Eu nu strives corola de lumini a lumii

-Tema si viziunea despre lume-

de Lucian Blaga

Termenul de expresionism provine din limba franceză și reprezintă o mișcare de factură modernist
manifestată în artă și în literatura germanică între 1911-1925. Crezul artistic al acesteui curent este
intensitatea expresiei. În literatură expresionismul este considerat o revoltă împotriva realismului
sau a naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor
evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică.

Poezia „Eu nu strivesc corola de lumini a lumii” de Lucian Blaga deschide volumul de debut al
poetului „Poemele luminii”(1919) fiind o artă poetică modernă în care autorul își exprimă propriile
convingeri despre arta literară și aspectele existențiale ale acesteia despre rolul scriitorului și restul
creației sale. Textul e o meditație lirică asupra cunoașterii marilor taine ale universului și ilustrează
conceptele filozofice ce definesc creația blagiană: cunoaștere luciferică, cunoaștere paradisiacă.

Poetul optează pentru cunoașterea luciferică, el fiind un purtător de lumină care prin puterea
iubirii, da și prin creație are acces la „Marele Anonim”.De asemenea, instituie un cult al misterului
încercând explicarea lumii și limitarea cunoașterii umane prin cenzura impusă de acestea.

Titlul poeziei e un enunț ce exprimă atitudinea polemică, dar și nevoia autodefinirii în raport cu
ceilalți specifică unui volum de debut. Negația și verbul din gama dură susțin o atitudine tranșată și
entuziastă. Enunțul conține o relație revelatorie „corola de lumini a lumii” semnalând existența în
orizonul misterului precum și cunoașterea luciferică.

Poezia se constituie în jurul opoziției între două feluri de a se raporta ca mister revelarea și
potențarea lui(cunoașterea luciferică) și încercarea de a-l explica(cunoasterea paradisiacă). Tema
literară a textului este reprezentată de condiția luciferică a poetului.

Textul mizează pe versul liber și ingambament, trăiri intense fiind în concepție modernistă mai
importantă decât versificația.

Se evidențiază 3 secvențe cu o preocupare evidentă între incipit și final mizând pe suia metaforică
„flori”, „ochi”, „buze”, „morminte”.

Prima secvență debutează prin reluarea în primul vers a titlului poeziei. Se observă semnalarea
importanței unei atitudini individuale așa cum reiese pron. pers. de pers I („eu”), dar și adj. posesiv
(„mea”). Verbe aflate la formă negativă(„nu strivesc”, „nu ucid”) insinuează efectele devastatoare
ale unui altfel de rapoarte la tainele lumii. Seria metaforică „în flori”, „în buze ori morminte” reluate
și în final sugerează pe lângă temele poetice modalități ale cunoașterii, dar și cenzura transcedută
impusă cunoașterii umane.

Sec II evidențiază prin metafora plascticizante(„lumina mea”, „lumina altora”)raportul antinomic

între eul liric aut al cunoașterii luciferice și ceilalți exponenți ai cunoașterii prodișace încercând cu
mintea să reducă mistrul. Atitudinea eului liric este de protejare și potețare a misterului fiind definită
printr-o coporție dezvoltată conturând cadrul în care se revelează ”corola de minuni” mistuisă și
instantă de mister.

Cea de-a III sec reia crezul poetic instrituindu-se într-o motivare a acestuia prin iubire: „căci eu
iubesc”, „și flori și ochi și buze și morminte”

La niv fonetic se obs apariția pt poezia modernă, pauzele neculate de cenzură, verusl liber și
eufonia.

La niv lexicosemantic se obs utilizarea term. din câmpul semantic al misterului: „tainele
neînțelese”, „intunecata zare” esențială este opoziția „intuneric-lumina”.

Consider că „Eu nu strivesc corola de luminii a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică
modernistă ce îndeplinește trăsăturile definitorii ale unui astfel de text.