MINISTERUL EDUCAŢIEI

COLEGIUL TEHNIC “HARALAMB VASILIU”

ORAŞ PODU ILOAIEI, STRADA NATIONALĂ NR. 88,
TELEFON 0232740155, FAX 0232740221
http://lthv.ro ; email: gsahv@yahoo.com
Operator de date cu caracter personal nr. 24588

PROIECT
PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE
CERTIFICARE A COMPETENŢELOR
PROFESIONALE

Specializarea: tehnician în activităţi economice

Nivelul IV

PROFESOR COORDONATOR:
SAIZ ANA
CANDIDAT:
CREȚU ELENA-COSMINA
Clasa a XII –a C

2023

1
Contractul de franciză

2
 Cuprins

Capitolul 1. Noțiuni generale privind contractele economice..............................................5

1.1. Delimitări conceptuale privind contractele comerciale...............................................6
1.2. Clasificarea contractelor comerciale utilizate în cadrul unei întreprinderi..................7
Capitolul 2. Contractul de franciză........................................................................................9

3
Argument

4
 Capitolul 1. Noțiuni generale privind contractele economice

Contractul comercial denumit acum simplu contract este principalul instrument juridic
cu ajutorul căruia se înfăptuieşte comerţul intern şi internaţional. De asemenea, contractul 
este un acord de voinţă între părţile participante la un raport comercial, acord prin care se
creează sau se consumă un raport juridic comercial.
La prima vedere contractual comercial  pare a fi un contract oarecare, similar altor
contracte reglementate de Codul Civil, dar o analiză mai atentă a specificului acestui contract
demonstrează că el se prezintă ca o instituţie juridică diferită prin caracteristicile sale faţă de
celelalte. El beneficiază de reguli proprii şi suportă impactul regulilor Codului Civil, fiind cea
mai importantă sursă de obligativitate comercială, dar nu unica.
Trăsături:
1. Caracterul oneros al titlului este de esență comercială, fiecare dintre părţi urmăreşte
obţinerea unui avantaj material ca urmare a implicării sale în raportul juridic
comercial, finalitatea comerţului fiind profitul;
2.  Este un contract comutativ. Atât drepturile cât şi întinderea obligaţiilor pe care le
generează   acest tip de contract  sunt de la început certe, determinate. Fiecare dintre
parteneri se obligă faţă de celălalt în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la
executarea şi întinderea obligaţiilor asumate. Caracterul comutativ este numai de
natura acestui contract nu şi de esenţa sa;
3. Este un contract sinalagmatic, generând drepturi şi obligaţii reciproce,
interdependente între părţi. Fiecare dintre parteneri este concomitent creditor şi
debitor al celuilalt cocontractant. Spre deosebire de alte contracte  pe care le găsim în
Codul Civil, contractele comerciale sunt sinalagmatice perfecte;
4.  Este un contract consensual datorită faptului că pentru perfectarea sa este suficient
acordul de voinţă al părţilor;
5. Contractul comercial este un fapt de comerţ. El constituie întotdeauna un act de
comerţ în sens subiectiv şi pentru că are cauză comercială, speculativă. Pe cale de
consecinţă dovedirea obligaţiilor născute din el este supusă regulilor stabilite de legea
comercială.

5
 1.1. Delimitări conceptuale privind contractele comerciale

Etimologic, termenul “contract” provine din latinescul “contrahere” (a trage împreună),

iar din punct de vedere juridic, contractul 1 reprezintă acordul de voință dintre două sau mai
multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi și obligații.
Adesea, înțelepții și profesioniștii dreptului s-au interesat cu privire la existența
contractului, observându-se că deși răspunsul este afirmativ, în realitate există un contract
bazat pe analiză: de vânzare-cumpărare, schimb, comision, leasing, etc.
Contractul, ca izvor de obligații, presupune o operațiune particulară care imprimă
acordului de voință o notă aparte, având un regim juridic propriu. Cu toate acestea, nimeni nu
a contestat unitatea conceptului de contract, implicit a teoriei generale a contractului,
admițându-se existența unei legături de la general la confidențial, iar studiul contactului
precedând studiul contractelor.
În ansamblu, contractele reprezintă cea mai importantă și mai des folosită specie a
actelor juridice, constituind alianța de decizie între două părți sau mai multe persoane,
încheiată în scopul producerii unor efecte juridice. În concepția și capabilitatea dreptului a
fost determinată categoria juridică a contractului, ca sursă de responsabilități civile,
sintetizând faptul că convenția constituie izvorul voluntar de obligații.
Sintetizând consemnarea, se deduce faptul că orice contract este o convenție și nu un
act unilateral, care are ca obiect crearea de obligațiuni, ci conservarea si exploatarea
cumpănită a tuturor resurselor.

1
definiția a fost preluată din articolul 942 din Codul Civil

6
 1.2. Clasificarea contractelor comerciale utilizate în cadrul unei
întreprinderi

Contractele pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. După conținut:
a. bilaterale – contracte care dau naștere la drepturi și obligații reciproce în
sarcina ambelor părți contractante;
b. unilaterale – aceste contracte nasc obligații numai în sarcina uneia dintre părți,
deci una este creditor, iar cealaltă este doar debitor;

2. După scopul urmărit de părți:

a. contracte cu titlu oneros – aceste contracte se caracterizează prin faptul că
fiecare parte urmărește un folos patrimonial
Subcategorii:
 contracte comutative – părțile cunosc încă de la începutul încheierii
contractului existența și întinderea obligațiunilor ce le revin;
 contracte aleatorii – părțile nu cunosc existența și întinderea exactă a
obligațiilor, asumându-și un risc în a câștiga sau a pierde;
b. contracte cu titlu gratuit:
 liberalitățile – reprezintă partea care dispune de bunul său își
micșorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat celui
gratificat;
 actele dezinteresate – cel care dispune de bun procură avantaj
patrimonial altei persoane, însă, fără a-și micșora propriul patrimoniu;

3. După modul de formare al contractului:

a. contracte consensuale – acestea se încheie prin simplul acord de voință al
părților, fiind suficientă simpla manifestare de voință a acestora, neînsoțită de
nici măcar o formă specifică;
b. contracte solemne – aceste contracte sunt valabile numai prin respectarea unei
forme impuse de lege, care, de regulă, este forma autentică;

7
 c. contracte reale – acestea se formează valabil numai dacă manifestarea de
voință este însoțită de retrimiterea bunului;

4. După corelația existentă între ele:

a. contracte principale – au o existență de sine stătătoare, regimul lor juridic
nedepinzând de existența altui contract;
b. contracte accesorii – contractele depind, ca existența juridică, de soarta altui
contract principal;
5. După efectele produse:
a. contracte constitutive – dau naștere unui drept civil subiectiv care nu a existat
anterior;
b. contracte translative – se transmite un drept civil din patrimoniul uneia dintre
părți în patrimoniul unei alte persoane;
c. contracte declarative – consolidează un drept civil subiectiv preexistent.

8
Capitolul 2. Contractul de franciză

9
10