PROTEINELE

ALIMENTARE

L/O/G/O
 ASPECTE GENERALE

• Proteinele
– parte vitală a ţesuturilor vii

– proteos (limba greacă) = substanţe de prima importanţă

– fiecare specie  proteine caracteristice  caracter genetic şi
imunologic specific
Plantele
• capabile să sintetizeze aminoacizii - procesul de fotosinteză -
pornind de la N din sol (NH3 şi NO3-)
Animalele
• nu pot sintetiza proteine pornind de la substanţe anorganice
• obţin aminoacizi, proteine din alimente  sinteză proteine proprii
COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ,
CLASIFICARE

• Proteinele
– substanţe cuaternare: C, H, O, N, mai pot conţine: S, P, Fe, Co
– unicitate: conţin ~ 16% N
– prezenţa N  sute de forme diferite ce caracterizează viaţa.

• Molecula proteică: unitatea structurală - aminoacizi (aa):

– 20 - constituienţi majori ai proteinelor alimentare

– cu excepţia prolinei, toţi sunt -aa: gr. –NH2 şi -COOH - la acelaşi

C - moleculele diferă prin catena laterală R
COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE
Aminoacizi din alimente
 COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE
Formarea proteinelor

– aa se combină

 legături peptidice:
unesc C al grupării -COOH
a unui aa cu N aminic al
altui aa  eliminare
1 moleculă de H2O

 Compuşii cu o gr. -COOH

liberă la o extremitate şi o
gr. –NH2 liberă la cealaltă
 permite legarea în
continuare a altor aa la oricare
extremitate
COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE

Aminoacizii
1. Aminoacizii esenţiali

20 aa identificaţi în materialul biologic - 9 aa esenţiali sau

indispensabili – sinteza în organism e inadecvată pt. satisfacerea
necesităţilor metabolice  trebuie să fie aduşi prin dietă
• Aa esenţiali: treonina, triptofanul, lizina, leucina, izoleucina,
metionina, valina, fenilalanina şi histidina
• Absenţa sau aportul neadecvat  instalarea unui echilibru azotat
negativ cu tulburări în sinteza proteinelor  pierdere în greutate,
tulburări de creştere

• Aa limitanţi: dacă un aa esenţial - cantitate redusă  sinteza

proteinelor care-l conţin - posibilă până la epuizarea lui
• proteine din grâu - aa limitant: lizina, soia şi fasole: metionina
COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE

2. Aa neesenţiali sau dispensabili

– importanţă egală în structura proteinelor, dar

– dacă nu se găsesc în cantităţi adecvate în momentul sintezei
proteinelor  pot fi sintetizaţi de organism uman pornind de la
• aa indispensabili sau
• schelete de C asemănătoare, elaborate cu uşurinţă în celule

• Aa condiţional indispensabili
– aa care în anumite situaţii clinice pot deveni esenţiali; ex.:
• arginina devine aa indispensabil în malnutriţii, stări septice
• taurina, cisteina, tirozina - condiţional indispensabili
pt. prematuri
 Clasificarea aa

Aa Aa Aa
indispensabili condiţional dispensabili
indispensabili

Fenilalanină Prolină Acid glutamic

Leucină Serină Alanină
Izoleucină Arginină Acid aspartic
Lizină Tirozină Glutamină
Metionină Cisteină
Treonină Taurină
Triptofan Glicină
Valină
Histidină*

* - poate fi considerată condiţional indispensabilă – ex. esenţială la copii, la fel ca

arginina
COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE

 Peptide - mai multe molecule de aa

- f. de lungimea lanţului:
– oligopeptide < 10 resturi aminoacidice
– polipeptide > 10 resturi aa

Se găsesc ca atare în alimente sau  prin hidroliza proteinelor sub

acţiunea unor enzime specifice
 Oligopeptide prezente în alimente:
 Dipeptide:
- în vegetale - fasole, mazăre, soia: acid glutamic + leucină, sau +
metionină
 COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE
Dipeptide

- în carnea vertebratelor:
carnozina – histidină + -alanină: muşchii mamiferelor: bovine
anserina - derivat metilat al carnozinei: în muşchii păsărilor

Caracteristică: prezenţa -alaninei - aa destul de rar în natură

carnozina anserina

H H
+NH3 N COO- +NH3 N COO-

O CH2 O CH2

CH3
N N

NH N
 COMPOZIŢIE, STRUCTURĂ, CLASIFICARE
Tripeptide: glutationul
– alimente - natură animală şi vegetală, cantitate : seminţe
germinate
– acţiune antitoxică
– important în procesele de oxido-reducere

– glutation redus:
• protejează acidul ascorbic şi adrenalina de oxidare
• activează enzime proteolitice  hidroliza proteinelor de
rezervă din seminţe  Făinurile obţinute din seminţe încolţite
conţin cantităţi  de gluten
O CH2SH
H
H2N N COOH
N
H
COOH O
-L-glutamil-L-cisteinil-glicina
 Proteinele alimentare
Clasificare:

• După structura chimică:

– proteine simple sau holoproteine - compuse numai din aa

(ex. albuminele, globulinele) şi

– proteine complexe (conjugate) sau heteroproteine - conţin

aa şi un grup neproteic numit grup prostetic

În funcţie de natura grupului prostetic:

 fosfoproteine
 glicoproteine
 cromoproteine - metaloproteine, flavoproteine
 nucleoproteine
Proteinele alimentare

Clasificare - după origine:

• Proteine de origine animală:

• Sferoproteine sau proteine globulare  în general:
– sunt solubile în apă, se digeră uşor
– conţin proporţie adecvată de aa esenţiali

– Sunt constituenţi ai lichidelor organice:

Ex.
cazeina din lapte
albumina din albuşul de ou
globulinele din plasma sanguină
Proteinele alimentare

Clasificare - după origine:

Proteine de origine animală (continuare):

• Protamine şi histone: = polipeptide cu greutate moleculară

nu prea ridicată - se găsesc în icre

• Scleroproteine sau proteine fibroase

– proteine insolubile datorită structurii lor moleculare

– unele îndeplinesc funcţii de protecţie şi suport pt.

ţesuturi (piele, păr, unghii)
» Ex. elastina din muşchi, colagenul din ţesutul
conjunctiv
Proteinele alimentare

 Proteine de origine vegetală

1. Albumine, globuline – leguminoase: legumelina, legumina

2. Glutelinele şi prolaminele - mai ales în cereale

 Glutelinele - ex: glutenina din grâu

 Prolaminele ex: gliadina în grâu şi secară,

hordeina în orz, zeina în porumb etc.

 Compusul denumit gluten (grâu): amestec de gliadină +

glutenină.
 DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

• Digestia proteinelor alimentare = scindarea legăturilor peptidice:

– proteazele scindează macromolecule proteice  fragmente 
– peptidazele scindează peptidele  aa liberi

• Digestia
– începe la nivel gastric
• pepsina din sucul gastric: degradare parţială  polipeptide şi aa

– continuă în duoden
• enzimele proteolitice (suc pancreatic, secreţii intestinale):
tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, elastaza 
proteine şi polipeptide  oligopeptide: tri-, dipeptide

– Final: sub acțiunea aminopeptidazelor şi peptidazelor

enterocitare  aa  care trec în circuitul sanguin
 DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

• Absorbţia aa
– la nivelul intestinului subţire - printr-un proces activ

• Absorbţia:
– este mai rapidă pt. proteinele cu conţinut echilibrat de aa:

proteinele de natură animală (lapte, ou, carne) - mai bine

absorbite decât cele de natură vegetală

unele proteine din carne şi derivate: colagen, elastină, reticulină

- rezistente la acţiunea enzimelor proteolitice
 DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

• Absorbţia – influenţată de tratamentul termic al alimentelor:

– moderat - facilitează digestia proteinelor

– prelungit sau la t° crescute (>100C în timpul coacerii, prăjirii,

frigerii)  scăderea digestiei  formare de legături intra- şi
extramoleculare enzimo-rezistente (amidare, oxidare, desulfurare)

– r. Maillard: tº ridicate lizina + HC reducători  compuşi bruni 

blocarea gr. aminice a lizinei   valoarea sa nutritivă

• Aa absorbiţi - urmează multiple căi metabolice, în procese anabolice şi

catabolice
ROLUL BIOLOGIC AL PROTEINELOR ALIMENTARE

• rol predominant plastic şi structural:

– contribuie la formarea, dezvoltarea, reînnoirea, repararea

ţesuturilor organismului

– intră în structura ţesuturilor corporale: cheratina - piele, păr,

unghii, colagen - oase, tendoane, elastina - ligamente

– reprezintă componenta de bază a protoplasmei

– elemente constitutive pt. enzime, hormoni, anticorpi

• funcţia de control genetic:

– caracteristicile ereditare depind de proteinele din nucleu
ROLUL BIOLOGIC AL PROTEINELOR ALIMENTARE

• stau la baza mecanismelor imunitare - ca anticorpi

– efecte favorabile în apărarea organismului faţă de agenţii
chimici toxici, agenţi patogeni

• contribuie la homeostazie:
– asigură, alături de apă, echilibrul osmotic şi hidric
– o hipoproteinemie - răspunzătoare de apariţia edemelor
• albumine - rol în aceste procese

• contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic

– caracter amfoter - conţin grupări aminice şi carboxilice
ROLUL BIOLOGIC AL PROTEINELOR
ALIMENTARE

• transport TG, colesterol, fosfolipide, vit. liposolubile

 sub formă de lipoproteine

• transportori subst. contaminatoare, ioni metalici,

medicamente

• sursă de energie: 1 g proteină  4,1 kcal

– funcţie secundară - sunt mult mai scumpe faţă de HC şi lipide

– nu eliberează întreaga energie conţinută în moleculă

•  arderea lor e incompletă  CO2 + H2O + uree + acid
uric
• produşii finali de catabolism sunt mai nocivi
 EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR
ALIMENTARE

F. de calitatea lor - 3 categorii de proteine alimentare:

• Proteine complete = valoare biologică ridicată:

– conţin toţi aa în proporţii optime,
– asigură creşterea organismului şi echilibrul proteic

– ex. proteine de origine animală:

• cazeina, lactalbumina, lactoglobulina – lapte
• actina, miozina, mioglobina – carne
• ovoalbumina, ovovitelina - ou
 EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR
ALIMENTARE

 Proteine parţial complete = toţi aa esenţiali dar în proporţii

necorespunzătoare:
– necesare cantităţi de 2X > pt. dezvoltare corporală şi echilibrul
proteic
– ex. proteine de natură vegetală: gliadina, glutenina, leucozina -
cereale, glicinina - soia, legumelina – legume

 Proteine incomplete = valoare biologică redusă:

– lipsite de unul sau doi aa esenţiali, iar aa prezenţi se găsesc în
cantităţi necorespunzătoare
– nu pot asigura nici dezvoltarea organismului, nici echilibrul proteic
– ex. colagen, reticulina – carne, zeina - porumb
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE
Parametrii pt. evaluarea valorii nutritive a proteinelor:

1. Coeficientul de Utilizare Digestivă

= exprimă eficienţa absorbţiei principilor nutritive

Proteina ingerată este digerată şi parţial absorbită

Relaţia dintre proteina absorbită şi cea ingerată:

Coeficient de digestibilitate = Coeficient de Utilizare Digestivă CD

CUD

CUD = (I - F)x100/I

unde
I = cantitatea de principiu nutritiv ingerată
F = cantitatea de principiu nutritiv eliminată prin fecale
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

Valori ale digestibilităţii proteinelor în organismul uman

Sursa de proteine CUD % ± SD

Ouă 97 ± 3
Lapte şi brânzeturi 95 ± 3
Carne şi peşte 94 ± 3
Porumb 85 ± 6
Orez 88 ± 4
Făină integrală de grâu 86 ± 5
Făină rafinată de grâu 96 ± 4
Făină de soia 86 ± 7
Fasole 78
Proteine din dietă mixtă 96

CD proteinelor de natură animală > CD proteinelor de natură vegetală

EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

Din partea absorbită o fracţiune rămâne în ţesuturi, alta se excretă

• Valoarea biologică [VB] = proporţia de N reţinut de organism din N
absorbit, pentru a-l folosi ca element de creştere şi menţinere:

VB = (azot reţinut [NR] / azot absorbit [NA]) x 100

Valoarea biologică a proteinelor din unele alimente

Alimentul VB Alimentul VB

Ou 94 Soia 75
Lapte de vacă 90 Germeni de grâu 75
Lactalbumina 84 Orez alb 75
Albumina din ou 83 Cazeina 69
Germeni de orez 78 Grâu 67
Peşte 76 Porumb 60
Carne de viţel 76 Făină albă de grâu 52
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE
• VB oscilează între:
• 0 – pt. proteine care nu servesc la sinteza proteinelor tisulare şi
• ~ 100 pt. proteinele care se utilizează ~ complet ex.
ovoalbumina

• Parametrii CUD împreună cu VB  conduc la

Utilizarea Netă Proteică UNP = produsul VB cu CD

UNP = (VB x CD) / 100


 Utilizarea netă proteică [UNP]
 = % de N reţinut de organism din N consumat prin dietă
 permite cunoaşterea cu exactitate a N proteic utilizat
 o proteină de calitate optimă este cea cu o UNP = 100
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

• Coeficientul de eficienţă proteică PER (Protein Efficiency Ratio)

– indică creşterea dată de aportul proteic

– reprezintă creşterea greutăţii corporale (g) raportată la greutatea

proteinelor consumate (g):

PER = câştigul în greutate / proteine ingerate

PER se determină experimental - ex. pe loturi de şobolani

EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

– valorile PER oscilează de la:

• 0 – pt. proteine incapabile să producă o creştere până la maxim
4,4

– experienţa continuă 4 săptămâni, timp în care şobolanii primesc o

dietă completă în principii nutritive, dar
– unica proteină e cea studiată  se adaugă în proporţie de 10% din
aport caloric

Ex. demonstrativ - calcul PER (date nereale):

Cant. proteină ingerată 0 1 2 3 4 5 6

Creşterea în greutate -15 -10 -5 0 5 10 15
PER - - - 0/3=0 5/4=1,25 2 2,5
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

În 1957 - comitet experţi FAO/OMS - introduce conceptul:

• proteine standard = de referinţă

– proteine care conţin - calitativ şi cantitativ - toţi aa necesari pt.
sinteza proteinelor umane.

• Proteine tip: proteinele din ou

Scorul chimic (aport de aa esenţiali) al unor alimente

Alimentul Scorul chimic

Oul întreg 100
Lapte 95
Carne 93
Seminţe soia 74
Orez 67
Grâu 53
Porumb 49
EVALUAREA VALORII NUTRITIVE A PROTEINELOR ALIMENTARE

Utilizarea principiului complementarităţii

• VB a unor proteine deficitare poate fi ridicată prin:
1. suplimentarea cu aa deficitar sau
2. utilizarea principiului complementarităţii

a. Combinarea unor alimente ce conţin proteine cu VB , deficitare

în aa diferiţi  o  a VB
• Ex.: cereale + leguminoase
– porumb cu soia, orez cu linte etc. - cerealele sunt deficitare în
lizină iar leguminoasele în metionină
– cele două grupe de alimente acoperă fiecare deficitul celeilalte 
sunt complementare d.p.d.v. proteic.
b. Amestecare: proteine cu VB inferioară + proteine cu VB ridicată
– ex. deficitul în lizină (aa limitant) al proteinelor din cereale -
acoperit de proteinele din lapte sau derivate
NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

• Stabilirea necesarului de proteine:

determinarea Bilanţului Azotat (BA)= diferenţa între aport proteic

exprimat în N şi N eliminat:

Bilanţul azotat = I - (F + U),

unde:
I = cantitatea de substanţe proteice ingerate;
F = cantitatea de substanţe proteice eliminate prin fecale;
U = cantitatea de substanţe proteice eliminate prin urină şi pe alte căi

• Se ţine seama că proteinele conţin ~ 16% N, respectiv

• 6,25 g proteine conţin 1 g de N
 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

• Bilanţul azotat al organismului uman poate fi:

– echilibrat (Ingesta = Excreta): persoanele adulte, sănătoase

– pozitiv (Ingesta > Excreta): procese anabolice intense - creştere,
sarcina, convalescenţă
– negativ (Ingesta < Excreta): aport insuficient de substanţe proteice,
absorbţii sau digestii deficitare

• Negativarea BA  efecte deosebite asupra sănătății:

– astenie fizică, psihică şi sexuală, modificarea comportamentului social
– O denutriţie proteică duce la scăderea rezistenţei la infecţii - prin
blocarea sintezei de anticorpi şi a producerii de limfocite.
– E necesar ca în diferite stări patologice BA să se echilibreze sau
dacă nu e posibil acest lucru, să se limiteze negativarea sa
NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

Recomandări privind aportul de proteine şi aminoacizi

• Ultimele recomandări ale Reuniunii Consultative a Experţilor

FAO/OMS/ONU (1985), privind necesarul mediu zilnic de energie şi
ingestia de proteine,

precizează:
1. Pt. sugari, copii şi adolescenţi - aportul în
– g proteine/kg greutate corporală/zi şi în
– g proteine ingerate pe zi

2. Pt. adulţi - g proteine ingerate/zi, diferenţiat pe greutate şi sex

 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

Recomandări OMS privind ingestia de proteine la copii şi adolescenţi

Sugari şi copii Adolescenţi

Vârsta g/kg g/zi Vârsta g/kg g/zi

3-6 luni 1,85 13 Fete

6-9 luni 1,65 14 10-12 ani 1,00 36
9-12 luni 1,50 14 12-14 ani 0,95 44
1-2 ani 1,20 13,5 14-16 ani 0,9 46
2-3 ani 1,15 15,5 16-18 ani 0,8 42
3-5 ani 1,10 17,5 Băieţi
5-7 ani 1,00 21 10-12 ani 1,00 34
7-10 ani 1,00 27 12-14 ani 1,00 43
14-16 ani 0,95 52
16-18 ani 0,9 56
 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI
Recomandări OMS privind ingestia de proteine la adulţi

• Aportul de proteine – constant: începutul vârstei adulte  vârstnic

• Excepţie - situaţii cu necesităţi : sarcină, lactaţie

Necesarul de proteine creşte:

– în sarcină cu 10 g/zi faţă de valoarea normală,
– în lactaţie: cu 15 g/zi în primele 6 luni şi cu 12 g/zi în lunile 6 – 12
Femei Bărbaţi
Greutatea în kg g/zi Greutatea în kg g/zi
40 30 50 37,5
45 34 55 41
50 37,5 60 45
55 41 65 49
60 45 70 52,5
65 49 75 56
70 52,5 80 60
75 56
 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

• Necesarul de proteine pt. adulţi = 0,75 g/kg corp/zi – proteine de

calitatea superioară (lapte, ou)
– Diete cu proteine de calitate inferioară - valoarea poate fi >
– se urmăreşte asigurarea complementarităţii cu diferiţi aa

– În sarcină:
• aportul de proteine = 1g/kg/zi în trimestrul I şi creşte la
1,5g/kg/zi în trim. II-III,
• 1/2 din aport proteic: proteine cu o VB ridicată (origine animală)

– În lactaţie creşterea aportului proteic  2g/kg/zi

• Dietă mixtă: necesarul optim de proteine pt. adult sănătos, cu

activitate obişnuită este de 1,2 - 1,5 g proteină/kg corp/zi
= 85-100 g proteine pentru un bărbat de 70 kg
 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

• Se recomandă ca din aport proteic total - proteinele cu VB ridicată:

– 50 - 75 % la copiii > un an şi la adolescenţi
– 50 % la femei în perioada maternităţi
– cel puţin 30% la adulţi în condiţii normale de viaţă şi muncă

• Necesarul în proteine - se exprimă şi % din valoarea calorică a

raţiei

Astfel un aport proteic optim trebuie să acopere:

– 10 – 18 % din necesarul energetic al organismului,
– procente > necesare la copii, adolescenţi şi femei în perioada
maternităţii.
 NECESARUL DE PROTEINE ŞI AMINOACIZI

• Comitetul de experţi FAO/OMS/ONU

– a stabilit un necesar de aa indispensabili pentru fiecare vârstă

– ingestia inadecvată sau lipsa din dietă a oricărui aa esenţial
poate produce negativarea bilanţului azotat

• Aport cantitativ şi/sau calitativ insuficient de proteine scade:

– ritmul de dezvoltare al organismului tânăr
– rezistenţa la infecţii, la acţiunea unor noxe chimice

• Carenţa prelungită de hrană, respectiv de proteine:

– determină apariţia malnutriţiei proteino-energetice
răspândită în ţările sărace sau în curs de dezvoltare
SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

• Alimentele de origine animală - proteine cu VB > decât cele de

origine vegetală, chiar dacă uneori conţinutul de proteine e inferior
cantitativ

• Ex.:
– 100 g carne conţine ~ 20 g proteine cu VB = 75%,
– 100 g boabe soia deşi pot atinge un conţinut de 30 g proteine, au
VB = 60 %  utilizare inferioară.

• Observaţie:
– în timp ce o porţie de 100 g carne = cantitate de aliment uşor de
consumat,
– 100 g soia crudă - va depăşi după preparare cantitatea de aliment
necesară unei persoane la o masă
SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

Conţinutul mediu de proteine al unor alimente

Alimente % Alimente %
origine animală origine vegetală

Carne de vită 20,0 Orez 7,0

Carne de porc 17,0 Făină 9,5
Carne de pui 22,0 Paste făinoase 13,0
Ou integral 12,5 Pâine albă 7,5
Peşte 17-20 Pâine integrală 8,0
Lapte de vacă 3,3 Leguminoase 10-23
Brânză proaspătă 15,0 Cartofi 2,5
Caşcaval 32,0 Legume 2,7
Iaurt 5,0 Fructe 0,5-1,5
 SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

• Necesităţile şi disponibilităţile de proteine la nivel mondial 

subiect controversat
Creşterea demografică  mărirea permanentă a producţiei proteice

• Ţări industrializate: consum excesiv de proteine de origine animală

– aportul total de proteine > necesarul organismului uman,

• Ţări subdezvoltate frecvent nu se atinge minim proteic necesar pt.

menţinerea vieţii.

• Revoluţia verde: selecţia genetică vegetală şi îmbunătăţirea unor practici

agricole  varietăţi de cereale, legume cu conţinut proteic superior
SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

• Producţia de proteine animale: presupune costuri energetice şi

economice ridicate: pt. 1 kg proteine animale - consum de 3  20 kg
proteine vegetale.
– favorizată prin tehnici ca: inseminarea artificială, implantarea de
embrioni, producţia gemelară, selecţii genetice remarcabile

• Exemple de utilizare a tehnologiei pt. creşterea producţiei proteice:

– dezvoltarea acuiculturii: captura de specii marine neexploatate
– producerea de alimente proteice din făină de peşte - gen surimi
– ultrafiltrarea pt. recuperarea proteinelor din serul laptelui
 SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

• În prezent - se încearcă noi surse proteice:

– Ex.: utilizarea ca alimente destinate animalelor a unor produse 
de la microorganisme: drojdii, bacterii, ciuperci, alge unicelulare
– !!! aceste procedee - sunt mai costisitoare decât nutreţurile clasice
 soia degresată - utilizate f. mult pt. îngrăşarea animalelor

• Alte variante de susţinere a producţiei proteice – pt. a acoperi

necesităţile mondiale:
– ingineria genetică - organisme modificate genetic (OMG) - alimente
transgenice
– sinteza chimică şi dezvoltarea tehnicilor pt. utilizarea fotosintezei
controlate artificial