Sunteți pe pagina 1din 5

PRINCIPIILE EXTRĂDĂRII ÎN PERSPECTIVA LEGII NR. 302/2004 PRIVIND COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ 1

Lector univ. dr. MIRELA GORUNESCU, Drd. TEDI FLORIN GORUNESCU

This article is an analysis of a very important institution of criminal law: the judicial cooperation in criminal matters – with special attention for the extradition, witch is in Romania under the action of Law nr. 302/2004. This law was recently suffered modification throw Law nr. 226/2006. In the article it was identified to kind of principles witch is governing the field of interest. First kind is represented by the principles generals of the judicial cooperation in criminal maters, and the second kind by the special principles of extradition. Every principles was carefully analysed

Extrădarea este o formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală între două state care constă în solicitarea predării unui infractor aflat într-un stat către statul solicitant pe al cărui teritoriu s-a comis infracţiunea, ale cărui interese au fost lezate sau al cărui cetăţean este. Extrădarea are ca finalitate evitarea sustragerii de la răspunderea penală a persoanelor care au comis o infracţiune într-un stat şi se refugiază pe teritoriul altuia. Sediul materiei se află, în primul rând în Constituţia României (art. 19), apoi în art. 9din Codul penal 1969 şi în art. 16 din Codul penal 2004. Constituţia României în art. 19 stabileşte că: „Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România. Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie”. Art. 9 din Codul penal prevede că extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii 2 . Condiţiile în care se acordă sau se solicită extrădarea prevăzute în convenţii internaţionale sau declaraţii de reciprocitate se completează cu cele prevăzute în legea specială. Tot în legislaţia internă mai activează şi Legea nr. 80/1997 prin care România a ratificat Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris în 1957 şi protocoalele adiţionale încheiate la Strassbourg în 1975 şi 1978.

Natura juridică a instituţiei reglementate de art. 16 este una mixtă care derivă din însele caracterele

sale 3 .

Aceasta este, în primul rând, o formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală, în temeiul art. 1 din Legea nr. 302/2004, legea care constituie dreptul comun în domeniul de interes. Este un act bilateral pentru că, în general, cooperarea presupune o conlucrare între două state. Alături de extrădare, ca forme ale acestei cooperări internaţionale legea mai indică limitativ şi: predarea în baza unui mandat european de arestare; transferul de proceduri în materie penală, recunoaşterea şi executarea hotărârilor; transferarea persoanelor condamnate, asistenţa judiciară în materie penală; alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală În al doilea rând, extrădarea este un act de suveranitate întrucât intervine în relaţia dintre două state, fiind o formă de manifestare a principiului suveranităţii şi, în acest fel, are un conţinut politic. În al treilea rând, extrădarea este un act juridic întrucât este solicitat şi acordat în scopul realizării represiunii, persoana extrădată fiind o persoană care a comis o infracţiune. Principiile extrădării sunt idei de bază care guvernează materia de interes. În funcţie de aria de incidenţă, aceste principii se pot diferenţia în două categorii:

1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 594/2004 şi modificată prin Legea nr. 226/2006 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534/21 iunie 2006. 2 În Legea nr. 301/2004 presupusă a deveni Noul cod penal al României, în art. 6 prevede că extrădarea poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenţie internaţională ori pe bază de reciprocitate.

3 Rodica Mihaela Stănoiu, Asistenţa juridică internaţională în materie penală, Editura Academiei, Bucureşti. 1975, pag. 86.

A. Principii cu incidenţă asupra cooperării judiciare internaţionale în materie penală în general. Se înscriu în această categorie:

a. Principiul exercitării moderate a cooperării judiciare internaţionale. Este un principiu care rezultă din art. 3 din Legea nr. 302/2004 în care stabileşte că această cooperare internaţională este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese constituţionale ale României. În acest fel, de fiecare dată când există o cerere de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, dar şi când statul român formulează prin organismele competente o astfel de cerere, vor trebui avute în vedere, în primul rând, interesele amintite.

b. Principiul preeminenţei dreptului internaţional

Principiul are şi el reglementare expresă în art. 4 din Legea nr. 302/2004 şi are în vedere faptul că legea internă se aplică doar pe baza şi pentru executarea normelor cuprinse în instrumentele juridice internaţionale cu incidenţă în materie la care România este parte şi pe care le completează numai pentru situaţiile nereglementate. Principiul produce efectul înlăturării aplicării dispoziţiilor legii interne de fiecare dată când prin convenţii internaţionale sau prin orice alte instrumente juridice internaţionale există o reglementare diferită. În plus, subsidiaritatea legii interne se menţine şi în cazul în care reglementările internaţionale sunt speciale – cum sunt statutele tribunalelor penale internaţionale.

c. Principiul reciprocităţii

Art. 5 din legea nr. 302/2004 stabileşte că atunci când nu există convenţie internaţională privind cooperarea internaţională aceasta se poate efectua în virtutea curtoaziei internaţionale, la cerere transmisă pe cale diplomatică şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a acelui stat. În astfel de cazuri dreptul comun în ceea ce priveşte verificarea îndeplinirii condiţiilor de operare a formei de asistenţă judiciară solicitată este reprezentat de Legea nr. 302/2004. Ca o excepţie, legea admite ca cererii de asistenţă să i se dea curs chiar şi în lipsa reciprocităţii dacă se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalităţii; dacă acest fapt poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială; poate contribui la clarificarea situaţiei judiciare a unui cetăţean român.

d. Principiul non bis in idem

Este un principiu general cu aplicabilitate şi în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală. În baza lui cooperarea nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfăşurat deja un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă: printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal sau dacă pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii, în totalitatea ei sau asupra părţii neexecutate. În situaţie de exceptare de la acest principiu, cooperarea poate fi solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul dintre motivele care justifică promovarea unei căi extraordinare de atac în conformitate cu Codul de procedură penală al României. În temeiul alin. 3 al art. 10, introdus prin Legea nr. 226/2006, dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte conţine dispoziţii mai favorabile sub aspectul principiului non bis în idem.

e. Principiul confidenţialităţii

Are reglementarea legală în art. 12 din Legea nr. 302/2004, iar în baza sa statul român are obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant, confidenţialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi respectată, statul român va anunţa statul solicitant care va decide în ce mod se va proceda.

B. Principii specifice extrădării

Principiile specifice extrădării sunt cele care caracterizează strict această formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală şi care au devenit condiţii ale extrădării. Se numără între acestea:

a) Principiul neextrădării unor categorii de persoane Principiul reiese din art. 23, iar categoriile enumerate sunt:

1.

cetăţenii români;

2. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;

3. persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele

stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;

4. persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în fata unei

autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.

În cazul cetăţenilor români, chiar art. 23 din Legea nr. 302/2004 admite şi excepţia de la regula enunţată, preluând prevederea constituţională introdusă în art. 19 alin. 2, şi face trimitere la art. 24 din legea specială. Potrivit art. 24 cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;

c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al

Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene. În cazul de la literele a) şi c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România. Cetăţenii romani pot fi, de asemenea, extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. Mai mult decât atât, în baza art. 76 alin. 2 din Legea nr. 302, începând cu data la care România va fi membră a Uniunii Europene, extrădarea cetăţenilor proprii sau a celor străini către celelalte state membre ale acesteia nu va mai funcţiona, fiind înlocuită cu „Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în baza unui mandat european de arestare şi de predare”. Instituţia este reglementată în prezent de Titlul III din Legea nr. 302/2004 ca legislaţie virtuală, ea urmând să intre în vigoare chiar la data aderării României la Uniunea Europeană.

b. Principiul respectării drepturilor omului în materie de extrădare

Principiul reiese din prevederile art. 24 1 şi 24 2 din Legea 302/2004 4 . Primul dintre cele două texte stabileşte în mod imperativ că extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România;

b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social;

c) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b);

d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

e) se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice;

f) se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun.

În acelaşi timp, pentru a nu crea în mod artificial unele cazuri de impunitate, se precizează că nu sunt considerate infracţiuni de natură politică următoarele:

a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale;

b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;

c) infracţiunile prevăzute la art. 50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime, la art. 129 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război şi la art. 147 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor

4 În urma modificării operate prin Legea nr. 226/2006.

civile în timp de război;

d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispoziţiile din convenţiile de la Geneva prevăzute la lit. c);

e) infracţiunile prevăzute la art. 1 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strassbourg la 27 ianuarie 1997, şi în alte instrumente internaţionale pertinente;

f) infracţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;

g) orice alta infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele, convenţiile sau acordurile internaţionale la care România este parte.

Dispoziţiile anterioare se completează cu cele ale art. art. 24 2 din Legea nr. 302/2004 care, într-o normă permisivă menţionează: cooperarea judiciară poate fi refuzată atunci când, fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România. De asemenea, extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispoziţiilor înţelegerii internaţionale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infracţiuni de aceeaşi natură. În acelaşi timp, se precizează că extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legea română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislaţia statului solicitant. În caz de refuz al extrădării, prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se aplică în mod corespunzător, statul român fiind obligat la transferul de proceduri în materie penală.

c. Principiul dublei incriminări a faptei în considerarea căreia se solicită extrădarea

Principiul impune ca fapta săvârşită să fie considerată infracţiune atât în legislaţia statului solicitant, cât şi în cea a statului solicitat să efectueze extrădarea (art. 26). Regula cunoaşte şi o excepţie, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea 302/2004 extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea româna, dacă pentru aceasta fapta este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie internaţională la care România este parte. Condiţia va fi îndeplinită şi dacă există diferenţe între calificarea juridică şi denumirea aceleiaşi fapte în cele două legislaţii, dacă în convenţie internaţională sau prin declaraţie de reciprocitate nu se stabileşte altceva.

d. Principiul acordării extrădării numai pentru fapte de o anumită gravitate

Date fiind implicaţiile deosebite ale extrădării şi eforturile deosebite pe care acestea le implică, s-a impus regula că ea poate opera numai în cazul unor infracţiuni de o anumită gravitate. Verificarea îndeplinirii acestei condiţii se face după criteriul pedepsei prevăzute sau, după caz, stabilite. Legea nr. 226/2006 a coborât nivelul de exigenţă din acest punct de vedere, iar în forma modificată, Legea nr. 302/2004 stabileşte că extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecaţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.” (art. 28 din lege).

e. Principiul verificării regularităţii internaţionale

Principiul are în vedere faptul că cererea de extrădare trebuie să promoveze examenul de regularitate internaţională. Art. 40 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 stabileşte că acest examen are ca scop verificarea

conformităţii cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale. Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, spre a constata dacă:

a) între România şi statul solicitant există norme convenţionale ori reciprocitate pentru extrădare;

b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil;

c) cererea şi actele anexate acesteia sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 17;

d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3.

De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei verifică existenţa reciprocităţii în privinţa extrădării propriilor cetăţeni, în cazul în care se solicită extrădarea unui

cetăţean român. În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională menţionate la lit. a) şi b) şi la alin. (3), precum şi în cazul în care se constată existenţa situaţiei prevăzute la lit. d), Ministerul Justiţiei restituie cererea şi actele anexe, explicând motivele. În situaţia în care cererea de extrădare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română, urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente. În cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extrădării, examenul de regularitate internaţională se efectuează în termen de 24 de ore de la primirea cererii. Iată, deci, principiile care guvernează instituţia extrădării în noua reglementare asigurată de Legea nr. 302/2004. Observăm că aceste principii sunt de natură să asigure o bună funcţionare a instituţiei care se înscrie într-un domeniu foarte sensibil al dreptului penal – acela al cooperării judiciare internaţionale. Sensibilitatea domeniului este dată de elementele deosebite pe care extrădarea le presupune, fiind implicate relaţii între state suverane, iar această împrejurare se răsfrânge şi asupra dinamicii legislative a domeniului. Ilustrarea afirmaţiei este făcută prin împrejurarea că, deşi legea cadru este de dată relativ recentă, în anul 2006 aceasta a suferit modificări substanţiale, în ideea de a corespunde în măsură mai bună exigenţelor sociale.