Evaluarea 2.

PÎS
Nume/prenume, program de studii*

Explicaţi relaţia dintre cursul universitar şi seminarul universitar

Cursurile universitare prezintă materialul de bază al unei discipline sub formă de prelegeri, în timp ce
seminariile universitare sunt sesiuni de discuţii interactive în grupuri mai mici, concepute pentru a
ajuta studenţii să-şi aprofundeze înţelegerea materialului şi să-şi dezvolte abilităţile critice de analiză
şi sinteză a informaţiilor. Aceste două elemente sunt complementare şi se bazează pe o colaborare
strânsă între profesor şi studenţi pentru a asigura o înţelegere solidă a materialului şi pentru a
promova învăţarea activă şi critică.

Enumeraţi cele mai frecvente forme de organizare a procesului de învăţământ în

universitate

Cele mai frecvente forme de organizare a procesului de învăţământ în universitate includ:

Prelegeri - profesorii prezintă informaţii şi concepte în faţa unui grup de studenţi, care ascultă şi iau
notiţe.

Seminarii - sesiuni de discuţii interactive în grupuri mai mici, unde studenţii îşi prezintă ideile şi îşi
dezbat interpretările, sub îndrumarea profesorului.

Laboratoare - sesiuni practice, în care studenţii aplică şi experimentează cunoştinţele teoretice

dobândite în prelegeri şi seminarii.

Tutoriale - sesiuni individuale sau în grupuri mici, unde studenţii primesc feedback şi îndrumare din
partea unui tutor.

Proiecte şi lucrări de cercetare - activităţi care implică cercetarea independentă şi elaborarea unui
proiect sau a unei lucrări de cercetare.

Stagii - perioade de practică în cadrul unei companii, organizaţii sau instituţii, care îi ajută pe studenţi
să-şi aplice şi să-şi dezvolte cunoştinţele practice şi abilităţile specifice domeniului de studiu.
Examen - evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor prin intermediul unui test sau examen,
care poate fi oral sau scris.

Numiți agenţii educaţionali care asigură sistemul de calitate al instituţiei de

învăţământ superior

Principalele agenții educaționale care asigură sistemul de calitate al instituțiilor de învățământ

superior includ: ARACIS în România, ENQA în Europa, CHEA în Statele Unite, TEQSA în Australia,
CAQC în Canada și QAA în Marea Britanie. Aceste agenții asigură evaluarea și acreditarea
programelor de studiu și a instituțiilor de învățământ superior, precum și furnizarea de orientări și
standarde pentru îmbunătățirea calității educației universitare.

Argumentaţi rolul managementului calităţii în dezvoltarea profesională a

masterandului.

Managementul calității poate ajuta masteranzii să se dezvolte profesional prin îmbunătățirea calității
programelor de studiu, proceselor și serviciilor universitare, creșterea șanselor de a obține locuri de
muncă bune, îmbunătățirea abilităților de management și stimularea gândirii critice și creativității.

Definiți termenii: docimologie, obiectiv de evaluare, standard de evaluare, metode

alternative de evaluare

Docimologia se referă la studiul și dezvoltarea metodelor de evaluare.

Obiectivul de evaluare descrie comportamentul așteptat de la elevi/studenți în urma studierii unui

subiect.

Standardul de evaluare se referă la criteriile folosite pentru a evalua performanța studenților în

conformitate cu obiectivele de evaluare.

Metodele alternative de evaluare sunt metode folosite în afara evaluărilor tradiționale, cum ar fi
evaluarea orală, prin proiecte sau prin portofolii.

Comparaţi evaluarea formativă cu evaluarea sumativă

Evaluarea formativă se concentrează pe procesul de învățare și are ca scop identificarea punctelor

forte și a celor slabe ale studenților în timpul învățării, oferind feedback constant. Evaluarea
sumativă se concentrează pe rezultatele finale ale învățării și are ca scop evaluarea performanței
studenților la sfârșitul unui anumit interval de timp, fiind mai formală și standardizată. Ambele sunt
utilizate împreună pentru a obține o imagine completă a progresului și performanței studenților.

Numiți funcţiile evaluării 

Funcțiile evaluării sunt multiple și includ:

1.Măsurarea performanței și a cunoștințelor studenților

2.Identificarea punctelor forte și a celor slabe ale studenților
3.Identificarea nevoilor de dezvoltare a programelor de învățare și a metodelor de predare
4.Evaluarea eficienței programelor de învățare și a performanței instituțiilor de învățământ
5.Atribuirea de note, diplome sau alte forme de recunoaștere a performanței studenților
6.Certificarea cunoștințelor și competențelor studenților pentru scopuri profesionale sau de
ocupare a forței de muncă
7.Monitorizarea progresului și a performanței studenților în timp
8.Îmbunătățirea procesului de învățare prin furnizarea de feedback și îndrumare studenților
9.Evaluarea performanței și a competențelor cadrelor didactice și a altor membri ai
personalului instituțiilor de învățământ.