Beșleaga Mihaela,Bedereu Sergiu clasa a IX-a

Moneda europeana a aparut la inceputul

anului 1999, ea fiind pusa in circulatie la
inceputul anului 2002. Producerea
bancnotelor a inceput in luna iulie a anului Folosind 250.000 de tone de metal,
1999, producesul facandu-se in 15 imprimeriile au tiparit 14,89 miliarde de
imprimerii, aflate pe toate teritoriile celor bancnote si au batut 52 de miliarde de
12 state membre din perioada respectiva: monede.
Belgia, Germania, Spania, Grecia, Franţa,
Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Austria,
Finlanda si Portugalia.

in Italia pe moneda gasim cele mai mari

In anul 1996, Uniunea Europeana a decis ca,
spre deosebire de cele sapte bancnote euro,
identice pentru toate tarile, monedele de 1,
2, 5, 10, 20 si 50 de eurocenti si de 1 si 2
euro sa dispuna de „fete nationale„, prin
urmare cateva exemple: In Atena gasim
tanara Europa rapita de Zeus pe moneda de
2 euro.
talente ( „Proportiile ideale ale corpului
uman” de Leonardo da Vinci sau „Nasterea
lui Venus” de Botticelli), in Austria s-a
retinut in metal monumente ale Vienei, in
Spania catedrala Santiago de Compostela si
chipul lui Miguel de Cervantes, Portugalia a
ales sa puna in lumina secolul al XII-lea (cel
al independentei), etc.
▪ Simbolul Euro (€) este inspirat din litera greceasca
epsilon, avand ca punct de reper leaganul civilizatiei
europene. La nivel grafic acest simbol este apropiat
de litera E , care este prima litera din cuvantul
cheie, Europa, cu doua linii paralele la mijloc.
▪ Uniunea Europeana Economică și Monetară (EMU) reprezintă o înțelegere între
Statele Membre UE în vederea împărtășirii unei monede unice, EURO, și a unei politici
economice unice cu un set de condiții și responsabilități fiscale. În prezent, sunt 27 State
Membre cu nivele de integrare variate în EMU. Treisprezece State Membre au adoptat
moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Portugalia, Slovenia și Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca și
Suedia, nu au nici un plan imediat în privința adoptării monedei euro. Alte unsprezece State
Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria,
România și Bulgaria, sunt în stagii diferite ale adoptarii monedei euro și cel mai probabil vor
adera la zona euro în urmatorii zece ani.
Planurile pentru o monedă unică europeană au început să prindă contur înca din 1969
odată cu Raportul Barre, elaborat de cele șase State Membre de atunci ale Comunității
Economice Europene (EEC). Acesta a fost urmat mai târziu în acel an de o întalnire a șefilor
de stat și de guvern la Haga pentru a planifica crearea unei uniuni economice și monetare.
Procesul a fost întarziat de colapsul Sistemului de la Bretton Woods 1971 după decizia
unilaterală a Presedintelui Nixon de a face dolarul necovertibil în aur și după criza petrolului
din 1972. Între timp, EEC a crescut incluzând nouă state, multe dintre ele fiind dispuse să renunțe la
propriile monede naționale

În prezent, țările europene participante pot fi integrate în trei faze economice, care corespund
fazelor istorice ale dezvoltării EMU. Faza I În 1979 Sistemul european monetar (EMS) a fost
stabilit pentru a crea o legatură între monedele europene și pentru a preveni fluctuații mari
țntre valorile lor.

Acesta a creat Mecanismul European a Ratei de Schimb (ERM) în acord cu care ratele de
schimb a monedei fiecarui Stat Membru trebuiau să fie restricționate la fluctuații foarte
mici (+/-2.25%) pe oricare latură a valorii de referință.
 În 1992, cele trei faze prevăzute de
Comisia Delors au fost făcute oficiale
prin introducerea în Tratatul de la
Maastricht, incluzând criteriile de
convergență economică pentru
adoptarea monedei comune.

Criteriile au fost de asemenea

clarificate și de legislația UE și prin În fapt, aceasta a transformat EEC în
decizii ale sistemului judiciar Uniunea Europeană. Criteriile pentru
calitatea de membru a Uniunii
european, de-a lungul anilor. Prima
fază a dezvoltării EMU poate fi Europene și adoptarea monedei euro
corelată cu cea a unei țări candidate sunt stabilite de trei documente.
care înainte de aderarea la UE trebuie Primul este Tratatul de la Maastricht
din 1992,
să întrunească criteriile Copenhaga.

care a intrat în vigoare pe 1 noiembrie

clarificat scopurile generale ale
Tratatului de la Maastricht. Al treilea
este contractul cadru negociat cu
fiecare țară candidată mai inainte de a
adera la UE
1993. Mai târziu în același an, al doilea
criteriu a fost creat de Consililul
European la Copenhaga, și anume prin
crearea "criteriilor Copenhaga", care
au 3