Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalități
Miopatii genetice
Distrofiile musculare
Miopatii nondistrofice:
Canalopatiile
Miopatii dobândite
Miopatiile inflamatorii idiopatice
Miopatii infecțioase
Miopatii endocrine
Miopatiile- generalităţi
Definitie: afecțiuni musculare cu etiologie diferita, ce se manifestă
cu:
• durere
• fatigabilitate
• deficite motorii
Pot fi ereditare sau dobândite
Anatomie și fiziologie:
Muschi scheletici = miofibrile cu filamente de actină și miozină
(aspect striat) interconectate prin punți intermoleculare
În contracție =>
glisează actina /miozină cu consum de energie din ATP și
fosfocratina, aceasta din urmă, se regenerează sub actiunea
CK (creatinkinaza)
În muschi energia chimică => energie mecanică prin procese
de excitație și contracție
Miopatiile – clasificare
Miopatii genetice Miopatii dobândite
Distrofii musculare : defect genetic ce determină Miopatii inflamatorii miozite (reacție
afectarea proteinelor striate (distrofina, laminina, inflamatorie la un stimul imun) – unele sunt
sarcoglicani) sau a unor enzime cu rol în contracție. sindroame paraneoplazice
Fără miotonie: Polimiozita
Distrofinopatii legate de cromozomul X Dermatomiozita
distrofia musculara Duchenne Miozita cu corpi de incluziune
distrofia musculara Becker Miopatii infecțioase =reacție inflamatorie la un
Cu miotonie: stimul infecțios
Analize biologice:
https://colegiul-medicilor.ro/bilant-functional-neuro-efector
https://www.lecturio.com
/concepts/duchenne-
muscular-dystrophy/
Examen paraclinic 4
Teste genetice
pentru mutațiile ADN, rezultatele fals negative necesită repetare
Testele imagistice (ultrasonografie, IRM)
Evaluare cardiacă (EKG și ecografie cardiacă)
Evaluare respiratorie
Diagnostic pozitiv
aspectul clinic
EMG
biopsie musculara
teste genetice
Evoluţie, complicaţii
Generalități
Distrofiile musculare
Fara miotonie:
Distrofia musculara Duchenne
❖ Canalopatiile:
Distrofia musculara Becker
Paramiotonia congenitală Eulenburg
Cu miotonie:
Paraliziile periodice diskaliemice
Distrofia miotonică Steinert(DMT tip I)
Miotonii congenitale
Miotonii congenitale
Paramiotonia congenitală Eulenburg
Miopatiile inflamatorii idiopatice (miozite)
Polimiozita
Dermatomiozita
Miozita cu copi de incluziune
Distrofiile musculare
Distrofiile musculare- generalităţi
Epidemiologie:
Cea mai frecventă
Transmitere autozomal recesiva, x-linkată, un caz nou la 3.500 de nou
nascuti de sex masculin
1/3 din cazuri- sporadic
Fiziopatologie
mutația genei ce codifică distrofina => modificarea permeabilitatii de
membrană pentru Ca++ => acumularea în fibrele musculare =>
necroza
Distrofia musculară Duchenne -tablou
clinic(1):
debut la naștere, semne apar la 3-5 ani, la băieți (fetele sunt purtătoare)
slăbiciune musculară a membrelor
simetrică, proximală (a centurilor) inițial pelvină apoi scapulară, ulterior și distală
lordoza și mersul legănat
afectare mers, urcat scări, sarit, alergat, ridicat din ghemuit prin cățărare (semnul
Gowers)
căderi repetate
respectă fața și diafragmul
tulburări trofice musculare:
pseudohipertrofia
macroglosie
in molet dar cu forță scăzută (aspect Herculean)
atrofia musculaturii din loja anterioara gambieră
tendinta de a merge pe vârfuri și picior căzut (contractura tendonului lui Ahile)
Distrofia musculară Duchenne -tablou
clinic (2)
Asociază și:
cardiomiopatie ce predispune la tulburari de ritm și
insuficienta cardiaca
afectarea musculaturii respiratorii cu risc de
insuficienta respiratorie și infecții cu risc de deces
deficit intelectual la aprox 1/3
https://healthjade.net/duchenne-muscular-dystrophy/
Distrofia musculară Duchenne
Diagnostic pozitiv:
Examen clinic
CK mult crescut încă din faza preclinică
EMG -traseu miopatic
Biopsie și examen histopatologic imunohistochimic (lipsa distrofinei)
Testarea genetică (este afectată transcripția distrofinei)
Diagnostic prenatal al trofoblastului (saptamana 9) sau celule amniotice
(săptamana 12)
Evolutie și complicații:
- pierderea autonomiei mersului (10 ani), imobilizare
- deformări toracice, tulburări de alimentație, infecții
- deces - 20 ani
Tratament- necunoscut, eventual terapie genică
Distrofia musculară Becker
Date generale
rară (de 10 ori mai rară decât Duchenne), 3 la 100 000 de nn, cu același defect
genetic
există și forme intermediare în functie de varianta fenotipică
fiicele pacientilor sunt purtătoare (fiii nu) și necesită testare genetică prenatală
pentru că fiii pot face boala Duchenne
Generalități
Distrofiile musculare
Fara miotonie:
Distrofia musculara Duchenne
Distrofia musculara Becker
Cu miotonie: ❖ Canalopatiile:
Distrofia miotonică Steinert(DMT tip I) Paraliziile periodice diskaliemice
Miotonii congenitale Miotonii congenitale
Paramiotonia congenitală Eulenburg Paramiotonia congenitală Eulenburg
Miopatiile inflamatorii idiopatice (miozite)
Polimiozita
Dermatomiozita
Miozita cu copi de incluziune
Miotoniile şi canalopatiile
musculare
Distrofiile musculare cu miotonie:
Tabloul clinic
Deficit muscular:
Mm. feței: facies adormit (ptoză
palpebrală incompletă, lagoftalmie)
https://www.ean.org/fileadmin/user
Mm.cervicali _upload/ean/congress-
2019/Discover/TC17_03_Myotonic_d
ystrophy_1_and_2_-
Mm. membrelor, distal și în final la alte diagnosis__recommendations_for_c
are_and_future__Kornblum.pdf
grupe musculare
,,pumn căzut “ – musculatura
membrelor superioare
(predominant extensorii
antebrațului)
,, picior căzut“- musculatura
membrelor inferioare
https://www.jprasurg.com/article/S1748-
6815%2820%2930682-3/fulltext
Distrofia miotonică Steinert (DMT tip I)
Tabloul clinic
Manifestari sistemice:
• Manifestări oftalmologice- cataractă
• Manifestari hormonale cu atrofii la niv organelor sexuale (testicule, ovare)
și hipogonadism (fără sterilitate !!), calviție precoce
• Manifestări metabolice- Diabet zaharat
• Tulb. cardiace (aritmii și tulburari de conducere)
• Scăderea auzului
• Inconstant afectare intelectuală și de personalitate
Distrofia miotonică Steinert (DMT tip I)
Diagnostic paraclinic
https://youtu.be/vTzULRbsLww
https://youtu.be/wK3t7-lmEf4
Distrofia miotonică Steinert (DMT tip I)
Tratament
Fără tratament specific.
În formele severe se poate administra mexiletin, carbamazepină sau fenitoină dar cu
acord cardiologic și atent monitorizat
Tratament simptomatic
terapia durerii
tratamentul complicațiilor cardiace și respiratorii
Tratamentul afecțiunilor asociate
oftalmologic (cataractă)
endocrinologic (substituție hormonală)
psihiatric (tulburari de somn, depresie)
digestive (disfagie, constipatie)
Terapie fizică și dispozitive ortopedice (orteze, scaune rulante)
Distrofia miotonică Steinert (DMT tip I)
Monitorizare și prevenție
Corticoterapie:
prednison 1 (0,5-2) mg/kg/zi, fără a depăşi 80 mg/zi timp de 4-6 săptămâni
este recomandată scăderea corticosteroizilor la doza minimă eficace pe un
interval de 9-12 luni (Grad 2C), până la 1-2 ani
Imunosupresoare (metotrexat şi azatioprina)
este sugerată iniţierea terapiei imunosupresoare concomitent cu
corticosteroizii (Grade 2C).
Imunoglobuline IV - reprezintă una din opţiunile terapeutice în dermatomiozita
non -responsivă la terapia imunosupresivă de primă linie (grad C).
Plasmafereza; în dermatomiozita non -responsivă
TERAPIA BIOLOGICĂ CU ANTICORPI ANTI-CD20 (rituximab) – in studii
Polimiozita
Cea mai comună MII după 50 de ani, mai frecventa la bărbați (3:1)
20% din caz se asociaza cu boli autoimune, diabet zaharat sau polineuropatie
Deficit motor distal, asimetric, cu atrofii musculare predominant la nivelul
membrelor inferioare, pe flexori plantari și cvadriceps femural
Diagnostic :
creșterea CK (până de12 ori de la normal), sindrom inflamator minim
biopsie musculara: fibre musculare cu infiltrat inflamator și vacuolizate cu corpi de
incluzie (depozite de amiloid si tubulofilamente)- la biopsie și microscopie
electronică
modificări electromiografice tipice pentru MII
Aresponsivă la tratament