Moromeții

Mihail Sadoveanu

Încadrarea în  Primul volum apare în 1955 iar cel de al doilea în 1967

periodă/curent  Aparține neorealismului modern
 Nicolae Manolescu afirmă că are un nou tip de obiectivitate „mult mai
modernă”
 Încadrarea justificată de: teme, viziune ,categoriile de personaje ,tehnici
narative ,stilul scriitorului

Diferența dintre  Moromeții I  Moromeții II

volume  Protagonist: Ilie Moromete(figura
autoritară a tatălui)
 Narațiune frescă- un tablou
complet al realități rurale cu trei
ani înainte de izbucnirea celui de-
Al Doilea Război Mondial ,
secvențe reprezentative pentru
viața țăranilor
 Protagonist: Niculae Moromete
(vocea reprezentativă a noii ordini
sociale)
 Bildungsroman- urmărește evoluția,
organizat pe principiul cronologiei
evenimentelor

 Unitatea dată de titlu-incluziunea protagoniștilor, temele comune

Aspecte tematice  Principalele trei teme ale romanului sunt timpul, familia și condiția umană
 Condiția umană
o În relație cu teme secundare precum : autoritatea, opoziția dintre
mentalități, relația tată-fiu, aspectele politice și sociale caracteristice
vremii (Prin raportare la Ilie)
o În relație cu teme secundare precum : traseul inițiatic, evoluția ,
atitudinea țăranilor față de noua ordine socială, declinul autorității tatălui,
reconcilierea (Prin raportare la Nicolae Moromete)
 Familia –traversează cele două volume ; scoate în evidență conflicte sau
relații tensionate, atât în interiorul familiei Moromete, cât și în familia Bălosu
sau în familia Pisică
 Problematica timpului este ramificată prin dezvoltarea unui aspect care
evidențiază, pe de-o parte, relația dintre timpul individual și timpul colectiv,
iar pe de altă parte, imposibilitatea ființei umane de a rezista transformărilor
impuse de evenimentele istorice

Titlul  Formă de plural incluziv

 Anticipează o temă fundamentală a romanului: familia ; sugestie și asupra
modului în care va fi organizat materialul narativ prin cronologia unor
 evenimente importante din viața familiei și prin conturarea unui tablou
complex al acesteia cu ajutorul secvențelor reprezentative
 Forma de plural indică protagoniștii diferiți ai celor două volume primul
volum fiind numit „romanul tatălui” iar cel de al doilea „cartea fiului”

Structural- relația  Ilustrează viziunea originală a scriitorului asupra raportului dintre om și timp
incipit final  Stabilită în manieră realistă prin simetria dată de: sugestii tematice, relația
cauză-efect care se stabilește între cele două părți ale narațiunii
 Incipit: temele mari(familia,timpul, rel. sociale ) stabilitatea relației dintre
individ și istorie: „În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-Al Doilea
Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața
se scurgea aici fără conflicte mari”
 Finalul : ruptura dintre timpul individual și cel colectiv , retragerea lui
Moromete de la întâlnirile din poiana lui Iocan
 Tăcerea lui Ilie Moromete -semn al unei drame individuale, generate de
incapacitatea ființei umane de a rezista transformărilor istorice: „Moromete
nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă”.
 Ultimele două propoziții ale primului volum reiau timpul și istoria, efectul
acestora asupra condiției individului: „Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-Al
Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare”

Structural-  Frescă  Bildungsroman

organizarea  alcătuită din mai multe secvențe narative-  Organizat cronologic
diferită a micronarațiuni  Planul narativ
volumelor  relatează evenimente din viața satului, cu scopul principal urmărește
de a oferi o imagine complexă a acestuia: cina, evoluția lui Niculae
tăierea salcâmului, încercările agentului de a Moromete
recupera taxele, întâlnirile din poiana lui Iocan,  Cinci mari secvențe
dialogurile și conflictul latent dintre Ilie narative
Moromete și Tudor Bălosu, jocul călușului,  Plan secundar: se
pregătirea pentru „premilitară” conturează conflictul
 Trei mari părți dintre tată și fiu, iar
 Prima -cea mai mare parte a acestuia- împăcarea acestora se
evenimentele desfășurate de sâmbătă seara va produce în mod
(secvența cinei) până duminică seara (călușarii) simbolic, în visul lui
 A doua parte -întâmplările petrecute de la Niculae, după
seceriș până la finalulanului școlar moartea tatălui său
 Atreia parte-perioada verii-toamna,fuga celor
trei

Caracterizare-Ilie  Tipologie singulară, unică în literatura română, aceea a țăranului filosof

Moromete  Social-cosntruit din perspective diferite
 o În familie: tatăl autoritar, inflexibil, a cărui lipsă de afecțiune generează
nu numai rezerva copiilor săi, ci și teama de a-l înfrunta
o În adunările din poiana lui Iocan: se impune prin capacitatea de a analiza
profund evenimentele, reprezentând o voce autoritară care, prin spirit
ironic
o În raport cu autoritățile:intrasigent, reușește să amâne, în repetate
rânduri, plata impozitelor
 Moral: echilibrul moral și de familie, dreptatea, adevărul și propria
independență; relevante replicile din vol.II „Domnule, eu totdeauna am dus o
viață independentă!”
 Psihologic: tăria de caracter, recurge la nepăsare, retragerea din fața lumii,
respectiv la ironie sau lasarcasm, pentru a ieși din situațiile limită
 Modalitățile de caracterizare complexe, predominantă este caracterizarea
indirectă,care evidențiază trăsăturile personajului prin gesturi, atitudini sau
reacții în situații semnificative

Secvențe  SECVENȚA I
relevante pentru
tema familiei, cât  Cina de sâmbătă seara, după întoarcerea de la câmp
și pentru  Scenă convenție cu rolul de a prezenta personajelor ,statutul lor,relațiile
tipologia stabilite
personajului  Atmosferă tensionată: ostilitatea fraților și relația lor cu Catrina Schimburile
central al de replici evidențiază aproape toate deschiderile tematice ale
primului volum romanului:condiția inferioară a femeii, statutul tatălui autoritar, dezbinarea
din rândul familiei, statutul defavorizat al lui Niculae, atitudinea față de
muncă, relația cu școala, detașarea de familie acelor trei frați mai mari
 Finalul conține un moment de lirism-cântecul lui Birica-interpretat într-o
cheie sensibilă , sugerează tema iubirii-relația Polina-Birică
 Caracterologic: indică majoritatea trăsăturilor care constituie tipologia
acestuia
 Așezarea „parcă deasupra tuturor”-ipostaza de autoritate absolută în familie;
 Ironia și umorul: „Ne-apucăm să studiem”, „Te găsi brânza!”
 Atitudinea față de ceilalți-singularitatea,detașarea
 Singurul moment de afectivitate- manifestă înțelegere față de supărarea lui
Niculae și încearcă să îl împace
 Caracterizarea indirectă ,utilizarea tehnicii comportamentiste, tipologia
personajului este fixată cu ajutorul reacțiilor și al atitudinilor acestuia.

 SECVENȚA II

 Tăierea salcâmului- zorii zilei de duminică

  Tehnici narative:pauza descriptivă, analepsa, polifonia și alternanța de
planuri
 Anticipează declinul autorității lui Ilie Moromete și destrămarea familiei
 Critica literară apreciază că salcâmul este „dublul vegetal al lui Ilie
Moromete”, iar pentru lumea rurală înfățișată în text, el este un axis mundi,
întrucât leagă dimensiunile temporale și asigură continuitatea în timp a
generațiilor
 Simbolistică pronunțată de: bocetele care răzbat din cimitir, cântatul
cocoșilor, ivirea soarelui- într-o descriere panoramică
 Polifonia narativă este reliefată de angrenarea mai multor voci cu
perspective diferite asupra tăierii salcâmului: îngrijorarea mamei ,
nedumerirea copiilor, revolta sătenilor și fiind accentuate de repetiția
cauzalului „De ce?”
 Răspunsul lui Moromete subliniază atitudinea sa ironică și contrabalansează
tensiunea secvenței prin răspunsul sarcastic „Ca să se mire proștii”
 Caracterologic scoate în evidență, nu numai statutul acestuia de țăran aflat în
conflict cu rigorile unei ordini sociale, ci și trăsăturile de caracter
fundamentale: recursul la autoritate, spiritul ironic, capacitatea de a anticipa
printr-o analiză profundă, dificultățilenimpuse de timpul în care trăiește

Concluzie  Așadar romanul Baltagul ilustrează prin tematică și prin viziune tendința
complementară a modernismului interbelic, tradiționalismul se impune prin
intermediul personajului feminin și al evenimentelor o perspectivă solidă asupra
credințelor, obiceiurilor din lumea arhaică a comunității de oieri reprezentând o
modalitate artistică extrem de elocventă de interpretare a concepțiilor specifice
acestei lumi.