Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCENARIU DIDACTIC
-Neologismele din limba română actuală au pătruns mai ales după 1830, când
împrumuturile s-au făcut mai ales din franceză și, indirect, din latina savantă medievală.
Astăzi există aproximativ 50 000 de neologisme în limba română.
-Să scriem câteva exemple de neologisme împreună cu limbile din care au fost
împrumutate:
1. Sfârşit de săptămână(weekend)
2. Afacere (business)
ACURATÉȚE s. f. (Livresc) Grijă deosebită, atenție mare, exactitate în executarea unui lucru.
(Atestat în forma acurateță) Toate părticelele acestei compuneri sînt lucrate... cu o
scrupuloasă acuratețe.
PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit.
♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită
funcțiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând
prin ea singură distingerea unei unități de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens].
SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv, care conține trei judecăți, legate între ele
printr-un astfel de raport, încît cea de-a treia, care reprezintă o concluzie, să se deducă din
cea dintîi prin intermediul celei de-a doua. Raționamentul: «toate plantele respiră, trandafirul
este o plantă, deci trandafirul respiră» constituie un silogism.
SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -e, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui
plac, nesocotind și încălcînd voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut
după bunul plac personal; abuziv, arbitrar. Stoian ascultă cu atenție întrebările lui Popa, apoi
răspunse: Cred că schimbarea lui Hulub este samavolnică. V. ROM. februarie 1953, 82.
1. asupri – atroce
2. cumplit – sobru
3. cumpătat – oprima
4. strica – anost
5. stricăciune – avar
6. searbăd – avarie
7. lacom – avaria
8. îndrăzneală – apogeu
9. culme – aport
10. contribuţie – aplomb
estuar sn [At: LM / P: ~tu-ar / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr estuaire] 1 Zonă joasă de coastă pe care
apa mării sau a oceanului o acoperă numai în timpul fluxului. 2 Albie minoră a unui fluviu,
lărgită și adâncită (adeseori ca o pâlnie) în zona de vărsare a acestuia, formată pe țărmuri de
maree puternice sau de mișcările de coborâre a uscatului.
dérbi sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~uri / E: eg, fr derby] 1 Cursă specială de trap sau de galop a
celor mai buni cai de trei ani, care are loc o dată pe an. 2 Întrecere sportivă de mare
importanță și prestigiu între două echipe, pentru stabilirea părții superioare a clasamentului.
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor
la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦
Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În
sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la
evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă
problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și
implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique.
1. ameninţător – grimasă
2. strâmbătură – injurios
3. batjocoritor – insidios
4. viclean – fulminant
5. obraznic – insalubru
6. nesănătos – insolit
7. nedreptate – insurgent
8. neobişnuit – integru
9. luptător – injustiţie
10. cinstit – insolent
dogmátic, ~ă [At: LB / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dogmatique, lat dogmaticus] 1 a Care ține de
dogme (1-2). 2 a Referitor la dogme (1-2). 3 a Care se sprijină pe dogme (1-2). 4 a (Pex)
Care respinge principiul verificării critice și al gândirii creatoare, absolutizând o opinie, o
teză. 5 sf Parte a teologiei care expune sistematic dogmele (1) unei religii.
dezavua vt [At: ALEXI, W. / S şi: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uez[1] / E: fr désavouer] (C.i. oameni,
idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta
rapace a [At: HELIADE, O. II, 73 / Pl: (rar) ~aci / E: fr rapace, it rapace, lat rapax,
-acis] 1 (Înv; d. animale și păsări) De pradă Si: răpitor (3). 2 (Liv; d. oameni) Lacom de bunuri
materiale Si: hapsân (4), hrăpăreț (4).
mutual, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 372 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr mutuel] 1 Care se face în
mod reciproc și simultan Si: (ltr) mutuu. 2 (Îs) Inducție ~ă Inducție electromagnetică exercitată
reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 3 (Imp) Care are loc
reciproc și fără cuvinte.