1.

Dezvoltare embriologica plămânilor

se face în trei faze:
stadiul bronhic glandular - până la vârsta de 5 luni de viață intrauterină plămânii se dezvoltă ca o glandă
tubuloacinoasa - inmugurire si diviziune dihotomica - schitele mugurilor pulmonari.
aparr tubii epiteliali ramificați înveliți între o masă de țesut mezenchimal -> rezultă prima aschiță a arborelui bronhic.
stadiul bronhic canalicular între lunile 5 6
dezvoltarea și diferențiere bronhiolelor si canalelor alveolare
aparitia retelelor capilare sanguine
aparitia tesutului mezenchimatos in jurul sistemului bronhocanalicular, concomitent cu aparitia capilarelor
stadiul alveolar
a noua lună de viață intrauterină
formarea alveolelor pulmonare
organizare definitiva dispozitivelor respiratorii
după naștere continuă procesul de perfecționare funcțională a plămânului
2. Dezvoltarea embriologica a cordului si malformatii cardiace
Apariţia şi dezvoltarea cordului are loc în foiţa mezoblastică sub forma tuburilor endocardice, care se vor fuziona
realizând tubul cardiac unic .
Dezvoltarea cordului, organul central al aparatului cardiovascular, începe încă la embrionul de 1,5 mm, la sfârşitul
săptămânii a III-a. Circulaţia sângelui la embrionul uman apare în stadiul de 7 somite, respectiv în săptămâna a IV-a de
viaţă intrauterină.
De timpuriu, la nivelul extremităţii cefalice, anterior de placa neurală şi lama procordală (viitoarea membrană
bucofaringiană), în regiunea numită arie cardiogenă, se diferenţiază din mezenchim primele celule angioformatoare.
Acestea vor forma un plex vascular endotelial în strânsă relaţie cu splanchnopleura, din care iau naştere două tuburi
endoteliale, unul stâng şi altul drept.
Datorită flexiunii laterolaterale a discului embrionar, cele două tuburi se apropie median tot mai mult şi, treptat,
fuzionează unul cu altul în direcţie cranio-caudală. Se formează astfel tubul cardiac primitiv unic, stratul său
endotelial devenind endocardul cordului definitiv.
La nivelul canalului atrioventricular, care are poziţie transversală, apar prin proliferarea celulelor endocardice două
proeminenţe – pernuţe endocardice –. Prin fuziunea lor ia naştere septul intermediar , care împarte canalul
atrioventricular într-un ostiu atrioventricular drept şi altul stâng.
Septarea ventriculului primitiv se realizează prin formarea septului interventricular. Aceasta apare în săptămâna a IV-
a pe planşeul ventriculului primitiv. El creşte ascendent către perniţele sau tuberculii endocardici care prin fuziune au
format septul intermediar. Ventriculul în acest stadiu nu este septat complet. Între marginea semiinelară liberă a
septului muscular şi perniţele endocardice, se delimitează orificiul interventricular
Malformatii:
defect septal atrial;
• defect septal ventricular;
• tetrada Fallot;
• trilogia Fallot;
• anomalii de poziţie ale cordului.
- Anomaliile de vascularizaţie ale inimii interesează în special dezvoltarea arterelor coronare: lipsa unei coroane,
originea ei înaltă, din aortă sau din pulmonară.
- Anomaliile sistemului excitoconductor sunt mult mai rare.
- Anomaliile de septare ale inimii, constituite în săptămânile 4, 5 şi 6 se prezintă solitare sau sunt asociate cu alte
defecte ale inimii, constituind anomalii cardiace complexe.
- Inima triloculară (uniatrială, biventriculară) este consecinţa nedezvoltării în totalitate a septului interatrial, cu
persistenţa atriului unic, stare normală în săptămâna a 4-a intrauterină.
3. Dezvoltarea embriologica a arterelor si malformatii arteriale
• Sistemul arterial se dezvoltă cu cordul, din reţeaua extra şi intraembrionară.
• În a patra săptămână de viaţă există trei sisteme vasculare care funcţionează, se succed şi involuează treptat:
• reţeaua vitelină;
• reţeaua placentară;
• reţeaua intraembrionară.
• Reţeaua intraembrionară se caracterizează prin apariţia aortelor descendente şi ascendente, unite în regiunea
cervicală a embrionului prin arcurile aortice; aortele dorsale se vor fuziona şi vor da naştere arterelor segmentare.
• Primul arc aortic ia parte la formarea arterei maxilare.
• Al doilea arc aortic dă naştere arterei scăriţei.
• Al treilea arc aortic ca forma partea proximală a arterei carotide interne.
• Al patrulea arc aortic persistă de partea stîngă unde forează crosa aortei; de partea dreaptă formează segmentul
proximal al arterei subclaviculare drepte.
• Al cincilea arc nu dă naştere nici unui arc arterial.
• Al şaselea arc aortic formează arterele pulmonare dreaptă şi stângă.
• Aorta dorsală unică dă naştere la trei categorii de artere segmentare:
• artere segmentare dorsale care vor forma arterele intercostale şi lombare;
• artere segmentare laterale pentru gonade;
• artere segmentare ventrale pentru tubul digestiv. Arterele ombilicale dau naştere la o ramură laterală, către
membrele pelvine, care devine artera iliofemurală; porţiunea proximală va edifica arterele iliace comune şi interne.

Malformatii:
-persistenta canalului arterial- cea mai frecventa
- coarctactia aortei- stramtoarea accentuata a lumenului aortic
- hipoplazia aortei- mai rar
-arcul aortic dublu- prin persistenta arcului aortic drept-> inel aortic in jurul gatului
-absenta carjei aortice
4. Dezvoltarea embriologica a venelor si malformatii venoase
• Circulaţia venoasă iniţială este reprezentată de dubla reţea nutriţională (vitelină şi omfalomezenterică) şi o reţea
sistemică. Cele două categorii de reţele venoase sunt reprezentate de vene pereche şi simetrice, însă din cauza
apariţiei unui sistem de anastomoze, ele vor da naştere trunchiurilor venoase nepereche.
• Reţeaua sistemică este reprezentată de:
• venele cardinale, în număr de două perechi, anterioare şi posterioare;
• venele subcardinale apar pe marginea medială a mezonefrosului;
• venele supracardinale.
• Sistemul de anastomoze face legătura dintre venele pereche, în scopul de scurtare a sîngelui venos.
• Prima anastomoză se realizează între venele cardinale anterioare.
• A doua anastomoză face legătura dintre extremităţile craniale ale venelor supracardinale.
• A treia şi a patra anastomoză constituie căi de comunicare între venele subcardinale.
• A cincea anastomoză uneşte extremităţile caudale ale celor două vene cardinale posterioare.
• Venele viteline formează sistemul venos port.

Malformatii:
-absenta venei cave inferioare- suplinita prin prezenta venei azigos
-vena cava inferioara dubla- prin prezenta venei sacrocardinale stangi
- VCS dubla- cu absenta trunchiului brahiocefalic venos tang, persistenta venei cardinal craniale stangi
5. Dezv embriologica a intestinului anterior si malformatii intestinale
Proenteronul–intestinul anterior,se termină cu membrane bucofaringiană și este situata în regiunea capului,toracelui
și intestinului anterior
Din intestinul anterior – se formeaza Faringele Esofagul Stomac duoden (partea superioara a ampulei Vater) Tract
respirator Ficatul Pancreasul Aparatul biliar
Malformatii: ontogeneza esofagului: stenoza esofagiana congenitala, ectopii de mucoasa gastrica
Stomacului: pozitia anormala a stomacului cu malrotatie, stenoza pilorica hipertrofica: dezv
exagerata a musculaturii pilorice
Duodenului: atrezia duodenala, de obicei se asociaza cu alte anomalii, stenoza duodenala –
apare prin tulburari de recanalizare
Ficatului si cailor biliare: ducte hepatice accesorii, atrezie biliara extrahepatica
Pancreasului: pancreasul inelar, tesutul pancreatic accesor
6. Dezv embriologica a intestinului mijlociu si malformatii intestinale
 Sfârșitul săpt.a-5-a–mezenteronul este suspendat de peretele abdominal posterior prin mezenterul dorsal în care se
află a.mezenterică superioară și comunică cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin
Dezvoltarea intestinului mijlociu se caracterizează prin alungirea rapidă a tubului iintestinal și a mezenterului acestuia
cu formarea ansei intestinale primare
Ansa intestinală primară prezintă două brațe: cranial –previtelin și caudal postvitelin
Din segmentul cefalic al ansei se dezvoltă : porțiunea distală a duodenului, jejunul, o porțiune a ileonului
Din segmentul caudal al ansei se dezvlotă : porțiunea inferioară a ileonului, cecul, apendicele, colonul ascendent, 2/3
proximale ale colonului transvers
Malformatii: duplicatiile anselor intestinale si chisturile intestinale, atrezii si stenoze intestinale, omfalocelul –
hernierea viscerelor abdominale prin inelul ombilical care este largit
7. Dezv embriologica a intestinului posterior si malformatii intestinale
Doua segmente cu evolutie diferita: proximal – iau nastere portiunile distale ale colonului, distal – dilatat – cloaca
Rectul si canalul anal prezinta origini diferite:
Rectul si 2/3 superioare a canalului anal provin din segmental distal al intestinului posterior, vascularizat de artera
mezenterica inferioara.
1/3 a canalului anal are originea intr-un mugure ectodermic – diverticul anal, vascularizat de ramuri ale iliacei
interne. La adult, limita dintre cele doua portiuni este data de linia pectinata.
La sfarsitul sapt 7 – membrana cloacala se perforeaza si se formeaza orificiul anal.
Modificari morfofunctionale ale intestinului gros: coloanele anale devin vizibile in ziua 51. Apar plexurile nervoase
enterice Auerbach si Meissner – sapt 7-11. Stratul muscular – present din sapt 8.
Malformatii: imperforatia anala – membrana anala persista. Atreziile recto-anale, megacolonul congenital – absenta
gangl. Parasmp. din peretele intestinal, fistule rectouretrale si rectovaginale – anomalii ale formarii claocei si a
septului uro-rectal
8. Dezv embriologica a glandelor anexe ale tubului digestive
Ficatul si aparatul biliar au origine endodermica si mezodermica:
Mugurele endodermic – diverticulul hepatobiliar va forma: celulele parenchimatoase hepatice, mucoasa canalului
hepatic si al veziculei biliare, aparatul biliar intrahepatic. Mezenchimul septului trasnv va forma: tesutul conjunctiv al
ficatului(seroasa peritoneala, capsula Glisson), tes. Conj. Si musc canalului hepatic si veziculei biliare, elementele
vasculare si celule hematopoietice.. In luna a treia, ficatul ocupa aproape intreaga cavitate abdominal.
Pancreasul: Ziua 26 se formează mugurele pancreatic dorsal din mezenterul dorsal Ziua 27 30 se formează
mugurele pancreatic ventral în mezenterul ventral, caudal de vezicula biliară Ziua 32 ductul principal al mugurelui
pancreatic ventral se conectează la capătul proximal al ductului biliar comun Săpt 5 deschiderea orificiului ductului
biliar comun și a mugurelui pancreatic ventral ocolește posterior duodenul și se orientează spre mezenterul dorsal
Când duodenul se rotește spre dreapta mugurele pancreatic ventral se deplasează dorsal și se plasează imediat
inferior și posterior de mugurele dorsal Începutul săpt 6 mugurii pancreatici sunt situați adiacent în planul
mezenterului dorsal Sfârșitul săpt 6 cei doi muguri pancreatici fuzionează și formează pancreasul definitiv
Mugurele ventral formează procesul uncinat, porțiunea inferioară a capului pancreasului Mugurele dorsal formează
capul pancreasului, corpul și coada pancreasului Ductul pancreatic principal se formează din segmentul distal al
ductului pancreatic dorsal și din întreg ductul pancreatic ventral Luna a 3 a din parenchimul pancreatic se dezvoltă
insulele Langerhans Luna a 5 a apare secreția de insulin
9. Dezvoltarea embriologică a rinichilor și malformații renale
Din mezoblastul intermediar se formează succesiv, într-o secvenţă craniocaudală, trei structuri nefrice embrionare:
pronefros, mezonefros, metanefros. Pronefrosul are o structura tranzitorie care ia nastere din mezoblastul
intermediar corespunzator peimelor 5-7 segmente cervicale. Mezonefrosul incepe sa se formeze din mezodermul
intermediar corespunzator segmentelor toracic si lo,bar superior, inainte ca pronefrosul sa degenereze complet( sfarsit
sapt 4 si sapt 5). Metanefrosul este la originea rinichiului definitiv, responsabil de producerea urinii, atât la făt cât şi la
adult. El se formează la începutul săptămânii a 5-a din (somitele 29-35), care constituie blastemul metanefrogen, din două
componente: segmentul mezodermului intermediar corespunzător eminenţei caudale numit mezoderm metanefric sau
blastem metanfrogen şi mugurele ureteral. Metanefrosurile se dezvoltă anterior sacrumului, înaintea edificării pelvisului
primitiv. Metanefrosul este vascularizat de ramuri sacrate ale aortei dorsale. Odată cu “ascensionarea” din poziţia pelvină
în cea lombară, el primeşte ramuri de la niveluri tot mai înalte ale aortei, până la cea definitivă, artera renală (L2)
• Malformatii: Rinichiul ectopic reprezintă o anomalie de migrare. În mod normal, în ascensiunea sa relativă, rinichiul
ajunge din poziţia sacrală, initială, în poziţie toraco-lombară, prin creşterea în lungime a extremităţii caudale a
trunchiului. Rinichiul în potcoavă apare ca o semilună cu concavitatea în sus, rezultând din unirea polilor inferiori,
 apropiaţi probabil în cursul trecerii lor printre arterele ombilicale; ureterele se dispun pe faţa ventrală. Anomalia se
prezintă ca un defect de migrare. Când cei doi rinichi se unesc prin ambii poli formează o masă renală de formă
inelara – „rinichiul în inel". Rinichiul hipoplazic(rinichi cu volum mai mic, 3-6 lobi in loc de 8-14), agenezia renala – la
femei este insotita de lipsa de dezvoltare a cailor genitale feminine, nu este compatibila cu viata
10. Dezv embriologica a cailor urinare si malformatii excretorii
• Vezica urinară se dezvoltă din cloacă (dilataţie a segmentului caudal al intestinului posterior). Cloaca este divizată de
septul urorectal într-o parte dorsală, rectul primitiv şi o parte ventrală, sinusul urogenital primitiv. Acesta este
prezintă trei segmente: o dilataţie cranială, canalul vezico-uretral, o parte mijlocie îngustată, uretrală şi o dilataţie
caudală, sinusul urogenital definitiv. Din canalul vezico-uretral se formează vezica urinară şi o parte din uretră. Din
porţiunea uretrală se formează, la bărbat, uretra membranoasă şi uretra prostatică, iar la femeie, uretra
membranoasă. Din sinusul urogenital definitiv se formează, la bărbat, uretra peniană, iar la femeie, vestibulul
vaginului. Malformatii: Hipoplazia vezicală, extrem de rară şi ea; se asociază cu una sau mai multe anomalii
incompatibile cu viaţa, Agenezia vezicală este extrem de rară şi asociată cu alte anomalii grave. Poate proveni din
nedezvoltarea sinusului urogenital şi atunci ureterele se deschid direct într-o porţiune dilatată a uretrei; moartea
survine prin infecţie urinară, vezica urinara dubla, un motiv ar fi tendinta de duplicare a cloacei, atrezia uretrei,
tulbura circulatia ombilicala, este o dilatare a vezicii.
11. Dezvoltarea embriologica a gonadei masculine/feminine
Doua faze, gonada indiferenta si dupa aceasta, sexualizarea gonadei.
Gonada indiferenta – 1. Formarea gonocitelor primordial – sapt 3 in splanhnopleura extraembrionara, 10-50 ceulele
germinative primordial. 2. Migrarea gonocitelor primordial, timp de 4 saptamani catre mezonefros. 3. Formarea
crestei genital(gonadale), se formeaza pe fata medial a mezonefrosului, sub actiunea inductoare a celulelor
mezofrenice. Gonocitele se multiplica ajungang la aprox 5000 pt fiecare gonada inainte de sexualizare Sexualizarea
gonadei reprezinta un proces complex care implica multe gene(gonosomale si autosomale). Gena TDF imprima
dezvoltarea gonadei indiferente iar absenta acestei gene, gonada indiferenta evolueaza spre ovar.
12. Dezv organelor genital externe
• model, din mezodermul şi ectodermul eminenţei caudale
• evoluţia începe după edificarea peretelui abdominal subombilical şi închiderea ombilicului
• se caracterizează prin:
➢ formarea unor structuri cu origine mezodermică
pubis
ramuri ischiopubiene
toate elementele perineului anterior
➢ formarea unor structuri cu origine ectodermică
13. Dezv gonoforiilor – testicul, ovar
Testicul
• evoluţia testicolului primitiv este medulară
• cordoanele sexuale primitive conţinând gonocitele (prespermatogonii) proliferează şi pătrund adânc în profunzimea
mezenchimului crestei genitale
• maturarea spermatogoniilor începe la 10-12 ani
• prin proliferare secundară se formează cordoane sexuale secundare (testiculare, medulare) în care celulele
perigonocitare se anastomozează plexiform şi formează o masă sinciţială Sertoli
Ovar
în absenţa cromosomului Y cordoanele sexuale primordiale se disociază în aglomerări celulare neregulate situate în
medulară care degenerează
• din mezoteliul crestei genitale se formează cordoane sexuale secundare corticale care înglobează celulele
germinative primordiale şi formează foliculii primordiali
• celulele germinative primordiale devin ovogonii
• celulele epiteliale (provenite din epiteliul de suprafaţă) care le înconjoară formează celulele foliculare
14. Malformatiile aparatului genital
Malformatiile vulvei:
Aplazia sau absenta vulvei
Hemiagenezia vulvara
Hipoplazia vulvei( oprirea in dezvoltare a vulvei, se intalneste la bolnave cu infantilism somatic si psihic si cu alte
malformatii
Absenta congenitala a perineului
Deschiderea ureterelor in vulva
Malformatiile vaginului
absenta sau atrofierea vaginului: obliterarea vaginului printr-un diafragm transversal care, de cele mai multe ori se
reduce la o simpla brida- prezenta unui sept sagital, mai mult sau mai putin complet care imparte vaginul in 2 cavitati.
Daca septul despartitor nu e complet vaginul se numeste subseptat, daca este complet se poate asocia cu un uter
dublu
hipoplazia vaginala( vagin scurt, stramt)
Malformatiile uterului
absenta uterului este exceptionala si nu se constata decat in cazul absentei concomintente si a aparatului urinar
uter didelf: cele doua canale Muller raman neunite pe toata intinderea si in consecinta uterul este dublul
uter pseudodidelf: corpurile uterine sunt separate, colurile fiind insa unite
uter bicorn sau unicorn: este o malformatie frecventa care consta in dezvoltarea mai accentuata a ambelor sau a unui
singur corn uterin
hipoplazia uterina care se poate explica printr-o lipsa de dezvoltare. Hemiuterul este jumatatea unui uter dublu care
se dezvolta in lipsa celeilalte jumatati
Malformatiile trompelor
absenta lor( exceptionala)
hipoplazia( trompele sunt subtiri si sinuoase)
atrezia (trompe rudimentare, obstruate)
Malformatiile ovarelor:
agenezia si disgenezi ovariana cu prezenta gonadelor a tesutului stromei si absenta completa sau aproape completa
a elementelor epiteliale si germinale, se observa in sindromul de disgenezie gonadica
grade minore de hipoplazie, asociate cu un tract mullerian normal dezvoltat, se manifesta prin tulburari menstruale
diverse
Hermafroditismul
Este o malformatie foarte rara caracterizata prin prezenta la o singura persoana a organelor genitale ale ambelor
sexe. Hermafroditul adevarat este purtator intr-o parte a unui ovar si in partea opusa a unui testicol sau a unui
amestec al acestor tesuturi glandulare.