Poezia neomodernistă (postbelică)

Leoaică tânără, iubirea

de NICHITA STĂNESCU

➢ Încadrare în context
Neomodernismul este o orientare din anii '60-'70, ce aduce
redescoperirea sensibilității creatoare, a emoţiei estetice şi
înnoirea limbajului poetic, după un deceniu în care literatura
fusese ideologizată politic. Poeţii neomodernişti ai generaţiei
'60, precum Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ion
Alexandru sau Ana Blandiana, refac legăturile cu literatura
poetică modernistă interbelică.
Primele două volume scrise de Nichita Stănescu, Sensul iubirii
(1960) şi O viziune a sentimentelor (1964), înseamnă o
reîntoarcere la lirism, prin puterea metaforei, insolitul ima-
ginilor artistice, noutatea expresiei poetice şi a viziunii. Limbajul
poeziei neomoderniste are uneori ca efect ambiguizarea,
aparenţa de nonsens şi de absurd, iar ca efect estetic, şocarea
lectorului şi punerea lui în ipostaza unui căutător de sensuri
ascunse.
Poezia Leoaică tânără, iubirea face parte din al doilea volum al lui
Nichita Stănescu, în care viziunea asupra lumii este o viziune a
sentimentelor (1964), iar tema volumului este dragostea ca stare
de certitudine.
 ➢ Încadrarea textului poetic într-o categorie
Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu este o poezie
neomodernistă, în care subiectivitatea, senzorialul şi
afectivitatea se împletesc cu puterea expresivă a limbajului.
Poezia contrariază aşteptările cititorului, abordează iubirea, ca
temă majoră a liricii şi valorifică lirismul pur, prin asumarea
perspectivei profund subiective a eului.

➢ Lirism subiectiv; specie literară

O caracteristică a poeziei neomoderniste este deschiderea
textului spre interpretări multiple. Poezia Leoaică tânără, iubirea
propune un mod profund subiectiv de receptare a sentimentului
iubirii, înţeles ca modalitate de a fi a eului în lume. Aparţinând
lirismului subiectiv, poezia situează eul în centrul unui univers pe
care îl reconstruieşte din temelii: valoarea cosmogonică a
întâlnirii eului cu iubirea ca forţă transfiguratoare a lumii
favorizează dubla receptare a poeziei ca aparţinând liricii erotice
şi ca fiind o artă poetică. Ipostazele eului liric sunt dublate:
îndrăgostitul şi poetul creator, iar metafora,,leoaică tânără",
descifrată în titlu – „iu- birea", poate avea şi sensul inspiraţiei
artistice, al muzei.
 ➢ Viziune despre lume
Poezia Leoaică tânără, iubirea se încadrează în al doilea volum al
lui Nichita Stănescu, O viziune a sentimentelor. Situat sub
semnul redescoperirii lirismului, primul volum este o odă adusă
unui univers în plină geneză, univers cu care eul liric se identifică
pe măsură ce se descoperă în el. Dacă în acest prim volum,
dominat stilistic de prezenţa metaforei, sensul lumii este sensul
iubirii, în al doilea volum, viziunea asupra lumii este o viziune a
sentimentelor.