Test NR.

2 ATENŢIA ŞI LIMBAJUL

Se acordă 10p din oficiu. Timp de lucru = 40 minute.

I. Alegeţi variant corectă de răspuns

1. Rolurile de emițător și receptor se schimbă alternativ în:

a) monolog;
b) limbajul intern;
c) dialog;
d) vorbirea cu sine.

2. Maria a participat la o conferință pe teme medicale și a remarcat în sală un auditoriu foarte

atent, concentrat pe informațiile prezentate, absorbit de concizia, claritatea și cursivitatea
discursului susținut de un renumit medic neurolog. Acest exemplu ilustrează ca formă a
limbajului:
a. monologul;
b. limbajul intern;
c. limbajul scris;
d. dialogul.
3. Funcția reglatorie explică rolul limbajului:

a) în simpla transferare a unui conținut de la o persoană la alta

b) de determinare, conducere a conduitei altei persoane și a propriului comportament;
c) în explorarea realității, îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor;
d) în cunoaștere în general.
4. Forma cea mai evoluată a limbajului care se dobândește prin interiorizarea limbajului oral
este:
a) scrisul;
b) cititul;
c) limbajul intern;
d) limbajul extern.

5. În cariera didactică, cea juridică a avocatului sau publică a politicianului discursul se

perfecționează și devine mai concis, clar, cursiv. Acest aspect ilustrează acea formă a limbajului
denumită:

a) dialog;
b) monolog;
c) limbaj scris;
d) limbaj citit.

6. Aspectul care împiedică geneza limbajului este:

a) implicarea copilului în activități, dialogul cu părinții;
b) lipsa dialogului cu ceilalți;
c) exersarea, învățarea bazată pe principiul condiționării;
 d) nevoia oamenilor de a comunica.
7. Înțelegem și învățăm mai bine dacă ne concentrăm atenția asupra sarcinilor școlare. Acest
fapt arată că:

a) atenția este o condiție facilitatoare pentru activitate;

b) atenția este suficientă pentru reușita activității;
c) atenția are ea însăși capacitatea de a atinge un obiectiv;
d) atenția este o activitate.
8. Când un zgomot brusc și neașteptat captează atenția noastră în mod neintenționat, determinând
orientarea reflexă către sursa respectivă, forma atenției care se manifestă este:
a) voluntară;
b) internă;
c) involuntară;
d) postvoluntară.

9. Însușirea care nu aparține atenției este:

a) concentrarea;
b) volumul;
c) distributivitatea;
d) perseverența.

10. Maria este foarte concentrată înainte de afișarea listelor care comunică rezultatele, așteptând
să vadă dacă a reușit la examenul de admitere la facultate. Exemplul prezentat ilustrează:
a) atenția internă;
b) distragerea atenției;
c) atenția expectativă;
d) volumul atenției.

11. Despre Napoleon Bonaparte se spune că era capabil să facă mai multe lucruri în acelaşi
timp: scria o scrisoare, îl asculta pe cardinal, privea un tablou nou, dădea ordine unui supus.
Însușirea atenției care se evidențiază, este:
a) mobilitatea;
b) distributivitatea;
c) volumul;
d) concentrarea.

12. Un pilot de avion supersonic trebuie să urmărească cu atenție aparatura de bord, pentru a
percepe rapid stimulii care se schimbă foarte repede pe bordul aparatului. Acest exemplu
ilustrează:
a) distragerea atenției;
b) fluctuația atenției;
c) atenția internă;
 d) mobilitatea atenției.

13. Însușirea atenției care se referă la delimitarea între un focar dominant și zonele apropiate
inhibate, presupunând fixarea asupra unui obiect și neglijarea celorlalte este:
a) concentrarea;
b) volumul;
c) distributivitatea;
d) mobilitatea.

14 .Posibilitatea de concentrare a atenției depinde de:

a) antrenamentul special de rezistență la factori perturbatori;
b) lipsa efortului voluntar;
c) distragerea atenției;
d) oscilația atenției.

20. Atenția involuntară:

a) implică prezența efortului voluntar;
b) este intenționată;
c) poate fi determinată de noutatea și neobișnuitul stimulilor;
d) nu apare spontan.

22. Forma atenției care susține activitatea în orice moment (atât în situațiile plăcute, neplăcute,
cât și în cele ușoare, dar și în cele grele) este:
a) atenția involuntară;
b) concentrarea atenției;
c) stabilitatea atenției;
d) atenția voluntară.

24. Expresivitatea comunicării se realizează:

a. atât în limbajul oral, cât şi în cel scris
b. doar în limbajul poetic
c. în cadrul limbajului oral, dar numai în dialog şi colocviu
d. doar în cadrul limbajului oral, în toate formele sale

Citiți, cu atenție, următorul text:

Bonaparte a terminat Școala superioară de la Paris clasificat al 42-lea din 58, iar caracterizarea sa
ni-l prezintă ca: „rezervat și studios, preferă studiul oricăror distracții, foarte aplicat la științele
abstracte și foarte puțin curios în privința celorlalte, cunoaște temeinic matematicile și geografia,
tăcut, distant, iubind singurătatea, capricios, înclinat spre egoism, vorbește puțin, energic în
răspunsuri, prompt și sever în manifestări, un mare amor propriu, ambițios și aspiră la totul”.
(…) Chaptal, unul dintre memorialiștii vremii, îl prezintă pe Bonaparte ca având o complexitate
fizică și morală care nu se aseamănă cu a nici unui alt personaj istoric. Era mic de statură,
fizionomia expresivă, corpul sănătos, curajul extrem, spiritul și corpul inepuizabile la oboseală.
Din cele mai grele campanii se întorcea mai gras. În viața de toate zilele nu respecta nicio regulă,
el n-avea ore regulate nici pentru masă, nici pentru somn. Uneori, abia culcat, se scula și lucra
toată noaptea. Sobru, el nu avea preferințe culinare și rareori masa lui dura mai mult de 10-12
minute. Bonaparte obosea miniștrii printr-o corespondență activă și zilnică. El uza fără milă
oamenii aflați în serviciul său și foarte rar era mulțumit de serviciul lor.” (…)
După mărturiile lui Roederer, „Bonaparte era totdeauna concis, franc, câteodată brutal, însă
totdeauna interesant”. (…)
În timpul audiențelor nu suferea ca interlocutorul să se apropie de el, nu dădea niciodată
mâna, nu mulțumea pentru serviciile făcute, își exprima mulțumirea și aprobarea prin tăcere.
Întrebările lui erau clare, precise, tehnice. „Pentru ce?” era întrebarea care revenea mereu. Nu-i
plăcea să audă cuvântul imposibil, se încrunta când i se răspundea cu „poate”, „dacă”,
„probabil”.
(…) Memoria lui înmagazinează enorm, reține amănuntul și creierul lui prelucrează. El este un
calculator exact, care nu acționează decât pe date sigure. Ascendentul lui asupra celorlalți este
strivitor.
(Gheorghe Eminescu - Napoleon Bonaparte, Vol.1)

Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe:

A. Considerați că Napoleon Bonaparte era o persoană exigentă? Precizați, prin apel la text, un
motiv prin care să susțineți răspunsul dat. 5 puncte

C. Textul îl prezintă pe Bonaparte ca având o complexitate fizică și morală care nu se aseamănă

cu a nici unui alt personaj istoric. Menționați, pe baza textului dat, două motive care susţin
acest fapt. 5 puncte