DIABET ZAHARAT DE TIP 1

PETRIC ANDREAS
CLASA A 8-A
 Diabetul zaharat este o boală în care concentraţia sanguină a glucozei (glicemia) creşte foarte
mult din cauza producţiei insuficiente de insulină. Insulina este  un hormon eliberat de pancreas,
controlează cantitatea de glucoză din sânge.În mod normal, concentraţia sanguină a glucozei
variază pe parcursul zilei. Creşte după masă şi revine la normal în următoarele 2 ore. Când
glicemia se normalizează, producţia de insulină scade. Glicemia variază de obicei în limite
înguste, între 70 şi 110 miligrame per decilitru (mg/dL) de sânge. În cazul consumului de
carbohidraţi, poate creşte mai mult. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani au glicemia uşor
crescută, în special după masă.

Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice
producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de
insulină. Principala cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip
1 reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord.
Majoritatea pacienților prezintă debutul în plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deși poate
să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină este normală mai ales în stadiile incipiente.
Diabetul zaharat de tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție. Suplimentar, este
necesară o dietă destul de strictă, cu cântărirea alimentelor la fiecare masă și calculul numărului
de carbohidrați, plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget cel puțin înaintea
fiecărei mese).
Deși progresele din ultimii ani sunt remarcabile (pen-uri de insulină tot mai avansate, pompe
de insulină, inclusiv wireless, senzori de monitorizare continuă a glicemiei), pancreasul artificial
sau un alt remediu al acestei boli întârzie încă să apară.
 Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similare. Hiperglicemia poate duce la
deshidratare, și necorijată o perioadă măsurată în săptămâni sau luni, la cetoacidoză.
Complicațiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele
vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt
reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC);
problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și retinopatia
diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate
conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul
necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifestă printr-o lentoare
a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil de tratat, gangrenă cu risc de
amputare, etc. O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic,
anume neuropatia diabetică. Aceasta se manifestă prin pierderea senzației, simțului, în membrele
inferioare (picioare) și dureri neuropatice (senzații de durere, arsură, în picioare, fără cauze
imediate externe); Complicațiile neurologice au și ele, cel puțin în parte, tot o etiologie
microvasculară.