Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE

Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

1.3.5. Normalizarea contabilităţii

La modul general, o normă este „o regulă, dispoziţie etc. obligatorie, fixată prin
lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă” (Coteanu
et al., 1998, pag. 699). Se poate vorbi de norme de timp, norme tehnice, norme
juridice, norme morale etc. Pe noi ne interesează norma contabilă, ce apare prin
formarea relaţiei dintre cele două elemente: normă şi contabilitate, şi ataşamentul
la cuvântul normă a aspectului contabil.

Normele contabile sunt definite ca fiind „reguli precise de evaluare, de

înregistrare, de clasificare şi de prezentare a informaţiei contabile” (Feleagă şi
Ionaşcu, 1998, pag. 260). După părerea noastră, printr-o normă contabilă se
înţelege o regulă cu privire la ţinerea contabilităţii, emisă de către o autoritate de
decizie şi impusă, obligatoriu de respectat. După sfera de cuprindere, normele
contabile pot fi internaţionale, continentale/regionale (exemplu norme europene),
naţionale, dar şi norme proprii, la nivel de entitate.

Normarea semnifică „acţiunea de a normaliza şi rezultatul ei”, iar prin a

normaliza se înţelege „a supune unei norme, a face să se conformeze unei norme,
dar şi a elabora norme interne, a standardiza” (Coteanu et al., 1998, pag. 699).

Normalizarea contabilă este „procesul prin care se armonizează prezentarea

documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia” (Feleagă, 1999,
pag. 15). În funcţie de sfera de întindere vizată, normalizarea contabilităţii
îmbracă mai multe forme, şi anume: normalizare internaţională, normalizare
continentală/regională, normalizare naţională, normalizare la nivelul
întreprinderii.

La nivel internaţional, normalizarea contabilă „presupune atât elaborarea de

norme sau reguli, aplicabile parţial sau în totalitate, unor grupuri de ţări, de
întreprinderi sau de specialişti contabili, cât şi existenţa unor organisme, capabile
să emită aceste norme, să impună obligativitatea utilizării lor şi sancţionarea
nerespectării lor” (Pop, 2004, pag. 66-67). Organismul prin care se realizează în
prezent normalizarea contabilă internaţională este Consiliul pentru Standardele
Internaţionale de Contabilitate (IASB) (www.iasb.org). Acesta desfăşoară o
activitate de elaborare şi publicare, în interesul public, de standarde globale de
raportare financiară, care să fie respectate la întocmirea situaţiilor financiare
anuale, precum şi pe aceea de promovare a acceptării şi aplicării acestora, dar şi
a standardelor internaţionale de contabilitate, în vigoare, elaborate de organismul
predecesor (IASC) şi adoptate la constituire. Domeniul de competenţă al
Consiliului IASB se limitează, însă, doar la contabilitatea financiară.

Pe plan regional/continental, este cunoscută activitatea de normalizare a

contabilităţii, ce se desfăşoară la nivelul Uniunii Europene, prin emiterea de
Directive contabile europene, ce trebuie aplicate de către statele membre UE.

La nivel naţional, normalizarea contabilităţii se poate realiza de către instituţii ale

statului, de organizaţii profesionale (instituţia profesiei contabile), dar şi pe cale

Pagina 9
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

mixtă. În România normalizarea contabilităţii se realizează de către Ministerul

Finanţelor Publice, organism aflat sub tutela puterii publice, prin reglementările
contabile şi legale emise.

În arealul întreprinderii, normalizarea contabilităţii se înfăptuieşte prin

elaborarea de reguli şi norme interne, urmată de aplicarea lor.

Conducătorul procesului de normare şi normalizare a contabilităţii se numeşte

normator contabil, respectiv normalizator contabil. Acesta poate fi o persoană
juridică (instituţie, organism), cum sunt Consiliul IASB, în calitate de organism
internaţional de normalizare (standardizare) contabilă, şi Ministerul Finanţelor
Publice, ca omolog la nivel naţional, pentru contabilitatea financiară, sau
Consiliul PAIB pentru normalizarea internaţională a contabilităţii de gestiune,
dar şi o persoană fizică, cum este contabilul de gestiune la nivelul întreprinderii.

Normalizarea internaţională a contabilităţii de gestiune se realizează prin

activitatea desfăşurată de Comitetul PAIB (The Professional Accountants in
Business Committee), ce se chema iniţial Comisia contabilităţii financiare şi de
gestiune (The Financial and Management Accounting Committee: FMAC), o
componentă a Federaţiei Internaţionale a Experţilor (International Federation of
Accountants: IFAC). Aceasta a elaborat o serie de norme cu privire la conceptele
cu care operează contabilitatea de gestiune, urmărind o armonizare a
terminologiei specifice.

Sistemul contabil românesc actual este unul dualist, ce presupune organizarea

contabilităţii în două circuite distincte: contabilitatea financiară şi contabilitatea
de gestiune. Organizarea şi conducerea contabilităţii cunoaşte deosebiri pentru
cele două componente. Astfel, dacă subsistemul contabilităţii financiare este
normalizat la nivel naţional, printr-un cadru unic, cel al contabilităţii de gestiune
se caracterizează printr-o varietate de opţiuni în ceea ce priveşte punerea sa în
practică, oferind posibilităţi de alegere. După cum consemna şi profesorul
Niculae Feleagă, „contabilitatea de gestiune nu poate, în nici un caz, să fie o
contabilitate încremenită într-un scenariu unic şi, cu atât mai mult, ea nu poate fi
normativă”.

Aşadar, în sistemul contabil funcţional din ţara noastră contabilitatea de gestiune

este poziţionată într-un circuit individual, fiind rânduită a funcţiona separat de
contabilitatea financiară. Spre deosebire de contabilitatea financiară, organizarea
şi conducerea contabilităţii de gestiune nu este normalizată, respectiv impusă
entităţilor româneşti prin norme obligatorii elaborate de Ministerul Finanţelor
Publice. Profesorul Niculae Feleagă susţine despre contabilitatea de gestiune că
nu poate fi normativă, întrucât „este proprie fiecărei întreprinderi, ea evoluează
în timp şi aceasta cu atât mai repede cu cât mediul ei este mai dinamic, mai
turbulent, dacă folosim un termen adesea utilizat pentru a descrie ceea ce sunt
astăzi economiile moderne”.

Pagina 10
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

1.3.6. Organizarea şi conducerea contabilităţii

Potrivit articolului 1 din Legea contabilităţii nr. 82, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare, au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate
financiară următoarele categorii de entităţi:

societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome,
institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte
persoane juridice;

instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop
patrimonial;

subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin
entităţilor enumerate, cu sediul în România, precum şi subunităţile fără
personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul
în străinătate;

organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act
constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia pieţei de capital, fondurile de
pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat şi alte entităţi
organizate pe baza Codului civil.

Persoanele enunţate mai sus organizează şi conduc, după caz, şi contabilitatea de

gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Din punct de vedere conceptual, sistemul de contabilitate românesc este unul

dualist, având ca fundament organizarea contabilităţii pe două paliere
interconectate: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune.

În România, începând cu data de 1 ianuarie 19941, contabilitatea este organizată

în dublu circuit (sistemul contabil este dualist), fiecare cu un parcurs distinct,
astfel: unul, cel al contabilităţii financiare şi altul, cel al contabilităţii de gestiune.
Anterior acestei date în România s-a practicat sistemul de contabilitate cu un
singur circuit (monist). Sistemul contabil monist era adaptat economiei
planificate şi centralizate, economie care punea în centru obţinerea producţiei.
Necesitatea regândirii unui nou sistem de contabilitate după anul 1989 s-a impus
deoarece cel existent la noi în ţară înainte de această dată nu corespundea unei
economii de piaţă spre care se tindea şi nu putea fi adaptat, impunându-se
schimbarea sa substanţială. Cauza principală era aceea că structura sistemului
contabil era monistă. Adaptarea contabilităţii la condiţiile tranziţiei spre o
economie de piaţă a determinat adoptarea unui sistem contabil dualist (de
sorginte european-continentală, modelul francez), prin care să se realizeze
separarea contabilităţii pentru utilizatori (externi şi interni), numită şi
contabilitate financiară, de contabilitatea doar pentru manageri, numită şi
contabilitate de gestiune. Adept al dualismului contabil, Ministerul Finanţelor
Publice (la acea vreme se numea doar Ministerul Finanţelor) a considerat adecvat
pentru o economie de piaţă care se dorea, liberă şi funcţională, adoptarea unui

1
Intrarea în vigoare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi a Regulamentului de aplicare a
acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 704/1993.

Pagina 11
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

nou sistem contabil, format din două subsisteme: contabilitatea financiară şi

contabilitatea de gestiune.

Pentru introducerea în România a noului sistem contabil adoptat în 1994 apare o

lucrare intitulată „Sistemul contabil al agenţilor economici”. Aşteptată cu mult
interes din partea contabililor practicieni, această lucrare a fost elaborată de
Ministerul Finanţelor, în calitatea sa de organism naţional de reglementare a
modului de organizare şi conducere a contabilităţii de către entităţile
patrimoniale. Fiind rodul unei munci de implementare în România a unui nou
sistem contabil, care să fie pe aceeaşi lungime de undă cu un alt tip de economie
spre care se tindea (aceea ce dorea să îmbrace haina unei economii de piaţă), şi a
rezultatelor eforturilor unui colectiv de teoreticieni şi universitari, fiind
cunoscută în branşa „ţiitorilor de registre” sub denumirea de „cartea verde”,
„Sistemul contabil al agenţilor economici” s-a dorit a fi un ghid aflat pe masa de
lucru a contabililor în calitate de utilizatori.2

Ambele circuite ale contabilităţii – financiară şi de gestiune – sunt obligatoriu de

organizat şi condus în entităţile româneşti, prima conform reglementărilor
contabile în vigoare, iar cea de-a doua cu o independenţă totală în alegerea
modalităţilor de punere în practică, pentru ţinerea acesteia.

În privinţa supremaţiei unuia sau altuia dintre cele două circuite ale contabilităţii,
reglementările legale nu fac precizări în acest sens. Însă, datorită normelor
unitare de organizare a contabilităţii financiare şi interesului manifestat de către
agenţii economici pentru organizarea acesteia, cât şi din raţiuni legate de
fiscalitate şi raportare contabilă, contabilitatea financiară nu ridică probleme în
modul de organizare la nivelul agenţilor economici, iar prin specificul său de
conectare profundă la fiscalitate, aceasta este mai conştiincios abordată de
entităţi, comparativ cu contabilitatea de gestiune. Probabil că entităţile întâmpină
dificultăţi legate de aspecte concrete de organizare a contabilităţii de gestiune,
adică referitoare la modul de colectare şi prelucrare a informaţiilor cu privire la
cheltuieli şi costuri, planul de conturi (conturi sintetice şi analitice) ce poate fi
utilizat, metoda de calculaţie ce poate fi aplicată la calculul costurilor şi procedee
specifice la care trebuie să apeleze etc. În lipsa unui ghid ce ar fi trebuit să
conţină reguli şi norme detaliate, contabilitatea de gestiune a parcurs „legată la
ochi” drumul dezvoltării, conducătorii compartimentelor financiar-contabile din
întreprinderi recurgând adesea la improvizaţii.

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea

operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută,
potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. (Legea contabilităţii nr. 82, art. 3)

2
Compoziţional lucrarea a cuprins, în ordinea prezentării, următoarele elemente: Legea
contabilităţii nr. 82/1991, Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de
executare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii,
Planul de conturi general, norme metodologice de utilizare a conturilor contabile, o monografie
privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni economice, nomenclatorul privind
modelele registrelor şi formularelor tipizate comune privind activitatea financiară şi contabilă,
registrele de contabilitate, normele de utilizare a registrelor de contabilitate, bilanţul contabil,
normele metodologice pentru întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil, şi transpunerea
soldurilor conturilor din balanţa de verificare la 31 decembrie 1993 în noul plan contabil general.

Pagina 12
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme şi reglementări în

domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare,
registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă,
normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme privind contabilitatea în

partidă simplă.

Normele şi reglementările contabile specifice anumitor domenii de activitate se

elaborează şi se emit de instituţiile cu atribuţii în acest sens, cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice, după cum urmează:
a) de către Banca Naţională a României (www.bnr.ro), pentru instituţiile de
credit, instituţiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale,
înscrise în Registrul general, instituţiile de plată şi instituţiile emitente de
monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile
de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată,
respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată şi pentru
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
b) de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (www.csa-isc.ro), pentru
entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de această instituţie;
c) de către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
(www.csspp.ro), pentru entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de
această instituţie;
d) de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (www.cnvmr.ro), pentru
entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de această instituţie.
(Legea contabilităţii nr. 82, art. 4)

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entităţii respective. Contabilitatea se organizează şi se conduce, de
regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic,
contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Contabilitatea poate
fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul
contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii,
membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
(www.ceccar.ro).

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile

revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să
îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în
care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii,
încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,
răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi
prevederilor contractuale. (Legea contabilităţii nr. 82, art. 10)

Din punct de vedere al instrumentelor la care se apelează, conducerea

contabilităţii oricărei entităţi patrimoniale se poate efectua prin două modalităţi,

Pagina 13
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

şi anume: fie manual, utilizând hârtia şi cerneala, fie cu ajutorul calculatorului,

caz în care completarea documentelor şi prelucrarea datelor contabile se
efectuează cu ajutorul echipamentelor informatice, aici intervenind
automatizarea contabilităţii. La momentul actual ţinerea contabilităţii se
efectuează apelând într-o măsură mai mare sau mai mică la forma manuală sau
automatizată, dar cu o tendinţă tot mai mare de a renunţa la conducerea
contabilităţii prin utilizarea pastei de pix pentru completarea documentelor pe
suport de hârtie, dat fiind aportul substanţial al calculatorului în evidenţa
contabilă, prin avantajele incontestabile pe care le aduce.

În zilele noastre, managementul contabil al unităţilor patrimoniale a devenit

dependent de computer, calculatorul asistând contabilitatea practică şi contabilii
pas cu pas, de la introducerea datelor despre operaţiunile economico-financiare
efectuate, care determină modificări ale patrimoniului entităţii respective, până la
elaborarea documentelor de sinteză, de la deschiderea până la închiderea ciclului
contabil, de la începutul până la încheierea exerciţiului financiar, de la înfiinţarea
unităţii până la încetarea activităţii acesteia.

Toţi economiştii-contabili sunt de acord că această ingenioasă maşină construită

de om ocupă un loc important în organizarea şi conducerea contabilităţii oricărei
organizaţii. Acceptarea calculatorului în contabilitate reprezintă o atitudine
devenită comună, iar prezenţa lui este de la sine înţeleasă. Se găseşte pe masa
contabilului, dar şi în şcolile de profil, în laboratoarele de contabilitate. La
început de secol XXI, contabilii trebuie să fie interesaţi de ceea ce pot face cu
această minunăţie a tehnicii de calcul.

A pătrunde în tainele ştiinţei contabilităţii nu se mai poate realiza fără a descifra

şi pe acelea ale informatizării evidenţei contabile. Ca urmare a pătrunderii, fără
drum de întoarcere, a calculatoarelor şi celorlalte echipamente informatice în
domeniul contabilităţii, contabilul clasic trebuie să-şi restructureze
personalitatea, noul contabil (cel al mileniului trei) îşi schimbă comportamentul
în actul muncii şi are nevoie de pregătire în domeniul calculatoarelor. Astfel că,
se impune „alfabetizarea” acestuia în calculatoare, ceea ce înseamnă capacitatea
de a poseda abilităţi corespunzătoare în mânuirea şi exploatarea unor instrumente
noi în actul contabil, acelea de tip software, pe care să le poată utiliza în
organizarea şi conducerea contabilităţii.

Societatea modernă solicită schimbări nu numai în calitatea actului contabil, ci şi

în forma de exercitare a lui. Înainte contabilul folosea instrumentele de scris
(stilou, pix) şi documentele în format scris (pe suport de hârtie), azi utilizează în
cea mai mare parte calculatorul şi documentele în format electronic (pe suport
magnetic). Contabilul a schimbat registrele contabile clasice cu cele în format
electronic.

În zilele noastre, calculatorul a devenit o componentă a derulării întregului ciclu

contabil, utilizat de către economiştii-contabili, ca urmare a efectelor folosirii lui
superioare modalităţii clasice pentru conducerea contabilităţii în oricare entitate
patrimonială. Adaptarea la schimbările survenite în munca desfăşurată în
domeniul financiar-contabil, prin automatizarea acestuia, solicită o pregătire

Pagina 14
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

adecvată acestor tehnologii informatice pentru responsabilii cu managementul

contabil.

Pântea (1998, pag. 19) este de părere că, „în condiţiile actuale, cu toate
progresele făcute în domeniul calculatoarelor electronice, economia unei ţări nu
se poate lipsi de contabilitate. Ea rămâne pe mai departe cea mai exactă formă de
evidenţă. Până în prezent nu s-a găsit şi nici în viitorul apropiat nu se
preconizează un alt mijloc, de înlocuire a contabilităţii la nivelul agenţilor
economici. Numai contabilitatea poate oferi informaţii precise pe care să se
sprijine deciziile managerului. El trebuie să dispună de acest „tablou de bord” cu
multiple cadrane care este contabilitatea modernă”.

O contabilitate modernă este doar cea care îşi îndeplineşte sarcinile utilizând
instrumente moderne, echipamentele informatice, între care poziţia centrală prin
importanţă o deţine calculatorul electronic. Utilizarea calculatorului şi a
tehnologiilor informatice în activitatea financiar-contabilă a fiecărei organizaţii
este una tot mai accentuată. Aceasta dinamică solicită cunoaşterea a o serie de
elemente fundamentale în domeniul computerelor şi a celorlalte echipamente
informatice folosite în mod curent într-un birou contabil. Tehnologiile
informatice asigură o informare rapidă şi exactă atât a utilizatorilor interni de
informaţie contabilă, cât şi a celorlalţi utilizatori (parteneri comerciali, bănci, alţi
creditori, organisme ale puterii de stat etc.).

Tehnologia informaţiei este „o noţiune globală, des utilizată în

contemporaneitate, care descrie combinaţia dintre tehnologiile de calcul (formate
din ansamblul hardware şi software) şi tehnologiile de comunicaţie (formate din
reţele de transmitere a datelor, imaginilor şi a vocii)” (Joldeş et al., 2004, pag.
156).

După Dulu (2006, pag. 15), tehnologia informaţiei reprezintă „normele şi

procedeele de colectare, memorare, transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea
obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului electronic”.

Tehnologiile informatice reunesc „tehnici esenţiale de culegere, prelucrare şi

transmitere electronică a datelor şi informaţiilor, într-un mediu adecvat
informatic şi de comunicaţie constituit din echipamente hardware, proceduri
software specializate, dispozitive electronice de transmisie/recepţie date.
Componentele esenţiale ale tehnologiei informatice sunt reprezentate de:

staţiile de lucru – constituie în general aspectul cel mai vizibil al
tehnologiei informatice în organizaţie şi pot îmbrăca forma unor simple
terminale de tip tastatură-ecran, legate la un calculator central, sau a unor
microcalculatoare dotate cu capacitate autonomă de prelucrare-stocare, eventual
legate la alte unităţi;

bazele de date – reunesc fişiere de date între care există interdependenţe şi
pot fi structurate pentru memorarea datelor şi informaţiilor pe diverse tematici
(economic, tehnic etc.);

reţelele de comunicaţie – asigură difuzarea datelor şi comunicarea între
staţiile de lucru. În funcţie de aria în care sunt constituite, există: reţele locale, în
interiorul organizaţiei; reţele private, utilizate exclusiv de unitatea care le-a creat,

Pagina 15
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

în scopul de a comunica cu alte instituţii, eventual foarte îndepărtate; reţele

naţionale/internaţionale;

proceduri specializate – includ pachete de programe informatice, cu rol
central în coordonarea resurselor informaţionale”. (Ursăcescu, 2002, pag. 36)

Utilizarea tehnologiilor informatice la nivelul oricărei organizaţii se

concretizează într-o serie de avantaje. După Ursăcescu (2002, pag. 37), acestea
sunt:

reducerea timpului – prin automatizarea a o serie de operaţii cerute de
prelucrarea informaţiei (comparare, calcul, editare, transmitere), tehnologiile
informatice asigură performanţe deosebite pe planul vitezei de calcul, ceea ce
determină o reducere substanţială a timpului de prelucrare impus de modele
economico-matematice, tehnice, fizice etc.;

reducerea spaţiului – comunicarea la distanţă, prin intermediul
tehnologiilor informatice, a făcut practic să dispară inconvenientul „kilometrilor”
existent între emiţător şi receptor;

extinderea modalităţilor de stocare – în decursul istoriei tehnologiilor
informatice, mijloacele de stocare a informaţiilor au evoluat şi ele de la cele
magnetice (discuri, benzi), la cele optice (CD, DVD), cu posibilităţi de păstrare a
informaţiei de milioane de caractere;

flexibilitatea în utilizare – tehnologiile informatice oferă un domeniu
extrem de vast de utilizare şi înregistrează o adaptabilitate continuă, în paralel cu
evoluţia limbajelor de programare şi a software-ului de bază şi aplicat.

Ministerul Finanţelor Publice pune la dispoziţia contribuabililor o serie aplicaţii

informatice. Programele se găsesc pe web site-ul instituţiei menţionate
(www.mfinante.ro), la „ANAF-Programe utile”. Aplicaţiile se descarcă gratuit
(cu dublu clic pe kitul de instalare în varianta executabilă sau în cea arhivată) şi
se instalează (cu dublu clic pe varianta executabilă a programului), fiind
obligatorii de utilizat de către toate entităţile care intră în sfera lor de aplicare.
Acestea includ instrucţiuni de utilizare, norme, corelaţii, structura fişierelor de
raportat în format electronic şi oferă posibilitatea listării de formulare goale sau
în diferite faze ale completării.

Piaţa de produse informatice oferă diverşilor utilizatori de softuri financiar-

contabile o gamă diversificată de aplicaţii adaptată nevoilor economiştilor-
contabili ce desfăşoară activităţi de organizare şi conducere a contabilităţii în
diferite entităţi. Aplicaţiile ce asistă evidenţa contabilă pot fi simple sau
complexe, cu mai puţine funcţii sau cu mai multe, cu o interfaţă mai mult sau
mai puţin prietenoasă cu utilizatorul.

Într-o entitate patrimonială, principalele operaţii de contabilitate, care determină

componentele de date ale unui sistem informatic de gestiune, sunt:

Consemnarea operaţiilor (tranzacţiilor) economico-financiare care au loc
într-o perioadă de gestiune (lună, trimestru) prin note contabile pe bază de
documente de atestare a fenomenelor şi proceselor care au loc (facturi, chitanţe,
bonuri de consum etc.);

Înregistrarea cronologică, pe bază de note contabile şi documente
justificative, în jurnale contabile a derulării fenomenelor şi proceselor în ordinea

Pagina 16
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

apariţiei lor, jurnalele reflectând tot ceea ce se întâmplă în entitate din punct de
vedere al mişcărilor şi al transformărilor patrimoniale;

Înregistrarea sistematică periodică, pe bază de jurnale, a conţinutului
operaţiilor în conturi analitice pentru sortimente de resurse sau categorii de
fonduri şi în conturi sintetice pentru entităţi distincte (Materiale, Furnizori,
Produse finite etc.) în scopul evidenţierii existenţei şi a mişcării elementelor
constitutive ale averii entităţii;

Controlul consemnărilor contabile dintr-o perioadă de gestiune prin
întocmirea balanţelor de verificare;

Sintetizarea rezultatelor prin închiderea conturilor (preluarea soldurilor
finale) în bilanţul contabil. (Oprean et al., 1994)

Utilizarea programelor de contabilitate şi accesul direct al contabililor şi al

managerilor la calculator, permit: efectuarea concomitentă a contabilităţii
cronologice şi sistematice, întocmirea operativă (în prelucrare automată) a
balanţelor şi bilanţurilor, actualizarea curentă a bazei informaţionale specifice,
eliminarea graniţelor dintre evidenţa contabilă şi cea statistică, creşterea
operativităţii şi a exactităţii în informare etc. Managerii nu mai sunt obligaţi să
aştepte finalul lunii sau al trimestrului pentru a dispune de informaţii despre:
starea patrimoniului unităţii, gradele de lichiditate şi solvabilitate, capacitatea de
a face faţă plăţilor scadente, mărimea datoriilor, evoluţia rentabilităţii, dinamica
costurilor efective faţă de cele antecalculate etc. Totodată, controlul modului de
administrare a patrimoniului entităţii se poate exercita în condiţii îmbunătăţite şi
în orice moment. Astfel, contabilitatea clasică devine una modernă în care
consumatorul de informaţii poate accede la ceea ce îl interesează din existenţa şi
funcţionarea entităţii patrimoniale. Mai mult graniţele dintre evidenţa tehnico-
operativă şi contabilitate tind să dispară prin conceperea, gestionarea şi
exploatarea de baze informaţionale coerente şi integrate. (Boksenbaum, 2002)

Arhitectura programelor de contabilitate nu diferă foarte mult de la o aplicaţie la

alta, aceasta datorită obligaţiilor impuse de reglementările şi cerinţele din
domeniu. Diferenţele dintre aceste produse sunt date de interfeţele utilizatorilor,
extinderile funcţiilor complementare şi ale serviciilor asociate, precum: asistenţa
acordată utilizatorilor, dezvoltarea specifică etc.

Utilizarea unui program de contabilitate implică achiziţionarea acestuia de la o

societate specializată în realizarea de astfel de produse software. Costurile de
achiziţie ale programelor de contabilitate diferă în funcţie de facilităţile oferite.
La aceste costuri trebuie adăugate costurile de instruire a personalului care va
opera cu programul şi costurile de asistenţă, care sunt proporţionale cu
complexitatea programelor. Pentru marile întreprinderi produsele sunt atât de
complexe încât recurgerea la ajutorul consultanţilor din exterior este deseori
indispensabilă pentru a implementa programul. O alternativă este alegerea unei
societăţi de servicii care propune o soluţie completă în ceea ce priveşte
echipamentele, programul şi serviciile. Costul este de multe ori foarte ridicat, iar
posibilitatea de a te baza pe un singur sprijin (a te baza pe o singură firmă) este
apreciată de utilizatorii care lucrează puţin cu produsele informatice sau care nu
doresc să investească într-o tehnică care nu îi interesează.

Pagina 17
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

În privinţa resurselor hardware cerute, în zilele noastre puterea procesoarelor şi

capacitatea discurilor depăşesc cu mult necesităţile impuse de programele de
contabilitate şi în general de programele de gestiune. Societăţile care
comercializează programe de contabilitate precizează configuraţia minimă
necesară pentru o funcţionare corespunzătoare a aplicaţiilor distribuite.

O contabilitate poate să fie monopost (mono-user), caz în care un singur contabil

poate lucra la un moment dat pentru o societate, sau multipost (multi-user),
situaţie în care mai mulţi contabili pot lucra simultan pentru aceeaşi societate.

Pentru contabilitatea multipost, există două arhitecturi informatice:

una în care programul şi fişierele contabile sunt implementate pe un
singur calculator, iar contabilii lucrează la terminale (un terminal este o unitate
fără capacitate de prelucrare, capabilă de a comunica cu calculatorul; este
compus din tastatură, ecran, gestiune de afişaj şi dintr-un modul de comunicare)
pasive sau la calculatoare utilizate ca terminale;

a doua arhitectură, mai recentă, în care fiecare contabil dispune de un
calculator personal şi de program. Doar fişierele se află pe un calculator şi oferă
o putere şi un confort de utilizare superioare modelului calculator-terminale.

În privinţa numărului de entităţi a căror evidenţă poate fi condusă, o contabilitate

poate fi monosocietate sau multisocietate, dacă aceasta poate administra mai
multe societăţi în paralel. Se utilizează şi termenul de monodosar sau multidosar,
entităţile patrimoniale nefiind toate societăţi comerciale.

Pentru a putea accesa un anumit program de contabilitate, utilizatorul trebuie să

utilizeze o parolă. Parola poate fi una generică sau personalizată. În această
situaţie, este posibil ca accesul să nu fie autorizat decât la anumite funcţii ale
programului. (Boksenbaum, 2002)

Informatizarea activităţilor financiar-contabile dintr-o organizaţie necesită

revizuirea modului de organizare a sistemului, astfel încât să se creeze mediul
necesar trecerii de la tratarea manuală a datelor la cea automatizată, beneficiind
de posibilităţile sistemelor de calcul. Ca atare, gestiunea, administrarea şi
managementul subsistemului financiar-contabil dintr-o unitate, pe baze
informatice, necesită analiza şi proiectarea prealabilă a unui sistem informatic
adecvat necesităţilor şi posibilităţilor entităţii respective. Pe plan autohton, într-o
lucrare ce a văzut lumina tiparului în anul 1995, la doar un an după trecerea la
noul sistem contabil, autorii (Pântea et al., pag. 24) notau următoarele: „ca
urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente
moderne de prelucrare a datelor, tot mai multe unităţi trec de la formele clasice
de înregistrare contabilă la forme moderne, adaptate calculatoarelor electronice.
Acestea au în vedere, în general, aceleaşi formulare de lucru specifice formelor
de înregistrare contabilă clasice, pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale
calculatoarelor electronice”.

În cazul în care se recurge la utilizarea echipamentelor informatice, pentru

informatizarea contabilităţii, potrivit art. 23 din Legea contabilităţii nr. 82,
entităţile „care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au
obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în

Pagina 18
 Material de studiu ELEMENTE DE CONTABILITATE
Specializarea Măsurători Terestre şi Cadastru

conformitate cu normele contabile aplicate, controlul şi păstrarea acestora pe

suporturi tehnice timp de 10 ani”.

Pagina 19