DIZENTERIA BACTERIANA

Dizenteria bacterianã este o infectie intestinalã acutà, specific umaná, determinatà de variate
specii de Shigella.
Este localizata in colonul distal, sigmoid si rect, si evolueazà clinic cu scaune diareice - cu
mucus, puroi si sânge, dureri abdominale, tenesme rectale si uneori cu stare toxica, febrà,
värsâturi.

Etiologie
Bacili dizenterici apartin genului Shigella, familia Enterobacteria-ceae.
Serotipurile de Shigella se clasifica in 4 grupuri: A (Sh. dysenteriae)
- ce include 10 serotipuri; B (Sh. flexneri) cu 8 serotipuri; C (Sh. boydil) cu 18 serotipuri si D
(Sh. sonnel) care are un singur serotip.
Tote shigellele elibereazà endotoxine, responsabile de leziunile intestinale si nervoase, numai Sh.
dysenteriae 1 produce o exotoxinà termolabila puternica, distinct de antigenul somatic.

Epidemiologie
Dizenteria bacilarà este o infectie specific umana, ráspândità in toate zonele globului sub formã
endemo-epidemica
Este mai frecventà in sezonul cald (vara-toamna), odatà cu intensificarea conditiilor favorizante. 
Susa de infectie este constituita de bolnavi (cu forme tipice si atipice) si de purtätori de shigelle
(convalescenti sau sânätosi).
Transmiterea boli este indirect, complexa, prin mecanism fecal-oral, contributia majorà avand-o
"mána murdara", apa, alimentele, dar si vectori (mustele). Contextul favorabil de transmitere a
bolii este nivelu scâzut de igiena personala, comportamentala si ambientala.
Receptivitatea la infectie este generala, find mai mare la copli cu varsta intre 6 luni-10 ani, forme
clinice severe. aparand la vârstnici si malnutriti.
Contagiozitatea este mare in rândul copilor prescolari, rata contagiozitàti putând ajunge pâna la
40% pentru cei din anturajul copilor.
Imunitatea postinfectioasã este specifica de tip.
Dizenteria bacteriana face parte din grupul bolilor cu declarare obligatorie.

Patogenie
Pentru a se produce infectia este suficientà o dozã de 10-100 germeni (doza infectantã).
Bacili dizenterici pâtrund in tubul digestiv pe cale orala; se localizeazã si se multiplica in
intestinul gros.
Bacilii nu pätrund in sânge decât exceptional (la organismele imunodeprimate), insa toxina
dizenterica ajunsà in circulatia sangvina pate genera forme evolutive severe, cu stare toxicà
severà si sindrom hemolitic-uremic.
Shigellele produc diaree prin mecanism invaziv la nivelul entero-citelor: prin penetrarea
celulelor epiteliului intestinal si producerea local de endotoxina. Sub actinea endotoxinei apar
leziuni inflamatorii ale mucoasei, blocarea sintezei proteinelor celulare cu moartea acestora,
ulceratii, se produce diareea caracteristica, cu mucus, puri si sânge.
Sediul maxim al acestor modificâri este in sigmoid si rect, dar acestea se pot regâsi si in restul
colonului si ileonul terminal.
Leziunile mucoasei intestinale duc la transudare lichidiana, cu pierderi de apà si electroliti, cu
semne clinice de deshidratare acuta.
Tabloul clinic
Manifestârile bolii sunt extrem de variate, de la tabloul clinic al unei enterocolite banale (forma
comuna de boalã), pânã la tabloul de dizenterie toxica (toxicozà) si colità hemoragica.