Evoluția negocierilor în runda Doha

Runda Doha reprezintă runda de negociere în cadrul Organizației Mondiale a

Comerțului. Aceasta a fost lansată în anul 2001 în Doha, Qatar, cu scopul de
identificare a noilor soluții de liberalizare a comerțului agricol, cel industrial și al
serviciilor. Un alt obiectiv a fost remedierea problemelor comerțului mondial. Runda
Doha mai este cunoscută și sub denumirea de ,,Runda Doha de dezvoltare” și ,,Runda
mileniului”. Aceasta susține că tările dezvoltate urmăresc nu doar propriile interese, ci
și interesele statelor aflate în dezvoltare, promovând astfel combaterea sărăciei și
subdezvoltării. În această oridine de idei, identificăm diferențe impunătoare dintre
statele dezvoltate, reprezentate și conduse de SUA, UE și Japonia și statele în curs de
dezvoltare, printre care Brazilia, China, Africa de Sud, India și altele. Ce ține de
subvențiile agricole, acestea sunt percepute ca fiind bariere împotriva comerțului
liber, fapt ce crează o controversă între UE și SUA.

Inițierea rundei a avut loc în anul 2001, la Doha, reprezentând o întrunire ministerială.
Următoarele întâlniri s-au desfășurat în Cancun, 2003 și în Hong Kong, 2005.
Negocieri s-au mai ținut și în Geneva, 2004,2006,2008, Paris, 2005 și Postdam în
2007.

1. Doha, 2001

Runda de la Doha în 2001 a cuprins negocieri cu privire la produsele agricole și cele

manufacturate, precum și dezvoltarea sfefrei serviciilor. Ideea dominantă a rundei este
de a spori accesibilitatea regulilor comerțului mondial pentru statele în curs de
dezvoltare. Opozanții negocierilor susțineau că runda va implementa un sistem de
reguli care vor interveni excesiv pe arena politică a acestor țări în curs de dezvoltare.

2. Cancun, 2003

Negocierile din 2003 au încetat timp de 4 zile, din cauza unor litigii create între statele
dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Opoziția dintre acestea a creat un cadru
nefavorabil de continuare a rundei de negocieri. În cadrul discuțiilor de la Cancun, s-a
propus ridicarea unor probleme de tipul statutului investitorilor străini, problema
standardelor antimonopol și de cartel, transaprența ce ține de achizițiile
guvernamentale, care permite companiilor străine să dezvolte afaceri în sectorul
public. Toate acestea au fost asaltate de statele în curs de dezvoltare, care vor să-și
păstreze controlul asupra sectoarelor- cheie. Deși tratative au mai avut loc, din aceste
negocieri au ieșit învinși reprezentanții SUA, în fața Americii Latine cu producătorii
săi de cafea și producătorii africani de cacao. Aceștia s-au bucurat de victoria sa în
runda de negocieri cu privire la eliminarea barierelor protecționiste, reglementarea
investițiilor străine și deschiderea unor noi piețe. Scopul negocierilor a fost analiza
progreselor de la Doha încoace și s-a soldat cu conturarea unui grup de state în curse
de dezvoltare, printre care India, Brazilia, China contrapondere UE, SUA și Japonia.

1
3. Geneva, 2004

La runda de negocieri de la Geneva din 2004 au pariticipat: Brazilia, Australia, SUA,

India, UE și Japonia, care, la solicitările G8 privind liberalizarea comerțului mondial,
și-au trimis reprezentanții, cu scopul de a încheia cu succes ciclul de negocieri de la
Doha din 2001,lansate în Qatar. Aceste negocieri, în mod normal, urmai să se încheie
în 2004, însă acest lucru nu a fost posibil. Din cauza litigiilor dintre țările dezvoltate și
cele aflate în curs de dezvoltare, problema reducerii subvențiilor agricole nu a fost
soluționată. Pe de altă parte, apare disputa dintre SUA și UE asupra reducerii taxei
vamale pentru produsele agricole.

4. Paris, 2005

Runda de negocieri din Paris în mai, 2005 avea ca scop demonstrarea progreselor
înainte de întrunirea ministerială programată la Hong Kong în decembrie 2005.
Discuțiile au avut loc asupra câtorva puncte esențiale. Franța protestează împotriva
reducerii subvențiilor pentru fermieri. SUA, Australia, Brazilia, India și UE nu
reușesc să ajungă la un comun acord asupra problemelor privind carnea de pui, vită și
orezul. În schimb, s-a creat un acord privind vechea problemă a conversiei de
procentaje a taxelor vamalepentru produsele agricole, discutată încă runda de
negocieri de la Doha în 2001.

5. Hong Kong, 2005

În cadrul rundei de negocieri, miniștrii de comerț au ajuns la o înțelegere. Aceasta

stabilește termenul limită pentru eliminarea subvențiilor pentru exporturile agricole în
2013, deși se preconiza în 2010. Adoptarea unui acord comercial comun avea la bază
unele condiții precum: deschiderea piețelor bunurilor din unele din cele mai sărace
națiuni, de către țările industrializate. Acestea au dat un nou impuls negociatorilor de
a stabili un set de reguli comerciale mondiale până în sfârșitul anului 2006.
Remarcabil a fost și faptul că țările africane producătoare de bumbac au avut câștig
datorită suspendării în 2006, a subvențiilor acordate producătorilor de bumbac de
către SUA. Potrivit presei internaționale, la alte capitole de pe agenda reuniunii s-au
înregistrat prea puține progrese. S-a stabilit ca în perioada următoare să fie continuate
negocierile cu privire la reducerea taxelor la importul de produse agricole și
liberalizarea comerțului cu produse industriale. Această conferință a amânat sfârșitul
rundei Doha până în 2006.

6. Geneva, 2006

Negocierile de la Geneva din 2006 nu au condus la un acord comun cu privire la

reducerea subsidiilor agricole sau scăderea taxelor de import. Un rezultat satisfăcător
al rundelor de negocieri Doha devine tot mai imposibil, deoarece larga autoritate
comercială acordată prin Actul de Comerț din 2002 președintelui american George W.
Bush, trebuie să expire în 2007. Rezultă că orice pact comercial va trebui aprobat de
către congresul SUA, fapt ce mărește valoarea SUA și scade voința altor țări de a

2
participa. După ce negocierile de la Geneva au eșuat, comisarul european pentru
comerț, Peter Mandelson afirmă că SUA este responsabilă pentru eșecul negocierilor
care durează timp de 5 ani în cadrul rundei Doha și a avertizat asupra consecințelor
negative ce pot surveni asupra comerțului global. În special, eșecul negocierilor ar
afecta țările sărace și în curs de dezvoltare, care aveau de câștigat cel mai mult în
umra semnării unui acord. Comisarul urma să propună o nouă agendă pentru
acordurile comerciale care vizează deschiderea piețelor cu China și cu alte puteri
comerciale în curs de dezvoltare. Cele mai influente figuri din OMC, reuniți în cadrul
G6 au eșuat în încercarea de a salva situația negocierilor din runda de la Doha. UE,
SUA, Australia, Brazilia, Japonia și India nu au ajuns la un numitor comun privind
punctele esențiale ale negocierilor comerciale în sectorul agriculturii și producției
industriale.

7. Postdam, 2007

Negocierile de la Postdam din 2007 nu au înregistrat niciun progres. UE, SUA, India
și Brazilia nu au ajuns la un acord asupra deschiderii piețelor agricole și industriale în
diferite țări. Problema subvențiilor agricole rămâne nerezolvată. Negocierile G4 erau
percepute ca ultima șansă de a ajunge la un acord înainte termenului limită stabilit de
OMC. Discuțiile s-au ținut în jurul sectorului agricol, unde SUA era gata să reducă
subvențiile pentru fermieri până la 17 miliarde de dolari. Ministrul de Comerț din
India, Kamal Nath susșine că în 2006, acestea au fost în valoare de 10, 8 miliarde
dolari, respectiv, SUA mărește subvențiile. Oficialul indian susșinea că negocierile au
eșuat din cauza SUA de aveni cu soluții acceptabile. Drept răspuns, UE oferă mai
mult acces la sectorul agricol european, cu condiția reducerii măsurilor protecționiste
de pe piața produselor agricole din India și Brazilia și facilizarea accesului
producătorilor agricoli străini pe piață în condiții de concurență.

8. Geneva, 2008

În anul 2008, la Geneva, are loc reuniunea la nivel ministerial, cu scopul de a finaliza
negocierile OMC începute aproape 7 ani în urma la Doha. Directorul general OMC,
Pascal Lamy, a convocat 50 de miniștri din 35 de state, pentru negocieri menite să
salveze cei 7 ani de discuții pe tema liberalizării comerțului mondial. Înainte de
debutul oficial al discuțiilor, ostilitățile au fost reluate între țările sudice, care solicitau
țăriloe dezvoltate să reducă subvențiile pentru agricultorii lor și țările din emisfera
nordică care solicitau în schimbul reducerii subvențiilor o deschidere mai mare a
piețelor emergente pentru produsele industrializate.Reprezentantul SUA, Susan
Schwab, anunță că SUA va diminua subvențiile de la 18, 2 miliarde la 15 miliarde
dolari per an. Propunerea venea în condiții în care țări ca India și Brazilia renunță la
obiecții în ced privește unele aspecte ale rundei. UE și SUA oferă o creștere a
numărului de vize de muncă temporare pentru muncitorii calificați. După o săptămână
ded negocieri, acordul era considerat aproape încheiat. Totuși, au existat litigii privind
protecția specială pentru fermierii indieni și importurile UE de banane din Caraibe și
Africa. Poziția dură a Indiei și Chinei privind tarifele și subvențiile a fost criticată de
SUA.

3
Eșecul negocierilor în runda Doha s-a soldat cu o serie de consecințe, cum ar fi
creșterea numărului de de acorduri de liber schimb regionale și bilaterale, creșterea
tendințelor protecționiste. În acest context, Asociația Camerelor de Comerț și
Industrie Europene și Asociația pentru Comerț Exterior, fac un apel la membrii OMC
în vederea reluării eforturilor de salvgardare a sistemului comercial multilateral.
Există și asepcte pozitive ale rundei de negocieri. Printre acestea se numără: tarifele
medii pentru importurile de produse aplicate statelor în curs de dezvoltare au ajuns la
mai puțin de 5%, în comparație cu 40% în 1947, potrivit Fondului Monetar
Internațional. Comerțul a crescut cu aproape 6% pe an în ultimul deceniu.

,, Îmi dau seama că acum vă veți întreba cine este de vină pentru acest eșec.
Răspunsul este desigur un eșec colectiv.” afirmă comisarul european pentru comerț,
Peter Mandelson.

Elaborat de: Burdea Elena, EAI35