PaO2=50mmHg, HCO3=24 mmol/l reprezinta o alcaloza metabolică
7. pH=7,56, PaCO2=44mmHg , PaO2=82mmHg, HCO3=38mmol/l reprezinta o alcaloza metabolica
8. pH=7,38, PaCO2=60mmHg, PaO2=70mmHg , HCO3=36mmol/l reprezinta o acidoza respiratorie cronica
9. pH=7, 06, PaCO2= 105mmHg, PaO2=45mmHg, HCO3+ =45mmHg reprezintă o acidoză respiratorie cronică
acutizată
10. pH=7,22, PaCO2 =22, PaO2=88mmHg, HCO3=18 reprezinta o acidoza metabolică
89. Despre administrarea de bicarbonat de Na, în tratamentul tulburărilor acido-bazice, se poate afirma:
1. Bicarbonatul de Na nu poate fi administrat pentru alcalinizarea urinii
2. Se administrează în tratamentul hiperpotasemiei severe (K-mia >7-8 mEg/l)
3. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ deplasarea curbei de disociere a hemoglobinei la stânga
4. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ apariția acidozei intracelulare paradoxale
5. Se utilizează cel mai frecvent în tratamentul acidozei metabolice severe (pH <7,15)
6. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ hiperosmolaritatea cu risc de hipervolemie
7. Administrarea de bicarbonat de Na se face în doze mari pentru a normaliza valoarea pH-ului
8. Bicarbonatul de Na este indicat în tratamentul hipopotasemiei severe
9. Suplimentarea cu bicarbonat de Na, soluție molară 8,4%, poate determina scăderea travaliului respirator prin
creșterea cantității de CO2 din sângele arterial
10. Administrarea de bicarbonat este indicată în alcaloză, până la normalizarea pH-ului
90. Referitor la osmolaritatea plasmatică, care dintre următoarele afirmații sunt corecte:
1. Valoarea normală a osmolarității plasmatice este 290 mOsm /L
2. Potasiul plasmatic influențează major osmolaritatea plasmatică
3. Hiperosmolaritatea plasmatică determină secreția de ADH
4. Valoarea normală a osmolarității plasmatice este 260 mOsm /L
5. Hormonii care intervin în controlul osmolarității plasmatice sunt ADH, ACTH, aldosteron și hormonii tiroidieni
6. Hiperosmolaritatea plasmatică determină secreția de aldosteron
7. Osmolaritatea plasmatică are rol major în distribuția apei în organism
8. Sodiul plasmatic influențează major osmolaritatea plasmatică
9. Glicemia influențează major osmolaritatea plasmatică
10. Sodiul plasmatic este singurul component osmotic activ al plasmei
91. Care dintre următorii parametri clinici și paraclinici se asociaza cu pierderile de volum intravascular
nonhemoragice:
1. Cresterea hematocritul
2. Tahicardia
3. Hipotensiunea arterială
4. Febra
5. Diureza <0,5 mL/kg/oră
6. Scaderea proteinelor plasmatice
7. Dispnee cu ortopnee
8. Presiunea pulsului scăzută
9. Extremitati calde,transpirate
10. Timpul de umpere capilar normal
92. Efectele negative ale terapiei volemice excesive administrate intra si postoperator sunt :
1. Edemul pulmonar
2. Fistula anastomotica
3. Perturbarea echilibrului acidobazic
4. Tulburari ale echilibrului fosfocalcic
5. Hiperglicemia
6. Ileus postoperator
7. Hipercalcemia
8. Pneumonia
9. Hipopotasemia
10. Hiperpotasemia
93. Referitor la hiponatremie care dintre următoarele afirmații sunt corecte:

1. Hiponatremia severa poate determina edem cerebral
2. Corectia rapida a sodiului plasmatic poate determina mielinoliza pontina
3. Hiponatremia se poate datora administrarii de fluide hipotone
4. Hiponatremia cu volum extracelular crescut poate apare in boala renala cronica
5. Tratamentul hiponatremiei implica administrarea de sodiu hiperton indiferent de cauza hiponatremiei
6. Hiponatremia trebuie corectată rapid
7. Hiponatremia cu volum extracelular scazut se corecteaza prin administrarea prin administrarea de ser
fiziologic sau Ringer si clorura de sodiu >2%
8. Hiponatremia se corecteaza cu solutie de NaCl 0,45%
9. Hiponatremia cu volum extracelular crescut asociaza scaderea cantitatii totale de sodiu din organism
10. Hiponatremia determina deshidratare celulara

94. Care dintre afirmatiile urmatoare referitoare la solutiile de refacere a volumului intravascular sunt adevarate:
1. Solutiile cristaloide izotone se distribuie intravascular si in interstitiu
2. Solutia de Ringer lactat este o solutie electrolitica balansata
3. Resuscitarea volemica cu ser fiziologic poate determina hipercloremie si acidoza metabolica
4. Solutia de sr fiziologic are concentratia de NaCl de 0,45%
5. Solutia de ser fiziologic are concentratia NaCl 0,9%
6. Solutiile coloidale reprezinta prima optiune in resuscitarea volemica
7. Glucoza 5% în combinatie cu solutia de NaCl 0,45% este o buna solutie de umplere volemica in socul
hipovolemic
8. Resuscitarea volemica cu solutii cristaloide nu asociaza efecte negative
9. Solutiile de umplere volemica sunt reprezentate de solutii electrolitice izotone, hipertone si solutii coloidale
10. Solutia de ser fiziologic are o compozitie fiziologica de sodiu si clor
95. Semne clinice care arata eficienta terapiei cu fluide in refacerea volumului intravascular sunt următoarele:
1. Cresterea temperaturii centrale
2. Dispariția senzaţiei de sete
3. Debitul urinar>0,5ml/kg/oră
4. Timpul de umplere capilar este < 2sec
5. Scaderea frecvenţei cardiace
6. Tegumente umede
7. Creșterea tensiunii arteriale
8. Cresterea frecvenței cardiace
9. Debitul urinar >0,1ml/kg/ora
10. Evaluarea clinica nu permite evaluarea raspunsului la terapia volemică
96. Excesul de volum extracelular poate asocia:

1. Deficit de apa
2. Scaderea tensiunii arteriale
3. Alcaloza metabolica
4. Falsa hipernatremie
5. Anemie
6. Edeme periferice
7. Hiponatremie cu volum extracelular crescut
8. Hiperglicemie
9. Hipernatremie cu volum extracelular crescut
10. Crestere in greutate
97. Care dintre afirmatiile referitoare la hipernatremie sunt corecte:

1. Hipernatremia determina edem cerebral
2. Intodeauna hipernatremia semnifica cresterea cantitatii totale de sodiu in organism
3. Se poate instala consecutiv terapiei volemice cu cristaloide izotone
4. FARA RASPUNS
5. Hipernatremia se trateaza prin reducerea aportului de sare indiferent de cauza

6. Hipernatremia hipovolemică se trateaza cu soluţii hipotone
7. Hipernatremia hipervolemica poate apare in boala renala cronica
8. Hipernatremia trebuie corectata rapid
9. Hipernatremia izovolemica apare in diabetul insipid
10. Hipernatremia hipovolemică determina deshidratare intracelulara
98. Cauze de hipokalemie pot fi:

1. Transfuzia de sange
2. Tratamentul cu insulina
3. Scaderea aportului de potasiu
4. Hipernatremia
5. Acidoza respiratorie
6. Pierderi prin poliurie
8. Pierderi prin varsaturi abundente
9. Administrarea de fluide hipotone
10. Acidoza metabolica
99. Hipokalemia:
1. Poate determina parestezii si paralizie musculara
2. Determina ileus
3. Hipopotasemia severa se trateaza cu bicarbonat de sodiu 8,4% iv
4. Poate fi cauza de stop cardiac
5. Creste toxicitatea la digoxin
6. Determina pe EKG scaderea amplitudinii undei T
7. Reprezinta scaderea potasiului plasmatic sub 2mmo/l
8. Hipokalemia severa se corecteaza prin administrare per os sau pe vena periferica de KCl
9. Determina pe EKG cresterea amplitudinii undei T
10. Determina hipoosmolaritate plasmatica
100. Cauze de hiperkalemie:

1. Terapia volemica cu solutii cristaloide izotone
2. Insuficienta renala acuta anurica
4. Tulburari digestive cu varsaturi si diaree
5. Tratamentul cu insulina
6. Acidoza metabolica
7. Tratamentul cu spironolactona
8. Sindromul de liza tumorala
9. Rabdomioliza
101. Modificari ECG in hiperpotasemie:

1. Largirea complexului QRS care
2. Cresterea amplitudinii undei T la valori ale potasiului seric de 6-7mEq/l
3. Nu apar modificari patognomonice ECG
4. La potasiu seric>8mEq/l apare fibrilatia ventriculara
5. Supradenivelarea segmentului ST
6. Disparitia undei P
7. Unda T este inalta , simterica si depaseste asmplitudinea undei R
8. Subdenivelarea segmentului ST
9. Aspectul ECG se coreleaza cu valoarea potasiului seric valoarea
10. Aplatizarea undei T
102. Tratamentul hiperpotasemiei:

1. Administrare de insulina iv 10 unitati împreună cu 25 g glucoză
2. Administrarea de diuretice de tip antialdosteronic ( spironiolactona)
3. Furosemid -diuretic de ansa
4. Administrarea iv de sulfonatul sodic de polistiren(Kayexalate)
5. Administrare de calciu gluconic iv
6. Hemodializa
7. Administrare de glucoza iv
8. Bicarbonat de sodiu
9. Terapie volemica
10. Administrare de arginina
103. Referitor la hiperpotasemie sunt adevarate afirmatiile:

1. Mentinerea indelungata a garoului la recoltarea sangelui poate fi o cauză de pseudohiperkalemie
2. Determina hipertensiune arteriala
3. La valori peste 8mEq/l determina stop cardiac
4. In acizoza hiperpotasemia este consecinta redistribuirii potasiului intracelular spre spatiul extracelular
5. Poate să apara consecutiv transfuziei de sange
6. Determina hiperosmolaritate plasmatică
7. Influenteaza distributia apei intre compartimentele hidrice
8. Se corecteaza la administrarea de fluide iv
9. Interfera cu functia musculara dar nu influienteaza activitatea miocardului
10. Recoltarea de sange cu ace subtiri si presiune pozitiva in seringa poate fi o cauză de pseudohiperpotasemie
104. Care dintre afirmațiile referitoare la soluțiile de umplere volemică sunt corecte:
1. Terapia de resuscitare cu fluide iv poate determina acidoza metabolica
2. Soluţiile coloidale de sinteza nu au efecte toxice la nivel renal
3. Soluţiile de resuscitare volemică pot determina alcaloză metabolică
4. Soluțiile cristaloide reprezintă prima opțiune in resuscitarea volemică
5. Soluțiile coloidale reprezintă prima opţiune în resuscitarea volemică deoarece asigura remanenta apei
intravasculara este de 2-4 ore
6. Gelatina este un coloid de sinteza

7. Serul fiziologic are compoziția cea mai apropiata de compoziția plasmei
8. Soluțiile cristaloide sunt ieftine si nu determina efecte negative in resuscitare indiferent de cantitatea folosita
9. Albumina umana este un coloid natural
10. Soluțiile coloidale au risc crescut de alergie /șoc anafilactic
105. Distribuția apei in organism -selectați afirmațiile corecte:

1. Apa totală din organism reprezintă 60% din greutatea corporală la adult
2. 1/3 din apa totala din organism se afla în spațiul intracelular
3. Compartimentul extracelular conține 2/3 din apa totala a organismului
4. Apa totala din organism reprezintă 60% din greutate indiferent de vârstă sau de masa musculara.
5. Compartimentul interstitial conține 50% din apa extracelulara iar compartimentul intravascular 50%
6. 2/3din apa totală se află în spațiul intracelular
7. Osmolaritatea plasmatica are rol major in distribuția apei intre compartimentele hidrice
8. Apa totala din organism la adult reprezintă 75% din greutatea
9. Apa totala din organism variază cu vârsta si cu masa musculară
10. Apa extracelulară este distribuită în compartimentul interstiţial (2/3din totalul apei extracelulare ) și în
compartimentul intravascular (1/3 din totalul apei extracelulare)
106. Care dintre afirmațiile referitoare la compoziția fiziologică a plasmei umane este corectă:
1. Bicarbonatul de sodiu 22-28mEql/l
2. Valoarea normala o sodiului plasmatic este 145-155mEql/l
4. Valoarea normala a clorului plasmatic este 98-106mEql/l
5. Bicarbonatul de sodiu 20-22mEql/l
6. Valoarea normala a potasiului plasmatic este 2,5-3,5mEq/l
7. Valoarea normala a potasiului plasmatic este 3,5-5mEq/l
9. Valoarea normala a clorului plasmatic este 80-90mEql/l
10. Calciu plasmatic total seric este 8,0-10,5 mg/dL
107. Evaluarea paraclinică a echilibrului hidroelectrolitic presupune determinarea următorilor parametrii:

1. Sodiu urinar
2. Sodiu plasmatic
3. Hematocritul
4. Calciul seric
5. Fierul seric
6. Osmolaritatea plasmatica si urinara
7. Potasiu plasmatic
8. Sumarul de urina
9. Bilirubina
10. Amoniacul
108. Expandarea de volum extracelular poate determina:

1. Anemie
2. Hiponatremie
3. Hiperglicemie
4. Hiperpotasemie
5. Hipopotasemie
6. Edem cerebral
7. Oligurie
9. Hipoglicemie
10. Edem pulmonar acut
109. Afirmațiile corecte referitoare la deficitul de volum extracelular sunt :

1. Asociază deshidratare intracelulara întotdeauna
2. Poate fi consecința pierderilor digestive(vărsături, diaree, fistule digestive)
3. Poate asocia hipernatremie hipovolemică
4. Poate fi consecința pierderilor renale prin utilizarea diureticelor
5. Poate asocia hiponatremie hipovolemică
6. Determina alcaloza metabolica de contracție
7. Pierderile urinare de sodiu sunt totdeauna >40mEq/l indiferent de cauza
8. Asociază hiperpotasemie și hipocloremie
9. Setea apare numai dacă se instalează hiponatremia
10. Totdeauna se asociază cu acidoza metabolică
110. Sunt adevărate următoarele afirmaţii legate de şocul hipovolemic:

1. Şocul hipovolemic poate fi caracterizat prin pierderi hidro-electrolitice la nivel renal
2. Şocul hipovolemic nonhemoragic este determinat de pierderi de apă şi electroliţi
3. Pierderile non-hemoragice pot fi secundare politraumatismelor
4. Pierderile în ‚‚spațiul trei’’ sunt caracteristice șocului hemoragic
5. Este un sindrom caracterizat de scăderea volumului sanguin circulant
6. Şocul hipovolemic poate fi împărţit în şoc hemoragic şi şoc hipovolemic nonhemoragic
7. Efortul fizic intens poate determina şoc hipovolemic prin pierderi în ‚‚spațiul trei’’
8. Hemoragiile pot interne exteriorizate (hemotorax, hemoperitoneu, focar de fractură)
9. Există o scădere a presiunii de perfuzie tisulare
10. Cauzele şocului hemoragic pot fi multiple : hematemeză, melenă, hemoptizie, supradozaj de diuretice.
111. Legat de şocul hipovolemic, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

1. Din punct de vedere al modificărilor macrocirculatorii apare scăderea presiunii hidrostatice capilare
2. Hipovolemia determină apariţia unei reacţii neurovegetative
3. Hipovolemia este caracterizată prin scăderea volumului sanguin circulant efectiv
4. Şocul hipovolemic este un şoc caracterizat de scăderea rezistenţei vasculare periferice
5. Hipovolemia poate fi absolută sau relativă
6. Hipovolemia relativă este caracterizată de o discrepanță între volumul intravascular şi arborele circulator
7. Hipovolemia determină creşterea presiunilor de umplere a cordului

8. Fenomenele compensatorii ce apar secundar hipovolemiei au ca scop asigurarea perfuziei temporare a
organelor privilegiate (creier, rinichi)
9. Hipovolemia determină scăderea întoarcerii venoase
10. Hipovolemia creşte întoarcea venoasă prin fenomenul de centralizare a circulaţiei
112. Şocul hipovolemic se caracterizează prin următoarele modificări macro- şi microcirculatorii:

1. Apare fenomenul de umplere transcapilară
2. Crește eliberarea de noradrenalină
3. Centralizarea circulaţiei este un fenomen decompensator
4. Creşte secreția de hormon antidiuretic
5. Apare vasoconstricţia în teritoriul splahnic şi musculo-cutanat
6. Crește secreţia de cortisol
7. Scade secreţia de glucagon
8. Scade activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
9. Scade eliberarea de adrenalină
10. Maldistribuţia fluxului sanguin apare doar la nivel macrocirculator
113. Modificările microcirculatorii din şocul hipovolemic sunt:

1. Direcţionarea fluxului sanguin este decuplată de necesităţile tisulare
2. Creşte viteza de circulaţie a sangelui
3. Fenomenul de capillary leak este un mecanism compensator
4. Scade vascozitatea sanguină
5. Accentuarea acidozei metabolice determină vasodilataţia sfincterului precapilar
6. Restabilirea tardivă a perfuziei tisulare determină creşterea rezistenţelor vasculare periferice
7. În condiții de hipoxie şi acidoză se produce inițierea intravasculară a coagulării
8. Scăderea presiunii hidrostatice în capilar permit apariţia fenomenului de umplere transcapilară
9. Restabilirea fluxului sanguin poate determina apariţia fenomenelor de ischemie-reperfuzie
10. Hipoxia şi acidoza prelungită scad permeabilitatea membranei capilare
114. Din punct de vedere clinic, şocul hipovolemic se caracterizează prin:

1. Prelungirea timpului de umplere capilară
2. Oligurie/anurie
5. Proba ortostatică negativă
7. Tahipnee
8. Tahicardie
9. Sete vie
10. Poliurie
115. Hipovolemia de clasă I se caracterizează prin:

1. Volumul de sânge pierdut < 15% din volumul sanguin
2. Frecvenţa cardiacă > 120 bătăi/minut

3. Scăderea amplitudinii undei de puls
4. Nu este indicat a se efectua proba ortostatică
5. Frecvenţa cardiacă < 100 bătăi/minut
6. Timpul de umplere capilar este normal
7. Volumul de sânge pierdut peste 750 ml
8. Timpul de umplere capilară prelungit
9. Discretă anxietate
10. Frecvenţa respiratorie > 20 respiraţii/minut
116. Hipovolemia de clasă IV se caracterizează prin:

1. Pacientul are stare generală grav alterată
2. Pacientul prezintă alcaloză metabolică
3. Frecvenţa respiratorie >40 de respiraţii/minut
4. Aportul tisular al oxigenului este adecvat
5. Volumul de sânge pierdut > 40% din volumul sanguin
6. Pacientul este adinamic şi letargic
7. Volumul sanguin pierdut < 1500 ml
8. Poliurie
9. Este o stare cu risc vital imediat
10. Frecvenţa cardiacă < 130 bătai/minut
117. Pacientul cu şoc hipovolemic se caracterizează prin:

1. Scăderea timpului de umplere capilar
2. Semne clinice de debit cardiac scăzut
3. Evaluarea parametrilor hemodinamici poate ghida tratamentul
4. Semnele clinice sunt suficiente pentru identificarea diagnosticului şi formei de şoc
5. Prezintă cel mai frecvent acidoză metabolică
6. Semne clinice comune tuturor stărilor de şoc
7. Examenul clinic permite încadrarea pacientului într-o clasă de severitate
8. Sursa pierderilor poate fi unică sau multiplă
9. Tratamentul hipovolemiei nu trebuie instituit înainte de diagnosticul bolii cauzale
10. Sursa de sângerare poate fi inaparentă (ex. hemoragie externă)
118. Parametri hemodinamici caracteristici şocului hipovolemic sunt:

1. Transportul de oxigen este crescut
2. Rezistenţa vasculară periferică este scăzută
3. Frecvenţa cardiacă crescută
4. Presiuenea venoasă centrală scăzută
5. Volumul bătaie cardiac crescut
6. Extracţia oxigenului este scăzută
7. Presiunea în capilarul pulmonar blocat scăzută
8. Debitul cardiac crescut

9. Saturaţia în oxigen a sangelui venos amestecat scăzută
10. Indexul cardiac scăzut
119. Socul hipovolemic prezintă următorii parametri hemodinamici:

1. Creşterea presiunii venoase centrale
2. Scăderea indexului cardiac
3. Scăderea debitului cardiac
4. Creşterea debitului de sange la nivel pulmonar
5. Scăderea saturaţiei sangelui venos central
6. Creşterea presiunii de perfuzie coronariene
7. Creşterea rezistentei vasculare periferice
8. Creşterea presiunii in capilarul pulmonar blocar
9. Scaderea volumului bătaie cardiac
10. Scăderea extracţiei de oxigen
120. Sunt adevărate următoarele afirmaţii cu privire la şocul hipovolemic:

1. Sursa pierderilor poate fi non hemoragică
2. Sursa pierderilor poate fi evidentă (ex.poliurie)
3. Sursa pierderilor trebuie identificată
4. Tratamentul hipovolemiei trebuie instituit de urgenţă
5. Tratamentul hipovolemiei trebuie instituit de urgenţă
6. În cazul hemoragiilor în curs trebuie evaluată oportunitatea tratamentului chirurgical
7. Catecolamina de primă intenţie folosită în socul hipovolemic este dobutamina
8. In peritonite, sursa pierderilor este unică (vărsaturi)
9. Administrarea antibioterapiei este absolut necesară la pacienţii cu şoc hipovolemic
10. Sursa pierderilor poate fi inaparentă
121. Tratamentul socului hipovolemic se caracterizează prin:

1. Pacientii cu şoc hipovolemic trebuie frecvent ventilaţi mecanic cu presiune negativă
2. Trebuie precizat ritmul administrării în momentul în care se indică repleţia volemică
3. Repleţia volemică se efectueză folosind doar cataterul venos central pentru ca şi cale de administrare
4. Repleţia volemică trebuie începută imediat în prezenţa hipovolemiei
5. Repleţia volemică este componenta esenţială
6. Trebuie administrat de fiecare data medicaţie cu proprietăţi procoagulante
7. Tratamentul etiologic stopează pierderile
8. Tratamentul cauzal înseamnă tratamentul bolii de bază, care generează pierderile
9. Se va administra metoclopramid în cazul în care pacientul prezintă pierderi la nivel intestinal
10. Repleţia volemica agresivă se efectuează doar în momentul în care este cunoscută sursa pierderilor
122. Legat de socul hipovolemic, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

1. O buna opţiune pentru accesul venos periferic este vena jugulară interna dreaptă
2. Accesul venos periferic permite administrarea catecolaminelor pentru o durată mare de timp
3. Accesul venos central este prima opțiune pentru începerea resuscitării volemice
4. Repleţia volemică trebuie iniţiată chiar dacă pierderile sunt în curs

5. Soluţiile de repleţie volemică se administreză pe cale intravenoasă periferică
6. În momentul administrării repleţiei volemice trebuie precizate obiectivele terapeutice
7. Inserţia cateterului venos central este lipsită de complicaţii
8. Soluţiile de repleţie volemică se pot administra pe cale intravenoasă centrală
9. Ritmul de administrare a soluţiilor de repleţie volemică depinde de caracterul pierderilor
10. Soluţiile electrolitice cristaloide se pot administra doar pe cateterul venos central
123. Sunt adevărate următoarele afirmaţii privind căile de administrare a soluţiilor de repleţie volemică, în şocul
hipovolemic:
1. Vena jugulară externă este uşor accesibilă
2. Inserţia cateterului venos periferic este lipsită de complicaţii
3. Se utilizează canule venoase periferice de calibru mare
4. Gelofusine-ul se administrează doar pe cateterul venos central
5. În hipovolemia de grad IV resuscitarea volemică se face obligatoriu folosind cateter venos central
6. Pe cateterul venos periferic nu se poate administra soluţia de ser fiziologic
7. Sangele şi derivaţii de sange se administreaza doar pe cateterul venos central
8. Accesul venos periferic induce complicaţii majore
9. Accesul venos periferic trebuie să fie multiplu în hipovolemia de grad III sau IV
10. Accesul venos periferic necesită materiale şi cunoștințe simple
124. Sunt adevărate următoarele afirmaţii legate de accesul venos:

1. Accesul venos periferic nu trebuie adaptat dimensiunilor venelor disponibile
2. Accesul venos periferic poate induce complicaţii minore (hematom)
3. Accesul vascular central este lipsit de complicaţii în cursul utilizării
4. Accesul venos central nu permite monitorizarea tratamentului de repleţie volemică
5. Folosind accesul venos central se poate determina presiunea venoasă centrală
6. Accesul venos central este sigur şi de durată
7. Se pot administra catecolamine pe o perioadă mare de timp folosind cateterul venos central
8. Se pot administra substanţele hipertone folosind accesul venos periferic
9. Accesul venos periferic are durată scurtă de instalare
10. Se pot administra catecolamine folosind accesul venos periferic pentru o durată de maxim 48 de ore
125. Urmatoarele afirmaţii despre soluţiile volemice sunt adevarate:

1. Pentru normalizarea volumului intravascular sunt utilizate solutii cristaloide şi coloide
2. Soluţia Ringer este o soluţie cristaloida izotonă
3. Soluţia de ser fiziologic conţine o concentraţie de NaCl de 0,45%
4. Soluţiile electrolitice nu se folosesc pentru normalizarea volumului intravascular
5. Soluţiile cristaloide nu se folosesc în resuscitarea volemică din şocul anafilactic
6. Soluţia Ringer este o soluţie cristaloida izotonă
7. Soluţiile coloide nu determină tulburări de coagulare
8. Soluţiile cristaloide au tendinţa de a se distribui omogen în spaţiul extracelular
9. Soluţia Ringer lactat este o soluţie coloidă

10. Doar o 1/3 din volumul soluţiilor cristaloide izotone administrate rămâne intravascular
126. Despre soluţiile cristaloide sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Nu se administrează în cazul şocului spinal
2. Determina reacţii anafilactoide
3. Sunt scumpe
4. Au o capacitate mică de refacere a volumului intravascular
5. Soluţiile electrolitice hipertone au o oasmolaritate crescută
6. Sunt întotdeauna la îndemână
7. Pot fi teoretic administrate în cantități nelimitate
8. Nu se pot administra în cazul politraumatismelor cu sangerare majoră
9. Administrate în cantitate mare nu determină edem tisular
10. Remanența intravasculară este redusă
127. Despre soluţiile cristaloide sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Soluţiile cristaloide hipertone au o remanență intravasculară de aproximativ 3 ore
2. Soluţia Ringer conţine K
3. Serul fiziologic poate determina alcaloza metabolică hipercloremică
4. Serul fiziologic are o concentraţie de NaCl de 0.9%
5. Soluţiile cristaloide hipertone pot determina scăderea presiunii intracraniene
6. Soluţia Ringer lactat este o soluție cristaloidă balansată
7. Serul fiziologic are un ph alcalin
8. Soluţiile cristaloide izotone pot induce hipernatremie fără creșterea osmolarității plasmatice
9. Serul fiziologic conţine 154 mmol/l de Na si 154 mmol/l de Cl
10. Induc rar reacții alergice
128. Despre soluţiile coloide sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Pot fi administrate cantități nelimitate
2. Nu determină tulburări de coagulare
3. Sunt întotdeauna la îndemâna
4. Au o capacitate de refacere a volumului intravascular mai bună comparatic cu soluţiile cristaloide
5. Sunt soluţii macromoleculare
6. Pot induce reacţii alergice
7. Pot determina insuficienţa renală hiperoncotică
8. Nu interferă cu determinarea grupei de sânge
9. Efectul volemic este de durată
10. Sunt ieftine
129. Urmatoarele afirmaţiii legate de tratamentul hipovolemiei sunt adevărate:

1. Nu se folosesc soluţii coloide pentru resuscitarea volemică
2. Se urmăreşte diureza orar
3. Normalizarea semnelor clinice de hipovolemie este un obiectiv minim
4. Corectarea hipovolemiei va determina scăderea saturaţiei sangelui venos amestecat
5. Corectarea hipovolemiei va duce la creşterea acidului lactic

6. Ritmul de administrare a soluţiilor de repleţie volemică depinde de severitatea pierderilor
7. Solutiile de albumină au rolul de a reface presiunea coloid-osmotică a plasmei
8. In hipovolemie de grad IV se vor administra 1000 de ml solutie cristaloida intravenos în 2 ore
9. Normalizarea aportului de oxigen la țesuturi duce la restabilirea metabolismului anaerob
10. Se urmăreste evoluţia statusului neurologic
130. Următoarele afirmaţii legate de tratamentul de suport al pacienţilor cu şoc hipovolemic sunt adevărate:
1. Pacienţii pot dezvolta injurie pulmonară acută şi să necesite suport ventilator
2. În cazul pacieţilor hipovolemici se poate administra diuretic pentru profilaxia insuficienţei renale
3. După corectarea hipovolemiei nu se folosesc vasoconstrictoare
4. Atunci când corecţia hipovolemiei a fost tardivă nu este suficient normalizarea volumului intravascular pentru
restabilirea echilibrelor homeostatice
5. Suportul nutrițional nu este necesar
6. Vasoconstrictoarele nu se administrează în faza hiperdinamică a șocului hipovolemic
7. Dobutamina este necesară când există o afectare a contractilităţii miocardice
8. Adrenalina este catecolamina de primă intenţie ce se foloseşte în socul hipovolemic
9. Corectarea tulburărilor de coagulare se poate face prin administrarea de plasmă proaspătă congelată,
crioprecipitat
10. Suportul funcţiei renale se face prin normalizarea volemiei
131. Insuficiența respiratorie acută:

1. Tipul 1 se datorează șuntului intrapulmonar dreapta-stânga sau alterărilor raportului ventilație/perfuzie (V/Q)
2. Este de tip 2 când PaO2 este scazut ¿i PaCO2 este crescut
3. Este de tip 1 când PaO2 este scazut ¿i PaCO2 este crescut
4. În tipul 1 ventilația alveolară nu este suficientă pentru a înlătura dioxidul de carbon
5. Este prezenta atunci când PaO2 >60 mmHg sau PaCO2 > 55 mmHg
6. Cauze frecvente pentru insuficiența respiratorie tip 2 sunt pneumonia, edemul pulmonar cardiogen și embolia
pulmonară
7. Este de tip 1 când PaO2 este scazut ¿i PaCO2 este normal sau scazut
8. Este prezentă atunci când PaO2 < 60 mmHg sau PaCO2 > 55 mmHg
9. Tipul 2 se datorează șunturilor dreapta-stânga sau alterărilor raportului ventilație/perfuzie (V/Q)
10. Constă în schimb gazos pulmonar afectat, ce determină hipoxemie
132. Tabloul clinic al insuficienței respiratorii acute constă în următoarele semne și simptome:
1. Utilizarea musculaturii respiratorii accesorii
2. Respirație paradoxală - compartimentele abdominal și toracic se deplasează în direcție opusă
3. Febră
4. Imposibilitatea poziției șezânde
5. Tahipnee
6. Bradicardie
7. Agitație, neliniște, alterarea stării de conștiență
8. Tiraj abdominal
9. Tahicardie
10. Respirație paradoxală - compartimentele abdominal și toracic se deplasează în aceeași direcție
133. Următoarele afirmații despre monitorizare în insuficiența respiratorie sunt adevărate:

1. Capnografia reprezintă analiza concentrației dioxidului de carbon din sângele arterial
2. Pulsoximetria este un indicator sensibil pentru modificările oxigenării
3. O valoare normală a saturației periferice de oxigen exclude hipoventilația și hipercapnia
4. Capnografia este utilizata pentru monitorizarea continua a end-tidal CO2 , care aproximeaza
PaCO2
5. Capnografia nu permite evaluarea eficienței ventilației
6. Valorile normale ale pulsoximetriei nu exclud posibilitatea hipoventilării și a hipercapniei
7. Capnografia permite detectarea problemelor acute ale căilor aeriene
8. Capnografia permite detectarea modificărilor hemodinamice acute (ex. scăderea bruscă a debitului cardiac)
9. Valorile pulsoximetrei pot fi inexacte la pacienții cu perfuzie tisulară periferică scăzută
10. Capnografia nu este utilă pentru confirmarea corectitudinii intubației orotraheale
134. Despre analiza gazelor sanguine în insuficiența respiratorie sunt adevărate:

1. Valoarea PaO2 oferă date despre cantitatea de oxigen fixată pe hemoglobină
2. Conținutul de oxigen din sangele arterial depinde in principal de valoarea PaO2
3. Trebuie luate în considerare modificările echilibrului acidobazice și modificările oxigenării în interpretarea

rezultatelor
4. Setările parametrilor ventilatori nu sunt utile în interpretarea rezultatelor
5. Este utilă în gradarea severității insuficientei respiratorii
6. Interpretarea corectă necesită cunoașterea istoricului și vârstei pacientului, a concentrației de oxigen inspirat
și a temperaturii
7. Trebuie efectuată pentru a ghida oxigenoterapia
8. Proba poate fi analizată în orice moment după recoltare
9. Raportul PaO2/FiO2 este util în evaluarea func¿iei respiratorii
10. Bulele de aer din seringa trebuie înlaturate, deoarece cresc în mod fals valorile
PaCO2
135. Următoarele valori ale parametrilor fiziologici sunt considerate normale:

1. pH= 7,3-7,4
2. SpO2 = 86-90%
3. PaO2 = 80-100 mmHg în aerul ambiental
4. PaCO2 = 46-55 mmHg
5. Frecvența respiratorie 12-18 respirații /minut
6. SpO2 = 95-100%
7. Raport PaO2/FiO2=500
10. PaO2 = 60-70 mmHg în aerul ambiental
136. Despre oxigenoterapie sunt adevărate următoarele:

1. Hipercapnia este mai periculoasă decat hipoxemia severă la pacienții cu BPOC
2. Hiperoxia poate provoca leziuni pulmonare datorită creșterii radicalilor liberi de oxigen
3. Hiperoxia poate fi benefică în primele ore de oxigenoterapie

4. Oxigenoterapia se poate realiza în cursul ventilației mecanice
5. Valorile saturației periferice a oxigenului trebuie menținute constant și obligatoriu peste 96%
6. Canulele nazale nu interferă cu alimentația și fonația
7. Cu ajutorul măștii faciale simple, cu un debit de oxigen de 20-35 L/min, se pot atinge concentrații inspiratorii
de oxigen de 60-80%
8. În cazul canulei nazale, concentrația de oxigen este fixă și predictibilă
9. Saturațiile de oxigen între 90-92% sunt adecvate pentru majoritatea pacienților
10. Respirația bucală diluează concentrația inspiratorie de oxigen administrat pe canulă nazală
137. Indicațiile suportului ventilator invaziv în insuficiența respiratorie sunt următoarele:

1. Traumatisme medulare la nivel lombar
2. Hipercapnie cu PaCO2 între 40-50 mmHg
3. Traumatisme craniene, pentru cresterea fluxului sanguin cerebral
4. Frecvența respiratorie > 40 respirații/minut
5. Traumatisme medulare înalte
6. Traumatisme toracice importante (ex. contuzie pulmonară)
7. Pacient cu alterarea statusului neurologic și incapacitatea de protecție a căii aeriene
8. Hipoxemia extrema, PaO2 < 80 mmHg, în ciuda oxigenoterapiei
9. Frecvența respiratorie > 24 respirații/ minut
10. Hipoxemia extrema, PO2 < 60 mmHg, în ciuda oxigenoterapiei
138. Despre intubația orotraheală a pacientului cu insuficiență respiratorie sunt adevărate următoarele:
1. Medicația pentru resuscitare cardio-respiratorie trebuie să fie imediat disponibilă
2. Laringoscopia și intubația pot precipita aritmii cardiace, bradicardie sau chiar stop cardiac
3. Intubarea unui bolnav critic este similară cu cea a unui pacient în sala de operație, pentru chirurgie electivă
4. Pulsoximetria este singura metoda ce poate confirma intubația orotraheală
5. Capnografia trebuie utilizată pentru a confirma intubația orotraheală
6. Administrarea anestezicelor cu durată scurtă de acțiune nu este indicată în majoritatea cazurilor de urgență
7. Este contraindicata administrarea miorelaxantelor
8. EKG-ul și saturația periferică de oxigen trebuie obligatoriu monitorizate
9. Pacientul trebuie preoxigenat cu oxigen 100% înainte de intubație
10. Monitorizarea EKG și a saturației periferice în oxigen sunt opționale
139. Printre complicațiile intubației oro-traheale se numără:

1. Barotraumă
2. Emfizem pulmonar
3. Volotraumă
4. Leziuni laringiene
5. Obstrucția sondei datorită secrețiilor traheobronsice
6. Intubația într-o bronhie principală, în majoritatea cazurilor, cea stângă
7. Traumatisme ale căilor aeriene superioare
8. Pneumonie asociată ventilației mecanice

9. Intubația accidentală esofagiană
10. Intubația într-o bronhie principală, în majoritatea cazurilor, cea dreaptă
140. Despre complicațiile ventilației mecanice sunt adevărate următoarele:

1. Ventilația mecanică determină o scădere a rezistenței vasculare pulmonare
2. Supradistensia alveolară ameliorează hipoxemia si hipercapnia
3. Pneumotoraxul in tensiune la pacientii ventilati mecanic determină agravarea hipoxemiei, hipercapniei,

hipertensiune si tahicardie
4. Leziunile de tip barotraumă sau volotraumă se pot complica cu pneumomediastin sau pneumotorax
5. Presiunea pozitivă intratoracică creste întoarcerea venoasă
6. Pneumonia asociată ventilației mecanice poate apare datorită aspirației secrețiilor ororfaringiene in trahee
7. Presiunea pozitivă intratoracică creste debitul cardiac
8. Presiunea pozitivă intratoracică reduce întoarcerea venoasă
9. Supradistensia alveolară poate duce la eliberarea de mediatori inflamatori
10. Metode de preven¿ie a pneumoniei asociata ventila¿iei mecanice sunt men¿inerea toracelui la 45o
¿i decontaminarea orofaringiana
141. Despre ventilația mecanică controlată sunt adevărate următoarele:

1. Ventilația mecanică cu volume reduse nu este recomandată la pacienții cu sindrom de detresa respiratorie
acuta
2. Valoarea presiunii maxime acceptate în caile respiratorii este < 35-40 cmH2O
3. Este indicată o strategie de ventilație protectivă pulmonară cu volume curente de 6-8 ml/kg
4. Utilizarea presiunii pozitive la sfârșitul expirului (PEEP) este contraindicată
5. Este indicată utilizarea presiunii pozitive la sfârșitul expirului (PEEP)
6. Este indicată utilizarea volumelor curente de 10-12 ml/kg
7. Ventilația mecanică cu volume reduse este recomandată la pacienții cu sindrom de detresa respiratorie acuta
8. Ventilația mecanică controlată poate fi instituită doar în prezența efortului respirator spontan
9. Poate fi realizată prin control de volum sau de presiune
10. Valoarea presiunii maxime acceptate în caile respiratorii este < 45-50 cmH2O
142. Despre presiunea pozitivă la sfârșitul expirului (PEEP) sunt adevărate:

1. PEEP poate determina scăderea întoarcerii venoase
2. PEEP poate crește întoarcerea venoasă
3. PEEP scade fracția de șunt intrapulmonar
4. PEEP determină scăderea rezistenței vasculare pulmonare
5. PEEP este indicat in cazul pacienților cu atelectazie pulmonară
6. Nivele scazute de PEEP=5-8 cmH2O sunt utilizate în mod uzual în ventila¿ia mecanica
7. Nivele scazute de PEEP=0-1 cmH2O sunt utilizate în mod uzual în ventila¿ia mecanica
8. PEEP predispune la colaps alveolar
9. PEEP re-expansionează alveolele insuficient ventilate
10. PEEP crește fracția de șunt intrapulmonar
143. Despre aplicarea presiunii pozitive în căile aeriene sunt adevărate următoarele:
1. Crește efortul respirator, datorită presiunii pozitive
2. Nu influențează complianța pulmonară

3. HFNO (high flow nasal oxygen) poate fi utilizat doar înaintea intubării orotraheale
4. Poate fi realizată prin intermediul unei măști faciale speciale etanșe la pacientul conștient cu respirație
spontană
5. HFNO (high flow nasal oxygen) poate preveni deteriorarea funcției respiratorii și a intubației orotraheale
6. Îmbunătățește complianța pulmonară
7. Scade efortul respirator
8. Poate fi obținută parțial prin administrarea unui flux ridicat de oxigen prin intermediul unor canule nazale cu
diametru mare (HFNO, high flow nasal oxygen)
9. Aplicarea presiunii pozitive în căile aeriene se poate realiza doar non-invaziv
10. HFNO (high flow nasal oxygen) este adesea greu tolerat de pacienți
144. Despre ventilația protectivă pulmonară sunt adevărate următoarele:

1. Este indicată doar în formele severe de sindrom de detresă respiratorie acută
2. Volumele curente sunt limitate la 4-8 ml/kg greutate corporală ideală
3. Hipercapnia este foarte rar asociată
4. Evită supra-distensia alveolară
5. Previne închiderea și deschiderea repetată a alveolelor
6. Nu poate fi utilizată de rutină
7. Presiunile de platou nu trebuie sa depa¿easca 45 cmH2O
8. Volumele curente recomandate sunt 10-12 ml/kg greutate corporală ideală
9. Frecven¿a respiratorie poate fi crescuta pentru a îmbunata¿i eliminarea CO2
10. Presiunile de platou nu trebuie sa depa¿easca 30 cmH2O
145. Despre ventilația non-invazivă sunt adevărate următoarele:

1. Poate agrava acidoza respiratorie
2. Nu este indicată în cazul pacienților conștienți
3. Poate re-expansiona segmentele pulmonare colabate
4. Există un risc crescut de pneumonie asociată ventilației mecanice
5. Tusea și expectorația sunt restricționate, crescând astfel riscul de retenție a secrețiilor
6. Este indicata in edemul pulmonar cardiogen
7. Este indicată în cazul pacienților cu hipoxemie severă și obnubilare
8. Poate preveni intubația orotraheala
9. Pune în repaus musculatura respiratorie, ameliorează dispneea
10. Este indicata la pacienții conștienți, cooperanți, capabili să își protejeze căile aeriene
146. Tratamentul insuficienței respiratorii acute include următoarele:

1. Administrarea de oxigen suplimentar
2. Tratamentul infecției pulmonare
3. Eliberarea căilor aeriene
4. Administrarea de droguri inotrop pozitive
5. Controlul secrețiilor
6. Măsuri de creștere a travaliului musculaturii respiratorii
7. Repleție volemică agresivă

8. Măsuri de limitare a edemului pulmonar
9. Administrare de droguri vasopresoare
10. Administrarea de soluții coloidale de tip derivați de amidon
147. Sindromul de detresă respiratorie acută poate fi definit prin:

1. Excluderea etiologiei cardiace - insuficiență ventriculară stângă ce cauzează edem pulmonar acut
2. In forma severa raportul PaO2/FiO2 =200-300 mmHg cu PEEP > 5

cmH2O
3. Prezența opacităților unilaterale, delimitate, triunghiulare pe radiografia toracică
4. Prezența etiologiei cardiace - insuficiență ventriculară stângă ce cauzează edem pulmonar acut
5. Forma moderata - raport PaO2/FiO2= 100-200 mmHg cu PEEP > 5

cmH2O
6. Presiune de ocluzie a arterei pulmonare < 18 mmHg
7. In forma u¿oara raportul PaO2/FiO2 =100-200 mmHg cu PEEP > 5

cmH2O
8. Forma u¿oara - raport PaO2/FiO2 =200-300 mmHg cu PEEP > 5

cmH2O
9. Radiografie toracică cu infiltrate difuze, bilaterale
10. Presiune de ocluzie a arterei pulmonare > 18 mmHg
148. Despre fiziopatologia sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) sunt adevărate următoarele:
1. Fracția de șunt intrapulmonar și spațiul mort sunt crescute
2. Fracția de șunt intrapulmonar și spațiul mort sunt scăzute
3. Complianța pulmonară este crescută
4. SDRA poate cauza tardiv fibroză pulmonară
5. Permeabilitatea vasculară si productia de surfactant sunt reduse
6. Complianța pulmonară este scăzută
7. Edemul pulmonar cardiogen este caracteristica principală
8. Se caracterizează prin permeabilitatea vasculară crescută și producție scăzută de surfactant
9. Edemul pulmonar non-cardiogen este caracteristica principală
10. SDRA poate cauza precoce fibroză pulmonară
149. Despre cauzele Sindromului de Detresă Respiratorie Acută (SDRA) sunt adevărate următoarele:
1. Leziunea pulmonară asociată transfuziei (TRALI) este una din cele mai frecvente cauze de apariție a SDRA
2. Embolia gazoasă sau cu lichid amniotic pot fi cauze pulmonare a SDRA
3. Edemul pulmonar cardiogen este principala cauză pulmonară de SDRA
4. Sepsisul este cea mai frecventă cauză extrapulmonară
5. Sepsisul determină rareori SDRA
6. Aspirația conținutului gastric este o cauză pulmonară frecventă
7. Vasculita pulmonară este o cauză pulmonară frecventă de apariție a SDRA
8. Infarctul miocardic acut extins este o cauză frecventă de SDRA
9. Pancreatita acută poate fi o cauză extrapulmonară a SDRA
10. Pneumonia este o cauză pulmonară frecventă de SDRA
150. Despre tratamentul Sindromului de Detresă Respiratorie Acută sunt adevărate următoarele:
1. Prin poziționarea pacientului în decubit ventral se poate realiza uniformizarea ventilației alveolare
2. Obiectivul terapiei volemice este obținerea unui bilanț pozitiv
3. Tratarea cauzei este prioritară
4. Include prevenția complicațiilor, de ex pneumonia asociata ventilației mecanice
5. Sunt indicate strategii restrictive de administrare a fluidelor
6. Administrarea diureticelor este contraindicată
7. Oxidul nitric inhalator poate ameliora hipoxemia prin efect vasoconstrictor pulmonar
8. Sunt indicate strategii protective de ventilație mecanică
9. Ventilația mecanică protectivă nu este indicată datorită riscului de colaps alveolar
10. Poziția în decubit ventral a pacienților ventilați mecanic crește mortalitatea
151. Un pacient aflat in stop cardio respirator, cu manevre de resuscitare in curs, la care se identifica pe monitor ritmul
de Activitate electrica fara puls, necesita:
1. Adrenalina 1 mg la 3-5 minute, sc
2. Adrenalina 1 mg iv la 3-5 minute
3. Furosemid 40 mg iv
4. Amiodarona 300 mg iv
5. Abord osos in lipsa abordului venos
6. Oxigenoterapie
7. Compresii toracice
8. Adrenalina 1 mg la 3-5 minute, im
9. Amiodarona 150 mg iv
10. Abord venos
152. Adrenalina, utilizata in SCR in doza de 1 mg, repetata la 3-5 minute, are urmatoarele efecte:
1. Batmotrop pozitiv
2. Batmotrop negativ
3. Bronhodilatatie
4. Cronotrop pozitiv
5. Bronhoconstrictie
6. Inotrop negativ
7. Inotrop pozitiv
8. Cronotrop negativ
9. Vasoconstrictie
10. Vasodilatator
153. Un pacient aflat in stop cardio respirator, cu manevre de resuscitare in curs, la care se identifica pe monitor ritmul
de Tahicardie ventriculara fara puls, necesita:
1. Defibrilare cu 360J monofazic
2. Adrenalina 1 mg la 3-5 minute, sc
3. Defibrilare 150J monofazic
4. Adrenalina 1 mg la 3-5 minute, im
5. Atropina 1mg iv
6. Compresii toracice
7. Cardioversie 120J bifazic pentru primul soc
8. Defibrilare cu 200J bifazic
9. Adrenalina 1 mg la 3-5 minute, iv
10. Amiodarona 300 mg IV, dupa al treilea soc electric extern
154. Urmatoarele afirmatii referitoare la utilizarea caii intraosoase sunt adevarate:

1. Se poate obtine la nivelul peroneului
2. Se poate obtine la nivelul sternului
3. Se poate obtine la nivelul tibiei
4. poate fi utilizat doar la adult
5. poate fi utilizat la adult si la copil
6. poate fi utilizat doar la copil
7. medicatia folosita in resuscitare realizeaza concentratii plasmatice adecvate
8. este indicata daca accesul intravenos nu se poate obtine in primele 2 minute de resuscitare
9. Nu se recomanda in cazul pacientilor cu hipovolemie
10. Se poate obtine la nivelul hunerusului
155. La un pacient de 25 de ani cu plaga injunghiata toracica stanga, aflat in SCR-Asistola, se vor evalua si exclude in
primul rand urmatoarele cauze potential reversibile ale SCR:
1. Infarct miocardic acut
2. Hipopotasemie
3. Hipoxie
4. Pneumotorax sufocant
5. Hemoragie interna
6. Hiperpotasemie
7. Hipertemie
8. Tamponada cardiaca
9. Hemoragie externa
10. Embolie pulmonara
156. Pentru a fii eficace compresiunile toracice externe in cazul unui adult de talie medie se efectueaza:
1. Podul palmei trebuie pozitionat la nivelul apendicelui xifoid
2. Timpul de compresie trebuie sa fie 1/3 din timpul de decompresie
3. Pe un plan dur
4. Cu o adancime de 5-6 cm
5. Cu o adancime de 4 cm
6. Cu o frecventa de 60-80/min
7. Cu o frecventa de 100-120/min
8. Podul palmei trebuie pozitionat in mijlocul toracelui
9. Timpul de compresie trebuie sa fie egal cu timpul de decompresie
10. Timpul de compresie trebuie sa fie 2/3 din timpul de decompresie
157. Sunteti solicitati sa interveniti, cu ambulanta, la o persoana de sex feminin , de aproximativ 40 ani, gasita de vecini
cazuta in curte. Langa victima – o sticla cu o substanta necunoscuta si miros intepator.:
1. Se verifica respiratia, fara eliberarea cailor aeriene datorita riscului de intoxicatie accidentala.
2. Daca pacienta prezinta un ritm nesocabil, se administreaza adrenalina- 1 mg la fiecare 3-5 minute
3. Eliberarea cailor aeriene este primul pas , dupa ce am evaluat starea de constienta
4. Protocolul de resuscitare pentru ritmurile socabile recomanda administrarea medicatiei imediat ce s-a obtinut
abordul vascular
5. In caz de intoxicatie cu organofosforate antidotul este atropina.
6. Indiferent de ritmul de pe monitor, adrenalina este medicatia de electie.
7. In caz de asistola , resuscitarea se face timp de 30 minute.
8. In cazul intoxicatiei cu organofosforate, doza de atropina este de maximum 3 mg
9. Daca pe monitor apare FV, adrenalina se administreaza dupa al treilea soc .
10. In caz de intoxicatie cu etilenglicol, antidotul este alcoolul metilic
158. Despre ritmurile socabile, este adevarat ca:

1. Nu exista un numar maxim de socuri
2. Primul soc se administreaza cu 150 J indiferent de tipul defibrilatorului
3. Se pot administra maxim 3 socuri
4. Adrenalina se administreaza dupa primul soc
5. Medicatia se administreaza dupa al treila soc
6. Sunt reprezentate de FV si TPSV
7. Sunt reprezentate de FV si TV fara puls
8. Primul soc se administreaza cu o energie de 150 J pentru defibrilatorul bifazic
9. Dupa administrearea socului se verifica din nou ritmul si se administreaza un alt soc, daca este nevoie
10. Intervalul de timp intre doua socuri este de 2 minute
159. Cauzele stopului cardiorespirator potential reversibile sunt:

1. torsada varfurilor
2. hipertermia
3. tromboza venoasa profunda
4. hipotermia
5. hipoxia
6. hipocapnia
7. hipovolemia
8. tamponada cadiaca
9. tahicardia paroxistica
10. hipocloremia
160. Despre resuscitarea cardiopulmonara sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

1. Socul electric extern se aplica cu o energie de 360 J pentru defibrilatorul bifazic
2. In cazul ritmurilor socabile, medicatia se administreaza dupa al 3 lea soc electric extern
3. Hiperextensia capului se realizeaza la toti pacientii inconstienti, indiferent de mecanism
4. Subluxatia mandibulei se realizeaza atunci cand suspicionam leziune de coloana cervicala
5. Adrenalina se administraeza intraosos atunci cand nu se obtine abord intravenos
6. Xilina este preferata in cazul ritmurilor socabile, in doza de 300 mg

7. Evaluarea respiratiei nu trebuie sa dureze mai mult de 10 secunde
8. Daca nu se obtine abord venos, adrenalina se poate administra pe sonda de intubatie
9. Raportul compresiuni:ventilatii este de 30: 2 indiferent de modul in care pacientul este ventilat
10. Compresiile toracice se efectueaza cu o frecventa de 100-120/min
161. Sunteti de garda in UPU iar ambulanta aduce un pacient inconstient , care nu respira, dupa ce a acuzat durere
toracica importanta.:
1. Administrarea tromboliticului prelungeste durata resuscitarii cu 60-90 minute
2. Pentru pacientul in SCR, durata intubatiei oro-traheale nu trebuie sa depaseasca 10 secunde
3. Imediat ce se obtine abord vascular se administreaza adrenalina- 1 mg indiferent de ritmul de pe monitor
4. Durata resuscitarii este de maxim 45 minute
5. Daca pacientul prezinta un ritm socabil, primul SEE se administreaza cu 150 J
6. Pacientul intubat va fi ventilat cu o frecventa de 8-10 ventilatii/minut
7. Cel mai probabil cauza SCR este tromboza coronariana
8. Pe toata durata resuscitarii , trebuie excluse/ identificate cauzele potential reversibile de SCR
9. Atropina este recomandata in cazul pacientilor cu AEP si ritm bradicardic
10. Infarctul miocardic nu este cauza de SCR
162. Privind administrarea de medicamente în timpul resuscitării cardio-respiratorii sunt adevărate, următoarele
afirmații:
1. După primul bolus de amiodaronă se poate repeta încă 300 mg în caz de fibrilație ventriculară persistenta
2. Adrenalina se administrează în doză de 1 mg, la fiecare 3 -5 minute, în asistolă
3. Se poate folosi lidocaina dacă fibrilația ventriculară nu a răspuns la amiodaronă
4. Amiodarona se administrează în fibrilația ventriculară după al treilea șoc
5. Adrenalina se administrează în doză de 1 mg, la fiecare 3 -5 minute, după al treilea șoc, în fibrilația
ventriculară
6. Primul bolus de amiodaronă este de 300 mg în caz de fibrilație ventriculară persistentă
7. Atropina se utilizeaza de rutina in resuscitarea cardio-respiratorie
8. După primul bolus de amiodaronă se poate repeta încă 150 mg în caz de fibrilație ventriculară persistenta
9. Se recomandă folosirea de rutină a sulfatului de magneziu în fibrilația ventriculară
10. Lidocaina 0,1mg/kgc se poate folosi ca alternativă dacă amiodarona nu este disponibilă
163. Reprezintă cauze de activitate electrică fără puls, următoarele:

1. Hipomagnezemia
2. Pleurezia
3. Hipovolemia
4. Pneumotoraxul sufocant
5. Ruptura de diafragm
6. Contuzia pumonară
7. Hipoxia
8. Hipernatremia
10. Embolia pulmonară masivă

164. Despre compresiile toracice externe, la adult, sunt adevărate următoarele afirmații:
1. Adâncimea compresiilor toracice externe este de 4-5 cm
2. Se efectuează cu o frecvență de minim 150 pe minut
3. Se efectuează cu o frecvență de maxim 120 pe minut
4. Adâncimea compresiilor toracice externe este de 5-6 cm
5. Raportul compresii toracice externe/ventilații este de 15/2
6. Se efectuează cu podul palmei plasat la nivelul apendicelui xifoid
7. Se efectuează cu o frecvență de maxim 100 pe minut
8. Raportul compresii toracice externe/ventilații este de 30/2
9. Se efectuează cu podul palmei plasat la mijlocul sternului
10. Se efectuează cu o frecvență de minim 100 pe minut
165. Despre suportul vital de bază, efectuat de personal fără cunoștințe medicale, sunt adevărate următoarele afirmații:
1. La copil resuscitarea se începe întotdeauna cu compresii toracice
2. Raportul compresii toracice externe/ventilații la copil este de 30/2
3. La copil resuscitarea se începe cu 2 ventilații
4. Se începe resuscitarea dacă victima este inconştientă şi respiră agonic
5. În caz de mai mulţi salvatori se recomandă să se schimbe la 2 minute pentru a preveni oboseala
6. Raportul compresii toracice externe/ventilații la adult este de 30/2
7. Raportul compresii toracice externe/ventilații la copil este de 15/2
8. La adult se începe întotdeauna cu două ventilații gură la gură
9. În caz de mai mulţi salvatori se recomandă să se schimbe la 3-5 minute pentru a preveni oboseala
10. Raportul compresii toracice externe/ventilații la nou-născut este de 30/2
166. Victimei unei submersii, aflată in stop cardio-respirator, i se vor efectua următoarele manevre :
1. Ventilaţie gură la gură
2. Administrare de O2 100%
3. Compresiuni toracice
4. Administrare de atropină 3 mg
5. Administrare de adrenalină 1 mg la 3-5 minute, în asistolă
6. Resuscitarea cardiorespiratorie începe cu 30 compresii toracice externe
7. Pacing transcutanat extern
8. Cardioversie
9. „Drenarea plamanilor” cu bolnavul pus in pozitia adecvata
10. Ventilaţie pe mască şi balon
167. În timp ce resuscitați un pacient în UPU, identificați un ritm de Fibrilație Ventriculară, cum administrați
medicația?
1. Administrăm Adrenalină 1 mg la 3-5 minute, bolus, după al IIIlea șoc.
2. Administrăm Amiodaronă 300 mg în perfuzie lentă 10-20 min, după al IIIlea șoc.
3. Șocurile 2-Ultimul se livrează cu 200 J pe defibrilator bifazic.
4. Administrăm Atropină 1 mg la 3-5 minute, bolus, după al IIIlea șoc.
5. Administrăm Adenozină 1 mg la 3-5 minute, bolus, după al IIIlea șoc.

6. Administrăm Amiodaronă 300 mg în 20 ml SG 5%, bolus, după al IIIlea șoc.
7. Șocurile 2-Ultimul se livrează cu 360 J pe defibrilator bifazic.
8. Administrăm Amiodaronă 150 mg în SG 5%, bolus, după al Vlea șoc.
9. Primul șoc îl livrăm cu 150 J pe defibrilator bifazic.
10. Administrăm Amiodaronă 150 mg, în perfuzie lentă după al Vlea șoc.
168. Cauzele reversibile ai SCR cu litera H sunt:

1. Hipertensiune
2. Hidropneumotorax
3. Hipovolemie
4. Hipertermie
5. Hipoxie
6. HipoNatremie
7. Hidroperitoneu
8. Hidrocel
9. Hipotermie
10. Hipo/Hiper Kalemie
169. Cauzele reversibile ai SCR cu litera T sunt:

1. Tromboză Venoasă Profundă
2. Toxice
3. Tamponada Cardiacă
4. Torace sub Tensiune
5. Traumă
6. Tromboză Coronariană
7. Tromboză Pulmonară
8. Tromboză de Venă Cavă
9. Torticolis
10. Turgescența Jugularelor
170. Sunteți în cursul resuscitării unui bărbat care a fost extras dintr-un incendiu, fără urme de arsură sau traumă
suferite:
1. Dacă sunt disponibile folosim dispozitive de protezare a căiilor aeriene avansate.
2. Intubația este prioritatea numarul 1 pentru acest pacient.
3. Cel mai eficient mod de tratare a hipoxiei este pe mască și balon.
4. Cauza pentru SCR fiind evidentă nu trebuie să pierdem timpul căutând altă cauză reversibilă.
5. Folosiți sonda nazofaringiană pentru a optimiza ventilația pe mască și balon.
6. Începeți resuscitarea cu 5 ventilații.
7. Ventilăm la un raport de 15 compresii la 2 ventilații.
8. Folosiți Pipa Guedel pentru a optimiza ventilația pe mască și balon.
9. Plasarea precoce a unei măști cu rezervor cu debit setat la 15l este esențială.
10. Inițial oferiți ventilațiile pe mască și balon conectat la tubul de oxigen
171. În cazul intoxicațiilor:

1. Atropina este antidotul pentru organofosforate.
2. Naloxona este antidotul pentru opioide.
3. Flumezanil este antidotul pentru benzodiazepine.
4. Emulsia lipidică nu poate cauza complicații.
5. Toate intoxicațiile au antidot specific.
6. Acetilcisteina este antidotul pentru acetaminofen.
7. Organofosforatele nu pot cauza intoxicație în contact cu pielea.
8. Spălătura gastrică este eficientă indiferent de timpul producerii ingestiei.
9. Dializa este modul de elecție în tratarea intoxicațiilor cu alcooli toxici.
10. Etanolul este antidotul cel mai potrivit în intoxicația cu metanol.
172. Faceți parte din echipajul medical de urgență care ajunge la o persoană inconștientă pe marginea drumului. Care
sunt acțiunile dumneavoastră ?
1. Eliberarea căii aeriene prin flexia capului pe torace
2. Evalaurea stării de conștiență prin stimuli dureroși
3. Defibrilatorul se utilizează doar în spital
4. Evalarea pulsului periferic
5. Evaluarea respirației privind, ascultând, simțind
6. Raportul de compresiuni/ ventilații va fi de 30/2
7. Siguranța salvatorului.
8. Inițierea compresiunilor toracice la victima care nu respiră
9. Eliberarea căii aeriene la pacienții inconștienți
10. Evalaurea stării de conștiență prin stimuli verbali și dureroși
173. In timpul resuscitării cardio-respiratorii a unei persoane de 50 ani in spatiul public,trebuie să:
1. Analizăm ritmul la fiecare 2 minute
2. Montăm precoce un cateter venos central
3. Identificăm riscul de fracturi costale
4. Administrăm amiodaronă in bradiaritmii
5. Administrăm șoc electric extern în fibrilația ventriculară
6. Identificăm patologiile din baza de date
7. Ventilăm pacientul cu 02 100%
8. Administrăm medicația pe sondă naso-gastrică
9. Administrăm adrenalină 1mg intravenos
10. Efectuăm compresiunile toracice cu o frecvență de 100/min
174. Despre cauzele potențial reversibile ale stopului cardiorespirator:

1. Pneumotoraxul sufocant trebuie drenat in spatiul 4/5 intercostal
2. Hipotermia trebuie corectată rapid
3. Hipoxia se va corecta prin adminstrarea de 02 100%
4. Embolia pulmonară masivă trebuie tratată chirugical
5. Tamponada cardiacă determină obstrucție extracardiacă
6. Hipovolemia poate fi tratată cu soluții hipotone

7. Tromboza coronariană necesită tromboliză
8. Pneumotoraxul spontan simplu necesită puncție exuflație
9. Hiperpotasemia severă necesită administrarea de gluconat calciu
10. Acidoza metabolică necesită corectie la un pH > 7,35
175. Sunteți de gardă intr-un spital de urgență și, la sala de mese un pacient devine inconștient. Cum acționați ?
1. Dacă pacientul nu respiră, trebuie incepute compresiunile toracice
2. Medicația resuscitării include adrenalina in asistolie
3. Evaluați respirația prin auscultatia cu stetoscopul bilateral
4. Ecografia detecteaza semnele de TEP
5. Faceți ventilații gură la nas, deoarece are resturi alimentare in cavitatea bucală
6. Inițiați manevra Heimlich
7. Amiodarona se administrează in 2 bolusuri pe durata resuscitarii
8. Fugiți după echipa de resuscitare
9. Sindromul coronarian acut complicat cu scr necesită tromboliză
10. Defibrilatorul este necesar pentru pacing transtoracic
176. Despre defibrilator sunt adevărate următoarele:

1. Încărcarea padelelor se face in aer, pentru a scurta timpul de intervenție
2. Padelele trebuie aplicate pe tegumentul uscat
3. Socurile electrice se administreaza la 3-5 minute in activitatea electrică fără puls
4. Livrarea șocului electric de defibrilare se face simultan cu expirul pacientului
5. Siguranța defibrilării presupune folosirea manușilor de latex/cauciuc
6. Socurile in fibrilatia ventriculară se administrează la fiecare 2 minute
7. Energia socului electric se setează de către utilizator
8. Pacingul este o functie a defibrilatorului bifazic
9. Cardioversia reprezintă stimularea sincronă a cordului
10. Poate fi folosit pentru monitorizarea ritmului cardiac
177. Un pacient barbat, 45 de ani, diagnosticat cu Tahicardie ventriculara cu puls, ce prezinta TA 75/50 mmHg si acuza
durere toracica retrosternala necesita:
1. Cardioversie cu energie intre 120-150J pt primul soc
2. Sedare
3. Nitroglicerina 20 ug/min perfuzie continua
4. Amiodarona 150 mg iv in 180 minute dupa cardioversie
5. Atropina 500 ug, iv in bolus
6. Analgezie
7. Monitorizarea functiilor vitale
8. Defibrilare 150J primul soc
9. Amiodarona 300 mg iv in 10-20 minute dupa cardioversie
10. Defibrilare 200J aldoilea soc
178. Un pacient barbat, 65 de ani, diagnosticat cu Fibrilatie atriala cu debut de 7 zile, ce prezinta TA 75/50 mmHg si
acuza durere toracica retrosternala necesita:
2. Sedare
5. Analgezie
9. Heparina iv, inainte de cardioversie
179. Un pacient barbat, 58 de ani, diagnosticat cu Tahicardie ventriculara polimorfa cu puls, ce prezinta TA 75/50
mmHg, AV 185/min si acuza durere toracica retrosternala necesita:
4. Analgezie
6. Sulfat de Magneziu 2 g iv
9. Sedare
180. Un pacient barbat, 28 de ani, diagnosticat cu Tahicardie paroxistica supraventriculara, ce prezinta AV 180/min, TA
75/50 mmHg si acuza durere toracica retrosternala necesita:
4. Sedare
9. Analgezie
181. Un pacient barbat, 28 de ani, diagnosticat cu Tahicardie paroxistica supraventriculara, ce prezinta AV 145/min, TA
150/85 mmHg si acuza palpitatii necesita:
2. Masaj de sinus carotidian
5. Verapamil 5-10 mg iv
7. Adenozina 6 mg iv
10. Manevra Valsalva
182. Scorul CHA2 DS2 VASc pentru fibrilaţia atrialănon-valvulară include urmatorii facori de risc:
1. Sex feminin
2. Vârsta ≥ 35 ani
3. Hipertiroidism
4. Sex masculin
5. Hipotensiune arteriala
8. Diabet zaharat
10. Insuficienţă cardiacă congestivă
183. Un pacient barbat, 45 de ani, diagnosticat cu Tahicardie ventriculara cu puls, ce prezinta TA 130/75 mmHg si
acuza palpitati prezinta urmatoarele indicatii terapeutice:
1. Cardioversie electrica in cazul esecului terapiei medicamentoase
3. Amiodarona 300 mg iv in 20-60 minute
4. Esmolol iv
7. Amiodarona 900 mg in 24h
9. Defibrilare 200J al doilea soc
184. Un pacient barbat, 65 de ani, diagnosticat cu Flutter atrial, cu debut de 7 zile, ce prezinta TA 75/50 mmHg si acuza
durere toracica retrosternala necesita:
2. Antiaritmice de clasa 1c
3. Analgezie
8. Sedare
9. Atropina 1 mg iv

185. Un pacient barbat, 65 de ani, diagnosticat cu Fibrilatie atriala cu debut de 7 zile, AV 150/min, ce prezinta TA
105/80 mmHg si acuza palpitatii va necesita:
1. Controlul frecventei ventriculare cu digoxin iv
3. Anticoagulare in cazul identificarii de trombi intra-atriali
4. Ecografie cardiaca transesofagiana
5. Controlul frecventei ventriculare cu betablocant iv
10. Controlul frecventei ventriculare cu blocant de canal de calciu iv
186. Este mai probabil diagnosticul de tahicardie ventriculară decât cel de tahicardie supraventriculară asociata cu bloc
de ramură dacă există:
1. complex QRS foarte larg (>0,14 sec)
2. concordanţă QRS (aceeaşi polaritate în toale derivaţiile precordiale (V1-V6)
3. disociaţie atrioventriculară
4. Unda Q in AVR
5. Unda U prezenta in derivatiile precordiale
6. Unda T negativa in AVL
7. Complex QRS ingust (< 0.10 sec)
8. undă S adâncă în V6
9. concordanţă QRS (aceeaşi polaritate în derivaţiile D1-D3
10. complex QRS bifid, pozitiv, cu primul vârf mai înalt în VI
11. Unda S adanca in D1
187. Cauzele cardiace ischemice sau non-ischemice de bloc AV complet pot fi:
1. Indusa de beta-blocante
3. Distrofia musculară Duchenne
4. Boala Lenegre
5. Cardiomiopatia dilatativă idiopatică
6. Cardiomiopatie ischemică
7. Boala Lyme
8. Cardiomiopatia dilatativă infiltrativa
9. Indusa de Digoxin
10. Stenoza aortică calcificata
188. Atropina in doza de 500ug iv, administrata pana la un maxim de 3mg, poate fi administrata in urmatoarele situatii:
1. TPSV
2. Bloc AV gr.II Mobitz II
3. Fibrilatie atriala cu AV lenta

4. Tahicardie ventriculara fara puls
5. Tahicardie ventriculara cu puls
6. Bloc AV gr I simptomatic
7. Flutter atrial
8. Bradicardie sinusala simptomatica
9. Bloc AV grII Mobitz I
10. Bradicardie severa simptomatica
189. Cele mai frecvente cauze extrinseci de bradicardie sinusala pot fi:
1. Cardiomiopatii
2. Hipotiroidismul
4. Fibroza de nod sinusal
5. Hipotermia
6. Icter colestatic
7. Hipertensiune intracraniala
8. Tratament cu betablocante
9. Fibroza atriala
10. Ischemia acuta
190. Cele mai frecvente cauze intrinseci de bradicardie sinusala pot fi:
1. Fibroza de nod sinusal
2. Hipotiroidismul
3. Fibroza atriala
4. Icter colestatic
5. Hipertensiune intracraniala
6. Hipotermia
8. Tratament cu betablocante
9. Ischemia acuta
10. Cardiomiopatii
191. Este adevarat despre blocul AV complet (gr.III) cu complexe QRS largi:
1. sediul blocului este în sistemul His-Purkinje
2. are originea sub fasciculul His
3. Se recomanda Esmolol 10mg iv
4. Are originea în fasciculul His
5. Are originea deasupra nodului sino-atrial
6. Se recomanda amiodarona 300 mg iv
7. Se recomanda Adenozina 6mg iv
8. La varstnici poate fi cauzat de fibroza degenerativă a sistemului de conducere distal
9. Poate fi insotit de sincopa Stokes-Adams

10. La tineri poate fi cauzat de boala Lenegre
192. Un pacient cu BAV gr.I, simptomatic, fara manifestari adverse, poate avea urmatoarele recomandari terapeutice:
1. Digoxin 1mg iv
2. Aminofilin
3. Atropina 500 ug, iv, pana la maxim 3mg
4. Glucagon in caz de supradozaj cu beta-blocante
5. Dopamina 2-10 ug/kg/min
6. Adrenalina 500 ug iv
8. Adrenalina 2-10 ug/min
9. Esmolol 20 mg iv
10. Adrenalina 1 mg iv
193. Un pacient diagnosticat cu BAV gr.II, Mobitz I, simptomatic, AV 42/min, sincopa recenta , poate avea urmatoarele
recomandari terapeutice:
2. Adrenalina 500 ug iv
3. Pacing transcutanat extern
4. Glucagon in caz de supradozaj de beta-blocant
5. Adrenalina 1 mg iv
6. Adrenalina 2-10 ug/min
7. Dopamina 2-10 ug/kg/min
8. Esmolol 20 mg iv
9. Atropina 500 ug, iv, pana la maxim 3mg
10. Digoxin 1mg iv
194. Este adevarat despre blocul AV complet (gr.III) cu complexe QRS inguste (<0.12s):
1. Are originea în fasciculul Purkinje
2. are originea in fasciculul His
3. Se recomanda Esmolol 10mg iv
4. Poate raspunde satisfacator la administrarea de atropina 500 ug iv.
5. Are originea deasupra nodului sino-atrial
6. Frecventa cardiaca este intre 50-60 b/min
7. sediul blocului este aproape de nodul AV
8. Se recomanda amiodarona 300 mg iv
9. Se recomanda Adenozina 6mg iv
10. Poate fi necesar pacing transcutanat extern temporar
195. Urmatoarele enunturi sunt adevarate in cazul cardioversiei electrice:

1. Presupune administrarea unui soc electric sincron cu unda R
2. Energia pentru primul soc in caz de TV cu puls va fi intre 120-150 J
3. Energia pentru primul soc in caz de TV cu puls va fi intre 70-120 J
4. Presupune administrarea unui soc electric sincron cu unda P

5. Energia pentru primul soc in caz de Fibrilatie atriala va fi intre 70-120J
6. Energia pentru primul soc in caz de TPSV va fi intre 70-120J
7. Energia pentru primul soc in caz de Fibrilatie atriala va fi intre 120-150 J
8. Presupune administrarea unui soc electric sincron cu unda J
9. Presupune administrarea unui soc electric sincron cu unda T
10. Se evita administrarea socului electric in timpul perioadei refractare relative, limitand astfel riscul inducerii
FV
196. Este adevarat despre pacingul transcutanat extern:

1. Este o metoda de tratament in urgenta a bradiaritmiilor
2. Presune administrare de socuri electrice externe sincrone cu 120-150J, in serii de cate 3
3. Este o metoda de tratament in urgenta a tahi-aritmiilor
4. Se utilizeaza electrozii de defibrilare
5. Este o modalitate sigura de tratament a bradicardiei
6. Este o modalitate terapeutica utilizata in resuscitarea SCR cu ritmuri socabile
7. Se poate utiliza in mod demand sau fix
8. Presune administrare de socuri electrice externe asincrone cu 120-150J
9. Se efectueaza concomitent cu administrarea de esmolol 20 mg iv
10. Necesita analgezie
197. Din punct de vedere fiziopatologic, socul se caracterizeaza prin:

1. Scaderea volumului circulant in cazul socului hipovolemic
2. Cresterea sistemica a perfuziei tisulare
3. Disfunctie de pompa in cazul socului cardiogenic
4. Insuficienţă circulatorie care determină un dezechilibru între necesarul şi oferta de oxigen
5. Socul anafilactic se caracterizeaza prin obstructia fluxului sangvin
6. Obstructia fluxului sangvin in cazul socului neurogen
7. Scaderea sistemica a perfuziei tisulare
8. Maldistributie a fluxului sangvin in cazul socului anafilactic
9. Tamponada cardiaca cauzeaza soc cardiogenic
10. Scaderea fluxului sangvin in cazul socului cardiogenic
198. Tabloul clinic al pacientului cu soc este caracterizat de :

1. Cresterea si scaderea presiunii intratoracice afecteaza debitul cardiac
2. TAD se mentine crescuta
3. Frecventa respiratorie se mentine in parametri normali
4. Tegumente palide
5. TAM= TAD + (TAS-TAD)/2
6. Pulsul paradoxal se intalneste in astmul bronsic, tamponada cardiaca si insuficienta cardiaca decompensata
7. TAD creste la debut prin vasoconstrictie arteriolara
8. TAS este intotdeauna scazuta
9. Cresterea si scaderea presiunii intratoracice nu afecteaza debitul cardiac
10. In faza precoce, TAS poate fi crescuta

199. Despre socul hipovolemic sunt Corecte urmatoarele afirmatii:
1. Se caracterizeaza prin devierea la stanga a curbei de disociere a HbO
2. Microagregatele leucoplachetare ajuta la blocarea sangerarii arteriale
3. Hipovolemia relativa reprezinta pierderile in spatiul III
4. Se caracterizeaza prin devierea la dreapta a curbei de disociere a HbO
5. Vasoconstrictia duce la centralizarea circulatiei
6. Socul hemoragic este doar de cauza traumatica
7. Mecanismele compensatorii sunt reprezentate de hiperactivitatea simpatica
8. Hemoragia reprezinta pierderea volumului circulant in spatiul III
9. Volemia normala este 9 % din greutatea ideala la un adult
10. Hipovolemia absoluta reprezinta pierderi prin diaree, varsaturi, arsuri
200. Socul hemoragic de clasa III se caracterizeaza prin :

1. Debitul urinar 0-10 ml
2. Debitul urinar intre 10-20 ml/h
3. Volumul de sange pierdut intre 750-1000 ml
4. Timpul de reumplere capilara nedetectabil
5. TAD redusa
6. Trecventa respiratorie 16-18/ min
7. Tahicardie usoara
8. Frecventa cardiaca este 120/min
9. Timpul de reumplere capilara este prelungit
10. Pierdere de sange intre 30-40%
201. Tratamentul socului hemoragic presupune:

1. Administrarea de sange si derivati de sange este prima optiune terapeutica
2. Solutiile coloide sunt utilizate datorita accesibilitatii economice
3. TA este singurul element care arata eficienta terapiei
4. Controlul hemoragiei se va realiza doar in sala de operatie
5. Corectia anomaliilor de coagulare
6. Controlul hemoragiei
7. Inlocuirea pierderilor cu solutii de repletie volemica
8. Este interzisa folosirea garoului datorita riscului crescut de ischemie in teritoriul distal
9. Oxigenare pulmonara adecvata
10. Monitorizarea efectului terapiei
202. Avantajele si dezavantajele solutiilor cristaloide folosite in socul hipovolemic sunt:

1. Pot da reactii alergice
2. Se administreaza in procent de 1:1 fata de volumul pierdut
3. Inlocuiesc si deficitul interstitial
4. Interfera cu determinarea grupului sangvin si a Rh-ului
5. Administrarea de ser fiziologic in exces poate duce la acidoza metabolica hipercloremica

6. Se administreaza in procent de 3: 1 fata de volumul pierdut
7. Sunt ieftine
8. Echilibrare lenta intra si extravasculara
9. Determina hemodilutie
10. Nu parasesc spatiul intracelular
11. Administrarea de ser fiziologic poate duce la acidoza metabolica hipocloremica
203. Despre solutiile coloide este Corect ca:

1. Au efect antiplachetar
2. Sunt ieftine
3. Parasesc repede spatiul intravascular
4. Blocheaza sistemul histocitar
5. Ringer lactat este un coloid folosit in socul hipovolemic
6. Risc de transmitere a infectiilor
7. Nu mentin presiunea coloidosmotica intravasculara
8. Sunt utile in insuficienta cardiaca si renala
9. Se administreaza in raport de 2:1 fata de volumul pierdut
10. Au remanenta intravasculara mare
204. Clasa I a socului hemoragic se caracterizeaza prin :

1. TAS nemodificata
2. Timp de reumplere capilara 3 -4 sec
3. TAS usor scazuta
4. Tegumente si extremitati de culoare normala
5. Timp de reumplere capilara< 2s
6. Extremitatile sunt reci
7. Pacientul este agitat, nervos
8. Debit urinar>30
9. Pacientul a pierdut aprox 1000 ml sange
10. Usoara tahicardie
205. Pacient in varsta de 30 ani, victima unui accident rutier ( pieton lovit de masina) este gasit obnubilat, cu sangerare
activa de la nivelul coapsei stangi. FR=26/min, TAS=80 mmHg, FC=120/min, TRC-4 sec:
1. Anticipam ca pacientul a pierdut 1500-2000 ml sange
2. Pierderea de sange este de 1000-1500 ml
3. Se incearca oprirea sangerarii prin compresiune directa pe paga
4. Se administreaza 1 l cristaloid+ 0,5 l coloid+1-1,5 l sange integral
5. Volumul pierdut reprezinta 25% din volumul circulant
6. Volumul de sange pierdut reprezinta 30-40% din volumul circulant
7. Pacientul prezinta soc hemoragic clasa III
8. Pacientul prezinta soc hemoragic clasa IV
9. Se administreaza 1 l cristaloid si 2 l coloid
10. Este interzisa utilizarea garoului

206. Tratamentul socului hemoragic presupune:
1. Administrarea de sange integral imediat ce pacientul a fost diagnosticat cu soc hemoragic
2. Abordul intraosos este contraindicat datorita riscului crescut de infectii (osteomielita)
3. Evaluare ABC
4. Evitarea coloidelor datorita riscului de reactii alergice/ soc anafilactic
5. Corectia anomaliilor de coagulare
6. Controlul hemoragiilor externe
7. Administrarea de fluide pana la o valoare a TAS de 140 mmHg
8. Inlocuirea pierderilor
9. Abord venos periferic de calibru mare
10. Administrarea doar a solutiilor coloidale
11. Abordul venos central este prioritar
207. Eficienta terapiei din socul hipovolemic se monitorizeaza prin :

1. Starea de constienta
2. Frecventa respiratorie nu ajuta in evaluarea socului hipovolemic
3. Presiunea venoasa centrala
4. Debit urinar 10-20 ml/h
5. Coloratia tegumentelor nu indica eficienta terapiei
6. Tip de reumplere capilara
7. Valoarea TA
8. Debic urinar 0,5-1 ml/kgc/h
9. O valoarea a TAS> 140 mmHg
10. Timpul de reumplere capilara este un test subiectiv si nu se poate lua in considerare in acest caz
208. Agentii vasoactivi indicati in socul hipovolemic sunt:

1. Noradrenalina este indicata doar in socul septic
2. Adrenalina , in doza de 10-20 μg/min are efect vasopresor
3. Dopamina nu este recomandata in socul hipovolemic
4. Adrenalina ,in doza de 2μg/min – pentru efect vasoconstrictor
5. Noradrenalina datorita efectului sau predominant vasoconstrictor
6. Dopamina , in doza de 10-20 μg/kgc/min are efect vasopresor
7. Dopamina, in doza de 5-10 μg/kgc/min are efect inotrop pozitiv
8. Adrenalina , pentru efectul pe receptorii alfa si beta adrenergici
9. Nitroglicerina, pentru centralizarea circulatiei
10. Adrenalina, pentru efectul pe receptorii beta 2
209. La pacientul cu soc, efectele stimularii simpatice compensatorii sunt reprezentate de:
1. Blocarea redistributiei circulatiei cu scopul conservarii
2. Cresterea frecventei cardiace si contractilitatii miocardice
3. Mentinerea volumului intravascular
4. Mentinerea perfuziei adecvate in periferie

5. Dilatatie pe vasele de capacitanta
6. Constrictie pe vasele de capacitanta
7. Inhibarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron
8. Vaoconstrictie arteriolara si redistributia circulatiei din teritoriul cutanat, musculaturii striate, spahnic si
chiar renal
9. Eliberarea de hormoni vasoactivi
10. Blocarea eliberarii de ADH
210. In functie de etiologie, starile de soc se clasifica in:

1. Hipotermic
2. Hipovolemic nonhemoragic
3. Distributiv
4. Socul neurogen este un soc obstructiv extracardiac
5. Obstructiv extracardiac
6. Tamponada cardiaca poate da un soc hipovolemic hemoragic
7. Hipovolemic
8. Cardiogen
9. Hipoxic
10. Socul septic este un soc cardiogen
211. Diagnosticul starii de soc se bazeaza pe:

1. Simptome ce sugereaza pierdere de volum: sangerare, varsaturi, diaree, poliurie, febra
2. Tulburarile neurologice nu sugereaza o stare de soc
3. Gazele arteriale sunt utile in evaluarea statusului acido-bazic
4. Timpul de reumplere capilara nu este indicator de hipoperfuzie
5. Timp de reumplere capilara prelungit
6. Cresterea lactatului seric se coreleaza cu mortalitate crescuta
7. Indexul de soc mai mare de 0,9 identifica pacientii cu hipoperfuzie
8. Temperatura nu are valoare prognostica
9. Bradicardia paroxistica nu apare in socul hipovolemic
10. CO₂-end tidal este o monitorizare invaziva
212. Managementul starilor de soc presupune:

1. Pozitia Trendelemburg imbunatateste performanta cardio-pulmonara
2. Controlul cailor aeriene prin intubatie oro-traheala
3. Sedativele folosite pentru intubatie oro-traheala cresc tensiunea arteriala
4. Sedare si relaxare musculara pentru scaderea travaliului respirator
5. Raspunsul la administrarea de fluide se evaluaeza la 5 minute de la administrare
6. Mentinerea unei valori a Hb>14g%
7. Ventilatia mecanica si sedarea permit oxigenarea adecvata, ameliorarea hipercapniei
8. Compensarea circulatorie incepe cu accesul intravascular
9. Ventilatia cu presiune pozitiva creste presarcina
10. Raspunsul la administrarea de fluide poate fi apreciat printr-o proba de umplere

213. Cauzele socului hemoragic pot fi:
1. Hematurie macroscopica
2. Malformatie arteriovenoasa rupta
3. Hematom epicranian
4. Diaree si varsaturi
5. Sangerare vaginala
6. Ascita in tensiune
7. Placenta previa
8. Leziuni ale organelor parenchimatoase
9. Ulcer hemoragic
10. Fractura de glezna
214. Explorarile diagnostice utilizate in hemoragia acuta sunt:

1. FAST
2. Numar de leucocite
3. Radiografia de coloana cervicala
4. Teste de coagulare
5. Ureea si creatinina nu se utilizeaza de rutina
6. Grup sangvin si Rh
7. Fibroscopie
8. CT abdomino-pelvin
9. TGO, TGP
10. Hemoglobina/hematocrit
215. Despre resuscitarea volemica din socul hipovolemic sunt Corecte urmatoarele afirmatii:
1. Solutiile coloide au preiune oncotica mai mare fata de proteinele plasmatice normale
2. Administrarea fluidelor in cantitate mare inainte de oprirea hemoragiei se asociaza cu cresterea mortalitatii
3. Scopul resuscitarii volemice este obinerea unei TAS de 80-90 mmHg in traumatismele craniocerebrale
4. Se administreaza 20-40 ml/kgc fluid pana la oprirea sangerarii prin interventie chirurgicala
5. Abordul intravenos central este prima obtiune pentru initierea terapiei volemice
6. Masa eritrocitara este suficienta pentrua sustine hemostaza
7. Solutia de ringer lactat scade eliberarea de citokine
8. Scopul resuscitarii volemice este obinerea unei TAS de 90-95 mmHg in traumatismele craniocerebrale
9. Incepe in prespital si continua in departamentul de urgenta
10. Reechilibrarea volemica are drept scop obtinerea unei “ hipotensiuni permisive”
216. Despre resuscitarea volemica din socul hipovolemic sunt Corecte urmatoarele afirmatii:
1. Masa eritrocitara este produsul de sange cel mai rar utilizat
2. Solutiile coloide contin particule cu greutate moleculara mare
3. Solutiile cristaloide realizeaza o reechilibrare rapida intra si extravasculara
4. Serul fiziologic nu influenteaza scaderea potasiului intracelular
5. Protocolul de transfuzie masiva nu include administrarea de calciu

6. Transfuzia masiva reprezinta necesitatea administrarii a mai mult de 10 unitati de masa eritrocitara in
primele 6 ore de la traumatism
7. Solutiile cristaloide au efect antiplachetar
8. Se utilizeaza sange izogrup, izoRh
9. Coloidele pot determina reactii anafilactice
10. Solutiile cristaloide se administreaza 3:1 fata de volumul de sange pierdut
217. Sunteți in UPU și ambulanța aduce un pacient de 47 ani, resuscitat 15 minute, după ce acuzase durere toracică.
Echipajul de pe ambulanță afirmă că a administrat 3 socuri electrice pentru fibrilație ventriculară, si acum
parametrii pacientului sunt TA= 75/50mmHg, FC= 120/min, SaO2= 92%, pacient IOT și VM cu O2 100%. Alegeți
afirmația corectă.:
1. Se impune administrarea de Adrenalină 1mg pentru a crește TA
2. Se impune monitorizarea hemodinamică
3. Veți recomanda efectuarea electrocardigramei 12 derivații
4. Veți administra agenți inotropi pozitivi
5. Trebuie realizată repleția volemică
6. Cauza socului poate fi pneumotoraxul sufocant
7. Se recomandă evaluarea gazelor arteriale
8. E necesară ecocardiografia transtoracică
9. Este necesar drenajul toracic in spatiul 4 i.c, pe linia axilară medie
10. E necesară administrarea de produși de sânge
218. Elementele care conturează diagnosticul de soc cardiogen pot fi:

1. Pacient cu fibrilație ventriculară resuscitat 35 minute
2. Pacient cu status mental alterat după consum de etnobotanice
3. Dispnee cu ortopnee însoțite de valori tensionale mai mici de 90mmHg
4. Pacient cu episoade de extrasistole atriale multifocale
5. Pacient cu cardiomiopatie dilatativă și fracție de ejecție a VS de 10%
6. Pacient cu extremități reci palide, ortopnee și status mental alterat
7. Radiografie toracică cu aspect de condensare in lobul pulmonar drept
8. Infarct miocardic intins complicat cu stop cardiac resuscitat
9. Pacient diabetic cu status mental alterat
10. Dispnee progresivă la un pacient cu BPOC
219. Tratamentul unei paciente cu soc cardiogen apărut după un Sindrom coronarian acut poate include:
1. Administrarea de agenți trombolitici
2. Monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale cu ajutorul unui cateter venos periferic
3. Menținerea unei hipoperfuzii cerebrale controlate
4. Angioplastie percutană și montare de stenturi
5. Administrarea de plasmă proaspătă congelată
6. Administrarea de heparină
7. By pass aorto-coronarian
8. Administrarea profilactică de antibiotice cu spectru larg
9. Administrarea de agenti inotropi pozitivi

10. Administrarea de oxigen hiperbar
220. Investigațiile care pot fi folosite pentru a identifica socul cardiogen in departamentul de urgență sunt:
1. Radiografia toracică
2. Ecografia de parti moi laterocervical
3. Frotiul de sânge periferic
4. Analiza gazelor arteriale impreună cu examenul clinic
6. Examenul radiologic baritat
7. Monitorizarea electrocardiografică si clinică a pacientului
8. Radiografia abdominală simplă
9. Monitorizarea TAM printr-un cateter arterial
10. Examenul de tip RMN
221. O persoană acuză respirație dificilă și edem al buzelor după ingestia unor medicamente naturiste pentru slabit.
Care este opinia dumneavoastră referitor la managementul medical:
1. Administrați atropină 0,5 mg iv repetat până la doza de 3mg
2. Administrați soluții cristaloide izotone
3. Posibil se declanșează o criză de astm bronșic secundar
4. Este nevoie de un examen scintigrafic al plamânilor
5. Administrați adrenalină 0,5 mg intramuscular
6. Administrași soluții coloidale, deoarece au remanență crescută intravascular
7. Se impune monitorizarea diurezei
8. Administrați antihistaminice
9. Accesați precoce un abord vascular periferic
10. Identificați reacția anafilactică și monitorizați pacienta
222. .Ințepătura de himenopteră poate avea ca și consecință:

1. Soc anafilactic
2. Diureză abundentă
3. Apariția unei zone eritematoase, dureroase și pruriginoase
4. Edem glotic și hipotensiune arterială
5. Soc distributiv și compromiterea căilor aeriene
6. Febră și cefalee
7. Febră și apariția unor vezicule amigdaliene
8. Declanșarea de convulsii
9. Apariția ulcerului de stres
10. Angioedem și vasoplegie generalizată
223. Despre șocul anafilactic se poate spune:

1. Se acompaniază de hipertensiune portală
2. Se adminisrează antidot specific
3. Se insoțește de hipertensiune arterială
4. Poate apare hipertensiunea intracraniană

5. Apare prin eliberarea de mediatori inflamatori de la nivelul mastocitelor.
6. Pot apare varice esofagiene
7. Triggerul poate fi un medicament sau un aliment
8. Compromite calea aeriană prin edem și bronhospasm
9. Hipotensiunea este secundară vasoplegiei
10. Este un șoc distributiv.
224. Diagnosticul de soc anafilactic presupune:

1. Ecocardiografie transtoracică
2. Ecografie de părți moi
3. Identificarea agentului cauzal in sânge
4. Diagnosticul diferențial al hipotensiunii
5. Examenul clinic corect
6. Electrocardigramă 12 derivații
7. Examene imagistice seriate
8. Dozarea histaminei
9. Hipotensiune arterială și edem al căii aeriene
10. Excluderea altor forme de șoc distributiv
225. Socul obstructiv extracardiac poate fi identificat atunci când :

1. Pacientul prezintă jugulare colabate
2. Pacientul prezintă durere in bară in etajul abdominal superior
3. Pacientul prezintă radiologic aspect de aripi de fluture
4. Pacientul prezintă triada Beck
5. Pacientul prezintă tulburări de comportament
6. Pacientul are tamponadă cardiacă
7. Pacientul are embolie pulmonară masivă
8. Pacientul are pneumotorax sufocant netratat
9. Pacientul prezintă semne ecografice de supraincărcare a VD
10. Pacientul prezintă alterarea funcției renale
226. Sunteți voluntari in UPU și este adus o pacientă cu suspiciune de TEP masiv. Care considerați că sunt gesturile
medicale oportune ?
1. Efectuarea ecg in 12 derivații
2. Efectuarea unui examen RMN
3. Efectuarea ecografiei pulmonare
4. Efectuarea lavajului traheo-bronșic
5. Recoltarea de gaze arteriale
6. Montarea unei linii venoase periferice
7. Recoltarea de hemoculturi
8. Administrarea de oxigen
9. Efectuarea puncției pleurale
10. Monitorizarea respiratorie și hemodinamică

227. Efectuați practica de vară in UPU, si primiti un pacient cu leziune de coloană dorsală, victima unui accident rutier.
Acesta a fost examinat la un alt spital , unde s-au exclus alte leziuni posttraumatice. Alegeți enunțurile adevărate
in acest caz.:
1. Hemoleucograma completă decide diagnosticul.
2. Leziunea se identifică palpator
3. Diagnosticul imagistic in urgentă se pune prin eco FAST
4. Hipotensiunea asociată cu bradicardie sunt elemente care definesc socul neurogen.
5. Leziunea mielică a coloanei se reface cu acid tranexamic
6. Hipotensiunea este dată de pierderea tonusului arterial simpatic.
7. Bradicardia apare dacă leziunea măduvei afecteaza T1-T4.
8. Socul neurogen este un soc distributiv
9. Socul neurogen va determina tahicardie reflexă.
10. Mecanismul de producere al socului neurogen constă în pierderea inervației simpatice.
228. Tratamentul șocului anafilactic include:

1. Administrarea de cristaloide 500- 1000 ml i.v
2. Administrarea de adrenalina ( 1:1000) 0,5 mg i.m. inițial
3. Administrarea de atropina 0,5 mg i.v
4. Administrarea de anticoagulant
5. Administrarea de oxigen
6. Administrarea de anihistaminice
7. Administrarea de antidot specific
8. Administrarea de gluconat de calciu
9. Administrarea de adrenalină ( 1: 10 000) 1ml i.v.
10. Administrarea de benzodiazepine
229. Sunteți voluntari in UPU și evaluați victima unui accident rutier, pieton acroșat de o mașină. Ridicați suspiciunea
unui pneumotorax sub tensiune dacă :
1. Pacientul este IOT și VM si avea pneumotorax simplu netratat
2. Pacientul prezintă microvoltaj de ecg
3. Pacientul acuză durere in umarul stang
4. Pacientul prezintă triada Beck
5. la examinarea clinica a toracelui identificați hipersonoritate pe un hemitorace
6. Pacientul prezintă matitate la percutia toracelui
7. Venele jugulare sunt turgescente
8. Pacientul prezintă respirație paradoxală
9. Traheea este deviată controlateral
10. La examinarea clinica a toracelui identificați abolirea murmurului vezicular pe un hemitorace
230. Diagnosticul pozitiv al socului cardiogen poate implica :

1. Pacient cu sindrom coronarian acut
2. Ocluzia arterei coronare descendente anterioare
3. Bradicardie
4. Patologie de tip cardiomiopatie dilatativă

5. Insuficiența cardiacă congestivă complicată cu STEMI
6. Fracturi costale complexe
7. Stop cardiorespirator prin ritm șocabil resuscitat
8. Pacientul cirotic decompensat vascular
9. Patologia autoimună a tiroidei
10. Leziuni cerebrale secundare
231. Diagnosticul paraclinic al socului cardiogen include următoarele:

1. Electrocardiograma cu derivații drepte și posterioare
2. Ecocardiografia Doppler color
6. Electrolitii serici
7. Radiografia toracică
8. Dispnee de repaos
9. Markerii inflamatori
10. Electrocardiograma in 12 derivații
232. Examinarea clinică a unui pacient de 58 ani cu șoc cardiogen obiectivează:

2. Hipertensiune intracraniană
3. Bradicardie sinusala
4. Anizocorie
5. Status mental alterat
6. Tegumente reci și palide
8. Durere la nivelul articulatiilor
10. Raluri subcrepitante
233. Efectuați o gardă în serviciul de urgență unde este adus un pacient, obez, imobilizat la pat, cu suspiciunea de șoc
obstructiv prin embolie pulmonară. Alegeți afirmațiile corecte în acest caz.:
1. D- dimerii vor avea valori crescute
2. Pacientul prezinta dispnee severă
3. Venele jugulare vor fi destinse
4. Este indicată laparotomia exploratorie
5. Pacientul prezintă reflux gastric
6. Pacientul poate prezenta sincopă
7. Pacientul va prezenta puseu hipertensiv
8. Pe ecg se poate identifica un bloc de ram drept
9. Pe ecg identificăm fibrilație atrială

10. Ecografic se identifică suprasolicitarea VS
234. Faceți parte din echipa de resuscitare a unei paciente de 68 ani, imobilizată la pat pentru o fractură complexă a
membrului inferior stâng. Se practică protocolul de resuscitare pentru activitatea electrică fără puls și, dupa 5
minute de resuscitare avansată și 2 bolusuri de adrenalină , apare circulația spontană obiectivată prin prezența
pulsului central. Alegeți enunturile valide în acest context.:
1. Pacienta trebuie să primească soc electric sincron
2. Pacienta va prezenta șoc obstructiv extracardiac dacă embolia pulmonară a fost cauza stopului
cardiorespirator
3. Se vor recolta probe de sange pentru determinări genetice
4. Trebuie administrat oxigen hiperbar
5. E necesar un examen endoscopic
6. Electrocardiograma 12 derivații este obligatorie
7. Pacienta trebuie monitorizată hemodinamic
8. Ecocardiografia e necesară
9. Este indicat administrarea de amiodaronă 300 mg iv
10. Se impune analiza gazelor arteriale
235. Explorările necesare în diagnosticul de soc obstructiv extracardiac prin tamponadă cardiacă includ următoarele:
1. Ecografia abdominală
2. Radiografie toracică
3. Identificarea triadei Beck
4. electrocardiografie
5. Recoltarea de hemoculturi
6. Montarea unui termometru intravezical
7. Identificarea grupului sangvin
8. Monitorizare TA
9. Recoltarea de probe toxicologice
10. Ecocardiografie transtoracică
236. Pentru diagnosticul de tamponadă cardiacă la un pacient de 55 ani, cu manifestări de șoc, urmatoarele afirmații
sunt corecte:
1. Este prezentă hipotensiunea arterială
2. Este prezent pulsul paradoxal
3. Apare hipersonoritatea la percuția toracelui
4. Identificăm febra
5. Este necesar un examen de tip coprocultură
6. Murmurul vezicular este diminuat
7. Identificăm raluri crepitante pe ambele arii pulmonare
8. Pe ecg identificăm microvoltaj
9. Zgmomotele cardiace sunt diminuate
10. Venele jugulare sunt destinse
237. Sunt considerate arsuri grave, următoarele:

1. Arsurile de gradul III-IV, pe o suprafață corporală mai mare de 10 %
2. Arsurile de gradul III-IV, < 10 %

3. Arsurile asociate cu leziuni de inhalare
4. Arsurile asociate cu fracturi sau alte traumatisme
5. Arsurile de gradul I-II, pe o suprafață corporală mai mică de 10 %, la subiecți cu vârsta < 10 sau > 50 ani
6. Arsurile de gradul I-II, pe o suprafață corporală mai mică de 15 %, la subiecți cu vârsta între 10-50 ani
7. Arsurile la nou născuți
8. Arsurile la palme, plante, faţă, perineu
9. Arsurile de gradul I-II, pe o suprafață corporală de 10-20 %, la persoane cu vârsta < 10 ani sau > 50 ani
10. Arsurile de gradul I-II, pe o suprafață de 15-25 %, la pacienți cu vârsta cuprinsă între 10-50 ani
238. Diagnosticul leziunilor de inhalare se poate formula prin următoarele simptome și semne clinice:
1. Absența murmurului vezicular fiziologic
2. Wheezing
3. Febră
4. Modificări ale vocii
5. Arsuri ale perilor nazali
6. Spută carbonacee
7. Hipersonoritate la percuție
8. Matitate la percuție
9. Arsuri faciale
239. Despre arsurile chimice sunt adevărate următoarele afirmații:

1. În arsurile chimice nu este indicat tratament local
2. Acizii produc necroză de coagulare
3. Acizii produc necroză de lichefiere
4. Pot fi produse de substanțe din agricultură, industrie, laboratoare, etc
5. În arsurile chimice cu fenoli este necesară irigarea abundentă cu apă sau ser fiziologic
6. Tratamentul are ca scop diminuarea procesului inflamator nespecific
7. Alcalii produc necroză de coagulare
8. Tratamentul implică diluarea agentului chimic şi îndepărtarea de pe tegumente
9. În arsurile chimice cu oxid de calciu este necesară irigarea abundentă cu apă sau ser fiziologic
10. Alcalii produc necroză de lichefiere
240. Despre arsurile electrice sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Gravitatea leziunilor nu depinde de durata contactului cu curentului electric
2. Gravitatea leziunilor nu depinde de intensitatea curentului electric
3. Gravitatea leziunilor depinde de tipul curentului electric (alternativ sau continuu)
4. Gravitatea leziunilor depinde de tensiunea curentului electric
5. Gravitatea leziunilor nu depinde de tipul curentului electric (alternativ sau continuu)
6. Gravitatea leziunilor nu depinde de traseul curentului electric în corp
7. Gravitatea leziunilor depinde de traseul curentului electric în corp
8. Gravitatea leziunilor nu depinde de tensiunea curentului electric

9. Gravitatea leziunilor depinde de intensitatea curentului electric
10. Gravitatea leziunilor depinde de durata contactului cu curentului electric
241. Arsurile electrice pot determina:

1. Mioglobinurie
2. Local, marca electrică, arsură de gradul I
3. Asistolă
4. Local, marca electrică, arsură de gradul II
5. Raluri crepitante
6. Local, marca electrică, arsură de gradul III
7. Local, marca electrică, arsură de gradul IV
8. Absența murmurului vezicular bilateral
9. Fibrilație ventriculară
10. Leziuni neurologice
242. Sunt adevărate următoarele afirmații despre clasificarea leziunilor de îngheț:

1. Gradul I se caracterizează prin eritem, edem, hiperemie, descuamare tegumentară
2. Gradul III se carcterizează prin afectarea profundă, eritem, edem, flictene clare, descuamarea pielii cu
formare de escare
3. Gradul II se carcterizează prin afectarea profundă, eritem, edem, flictene clare, descuamarea pielii cu
formare de escare
4. În gradul IV gangrena apare la câteva ore
5. Gradul IV se caracterizeză prin afectare profundă până la ţesutul subcutanat, edem, tegumente gri-albăstrui,
flictene violacee sau hemoragice, necroză tegumentară
6. În gradul III gangrena apare la câteva ore
7. Gradul II se caracterizeză prin afectare profundă până la ţesutul subcutanat, edem, tegumente gri-albăstrui,
8. Gradul III se caracterizeză prin afectare profundă până la ţesutul subcutanat, edem, tegumente gri-albăstrui,
9. Gradul IV se caracterizează prin afectare muşchi, tendoane, oase, ţesuturi uscate, cianotice,
necrozate/flictene, edem
10. Gradul II se caracterizează prin eritem, edem, hiperemie, descuamare tegumentară
243. Următoarele simptome pot fi simptome ale intoxicației cu monoxid de carbon:

1. Cefalee
2. Grețuri, vărsături
3. Polifagie
4. Somnolență
5. Oligurie
6. Retenție acută de urină
7. Durere toracică
8. Poliurie
9. Polidipsie
10. Palpitații
244. Manifestările clinice ale intoxicației cu monoxid de carbon, funcție de nivelul carboxihemoglobinei sunt:
1. 20-40% - de obicei asimptomatic
2. 10-20% - cefalee, greţuri, iritabilitate, dispnee
3. 20-40% - aritmii, depresie sistem nervos central
4. Sub 10% - de obicei asimptomatic (la fel ca la fumători)
5. 40-50% - convulsii, comă, colaps cardiovascular
6. 20- 40% - cefalee, greţuri, iritabilitate, dispnee
7. 40-50% - cefalee, greţuri, iritabilitate, dispnee
8. 40%- 45%- adesea fatal
9. 10-20% - aritmii, depresie sistem nervos central
10. > 60% - adesea fatal
245. Despre hipotermie sunt adevarate următoarele afirmații:

1. Hipotermia medie – temperatura centrală este între 35-32 grade C
2. Hipotermia severă reprezintă temperatura centrală < 30 grade C
3. În hipotermie caracteristic pe ECG putem identifica unda Delta
4. Hipotermia severă reprezintă temperatura centrală < 28 grade C
5. Hipotermie moderata 28-32 grade C
6. Hipotermia usoară – temperatura centrală este între 35-32 grade C
7. Hipotermie severă – temperatura centrală <32 grade C
8. Hipotermie ușoară – temperatura centrală este între 32-30 grade C
9. Hipotermia medie – temperatura centrală este între 32-30 grade C
10. În hipotermie caracteristic pe ECG putem identifica unda J
11. Hipotermia reprezintă temperatura centrală < 35 grade C
12. Hipotermie ușoară – temperatura centrală este între 36-35 grade C
246. Despre tratamentul hipotermiei sunt adevarate următoarele afirmații:

1. Încălzirea se realizează cu 1-1,5 grade C pe oră
2. Încălzirea internă activă cu oxigen umidifiat și încălzit
3. Încălzirea externă se realizează cu oxigen umidifiat și încălzit
4. Încălzirea se realizează cu 3 grade C pe oră
5. Încălzirea se realizează cu 2-2,5 grade C pe oră
6. Încălzirea externă presupune administrarea de fluide calde intravenos
7. Implică încălzire pasivă: mediu cald
8. Încălzirea internă activă cu fluide calde
9. Încălzirea se realizează cu 5 grade C pe oră
10. Încălzirea externă activă presupune imersie în apă caldă, pături electrice, împachetări calde
247. Despre tratamentul pacientului înecat sunt adevarate următoarele afirmații:

1. Este obligatorie administrarea profilactică de antibiotice
2. Este obligatorie administrarea corticoterapiei
3. Este necesar tratamentul hipertermiei, frecvent asociată imersiei
4. La toți pacienții de efectuează manevra Heimlich
5. Terapia profilactică cu antibiotice nu este recomandată de rutină

6. Este necesară reechilibrare volemică, utilizând soluții cristaloide și coloide
7. Este adesea necesar tratamentul hipotermiei, frecvent asociată imersiei
8. Manevra de eliberare a căilor aeriene constă în hiperextensia capului și ridicarea mandibulei
9. Se poate utiliza ventilație cu PEEP
10. Este adesea necesară imobilizarea coloanei cervicale
248. Despre managementul pacientului înecat sunt adevarate următoarele afirmații:

1. Manevra de dezobstrucție a căilor aeriene la acești pacienți constă în subluxația mandibulei
2. La toți pacienții de efectuează manevra Heimlich
3. Pacienții asimptomatici necesită observație timp de 6 ore
4. Este contraindicată ventilația cu PEEP
5. Este necesar tratamentul hipertermiei, frecvent asociată imersiei
6. Este adesea necesar tratamentul hipotermiei asociată imersiei
7. Manevra de dezobstrucție a căilor aeriene constă în hiperextensia capului și ridicarea mandibulei
8. Este adesea necesară oxigenoterapie sau ventilație mecanică
9. Terapia profilactică cu antibiotice nu este recomandată de rutină
10. Este obligatorie administrarea profilactică de antibiotice
249. Despre clasificarea arsurilor termice, funcție de profunzimea arsurii, sunt adevarate următoarele afirmații:
1. În arsura de gradul III, vindecarea se produce cu “restitutio ad integrum” în 14-21 zile
2. În arsura de gradul I - pacientul prezintă eritem, edem, căldură locală, usturime
3. În arsura de gradul III, vindecarea se produce “per secundam intentionem” cu cicatrice, escară subţire,
elastică, nedureroasă, în general albă
4. Arsura de gradul II afectează epidermul şi celule din stratul germinativ bazal (dermul superficial)
5. Arsura de gradul II afectează epidermul şi dermul profund
6. În arsura de gradul II se produc flictene hemoragice
7. Arsura de gradul III afectează epidermul şi dermul profund
8. În arsura de gradul II, vindecarea se produce cu “ restitutio ad integrum” în 14-21 zile
9. Arsura de gradul II necesită grefă cutanată
10. În arsura de gradul IV, vindecarea se produce “per secundam intentionem” cu cicatrice, escară subţire,
elastică, nedureroasă, în general albă
250. Despre clasificarea arsurilor termice, la adult, funcție de dimensiunile suprafaței arse, sunt adevarate următoarele
afirmații:
1. Arsurile la nivelul trunchiului anterior reprezintă 18 %
2. Arsurile la nivelul unui membru superior reprezintă 18%
3. Arsurile la nivelul unui membru superior reprezintă 9%
4. Arsurile la nivelul capului reprezintă 9%
5. Arsurile la nivelul trunchiului posterior reprezintă 9 %
6. Arsurile la nivelul pelvisului reprezintă 1%
7. Arsurile la nivelul unui membru inferior reprezintă 18%
8. Arsurile la nivelul pelvisului reprezintă 9%
9. Arsurile la nivelul capului reprezintă 18%

10. Arsurile la nivelul unui membru inferior reprezintă 9%
251. Reprezintă indicație de intubație orotraheală, în leziunile de inhalare, următoarele:

1. Edem supraglottic sau inflamație la bronhoscopie
2. Matitatea la percuția toracelui
3. Diminuarea murmurului vezicular bilateral
4. Depresie respiratorie sau coma
5. Prezența sputei carbonacee
6. Insuficiența respiratorie acută
7. Arsuri de gradul I la nivelul feței
8. Arsurile circumferențiale ale gâtului
9. Frecvență respiratorie 20 respirații/minut
10. Arsurile profunde periorale și ale feței
252. Pot reprezenta urgențele legate de ascensiunea la altitudini de peste 2000 metri, următoarele:
1. Insuficiența renală acută de înălțime
2. Hipoglicemia de altitudine
3. Edemul pulmonar de înălțime
4. Hipercapnia acută
5. Retinopatia de altitudine
6. Insuficiența hepatica acută de altitudine
7. Boala acută de înălțime
8. Edemul cerebral de înălțime
10. Hipoxia acută
253. Pacient tânăr, bărbat, este găsit de aparținători, vara, pe un câmp, după expunere îndelungată la soare. La
ajungerea echipajului SMURD, temperatură centrală de 41 grade C, poate prezenta următoarele:
1. Accident vascular cerebral datorat căldurii
2. Murmur vezicular diminuat bilateral
4. Echimoze, epistaxis, hematurie
5. Hipercapnie
7. Deshidratare
8. Unda J pe electrocardiogramă
10. Edem cerebral
254. Pacient tânăr, bărbat, este găsit de aparținători, iarna, în zăpadă. La ajungerea echipajului SMURD, temperatură
centrală de 28 grade C, poate prezenta următoarele modificări pe electrocardiogramă:
1. Fibrilație atrială
2. Unda Pardee
3. Supradenivelare de segment ST
4. Inversiunea undei T
5. Unda Delta
6. Alungire interval PR
7. Unda Q patologică
8. Bradicardie sinusală
9. Sindrom WPW
10. Unda J
255. Pacient tânăr, bărbat, este găsit de aparținători, iarna, în zăpadă. La ajungerea echipajului SMURD, pacientul nu
respiră, ritmul este fibrilație ventriculară, iar temperatură centrală de 25 grade C. Sunt adevărate următoarele
afirmații :
1. Incălzirea se face cu un grad C pe ora
2. Nu se indică, la această temperatură centrală, administrarea de rutină, a șocurilor electrice externe, la fiecare
2 minute
3. Trebuie declarat decesul pacientului dupa 30 minute de resuscitare cardiorespiratorie, daca nu răspunde la
manevrele de resuscitare
4. Pacientul trebuie resuscitat timp îndelungat
5. Se indică administrarea de adrenalina 1 mg intravenous dupa al III-lea șoc electric extern
6. Se indică administrarea de șoc electric extern, la fiecare 2 minute, dacă persistă acest ritm
7. Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie inițiată imediat
8. Incălzirea se produce cu 5 grade pe oră
9. Se indică administrarea de amiodaronă, 300 mg intravenous, dupa al III-lea șoc electric extern
10. Nu se indică, la această temperatură centrală, administrarea adrenalinei
256. Pacient tânăr, bărbat, este găsit de aparținători, iarna, în zăpadă. La ajungerea echipajului SMURD, pacientul este
confuz, iar temperatură centrală este de 31 grade C. Prezintă degerături de gradul II, III și IV, la nivelul
membrelor inferioare. Privind tratamentul acestui pacient, sunt adevărate următoarele afirmații :
1. Este contraindicată administrarea antibioticelor
2. Tratamentul local al degerăturilor constă în debridarea veziculelor clare și pansamentul veziculelor

hemoragice
3. Tramentul general constă în încălzirea pacientului
4. Se vor administra analgezice per os
5. In prespital este obligatorie debridarea veziculelor
6. Nu este indicată profilaxia antitetanică
7. Se indică profilaxie antitetanică
8. Trebuie inițiat imediat tratamentul chirurgical
9. Tratamentul chirugical se va realiză la câteva zile, în momentul delimitării zonelor de necroză
10. Se vor administra analgezice parenteral
257. Referitor la intoxicatii, care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

1. Intoxicatiile voluntare la femeile cu varsta < 35 ani apar in contextul predilectiei acestora pentru tendinte
suicidale
2. Majoritatea pacientiilor necesita ingrijiri in unitatea de terapie intensiva
3. Intoxicatiile voluntare la adultii tineri reprezinta adesea un „strigat de ajutor”
4. Intoxicatiile la copiii cu varsta mai mica de 6 luni sunt de obicei iatrogene
5. Tipul de agent implicat in supradoze este influentat atat de disponibilitate cat si de originea culturala a
persoanelor intoxicate
6. Intoxicatiile cauzate de veninul de sarpe sunt frecvent intalnite in zonele urbane
7. Intoxicatiile sunt responsabile pentru aprox. 50% din prezentariile din UPU
8. Intoxicatiile ocupationale datorate expunerii cutanate sau inhalatorii sunt mai comune in tariile in curs de
dezvoltare
9. Intoxicatiile la copiii cu varsta mai mica de 6 luni sunt de obicei voluntare
10. Copii intre 8 luni si 5 ani pot ingera toxice in mod accidental
258. Referitor la abordarea clinica a pacientului intoxicat, care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?
1. Intoxicatia acuta nu trebuie sa fie luata in considerare la pacientii cu status mental alterat
2. Istoricul pacientului nu ofera indicii cu privire la tipul de agent implicat in intoxicatii
3. Examinarea pacientului nu ofera indicii cu privire la tipul de agent implicat in intoxicatie
4. Mai mult de 80% dintre adulti sunt constienti la admiterea in spital
5. Diagnosticul de intoxicatie voluntara poate fi pus de obicei cu ajutorul anamnezei
6. Intoxicatia acuta trebuie sa fie intotdeauna luata in considerare la pacientii cu status mental alterat
7. Utilizarea abordarii ABCDE este obligatorie doar la copii
8. Utilizarea abordarii ABCDE este obligatorie
9. Majoritatea pacientilor sunt inconstienti la admiterea in spital
10. Examinarea pacientului poate ghida medicul catre un tip specific de intoxicatie
259. Antidoturile pot exercita un efect benefic prin:

1. Concureaza cu toxicul pentru ocuparea receptorilor specifici
2. Formarea unui complex inert cu toxicul
3. Reducerea eliminarii toxicului
4. Cresterea ratei de conversie in metaboliti mai potenti ai toxicului
5. Formarea unui complex mai potent cu toxicul
6. Accelerarea eliminarii toxicului
7. Activarea receptorilor prin care sunt mediate efectele toxice
8. Potentarea efectului datorat toxicului
9. Blocheaza receptorii prin care sunt mediate efectele toxice
10. Reducerea ratei de conversie in metaboliti mai potenti ai toxicului
260. Un barbat de 20 ani este adus in UPU, la o prima evaluare prezinta o pulbere alba in jurul nasului. Vi se cere sa
evaluati si sa gestionati acest pacient. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la evaluarea si tratamentul
unui pacient intoxicat sunt adevarate?
1. Pacientii inconstienti nu isi pot mentine calea aeriana libera
2. Hipoxia se va rezolva de la sine atunci cand pacientul isi va recapata starea de constienta
3. Pacientul in soc necesita administrare de lichide IV sau/si suport vasopresor
4. Pacientii inconstienti nu necesita monitorizare cardiovasculara
5. Pacientul in soc nu necesita administrare de lichide pe cale intravenoasa
6. Monitorizarea frecventa a tensiunii arteriale si a ritmului cardiac este necesara
7. Antidoturile nu au un rol in tratamentul pacientului intoxicat
8. Intubatia nu este necesara la pacientii cu un scor GCS de 3
9. Oxigenarea si suportul ventilator sunt necesare
10. Intubatia orotraheala este necesara in context de hipoxie sau un scor GCS < 8
261. Selectati toxidroamele clasice:
1. Simpatomimetic
2. Urticaria la frig
3. Opiod
4. Sindromul serotoninergic
5. Colinergic
6. Sedativ/hipnotic
7. Sindromul neuroleptic malign
8. Halucinogen
9. Sindromul picioarelor nelinistite
10. Anticolinergic
262. Un barbat de 30 ani, cu un istoric recent de consum de cocaina este adus in UPU. Care dintre urmatoarele
constatari clinice se regasesc in cadrul toxidromului simpatomimetic?
1. Anxietatea
2. Tensiunea arteriala scazuta
3. Tensiunea arteriala crescuta
4. Bradicardia
5. Diaforeza
6. Pielea uscata (anhidroza)
7. Mioza
8. Tahicardia
9. Midriaza
10. Bradipneea
263. O femeie in varsta de 45 ani, cunoscuta cu tulburare depresiva majora, este adusa in UPU dupa ingestie de alcool
combinata cu intreaga medicatie antidepresiva. Care dintre urmatoarele metode pot fi folosite pentru
decontaminarea gastrointestinala?
1. Administrarea de carbune activat
2. Lavajul gastric
3. Administrarea de multiple doze de carbune activat
4. Administrarea antidotului
5. Lavarea cavitatii bucale cu apa de gura
6. Dializa
7. Administrarea de sirop de ipecac
8. Irigarea intestinala
9. Administrarea de lichide IV
10. Administrarea de suc de lamaie pe sonda nazogastrica
264. O adolescenta de 15 ani a ingerat o substanta necunoscuta si a fost adusa de tatal ei in UPU. Vi se cere sa efectuati
rapid un examen obiectiv. Ce semne clinice ar trebui sa evaluati?
1. Devierea traheei
2. Emfizemul subcutan
3. Statusul neurologic
4. Tensiunea arteriala
5. Secretia pielii
6. Altenanta electrica pe EKG
7. Semnele celsiene
8. Dimensiunea pupilelor
9. Semnul Babinski
10. Frecventa cardiaca
265. Un cioban de 28 ani este adus in UPU dupa ce a ingerat in mod accidental o substanta folosita uzual in agricultura.
Care dintre urmatoarele constatari clinice se regasesc in toxidromul colinergic?
1. Constipatia
2. Tahicardia
3. Bradicardia
4. Retentia acuta de urina
5. Bronhoreea
6. Sialoreea (hipersalivatia)
7. Xerostomia (hiposalivatia)
8. Diareea
9. Miscarile coreice
10. Emeza
266. O femeie de 19 ani este adusa in UPU, fiind suspecta de consum de heroina. La sosirea la spital era inconstienta,
cu mioza punctiforma, frecventa respiratorie de 5 respiratii/min, TAs de 60 mmHg, bradicardie sinusala. Care
dintre urmatoarele masuri sunt necesare pentru mentinerea functiilor vitale?
1. Cardioversia electrica
2. Administrarea de adrenalina 1 mg intravenos
3. Defibrilarea
4. Administrarea de Naloxona
5. Lichide pe cale intravenoasa
6. Ventilatia pe masca si balon
7. Inserarea unei pipe Guedel
8. Cardioversia chimica
9. Oxigenarea
10. Administrarea de noradrenalina 1 mcg/min
267. Un barbat de 60 ani care a cazut si a suferit un traumatism cranio-cerebral este adus in UPU. Care dintre
urmatoarele afirmatii referitoare la corelatia dintre scala de coma Glasgow (GCS) si leziunea cerebrala sunt
adevarate?
1. Scor GCS 9-12 – leziune cerebrala severa
2. Nu exista o corelatie intre scorul GCS si severitatea leziunii cerebrale
3. Scor GCS intre 3-8 – leziune cerebrala severa
4. Scor GCS intre 9-12 – leziune cerebrala moderata
5. Scor GCS intre 13-15 – leziune cerebrala usoara
6. Scor GCS intre 13-15 – leziune cerebrala moderata
7. Corelatia poate fi facuta doar daca pacientul nu este intoxicat (alcool, droguri, toxice)
8. Exista o buna corelatie chiar, daca pacientul a consumat alcool si/sau droguri
9. Daca valoarea scorului GCS scade rapid, pacientul poate necesita intubatie orotraheala
10. Scor GCS 15 – leziune cerebrala usoara
268. O femeie de 70 ani care prezinta hemiplegie stanga brusc instalata este adusa in UPU. Care dintre urmatoarele
afirmatii despre evaluarea starii neurologice folosind scala de coma Glasgow (GCS) sunt adevarate?
1. Executa comanda de miscare a membrelor = 6 puncte
2. GCS are un maxim de 15 puncte
3. Deschide ochii spontan = 4 puncte
4. GCS are un minim de 3 puncte
5. Scorul GCS evalueaza debitul cardiac
6. Evaluarea raspunsurilor se face pe partea bolnava
7. Evaluarea raspunsurilor se face pe partea sanatoasa
8. GCS are un minim de 2 puncte
9. GCS are un maxim de 12 puncte
10. Scorul GCS nu influenteaza decizia terapeutica
269. Un barbat de 70 ani, cunoscut cu boli cardiovasculare, in UPU. Dupa evaluarea realizata la admisie stabiliti ca
pacientul este in coma. Alegeti afirmatiile adevarate cu privire la corelatia dintre examinarea ochiilor si leziunea
cerebrala.:
1. Anizocoria (pupile inegale) – intotdeauna fiziologica
2. Absenta bilaterala a reflexului pupilar fotomotor – coma superficiala
3. Anizocoria (pupile inegale) – semn neurologic focal
4. Midriaza progresiva – hipertensiune intracraniana
5. Midriaza fixa – leziune cerebrala severa
6. Absenta bilaterala a reflexului pupilar fotomotor – coma profunda
7. Absenta unilaterala a reflexului pupilar fotomotor – semn neurologic focal
8. Absenta unilaterala a reflexului pupilar fotomotor – coma profunda
9. Midriaza fixa – leziune cerebrala usoara
10. Midriaza progresiva – recuperare neurologica
270. Alegeti cauzele traumatice ale comei:

1. Contuzia cerebrala
2. Leziunea axonala difuza
3. Hematomul epidural
4. Hematomul epicranian
5. Hematomul subdural
6. Hipoxia
7. Encefalita
8. Meningita
9. Tumorile cerebrale
10. Hematomul intracerebral
271. Un barbat de 24 ani este adus in UPU. Este victima unui accident rutier si prezinta un traumatism cranian sever,
fiind comatos la momentul examinarii. Ce optiuni de tratament puteti utiliza pentru hipertensiunea intracraniana?
1. Scaderea brusca a tensiunii arteriale
2. Agenti osmotici (manitol)
3. Coborarea extremitatii cefalice
4. Naloxona
5. Corticosteroizi
6. Hiperventilatia
7. Cresterea tensiunii arteriale
8. Hipoventilatia
9. Diuretice de ansa
10. Ridicarea extremitatii cefalice la un unghi de 45 grade
272. O femeie de 65 ani este adusa in UPU. Prezinta confuzie brusc instalata, iar la evaluarea statusul neurologic
aceasta scoate sunete incomprehensibile, deschide ochii la durere si face flexie anormala. Care dintre urmatoarele
afirmatii sunt adevarate?
1. Raspuns motor – 4 puncte
2. Raspuns verbal – 1 punct
3. Scor GCS total – 7 puncte
4. Raspuns ocular – 1 punct
5. Pacienta nu are indicatie de intubatie orotraheala
6. Raspuns motor – 3 puncte
7. Raspuns verbal – 2 puncte
8. Raspuns ocular – 2 puncte
9. Score GCS total – 9 puncte
10. Pacienta are indicatie de intubatie orotraheala
273. Alegeti cauzele metabolice de coma:

1. Intoxicatia cu metale grele
2. Mixedemul
3. Hipoglicemia
4. Supradoza de droguri recreationale
5. Hiponatremia severa
6. Alcoolul
7. Encefalopatia hipercapnica
8. Insuficienta hepatica
9. Hematomul epidural
10. Cetoacidoza diabetica
274. Un barbat de 40 ani este adus in UPU. Are antecedente de abuz de alcool si se prezinta cu pierderea brusca a
starii de constienta si convulsii tonico-clonice. Alegeti optiunile corecte pentru managementul acestui pacient:
1. Monitorizarea semnelor vitale
2. Benzodiazepine IV
3. Naloxona IV pana la reluarea starii de constienta
4. Fenitoina
5. Intubatie nazotraheala imediata, deoarece nu puteti deschide cavitatea bucala

6. Oxigenare pe masca de oxigen
7. Utilizarea blocantelor neuromusculare
8. Benzodiazepine IM, daca nu are acces vascular
9. Intubatie orotraheala imediata
10. Flumazenil IV pana la reluarea starii de constienta
275. O femeie de 21 ani este adusa in UPU. Aceasta prezinta istoric medical de diabet zaharat tip 1 si a ramas fara
insulina. La sosirea la spital este comatoasa. Alegeti investigatiile necesare pentru aceasta pacienta:
1. Glicemia
2. CT cerebral
3. Elastografie (FibroScan)
4. Paracenteza exploratorie
5. CT abdominal
6. Sumar de urina
7. Endoscopie digestiva superioara
8. Ecografie abdominala
9. Echilibru acido-bazic
10. Test toxicologic
276. Un barbat ce a instalat brusc coma este adus in UPU. Care sunt cele mai probabile cauze ale comei ?
1. Tumorile cerebrale
2. Accidentul vascular cerebral ischemic
3. Hematomul epicranian
4. Accidentul vascular cerebral hemoragic
5. Metastazele cerebrale
6. Trauma craniana
7. Scleroza laterala amiotrofica
8. Socul
9. Boala Alzheimer
10. Convulsiile
277. În cazul unui pneumotorax sub tensiune este/sunt corecte afirmațiile:

1. Tratamentul definitiv este montarea unui tub de dren în spațiul II pe linia medio-claviculară.
2. Tratamentul imediat recomandat este puncție exuflație în spațiul II intercostal pe linia medio-claviculară.
3. Tratamentul imediat este puncție exuflație în spațiul II intercostal pe linia medio-axilară.
4. Tratamentul definitiv este montarea unui tub de dren în spațiul V intercostal pe linia medio-axilară.
5. Pacientul prezintă colaps hemodinamic.
6. Pacientul prezintă șoc cardiogen datorită presiunii asupra cordului.
7. Pacientul prezintă devierea traheii de partea de partea afectată.
8. Pacientul prezintă devierea traheii de partea opusă celei afectată.
9. Tratamentul imediat este bandajul în 3 laturi.
10. Hemitoracele afectat este bombat.

278. Sunteți echipa de pre-spital și ajungeți la un pacient agresat cu un cuțit în zona toracelui. Ce leziuni rapid
amenințătoare de viață trebuie să identificați la evaluarea primară?
1. Contuzie pulmonară
2. Hemotoraxul masiv
3. Pneumotoraxul sub tensiune
4. Voletul costal
5. Fractură sternală
6. Fracturi costale
7. Piotorax
8. Obstrucția de căi aeriene superioare
10. Disecția de aortă
279. Este adevarat despre deschiderea căilor aeriene prin subluxația anterioară a mandibulei:
1. Poate fi optimizată prin folosirea sondei nazo-faringiene
2. Nu este o manevră dureroasă și poate fi folosită și la pacienții conștienți.
3. Presupune mobilizarea coloanei cervicale pentru un rezultat optim
4. Poate fi optimizată prin folosirea de pipă oro-faringiană
5. Se folosește la pacientul conștient la care avem suspiciune de leziune de coloană cervicală
6. Este la fel de eficientă ca hiperextensia capului și ridicarea bărbiei
7. Este mai putin eficienta decat hiperextensia capului si ridicarea mandibulei
8. Reprezintă o metodă definitivă de menținere deschis a căilor aeriene.
9. Se folosește la pacientul inconștient la care avem suspiciune de leziune de coloană cervicală
10. Luxația mandibulei trebuie redusă pentru a aduce mandibula înapoi în poziția anatomică
11. Presupune deschiderea căilor aeriene cu imobilizarea coloanei cervicale
280. Examinarea clinică a toracelui unui pacient traumatizat se face prin:

1. Tapotarea ambelor arii pulmonare
2. Doar prin măsurarea SpO2 și a frecvenței respiratorii
3. Inspecție
4. Efectuarea unei spirometrii în dinamică
5. Ascultație
6. Palparea ambelor arii pulmonare și rugarea pacientului să zică cifra 3
7. Percuție
8. Frecvența respiratorie se obține prin manevra Privește Ascultă și Simte (PAS)
9. Urmărirea expansiunii simetrice a ambelor arii pulmonare
10. Palpare
281. Care afirmații sunt corecte despre clasele de șoc hemoragic:

1. Clasa I presupune pierdere de până la 750 ml sânge
2. Valorile pentru FR la clasa a IIIa sunt între15-30 / min
3. Pacientul în clasa a IIIa de șoc hemoragic este moderat anxios
4. Casa a IIIa presupune pierderi între 1500-2000 ml sânge

5. Pierderea sangivină în clasa a IVa este de 15-30%
6. Frecvența cardiacă la șoc hemoragic de clasa a IVa este de 100-120/min
7. Clasa I presupune pierdere de până la 500 ml sânge
8. Valorile pentru FR la clasa a IIa sunt între 20-30/min
9. Debitul urinar la clasa a IIIA este între 5-15 ml/hr
10. La clasa a IVa pacientul este confuz, letargic.
282. Semnele clinice a unui pacient cu tamponada cardiacă pot fi:

1. Suflu holosistolic
2. Asurzirea zgomotelor cardiace
4. Bradicardie
5. Hipertensiune
6. Jugulare turgescente
7. Durere toracică
8. Jugulare colabate
9. Tahicardie
10. Text răspuns
283. Un pacient cu Traumatism Cranio Cerebral (TCC) suferit în cadrul unei agresiuni suferite la căminul cultural din
sat, prezintă la examinarea clinică zgomote incomprehensibile, flexie anormală la durere și deschiderea ochilor la
durere:
1. Răspuns verbal ( V ) = 2
2. Răspunsul motor ( M ) = 2
3. Răspuns ocular ( O ) = 2
4. Răspunsul verbal ( V ) = 3
5. Scorul GCS este de 7 puncte
6. La acest GCS pacientul nu are indicație de intubație orotraheală
7. La acest GCS pacientul are indicație de intubație orotraheală
8. Scorul GCS este de 5 puncte
9. Răsunsul ocular ( O ) = 3
10. Răspuns motor ( M ) = 3
284. Un pacient victimă a unui accident cu motocicleta, la examinarea clinică prezintă sunete incomprehensibile,
deschiderea ochilor la stimul verbal, retragere la durere, pe parcursul evaluării pacientul pierde 1 punct GCS pe
ora:
1. Pe baza enunțului pacientul prezintă indicație de intubație orotraheală
2. Răspuns Verbal ( V ) = 2
3. Pe baza enunțului și evaluării pacientului, pentru că nu prezintă GCS sub 8 nu prezintă indicație de intubație
orotraheală.
4. Răspuns Motor ( M ) = 4
5. Răspuns Ocular ( O ) = 2
6. Pe baza enunțului și evaluării pacientului, pentru că nu prezintă GCS sub 8 nu prezintă indicație de intubație
orotraheală.
7. Scorul GCS al pacientului este = 9

8. Răspuns Verbal ( V ) = 3
9. Răspuns Motor ( M ) = 3
10. Răspuns Ocular ( O ) = 3
285. Tratamentul inițială a unui pacient politraumatizat care se află în clasa a IIIa de șoc hemoragic pe seama unei
dilacerații splenice, necesită:
1. Administrarea de Acid Tranexamic ( TXA ) în primele 3h nu este recomandată.
2. Nu este indicată ecografia FAST
3. Tratamentul chirurgical se efectuează doar după investigarea imagistică completă a pacientului.
4. Tratamentul se face având în considerare principiul hipotensiunii arteriale permisive.
5. Intervenția chirurgicală trebuie temporizată până la stabilizarea pacientului.
6. Ser Rienger Lactat 20 ml / kgc.
7. Administrarea de Acid Tranexamic ( TXA ).
8. Ser Rienger 20 ml / kgc.
9. Ser Fiziologic 0.9% 20 ml / kgc.
10. Tratamentul se face agresiv, având ca și țintă restabilirea TA normale pentru pacient.
286. Un tânăr de 26 de ani este lovit de o mașină pe trecerea de pietoni. Acesta prezintă TA = 72/40 mmHg, FC
120Timp de de reumplere capilară peste > 2 sec:
1. O fractură de bazin nu poate explica parametrii modificați.
2. Prezența anizocoriei nu este un semn de gravitate.
3. Hemoragiile externe evidente nu au prioritate de tratare în fața evaluării ABCDE
4. Folosirea guerului cervical nu este indicat până la evaluarea și tratarea cauzelor amenințătoare de viață.
5. Evaluarea pacientului se face conform protocolului ABCDE
6. O fractură de bazin poate explica parametrii modificați.
7. Trebuie să căutăm și să oprim orice sângerare externă evidentă.
8. La evaluarea primară este recomandată montarea centurei pelvine.
9. Resuscitarea începe cu umplere volemică agresivă până la restabilirea tensiunii arteriale normale a
pacientului.
10. Imobilizarea coloanei cervicale nu trebuie temporizată.
287. Traumatismele forte ale extremităților necesită următoarele intervenții:

1. Nu se eliberează garoul aplicat în caz de sângerare arterială dacă aceasta nu a fost oprită prin alte mijloace.
2. Verificarea pulsului și a sensibilității distal
3. Folosirea atelei în caz de fractură nu reduce discomfortul pacientului.
4. În caz de fractură cu deplasare care cauzează compromiterea pachetului vascolo-nervos se practică reducerea
în urgență.
5. Oprirea hemoragiei prin compresie externă
6. Aplicarea unui garou în caz de sângerare arterială este de primă intenție.
7. În cazul nereușitei controlării hemoragiei prin bandaj compresiv se poate opta pentru folosirea unui garou.
8. Garoul se aplică proximal de plagă și se notează clar ora.
9. Nu este necesar verificarea pulsului și după reducerea unei fracturi.
10. În caz de fractură cu deplasare care cauzează compromiterea pachetului vascolo-nervos nu se practică
reducerea în urgență.
288. În cazul unui pacient politraumatizat cu traumatism de facial semnele de gravitate în evaluarea Căii Aeriene sunt:
1. Traumatismul glotei dar fără sângerare activă
2. Edem important la nivel facial
3. Prezența de corpi străini în cavitatea bucală
4. Arsuri la nivel facil
5. Traumatismul buzelor cu afectarea dentiției
6. Epistaxisul oprit spontan
7. Stridor sau voce modificată
8. Fractura de mandibulă fără deplasare
9. Absența sângerărilor
10. Sângerare abundentă la –––nivelul cavității bucale
289. Tânăr cu plăgi înjunghiate la nivelul toracelui, semnele de pentru pneumotorax sufocant sunt:
1. Timpanism la percuție
2. Jugulare turgescente
4. Emfizem subcutanat
5. Devierea trahei de partea opusă
6. Matitate la percuție
7. Zgomote cardiace asurzite
8. Hemitoracele afectat mărit de volum și imobil
9. Fracturi costale multiple
10. Mișcări paradoxale a unui segment costal din hemitoracele afectat
290. În cazul Voletului costal următoarele sunt adevărate:

1. Fractura a 2 sau mai multe coaste alăturate în 2 sau mai multe locații.
2. Crepitus osos
3. Este rareori asociat cu hemotorax
4. Tratamentul inițial poate fi făcut cu benzi elastice.
5. Este rareori asociat cu contuzie pulmonară
6. Detresă respiratorie
7. Mișcări paradoxale al segmentul afectat
8. Se recomandă puncție exuflație per primam
9. Asurzirea zgomotelor precardiace
10. Hemitoracele afectat este deseori mărit de volum și imobil
291. Vârstnic 80 ani este găsit căzut ăn baie lângă vasul de WC. La examinare prezintă un GCS M 4 V 3 O 3:
1. Scorul de comă Glasgow este insuficient pentru a decide conduita terapeutică la un pacient
2. Retragere la durere
3. Descbhide ochii la stimuli verbali
4. Dacă GCS rămâne stabil pacientul nu necesită intervenție avansată de protejare a căilor aeriene.
5. Rigiditate de decorticare ( flexie anormală)
6. Scorul de comî Glasgow este suficient pentru a decide conduita terapeutică.

7. Cuvinte inadecvate
8. Scorul de comă Glasgow sub 9 puncte reprezintă indicație de protejare avansată a căilor aeriene
9. Deschiderea ochii la stimul dureros
10. Sunete incomprehensibile
292. În urma unui accident rutier între o motocicletă și un autoturism, la sosirea echipajului de ambulanță se constată
că persoana de pe motocicletă este în SCR și se inițiază manevre de resuscitare. Care sunt cauzele de deces în
traumă care apar la câteva secunde-minute post traumatism?
1. Voletul costal
2. Pneumotoraxul sub tensiune
3. Dilacerare vaselor mari
4. Dilacerarea cordului
5. Hemotoraxul
6. Hemoperitoneul
7. Dilacerarea țesutului cerebral
8. Dilacerarea aortei
9. Dilacerarea măduvei spinării
293. În ce situații avem indicație de intubație orotraheală:

1. Pacient agresiv
2. Intoxicația severă cu etanol
3. Afectare neuromusculară severă
4. Risc de asipirație (Sângerare/vărsături)
5. Stări catatonice
6. GCS sub 8 pct
7. Risc de obstrucție
8. Pacient agitat
9. În sedarea procedurală pentru manevre inim invazive
10. Fracturi maxilofaciale severe
294. Evaluarea secundară are ca obiective răspunsurile la următoarele întrebări:

1. Stabilirea cu exactitate a mecanismului traumatismului
2. Evaluarea prezenței triadei lui Beck
3. Evaluarea patenței căilor aeriene
4. Examinarea toracelui pentru prezența de pneumotorax sufocant
5. Evaluarea prezenței altor factori nocivi (hipoglicemie, expunere la toxine etc)
6. Evaluarea completă ”din cap până în picioare”
7. Montarea de catetere venoase periferice
8. Montarea de guler cervical
9. Montarea unei sonde urinare pentru a ghida mai corect resuscitarea volemică
10. Anameza amplă
295. Examinarea neurologică secundară în traumă implică:

1. Examinare succintă doar a globilor oculari
2. Evaluarea statusului mental/orientare ( recunoașterea persoanelor, orientarea ăn timp și spatiu)
3. Examinare răspunsului la durere
4. Examinarea nervilor cranieni II-XII
5. Examinarea Alert Verbal Pain Unconciouss ( AVPU)
6. Audiometrie
7. Coordonarea mișcărilor
8. Testul Romberg
9. Evaluarea statusului neurologic – GCS
10. Examinarea motorie, senzorială și a reflexelor a tuturor celor patru membre
296. Care sunt cauzele de deces în traumă care apar în interval de câteva minute – ore:
1. Pierderi masive de sânge datorate fracturilor multiple
2. Dilacerația vaselor mari
3. Dilacerația țesutului cerebral
4. Contuziei pulmonare
5. Dilacerația cordului
6. Hematoamele epidurale
7. Dilacerația măduvei spinării
8. Rupturile de splină/ficat
9. Fracturile de bazin
10. Hematoamele subdurale

Mu Ati

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mu Ati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Previzualizare

intrebari Open main menu

Disciplina Total întrebări

UROLOGIE 151 Previzualizare

ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE 292 Previzualizare

RADIOLOGIE SI MEDICINA NUCLEARA 320 Previzualizare

MEDICINA INTERNA 456 Previzualizare

A.T.I. SI MEDICINA DE URGENTA 296 Previzualizare

1. Insuficienţa multiplă de organ este caracterizată de:

2. Tensiunea arterială medie <65 mmHg

3. Diureza > 0.5 ml/kgc/oră

4. Trombocite >100 x 10<sup>9 </sup>/L

6. Lactat seric > 2 mmol/L

7. Trombocite <100 x 10<sup>9 </sup>/L

8. Scăderea tensiunii arteriale sistolice cu <40 mmHg sub valoarea de bază

9. Tensiunea arterială sistolică <90mmHg

10. Creatinina serică cu valori normale

2. Investigațiile inițiale ale pacientului cu suspiciunea de sepsis cuprind următoarele:

7. Analiza gazelor sanguine

3. Semnele clinice utile pentru localizarea infecției la pacienții cu sepsis sunt:

2. Un suflu nou cardiac poate indica endocardita infecțioasă

3. Sensibilitate localizată abdominal în cadranul inferior drept este frecventă în cistită

5. Sensibilitatea în flancul stâng comună în apendicită

6. Somnolenţa şi confuzia sunt semne de sepsis frecvent întâlnite la tineri

7. Examinarea genitală la bărbați poate identifica boli inflamatorii pelvine

8. Sensibilitatea localizată la nivelul spatelui poate indica discită

9. Sensibilitatea localizată în epigastru este frecvent întâlnită în infecțiile de tract urinar

10. Articulația tumefiată ridică suspiciunea de artrită septică

4. Următoarele afirmații referitoare la sepsis sunt adevărate:

2. Criteriile de SIRS sunt recomandate in prezent pentru definirea sepsisului

3. Scorul de coma Glasgow >15 este criteriu quick SOFA

4. Temperatura centrală >37.8 grade Celsius este un criteriu quick SOFA

5. Prezența unei disfuncții de organ nu este definitorie pentru sepsis

6. Frecvenţa respiratorie > 22 respirații/minut este criteriu al scorului quick SOFA

8. Este o complicație rară dar severă a unei infecții, cu mortalitate crescută

9. Se caracterizează printr-un răspuns anormal al gazdei la infecție

10. Scorul de comă Glasgow < 15 este criteriu quick SOFA

5. Din punct de vedere fiziopatologic, sepsisul se caracterizează prin:

3. Sepsisul este asociat cu un status hipocatabolic

4. Scade producția proteinelor de fază acută

5. PAMPSs (Pathogen Associated Molecular Patterns) activează sistemul imunitar înnăscut

6. Creşte producția citokinelor pro-inflamatorii (tumor necrosis factor-alfa, interleukine 1,6)

7. Activarea complementului scade permeabilitatea vasculară

8. Creșterea expresiei factorilor tisulari intravasculari determina apariția fenomenului de „imunotromboză”

9. Există o producție crescută de adenozin trifosfat

10. Activarea celulelor sistemului imunitar se produce prin receptorii Toll-like

6. Următoarele afirmații legate de şocul septic sunt adevărate:

3. Pacienții cu şoc septic prezintă disfuncție circulatorie

4. Pacienții cu şoc septic au un risc crescut de deces

6. Lactatul seric, în cazul pacienților cu şoc septic, este <2 mmol/L

8. Pacienții cu şoc septic nu au indicație de resuscitare volemică

9. Pacienții cu şoc septic necesită suport vasopresor

10. Este o formă gravă de sepsis

7. Grupele aflate la risc de a dezvolta sepsis includ:

2. Pacienți cu ciroză hepatică

3. Pacienți cu hipotensiune arterială

5. Pacienți cu hipertensiune arterială

7. Vârstnici (>65 ani)

8. Pacienți cu tratament imunosupresor în curs

9. Pacienți fără antecedente de sepsis

10. Pacienți cu cardiopatie ischemică

8. Legat de originea sepsisului, următoarele afirmații sunt adevărate:

3. Sepsisul asociat asistenței medicale apare la pacienții externați în ultimele 30 de zile