Ion

Ion-Roman

Încadrarea în  apare în anul 1920

periodă/curent  este un roman obiectiv, realist, de inspirație rurală, modern
 încadrat de Nicolae Manolescu în categoria romanului doric - raportul de
mimetism stabilit cu realitatea
 Realist: teme, viziune despre lume, cronotop, dar și categoriilor de
personaje conturate de autor conform principiilor realiste ale veridicității
și verosimilității.

Aspecte tematice  Tema integratoare a romanului este de factură socială – îcercarea omului
de a-și depăși condiția socială
 În relație cu teme precum : familia, relațiile sociale, iubirea, gelozia,
răzbunarea, moartea, relațiile etnice, statutul intelectualității rurale
 Viziunea artistică : specifică realismului - întrucât narațiunea
reconstruiește fragmente de viață autentică ce constituie puncte de
plecare ale ficțiunii: gestul unui țăran de a săruta pământul, drama
Rodovicăi, relațiile etnice și sociale din Transilvania de la începutul
secolului trecut.

Titlul  Element de compozișie cu rol de caracterizare indirectă a personajului

eponim
 Reprezintă cel mai utilizat prenume din onomastica românească-
generalitatea , specificitatea
 Face referire la mediul din care provine personajul - factor social
important pentru tipologia acestuia
 Titlul devine reprezentativ pentru condiția țăranului român, raportat la o
problematică specifică mediului rural: relația sa cu pământul

Structural-  Utilizarea tehnici de construcție împrumutată de la Lev Tolstoi –tehnica

simteria rotundului sau a construcției ciclice
început /final  Constă în implicarea acelorași elemente ,pentru a demonstra teza
realistă potrivit căreia narațiunea trebuie să fie logică avănd un început
și final bine delimitate

 Simetrie asigurată de :drum ,descrierea satului Pripas , Hristosul de

tinichea și hora de duminică
 Drumul (convenție narativă) -introduce cititorul în lumea ficțională , cu
rol simbolic de destin ; în incipit „ șerpuiește vesel” în final „se târăște ca
 o panglică cenușie ”
 Satul – în incipit într-o stare de latență (lume amorțită de căldura după-
amiezii) cu intenția punerii în contrast cu agitația horei.
 Hristosul de tinichea – plasat adesea la intrarea în sate – reprezsintă
protecția divină ; prevestește un dezastru „scârțâie jalnic în bătaia
vântului ” ; în final este „mângâiat de ultimele raze blânde ale soarelui de
toamnă” sugerând refacerea echilibrului moral
 Hora – cel mai important loc de socializare din mediul rural; în incipit are
rol de scenă convenție prezentând toate elementele importante
conflictului ; în final este o expresie a bucuriei , reintrarea în rutina și
revenirea la tradiție

Structural-  Anticipată de titlurile celor două părți: „Glasul pământului” și „Glasul

Construcția iubirii”
bidimensională  „Glasul pământului”- șase capitol „Glasul iubirii”- șapte capitole
 personajului i se atribuie două coordonate fundamentale: una socială,
cealaltă afectivă
 În prima parte a romanului, urmărite demersurile personajului principal
de a-și depăși condiția socială prin căsătoria cu Ana pe care nu o găsește
deloc atractivă –Ion are o condiție modestă („Zvârcolirea” amplă
analepsă în care se reconstituie biografia personajului și în care este
subliniat atașamentul față de pământ)
 Se încheie prin cap. „Nunta” : o secvență semnificativă pentru relația
dintre Ion și Ana, Ion îi declară Floricăi cu patimă: „Numai tu mi-ești dragă
în lume” sub privirile Anei care exclamă: „Norocul meu! Norocul meu…”
 În a doua parte a romanului, atenția este plasată pe împlinirea pe plan
afectiv, acordându-i atenție Floricăi, vizitând-o adesea , în ciuda faptului
că aceasta se căsătorește cu George
 Moartea Anei și a copilului îi dau personajului principal senzația de
eliberare, astfel acesta este din ce în ce mai preocupat de relația cu
Florica
 Crima din gelozie comisă de George , înfăptuită ironic cu o sapa,element
al muncii pământului

Caracterizare  este personajul eponim al romanului, „expresia instinctului de stăpânire a

pământului”-Eugen Lovinescu
 tipologia realistă a individului care dorește să obțină validarea statutului
social prin intermediul averii
 construit în manieră tipică realismului-raportare la dimensiunea socială și
la conflictele de tip social
 Social : condiție modestă, rezultat al viciilor tatălui său care irosește
averea familiei
   Moral : lipsa de scrupule și absența valorilor morale pe care Ion le ignoră,
fiind stăpânit de obsesia pământului
 Psihologic :
o Calități: ambițios, harnic, inteligent și perseverent, având un plan
pe care dorește să îl ducă la capăt cu abilitate
o Defecte : brutal, cinic, perfid, având capacitatea de a simula
afecțiunea și interesul față de Ana, în același timp fiind atras de
Florica
 Reacții preponderent instinctuale ; caract. prin mijloace complexe ,
trăsături subliniate prin reacții și atitudini semnificative

Secvențe  SECVENȚA I
relevante pentru  Capitolul al II-lea, „Zvârcolirea”
dorința de a-și  După conflictul de la horă, Ion este înfățișat într-un context care îi scoate
depăși condiția în evidență, prin caracterizare indirectă, lipsa de scrupule și intenția de a
o cuceri pe Ana pentru a dobândi pământul care să îi asigure un statul
privilegiat în lumea satului.
 Aflat la locul pe care îl deținea familia sa, Ion se întâlnește pe rând cu
Ana și cu Florica, față de care are comportamente cu totul diferite. În
prezența Anei disimulează tandrețea și apropierea față de ea, însă într-un
fragment de monolog interior exclamă: „Urâțică mai e săraca”. Își
reproșează slăbiciunea și mărturisește: „Aș fi o nătăfleață să dau cu
piciorul norocului pentru o muiere”.
 Ion este foarte tulburat de apariția Floricăi, care îi reproșează relația cu
Ana și incidentul de la horă, ceea ce îl determină pe Ion să aibă impulsul
de a-i dovedi afecțiunea sinceră.
 Secvența are rolul unui moment cheie și în evoluția subiectului, întrucât
evidențiază intriga romanului: dorința lui Ion de a obține avere prin
căsătoria cu Ana, aflată în contradicție cu pasiunea sa pentru Florica.

 SECVENȚA II
 Capitolul „Sărutarea”
 Se înfățișează gestul neobișnuit al personajului principal de a
îngenunchea și de a săruta pământul
 descrisă pe fundalul unui răsărit în care nu numai natura, ci și întreaga
lume a satului se trezesc la viață - influența tehnicilor naturaliste asupra
stilului scriitorului
 Gesturile sunt ritualice și sunt prezentate cu atenție la detaliu, insistându-
se asupra simțurilor prin anumite structuri metaforice sau prin
personificarea pământului
  Secvența este reprezentativă pentru tipologia personajului- caracterul
său instinctual și tendințele obsesive care îl domină în relația cu pământul

Concluzie  Romanul este fundamentul prozei realiste datorită : complexității

tematice,tipologiei personajelor,construcției ce relevă o imagine fidelă a
satului Transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.