STUDIU DE CAZ

Tema: Eşec scolar

Student: Untaru Cristina-Mădălina
Universitatea din Craiova Facultatea de Mecanică
Departamentul IMST Specializarea Inginerie Economică Industrială

I. Parte teoretică
 Motivarea temei
 Documentare
II. Parte practică
 Definirea notiunilor
 Contextul problemei
 Problema – Definirea problemei
 Identificarea cauzelor problemei
 Strategii de interventie – Scopul interventiei
 Obiectivele interventiei pe termen scurt si lung
 Identificarea solutiilor alternative de solutionare a situatiei de criza
 Evaluarea solutiilor si luarea deciziilor – modalitati de interventie
 Rezultate obtinute

III. Bibliografie
 I. Partea teoretică
1. Motivarea temei
Realitatea actuală demonstrează că unii elevi au dificultăţi de adaptare la viaţa şi activitatea
şcolară, datorate în unele cazuri eşecului şcolar, acest fapt conducând la o atmosferă tensionată în
clasa de elevi.
Cadrul didactic este interesat să ajute elevii care întâmpină astfel de dificultăţi, să le
depăşească, să-i integreze în activitatea didactică pentru a se adapta cu succes la viaţa şcolară.
2. Documentarea
Suntem înconjuraţi de enigme şi nu puţine: ne naştem la o anumită dată din părinţi pe care
nu-i putem alege, într-un loc mai mult sau mai puţin atractiv, avem dascăli, dar şi elevi pe care nu-i
putem selecta, suntem foarte jucăuşi, curioşi, agitaţi, fricoşi, timizi...Toate acestea de unde ne vin şi
de ce suntem atât de diferiţi?
De ce unii elevi au rezultate foarte bune la învăţătură, iar alţii sunt predispuşi la eşec şcolar?
Dicţionarul de psihologie defineşte eşecul ca fiind o „nereuşită, insucces, înfrângere totală
sau parţială în îndeplinirea unui proiect, realizarea unui scop, obţinerea a ceva. Cauzează starea de
frustrare cu evoluţii negative, reluare a tentativelor. Gradul de eşec depinde şi de nivelul de
experienţă al subiectului. Psihologia existenţială analizează condiţia de eşec considerată ca
implicaţie a condiţiei umane. Sentimentul eşecului este considerat un complex centrat pe certitudinea
subiectivă a eşecului astfel provocându-l”(5, p.246).
Insuccesul şcolar (rămânerea în urmă la învăţătură, eşec şcolar) constă în neîndeplinirea de
către elevi a cerinţelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi
şi rezultate.
1. Forme de manifestare:
a) faza premergătoare (încetinirea ritmului, apariţia lacunelor);
b) faza rămânerii în urmă la învăţătură (semnalează acumularea golurilor mari în cunoştinţe, evitarea
oricărui efort de îndeplinire individuală a sarcinilor, aversiune faţă de învăţătură);
c) repetenţia sau abandonul.
2. Cauzele eşecului şcolar:
a) cauze de ordin fizio-psihologic:
 tulburări somatice, neurologice, endocrine;
 tulburări legate de pubertate;
  deficienţe sezoriale;
 boli specifice vârstei;
 insuficienţe ale elaborării intelectuale;
 inteligenţa şcolară sub limită;
 instabilitate neuromotorie, etc.
b) cauze de ordin social-familial :
 familii dezorganizate;
 familii schimbătoare;
 atmosfera “încărcată” cu tot felul de excese;
 nivelul igenico-sanitar;
 nivelul cultural scăzut al familiei (părinţi excesiv de grijulii, cei intoleranţi, cei indiferenţi);
 părinţi navetişti.
c) cauze de ordin pedagogic:
 prezentarea într-un mod ilogic şi neatractiv a conţinutului lecţiei;
 evaluări injuste;
 tratarea unor copii ca pe “paria” clasei;
 autoritatea excesivă;
 conlucrarea precară cu familia;
 pregătirea superficială pentru lecţii.
Considerând că prin referirile la necesitatea cunoaşterii psihologice, a metodelor, a simţului
diagnostic, învăţătorul, împreună cu psihologul şcolar pot forma o echipă cu orizonturi diferite
pentru a accepta cum se pot dobândi cunoştinţe despre personalitatea fiecărui elev şi ce fel de decizii
se iau cu privire la procesul instructiv, cum se poate asigura intervenţia adecvată pentru a preveni
eşecul şcolar.
 II. Partea practică
1.Definirea noțiunilor
In opinia mea, scopul educatiei in institutiile de invatamant primar consta in a sprijini
dezvoltarea psihofizica a copiilor in sensul copiilor în sensul valorificării superioare a potenţialului
lor nativ şi pentru favorizarea unei bune integrări sociale.De aceea învăţătoarea trebuie să cunoască
bine toţi copiii cu care lucrează şi să facă permanent observaţii referitoare la progresele înregistrate
de aceştia.
Romiţă Iucu definea managementul clasei ca fiind ,,conducerea strategică optimă a activităţii
instructiv –educative, proiectată şi desfăşurată într-o unitate de învăţământ/clasă de elevi”.(Iucu,R.,
,,Managementul clasei de elevi”,2006,p.14,Ed. Polirom).
Operaţia de gestionare a crizelor este o iniţiativă managerială prin excelenţă care se
organizează, se conduce şi se desfăşoară după legităţi, principii şi funcţiuni cu o solidă specificitate
managerială.
Elev : U.A., 14 ani, Scoala Geneală Nr. 8, Drobeta Turnu Severin.

2.Contextul problemei
Elevul face parte dintr-o clasa cu copii foarte buni, silitori, care doresc sa invete. Problema
majora este ca A. este tot timpul deprimat, nu are prieteni si nu socializeaza cu ceilalti elevi din
clasa. Totodata, A. are numeroase absente nemotivate.
A. este un elev care inca din clasa intai inregistreaza rezultate slabe la invatatatura, atingand cu greu
standardele minimale de performanta. El nu vorbeste în clasa decat atunci cand i se adreseaza în mod
direct o întrebare si atunci raspunde ezitant, cu o voce nesigura, abia auzita, se înroseste la fata si
evita sa priveasca în ochi profesorul când i se cere sa raspunda oral în fata colegilor.

3.Problema – Definirea problemei

Aceasta stare a lui A. este prezenta inca din clasa intai si continua si in present. Elevul ramane
singur in timpul recreatiilor, ceilalti il ocolesc, pentru ca are de multe ori, un comportament violent.
Atunci cand trebuie sa lucreze individual in clasa nu-si termina niciodata activitatea, nu ramane
linistit si isi deranjeaza colegii.

4.Identificarea cauzelor problemei

Datorită faptului că părinții sunt divorțați, A. rămânând cu tatăl, acesta este plecat în Portugalia
el rămânând în grija bunicii, aceasta este în vârsta și cu problem de sănătate, acesta a profitat de
lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări
de comportament şi de învăţătură.
A. sustine ca, acasa nimeni nu il bruscheaza, daca este linistit.
Am sustinut un dialog cu elevul:
A. pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească.
El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă bunicii lui nu-i place ce face el la un
moment dat, el se supară, iar ea il lasă în pace.
A. zice “Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de
mine dacâ voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Am sustinut un dialog si cu bunica acestuia:
Bunica ne spune ca îi este greu de când a plecat tatal in Portugalia, că lui Alin îi este dor de
tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi
şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte
de a pleca. Are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la
bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos.

5.Strategii de interventie – Scopul interventiei

Interventiile trebuie facute pe mai multe planuri, atat fata de elev, dar si fata de bunica
acestuia. Scopul interventiei este acela de a gasi o solutie pentru ca orele sa poata fi desfasurate in
mod normal, colegii sa nu mai aiba parte de scenarii neadecvate, iar profesorii sa fie respectati si
ajutati sa isi faca treaba intr-un mediu pasnic si linistit.

6.Obiectivele interventiei pe termen scurt si lung

Pe termen scurt se doreste ca elevul sa isi revizuiasca comportamentul si sa realizeze ca nu este
bun modul in care acesta actioneaza fata de persoanele din jurul sau. De asemenea, comportamentul
sau nu este benefic nici pentru el si nu il va ajuta deloc in viata in viitor. Pentru aceasta vor trebui
alese metode si strategii care sa incerce sa rezolve si sa previna astfel de situatii. Pe termen lung
elevul va avea de castigat atat prin dobandirea a noi cunostinte, dar si prin schimbarea atitudinii sale
fata de persoanele din jurul sau.

7.Identificarea solutiilor alternative de solutionare a situatiei de criza

Fixarea obiectivelor:
A.Obiective pe termen lung
a frecventa regulat toate orele.
La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.

B.Obiective pe termen scurt

Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat.

8.Evaluare solutiilor si luarea deciziilor– modalitati de interventie

Metode şi strategii
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
Ajutarea lui A. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor
săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea profesorilor.
Mai puţină exigenţă din partea profesorilor în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în
situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în competiţii,
cocursuri.
Se va cere ajutorul condilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor lui A.

9.Rezultate obtinute
Dirigintele a hotărât ca acest nou comportament, rezultat in urma masurilor luate să fie
considerat pozitiv şi să aibă o atitudine cât mai flexibilă.
La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
Randamentul lui A. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul
profesorilor, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara
orelor de clasă.
 Bunica continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că
A. depune mai mult efort pentru a colabora.

III. Bibliografie

1. Bulibaşa A.C., Barcan E, (2005), Copilul cu devieri de la comportament, Editura Grafit,

Bacău
2. Cristea S., (2003), Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti
3. Dumiriu G., Dumitriu C. (2003), Psihopedagogie, E.D.P.,R.A.,Bucureşti;
4. Iucu R., (2006), Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi
5. Popescu-Neveanu P., (1978), Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti