1

UTILIZAREA APLICAŢIILOR SOFTWARE ÎN

MANAGEMENTUL INFORMATIZAT AL PROIECTELOR

Concepte generale:

- noţiunea de proiect
- obiectivele proiectului
- fazele unui proiect
- managerul de proiect, echipa de proiect (roluri)
- planul unui proiect, elemente de evaluare
- structura pe activităţi (WBS),
- grafic de activităţi, traiectorie critică

Managementul proiectelor implică: planificarea,organizarea,conducerea,

coordonarea şi controlul activităţilor şi resurselor necesare pentru îndeplinirea
unui obiectiv definit, în limitele unui anumit timp şi buget.

Aceste lucruri se efectuează cu ajutorul unor tehnici de management şi al

unei echipe de management, conduse de un manager de proiect (PM) al
organizaţiei care pune în aplicare proiectul. PM este persoana care îşi
asumă responsabilitatea globală pentru coordonarea unui proiect, astfel
încât să se obţină rezultatele aşteptate, în limitele unui anumit buget şi
timp.
Principalele atribuţiiale unui manager sunt următoarele:
 să planifice;
 să organizeze;
 să coordoneze;
 să controleze;
 să conducă.
Un proiect constă într-o înşiruire de activităţi cu un început şi sfârşit
stabilite, activitati ce sunt limitate de timp, resurse şi buget, în scopul
obţinerii unui obiectiv definit. Obiectivul urmărit îl reprezintă crearea unui
valori noi (produs, serviciu,etc.)

Obiectiv - un rezultat asteptat în efortul de atingere a scopului proiectului

şi, implicit, a rezolvării problemei.

Scop – rezultatul favorabil ce se aşteaptă de la un proiect

Managementului proiectelor ia în considerare 4 elemente de bază

ale unui proiect:
2

Timpul

Bugetul (resurse) – oameni, tehnologii, bani

Calitatea (o anumită tehnologie, anumite caracteristici ale unui
produs sau serviciu)

Aşteptările participanţilor (finanţatori, membrii echipei de proiect,
managerul de proiect, beneficiarii etc.)
Etapele unui proiect:

 Iniţierea proiectului
 Planificarea proiectelor
 Monitorizarea proiectului
 Evaluarea proiectului

Inițierea presupune: justificarea economică, stabilirea obiectivelor,

oportunitatea proiectului, identificarea riscurilor și a constrângerilor care
pot cauza probleme proiectului.


Planificarea presupune: organigrama proiectului, structura echipei de

proiect, planul de proiect, structura activităţilor (WBS), alocarea resurselor
(efort/durată, cost, dependinţe).
Reprezintă faza cea mai importantă a unui proiect. Succesul unui proiect
depinde de o bună planificare, o bună execuţie şi un control oportun.
În managementul proiectelor, planificarea înseamnă cei „8P”:

Proiect – De ce facem? 

Paradigmă (viziune firmei )/Politici (au în vedere stabilirea
scopurilor )/Proceduri (modalităţile de acţiune prin care vor fi
realizate obiectivele propuse)– CUM facem? 

Personal – CINE face? 

Program – CÂND facem? 

Performanţe – CE facem? 

Preţ – CÂT face? 


În această fază are loc împărţirea proiectului în diverse activităţi, din

urm. motive:
*Proiectul apare ca o înşiruire logică de activităţi care ajută la
determinarea graficului optim de timp
*Activităţile vor putea fi uşor de controlat şi evaluat
*Se determină mai uşor necesarul de personal şi calificările acestuia
3

Succesiunea lucrărilor în cadrul unui proiect:

proiectul general;
subproiectele sau “pietrele de hotar”;
activităţile majore;
activităţile mai puţin importante;
elementele activităţilor.

Modul standard de organizarea sarcinilor se numeşte Structura Împărţirii

Proiectului pe Subproiecte şi Activităţi (SIPSA).SIPSA este un fel de
hartă a proiectului

Descompunerea proiectului în subproiecte și activități

 4

Diagrama de tip
reţea/graf reprezintă o
metodă reuşită de a
organiza şi aşeza
secvenţial activităţile
unui proiect.
Aceste diagrame poartă
numele de diagrame
PERT, după numele
metodei folosite.

Proiectele utilizează o serie de concepte: activităţi, jaloane , drum critic,

diagramele PERT şi Gantt, elemente care sunt folosite în reprezentarea
planului de derulare/desfăşurare a unui proiect.
Activităţile reprezintă mijloace prin care se atinge un obiectiv. Au o anumită
durată de desfăşurare
Jaloanele arată elementele obţinute sau produsele finite realizate pe parcursul
proiectului.
Structura descompunerii activităţilor (Work Breakdone Structure = WBS)
conţine prezentarea scopului proiectului, a jaloanelor principale, a activităţilor
şi subactivităţilor.
5

Drumul critic reprezintă drumul cel mai lung (ca durată) din proiect şi
orice întârziere care apare pe acest traseu, va conduce la întârzierea
proiectului. El este determinat de o serie de activităţi critice (care trebuie
terminate conform programării, astfel încât proiectul să se termine
conform datei stabilite iniţial).

Diagramele Gantt, cunoscute şi sub denumirea de diagrame bară, se

folosesc în special pentru proiecte mici, concomitent cu diagramele
reţelelor, cu structura descompunerii activităţilor. Ele reprezintă reţele în
care activităţile sunt transpuse calendaristic pe o axă orizontală a timpului.
Unei activităţi i se va asocia o bară de lungime direct proporţională cu
durata estimată.

Monitorizarea proiectului presupune: cereri de schimbare cu justificare

şi aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii).

Evaluarea proiectului se referă la: calitatea proiectelor, raportul de

sfârşit de proiect.

Proiectele mai complexe pot fi organizate cu ajutorul unor programe

speciale de calculator, cum ar fi:

Microsoft Project; 
6


Primavera Project Planner; 


ACE Project; 


Active Project, Project Management, LeadingProject; 


PlanWise Project Management, TargetProcess; 


Vertabase etc. 

Componentele proiectului:

-Organizaţia de proiect, planurile, mijloacele de control, etapele

-Managementul riscului, controlul schimbării, managementul configuraţiei, calitatea.

COMPONENTELE PROIECTULUI

Managementul riscului
Riscul - posibilitatea de apariţie a unui eveniment ce prejudiciază
realizarea obiectivelor tehnice, de cost sau de termene de realizare a
proiectului.
Sunt patru categorii de risc care trebuie luate în considerare înainte de
lansarea proiectului:
- riscul de concurenţă (bariere de intrare, concurenţa, etc.)
- riscul de piaţă (conjunctura comercială, obiceiuri)
- riscuri comerciale (fabricaţia produsului, la termen, raportul cost /
calitate)
- riscuri tehnologice (norme, competenţe)
În cea de a doua fază (pregatirea proiectului) se pot nominaliza
următoarele riscuri:
- slăbiciuni şi ezitări constatate în prima versiune de proiect; acestea sunt
agravate de o documentaţie tehnică incompletă şi mai puţin competentă.
- subestimarea complexităţii metodelor şi a procedeelor de concepţie
(programe, microcontrolere de automatizare) şi deci acordarea unui timp
prea scurt pentru învăţarea şi stăpânirea tehnicilor de lucru.
- dificultăţi în definirea şi planificarea etapelor prevăzute în program.
- greşită apreciere asupra disponibilităţii şi performanţelor resurselor
utilizate; în general există tendinţa de supraestimare a performanţelor şi de
subdimensionare a costurilor şi de a fi prea optimişti cu privire la termene.
- dacă luăm în considerare şi subcontractarea anumitor faze către firme
specializate dimensionarea performanţelor resurselor reprezintă o acţiune
deosebit de laborioasă şi riscantă.
7

Managementul comunicării şi al informaţiei

PM trebuie să identifice şi să folosească stilul de conducere cel mai

potrivit pentru menţinerea motivată a echipei.
În calitate de lider, trebuie să comande cu autoritate şi sa-şi asume
responsabilitatea pentru coordonarea proiectului.
În calitate de manager trebuie să urmăreascăşi să controleze proiectul
până la terminare.

Există multe materiale cu sfaturi despre ce trebuie să facă o persoană pentru a

deveni un bun lider, cele mai simple dintre acestea fiind următoarele:
 să aibă răbdare să asculte oamenii;
 să pună multe întrebări;
 să observe ceea ce se întâmplă şi să ia notiţe, chiar să ţină un jurnal al
proiectului;
 să fie disponibil când oamenii au nevoie de el;
 să ia decizii când este necesar;
 să delege sarcinile care trebuie delegate.
8

Există trei tipuri de comunicare absolut necesare într-un proiect

ondus/coordonat/controlat în mod eficient:
comunicarea verticală în sus şi în jos, bazată pe relaţii ierarhice; comunicarea
orizontală/laterală dintre angajaţii de pe acelaşi nivel ierarhic;
comunicarea diagonală/mixtă, care include totodată şi comunicarea cu terţe părţi, cum
ar fi contractorii, furnizorii sau consultanţii.
Instrumente software utilizate pentru crearea de :

- grafice

- schiţe

- şabloane de prezentare

- diagrame