România s-a aliniat la aceste cerinţe internaţionale privind protecţia mediului prin constituirea unei

reţele naţionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi prin stabilirea prin lege a zece categorii de
arii protejate. Conform Legii 5/2000 suprafaţa ocupată de arii protejate în ţara noastră reprezintă 5,18%
din suprafaţa României, din care cea mai mare parte a suprafeţei protejate revine parcurilor naţionale,
parcurilor naturale şi Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Acţiunea distructivă a omului asupra naturii a
luat forme din ce în ce mai diverse, manifestându-se la nivel global. În acest context au fost promovate
numeroase legi pentru protejarea mediului şi s-a născut o nouă ramură juridică, dreptul mediului
înconjurător, care este fundamentat pe o serie de principii de bază şi de principii decizionale.
Preocuparea pentru legiferarea ocrotirii naturii în România nu este nouă. Cea mai veche astfel de
reglementare datează de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care constituie primele branişti, similare ariilor
protejate actuale. În perioada modernă, ocrotirea naturii devine o preocupare constantă la numeroşi
oameni de ştiinţă precum Grigore Antipa, Emil Racoviţă, Ion Borcea, Alexandru Borza. La iniţiativa lor, în
1930, apare prima Lege pentru protecţia monumentelor naturii, se înfiinţează Comisia monumentelor
naturii şi ia fiinţă la noi prima arie protejată majoră, Parcul Naţional Retezat. Actualmente, activitatea de
protecţie şi conservare a naturii este direcţionată de Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, Legea 5 /
2000 privind planul de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III –a Zone protejate şi de Legea 462
/ 2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. 6 1.
Poluanţii şi circulaţia lor în biosferă Definirea noţiunii de poluare s-a făcut în diferite moduri, pornind de
la faptul că etimologic, a polua înseamnă a murdări, a degrada, a profana. Poluarea poate fi definită ca o
modificare defavorabilă mediului natural, care apare parţial sau în totalitate ca urmare a activităţii
umane, are efecte directe sau indirecte asupra acestuia, alterând repartiţia fluxului de energie, nivelul
de radiaţii, compoziţia fizico-chimică a mediului natural şi abundenţa speciilor. Aceste modificări pot
influenţa omul direct sau indirect, prin intermediul produselor agricole, apei şi altelor produse biologice,
afectează obiectele fizice, posibilităţile recreative ale omului şi urâţesc natura (Ramade, 1992). Poluanţii
sau substanţele poluante sunt produşi de o