Afectivitatea la prescolari

In prescolaritate copilul ajunge la un anumit grad de implicare, de formare a

unui sistem de atitudini si la trairi emotionale variate.Acestea se dezvolta
prin repetare, se extind si imbogatesc , capatand un caracter mai stabil si cu
o durabilitate mai mare in timp, ceea ce duce la formarea de dispozitii si
sentimente.Unele stari afective se dezvolta pe baza de imitatie , cand copilul
adopta trairile celorlalti, in special ale mamei.
Unele modele ale starilor afective le poate prelua din desenele animate,
povesti, TV, iar in jurul varstei de 4-5 ani poate simula unele stari afective
pentru a obtine de la adult ceea ce doreste..Spectrul starilor afective se
extinde in colectivitatea de la gradinita sau in cea de joaca, de la familie la
educatoare si copiii cu care intra in contact.
Identificarea si constiinta morala se realizeaza in relatie cu modelele umane
cele mai apropiate si anume cu modelele parentale.Identificarea parcurge
patru cai.Prima se realizeaza prin percepera unor similitudini de infatisare cu
modelele parentale ( par, ochi ), a doua se refera la perceperea unor
similitudini de caracteristici psihice ( este tot asa de inteligent ca tata ), a
treia se refera la adoptarea unor conduite, gesturi ale modelelor, iar ultima ,
prin insusirea de conduite, gesturi si atribute dein ceea ce spun altii ca
seamana cu modelul. In perioada prescolara sunt mai active prima si a doua
cale.In mod obisnuit identificarea mai activa este cu parintele de acelasi sex.
Dar daca copilul ii admira pe amandoi , se straduieste sa se identifice cu ei.
La copiii care frecventeaza gradinita se dezvolta atasamentul fata de
educatoare si acest rol este deosebit de important in dezvoltarea educatiei
morale, deoarece constientizeaza regulile si incalcarea lor in colectiv.
Colectivul genereaza securitate, situatii de emotii comune de veselie,
incantare, entuziasm, stari de vinovatie, crize de prestigiu, de pudoare.Dupa
modelul pe care il parcurge gandirea, procesul de constituire a constiintei
morale se realizeaza in doua etape : a conduitei moral-egocentrice si a
conduitei bazate pe realismul moral.Constiinta morala a prescolarului nu se
poate ridica la nivelul controlului rational, ea ramanand legata de
intuitivitate si de trairile afective de moment ale copilului.
Pe langa aceste stari emotionale complexe, exista si ,, sindromul bomboanei
amare’’, care se refera la situatia in care copilul primeste o recompensa
nemeritata si constientizeaza acest fapt printr-o emotie penibila.
Sentimentele de cooperare, de altruism, de culpabilitate , devin active si crea
za trairi diferite ca distantae psihologice intre modelul acceptat si felul in
care a reactionat copilul.
Afectivitatea in perioada scolara mica ( 6-7 ani si 1-/11 ani )

In mica scolaritate se modifica substantial regimul de viata al copilului,

adaptarea scolara devine fundamentala cu prezenta unor dificultati ce trebuie
depasite adeseori cu renuntari la unele activitati placute si implicarea in
actiuni mai complexe care pot sa nu ii aduca satisfactii imediate.
Copilu devine deosebit de sensibil la colectivitate , la egalitatea afectiva a
mediului scolar, putand astfel castiga independent un statut in colectivitatea
clasei.Se destrama mitul copilariei ( mitul lui Mos Craciun , Mos Nicolae )
care implica unele stari melancolice si se dezvolta realismul conceptiei
despre lume si viata.
Competitia scolara presupune respectarea rigorilor disciplinei, sa-si
stapaneasca emotiile , sa depuna efort permanent si sa se poata raporta la
activitatea si succesele colegilor. Acest lucru inseamna sa aiba o imagine
adecvata despre sine si despre altii . Din aceasta perspectiva apar diferente
vizibile intre copii in ceea ce priveste adaptarea scolara si succesele sau
esecurile la invatatura . Astfel ,unii copii parcurg traseul adaptarii fara
seisme majore, altii cunosc esecuri si dificultati temporare , cu framantari si
conflicte , iar altii raman neadaptati si nu reusesc sa se integreze din cauza
conditiilor familiale deficitare, nestimulative sau a maturitatii psihice
insuficiente.
Rolul invatatorului este foarte important si varsta acestuia este la fel de
importanta. Astfel, invatatoarele tinere sunt mai calde si emotionale, mai
receptive si mai grijulii, creând un cadru atractiv pentru lectii. Invatatoarele
de varsta medie sunt mai pretentioase si mai exigente, au mai multe
probleme personale si profesionale, si determina o erodare a
entuziasmului.In schimb invatatoarele mai in varsta sunt tentate sa lucreze
cu elevii mai buni.
Relatiile afectuoase dintre parinti si copii , ca si cele dintre copii au efecte
pozitive. Dar din pacate mai exista si atitudini ce se manifesta prin ostilitate
si autoritate brutala sau alte forme cum ar fi : dezinteres fata de activitatea
copilului , control sever, atitudini diferite a celor doi parinti fata de copil.In
familiile in care parintii exercita un control lejer sau activ intens , copiii sunt
mai dependenti de parinti, mai putin prietenosi si creativi si au o maturizare
mai lenta.In familiile in care acceptanta si caldura sunt asociate cu un control
lejer sau cu neglijenta, copiii pot deveni dezordonati, necompetitivi si
neadaptati.
Parintii ostili pot determina la copii conformism, incredere redusa in fortele
proprii, teama, timiditate, reactii nevrotice. Rezultatele cele mai bune le au
copiii ai caror parinti au o atitudine clara , manifesta atentie la autonomie,
exercita un control echilibrat si constant.
Efecte negative se produc in planul personalitatii copilului si atunci cand
copilul este crescut de un singur parinte. Astfel, pentru baieti , absenta tatalui
poate determina efemerizarea conduitei , iar pentru fetite la nesiguranta.
Daca copii se confrunta cu situatii de tensiune si autoritarism excesiv si
brutal atunci se pot simti inferiori si au dificultati in a primi si a da afectiune
altora.
In viata scolara se formeaza si stari afective legate de activitatile specifice ,
cum ar fi sentimentele si emotiile intelectuale, estetice si artistice.