PROCESAREA SEMNALELOR

Lucrarea de laborator nr. 1

Functii treaptă

În cadrul acestui laborator se va utiliza programul Mathematica, al companiei

Wolfram Research.
Reamintim cateva reguli de utilizare a programului Mathematica la scrierea şi rularea
aplicaţiilor, si care conduc la cele mai frecvente erori:
- Rularea programelor scrise se face cu combinaţia de taste „Shift+Enter”;
- Matematica este case-sensitive;
- pentru operaţia de înmulţire se va folosi caracterul ‘*’ sau un simplu spaţiu;
- listele se alcătuiesc folosind paranteze acolade, elementele fiind separate prin virgulă;
- toate funcţiile programului Mathematica încep cu literă mare;
- toate funcţiile folosesc paranteze drepte, nu rotunde;
- caracterul ‘.’ atribuit oricărei variabile anulează orice valoare anterioară a acesteia;

1. Teoria lucrarii
Functia Heaviside numita și functie treapta se defineste de cele mai multe ori în felul urmator:

0, t  0
 (t )   (0.1)
1, t  0
si este reprezentata grafic în figura 1.9. Aceasta figura poate fi generata cu ajutorul programului
Mathematica prin urmatorul program:

-1-
 Figura 1.9. Reprezentare a unei portiuni a functiei Heaviside

Cu ajutorul functiei Heaviside se poate defini matematic și reprezenta grafic un impuls

dreptunghiular. Pentru aceasta se pot utiliza doua functii Heaviside, una cu treapta la t  0 , definita de
relatia (0.1), și alta cu treapta la t  a definita prin:

0, t  a
 (t  a )   (0.2)
1, t  a
Prin scaderea acestor doua functii se obtine un impuls dreptunghiular, ca în programul urmator
și figura 1.10:
tr1 UnitStep t ; O functie cu treapta in 0
tr2 UnitStep t 2 ; O functie negativa cu treapta in 2
Plot tr1 tr2, t, 1, 8 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 , AxesLabel t, "x t "
Compunerea celor doua functii

-2-
 Figura 1.10. Obtinerea unui impuls dreptunghiular din doua functii Heaviside

Daca cele doua functii Heaviside ar fi avut treapta de exemplu la t  6 și respectiv t  8 s-ar fi
obtinut un impuls decalat cu T  4 fata de primul, ca în figura 1.11.

tr1 UnitStep t 4 ; O functie cu treapta in 4

tr2 UnitStep t 6 ; O functie negativa cu treapta in 6
Plot tr1 tr2, t, 1, 8 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 , AxesLabel t, "x t "
Compunerea celor doua functii

-3-
 Figura 1.11. Impuls dreptunghiular decalat cu T=4 fata de cel anterior

Prin compunerea celor doua impusuri se obtine o succesiune ca în figura 1.12

imp1 UnitStep t UnitStep t 2 ;

imp2 UnitStep t 4 UnitStep t 6 ;
Plot imp1 imp2, t, 1, 8 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 ,
AxesLabel t, "x t "

Figura 1.12. Succesiune de doua impulsuri dreptunghiulare

Generalizand, pentru Ni impulsuri se obtine:

Ni 10;
T 1;
0.3;
Ni
imp UnitStep t k T UnitStep t kT ;
k 0

Plot imp, t, 0.5, 10 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 , AxesLabel t, "x t "

-4-
 Figura 1.13 Succesiune de Ni  10 impulsuri dreptunghiulare


Pentru usurinta calculelor se poate alege originea timpului la momentul , adica la jumatatea
2
primului impuls, și rezulta o succesiune ca în figura 1.14.

Figura 1.14 Succesiune de Ni  10 impulsuri dreptunghiulare cu originea timpului centrata pe

primul impuls

2. Modul de lucru
1. Să se scrie şi să se ruleze următorul program, care descrie o funcţie treaptă:

x=UnitStep[t];
Plot[x,{t,-3,5}]
--------------------------------------------------------------

-5-
 1

0.8

0.6

0.4

0.2

-3 -2 -1 1 2

2. Să se un program, care va afişa un impuls dreptunghiular, folosind funcţii treaptă:

T=1;
x=UnitStep[t]-UnitStep[t-T];
Plot[x,{t,-3,5}]
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-2 2 4

3. Să se scrie un program care să afişeze un impuls dreptunghiular, deplasat faţă de

ordonată:

T=1;
x=UnitStep[t-T]-UnitStep[t-2T];
Plot[x,{t,-3,5}]
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-2 2 4

4. Să se scrie un program care să afişeze un impuls dreptunghiular, deplasat cu k  3

perioade:

-6-
k=3;
x=UnitStep[t-k T]-UnitStep[t-(k+1)T];
Plot[x,{t,-3,5}]
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-2 2 4

5. Să se ruleze următorul program:

T 1;
k 3;
a 2;
b 4;
1
f ;
2
x a UnitStep t k T UnitStep t k f T
b UnitStep t k f T UnitStep t k 1 T ;
Plot x, t, 3, 5
--------------------------------------------------------------
4

-2 2 4

-7-
 Lucrarea de laborator nr. 2

Spectru Fourier dreptunghi

1. Teoria lucrarii
Coeficienții dezvoltarii în serie Fourier trigonometrica pentru acest semnal se calculeaza cu formulele

2 2 2 A  
Cn  A  cos ntdt  (sin n  sin n ) 
T  T n 2 2

2
(0.3)

 A sin n 2  2 A f sinc n
2
T  2
n
2


2 2
T 
Sn  A sin nt dt  0 (0.4)
2
T 

1 2
1 2
A
C0   x(t )dt   Adt   Af , C0  0, A (0.5)
T T T T
 
2 2
Asa cum a fost aleasa originea timpului, semnalul este o functie para:

x ( t )  x ( t ) (0.6)
ceea ce justifica anularea coeficienților S n (sinusul fiind o functie impara și ortogonala pe cosinus nu
poate sa apara în descompunerea unui semnal par).
In relatia (0.3) s-a notat cu sinc functia sinus cardinal:

sin x
sinc(x )  (0.7)
x
Deoarece aceasta functie apare foarte des în prelucrarile de semnale, ii vom analiza în
continuare unele proprietati.
a)Valoarea în origine este unitara

-8-
 sin x
sinc(0)  lim 1 (0.8)
x 0 x
b) Intersectiile cu abscisa sunt în puncte echidistante, multiplu de 

sinc(x )  0,  sin x  0, x  k , k  Z  0 (0.9)

c) Functia are oscilatii în jurul abscisei, cu amplitudini din ce în ce mai mici atunci cand x creste
în modul (deoarece x apare la numitor). Infasuratoarea acestor maxime și minime este deci o hiperbola
echilatera.
d) Integrala de la 0 pana la o valoare oarecare u se numeste functie sinus integral și nu are o
primitiva, valorile sale fiind calculabile doar numeric.

u
sinc(x )
Si(u )   dx (0.10)
0
x
Valoarea la infinit este totusi calculabila analitic și va fi utilizata în unele aplicatii:


sinc(x ) 
Si( )   dx  (0.11)
0
x 2
Fiind o functie para, se poate scrie de asemenea

 
sinc(x ) sinc(x )
 x dx  20 x dx   (0.12)

Aceste proprietati sunt vizibile în reprezentarile grafice din figurile 1.14 și 1.15.

Sin x
sinc x_ ; definirea ca o functie generica, folosind underscore dupa variabila
x
Plot sinc x , x, 20, 20 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 , AxesLabel x, "Sinc x " ;
Cand se utilizeaza, parametrul formal x_ devine parametru actual x fara underscore

Figura 1.14 O portiune a functiei sinus cardinal

-9-
 u Sin x
Si u_ x; definirea ca o functie generica, folosind underscore dupa variabila
0 x
Plot Si u , u, 20, 20 , PlotRange All, PlotStyle Thickness .01 , AxesLabel u, "Si u " ;
Cand se utilizeaza, parametrul formal u_ devine parametru actual u fara underscore

Figura 1.15 O portiune a functiei sinus integral

Revenind la spectrul semnalului dreptunghiular centrat în origine, se observa ca exista doar

componente dupa functii cosinus, iar liniile spectrale au o infasuratoare de forma unui sinus cardinal.
Spectrul se obtine cu programul urmator și este prezentat în figura 1.16.

- 10 -
 Figura 1.16 Spectrul unui semnal dreptunghiular periodic centrat în origine, cu factor de
umplere 0.05, amplitudine 1 și perioada 1.

Pentru a evita complicatiile introduse de semnalul necentrat în origine, este avantajos sa se

aleaga originea timpului pe mijlocul impulsului obtinandu-se un spectru numai dupa cosinus. Aceasta
2
conduce la o diferenta de faza    , care în cele mai multe aplicatii nu este semnificativa.
T
Desi teoretic numarul de armonici din spectrul semnalului este infinit, practic se poate defini o
banda de frecventa formata din componentele care se afla în lobul principal al functiei sinus cardinal,
deci intre zero și prima intersectie cu originea.

  
sin  n    0,  n   
 2 2
(0.13)
2
B  n 

Numarul de componente spectrale din lobul principal este egal cu inversul factorului de umplere
ale impulsurilor.

2 1 T
n 
  
(0.14)
1
n
f
Distanta intre doua linii spectrale este invers proportionala cu perioada semnalului

2
  (n  1)  n  (0.15)
T

- 11 -
 Rezulta ca daca se micsoreaza perioada și se mentine constant factorul de umplere, limiile
spectrale se distanteaza și invers, dar latimea lobilor ramane constanta.
Daca se micsoreaza factorul de umplere, lobul central al spectrului va cuprinde mai multe
componente, deci se mareste, deoarece distanta dintre ele depinde doar de T și nu depinde de f .
Acest lucru se poate proba cu programul urmator, în care se iau mai multe valori pentru factorul de
umplere mentinand perioada constanta și se obtin spectrele din figura 1.19.

T 1; A 2;
For 0.06, 0, 0.02, Scade factorul de umplere
g ;
For n 1, n 50, n ,
2
c n A Cos n 2 t t;
T 0 T
g Append g, Graphics Thickness .008 , Line n, 0 , n, c n ;
;
Show g, Axes True, PlotRange 0, 50 , All , AxesOrigin 0, 0 , AxesLabel "n", "Cn"

- 12 -
- 13 -
 Figura 1.19 Cresterea lobului central al spectrului cand factorul de umplere scade (in prima
figura   0.06 , în a doua   0.04 , iar în a treia   0.02 )

Componentele seriei Fourier în forma armonica pentru semnalul dreptunghiular centrat în

origine este identica cu modulul componentelor din seria trigonometrica, conform relatiei (2.28),
deoarece componentele dupa sinus sunt nule. Daca semnalul nu este centrat în origine, spectrul armonic
este cel prezentat în figura 1.20.

Figura 1.20a Spectrul de amplitudini al seriei Fourier armonice pentru semnal

dreptunghiular necentrat în origine

- 14 -
 Figura 1.20b Spectrul de faze al seriei Fourier armonice pentru semnal dreptunghiular
necentrat în origine

Descompunerea în serie Fourier exponentiala a semnalului dreptunghiular centrat în origine

este, conform relatiilor (2.37) și (2.38)


 sin n 2
 /2  
2 2 1 jn  jn  

 jnt
Anc  Ae dt   A [ e 2
 e 2
]  2 A  2 A sincn (0.16)
T  /2 T jn  T n  T 2
2 2

 sin n
2  e jnt  A  
 
x (t )  A
T
  T
 sincn 2  e jnt
(0.17)
n  n n 
2
Se observa ca în acest caz, amplitudinile sunt reale, în timp ce în cazul unui semnal
dreptunghiular necentrat în origine, rezulatul integrarii cu exponantiala imaginara da numere complexe.
Intr-adevar, pentru un semnal obtinut prin repetarea cu perioada T a unui impuls care este nenul intre
momentele  1 și  2 componentele seriei Fourier exponentiale sunt


2 2 jn 2 t A   jn 2T 1 2
 jn  2 
Anc   Ae T dt  j  e  e T
 (0.18)
T 1 n  

Un program care calculeaza spectrul seriei Fourier exponentiale pentru un semnal

dreptunghiular necentrat în origine este cel de mai jos, iar reprezentarea grafica este cea din figura 1.23.

- 15 -
 Deoarece, asa cum am aratat, amplitudinile componentelor spectrale sunt în general complexe,
liniile spectrale se vor alege cu lungimi proportionale cu modulul componentelor, cu partea reala sau cu
partea imaginara a acestora. Vom numi spectrele obtinute în aceste cazuri spectrul modul (figura 1.21) ,
spectrul real (figura 1.22) și respectiv spectrul imaginar (figura 1.23).
Dupa cum se observa din aceste figuri, exista componente cu frecvente pozitive (pentru n  0 )
dar și componente cu frecvente negative (pentru n  0 ). Desi acestea din urma nu au o semnificatie
2
practica (in mod uzual consideram frecventa ca inversul perioadei iar pulsatia este   cu T  0 ),
T
ele pot fi usor interpetate fizic, daca tinem seama ca frecventa (pulsatia) se poate defini ca derivata în
raport cu timpul a unghiului fazorului în planul complex

d (t )
 (0.19)
dt
Daca unghiul creste în timp, deci fazorul se roteste în sens direct trigonometric, frecventa este
pozitiva, iar daca unghiul scade în timp, deci fazorul se roteste în sens invers trigonometric, frecventa
este negativa.

- 16 -
Figura 1.21 Spectrul modul al seriei Fourier exponentiale pentru semnal dreptunghiular
necentrat în origine

Figura 1.22 Spectrul real al seriei Fourier exponentiale pentru semnal dreptunghiular
necentrat în origine

- 17 -
 Figura 1.23 Spectrul imaginar al seriei Fourier exponentiale pentru semnal dreptunghiular
necentrat în origine

Se observa ca spectrul modul este par, dupa cum rezulta și din relatia

1 1 1
Anc   Cn2  Sn2  2 ein   Cn2  Sn2  2   C2n  S 2n  2  A nc (0.20)

De asemenea se poate utiliza relatia Euler în relatia(2.38) și se obtine

  
2 2 jn 2T t 2 2 2 2 2 2
Anc   Ae dt   A cos n tdt  j  A sin n tdt An  jBn (0.21)
T 1 T 1 T T 1 T
unde An este partea reala iar Bn este partea imaginara a unei componente spectrale. Deoarece An este
integrala unei functii pare, spectrul real este par, dupa cum se observa și în figura 1.24.De asemenea,
deoarece Bn este integrala unei functii impare, spectrul imaginar este impar, dupa cum se observa și în
figura 1.23.
Comparand spectrul seriei Fourier armonice din figura 1.20a cu spectrul modul al seriei Fourier
exponentiale din figura 1.21, se pot face urmatoarele observatii:
a) Numarul de componente spectrale în seria Fourier exponentiala este dublu fata de seria
armonica, cuprinzand și frecvente negative
b) Fiecare componenta spectrala din seria Fourier exponentiala are o amplitudine exact
jumatate din amplitudinea componentel omoloage din seria Fioure armonica

- 18 -
 c) Infasuratoarea spectrului din seria Fourier exponentiala este continua în origine, în timp ce în
seria Fourier armonica componenta C0 are o amplitudine de doua ori mai mica decat
valoarea care ar fi data de infasuratoare.

Cazuri particulare ale semnalului dreptunghiular simetric.

Semnalul cu factor de umplere ½.

Dupa cum rezulta din relatia (0.14) și se observa în figura 1.19, banda semnalului se ingusteaza atunci
cand factorul de umplere creste. Aceasta observatie este valabila numai pana la valoarea f  1 / 2 ,
deoarece este evident ca un semnal dreptunghiular cu factorul de umplere difera de unul cu factor de
umplere 1  f doar prin componenta continua, deci variatia bezii de frecventa cu factorul de umplere
este ca în figura 1.24.

f
Figura 1.24 Variatia numarului de armonici din lobul principal cu factorul de umplere

Banda minima, corespunzatoare factorului de umplere f  1 / 2 este, conform (0.14)

1 4
B  2  (0.22)
f T
si cuprinde teoretic doua armonici. Practic numai prima armonica (fundamentala) este nenula, iar
spectrul semnalului periodic dreptunghiular centrat în origine arata ca în figura 1.25.

- 19 -
 Figura 1.25 Spectrul semnalului dreptunghiular cu factoru de umplere ½

Spectrul Fourier pentru acest semnal poate fi descris analitic prin formule simple. Introducand
un factor de umplere ½ în relatia (0.3) se obtine

2 T 
n 1 sin n
T 4 A
sin
2
Cn  2 A f sinc  2A (0.23)
2 2 n 2 T 
T 4 2
 
Tinand cont ca sinusul este nenul numai pentru n   2k  1 , avand în aceste cazuri
2 2
valoarea ( 1)k , se obtine

( 1) k
A2 k 1  C2 k 1  , k  N (0.24)

(2k  1)
2
de unde rezulta urmatoarele particuaritati:
a) Ca la orice semnal dreptunghiular centrat pe origine, exista numai componente dupa cosinus, iar
forma trigonometrica este identica cu cea armonica
b) Toate armonicile pare sunt nule, în spectru exista doar armonici de ordin impar n  2k  1
c) Modulul amplitudinilor componentelor spectrale sunt invers proportionale cu ordinul lor, deci
infasuratoarea spectrului în modul este o hiperbola echilatera

Semnalul periodic dreptunghiular centrat în origine se poate scrie deci sub forma urmatoarei
serii

A 
( 1) k
x (t )   A cos(2k  1)t; (0.25)
2 k 0 (2 k  1)

2

- 20 -
 Aceste observatii sunt importante în aplicatiile electronice, deoarece un spectru larg implica
exigente mai mari atat pentru aparatura de transmitere cat și pentru cea de prelucrare a semnalelor. Cel
mai avantajos ar fi ca impulsurile dreptunghiulare sa aiba un factor de umplere cat mai apropiat de ½
pentru a avea o banda de frecvente cat mai mica. Pentru aparatura care utilizeaza secvente de date
binare, deci impulsuri aproximativ dreptunghiulare, se folosesc uneori diversi algoritmi care sa
inlocuiasca secventele mai lungi cu valoare constanta prin secvente în care se fac inversiuni ale nivelelor
logice dupa anumite reguli (de exemplu tehnici cu intoarcere la zero).

2. Modul de lucru
1. Să se ruleze în Mathematica următoarele programe:

$Assumptions n Reals && n Integers;

A 1;
T 1;
f 1 5;
10
x A UnitStep t k T UnitStep t k f T ;
k 0

Plot x, t, 0, 15 T
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

2 4 6 8 10 12 14
Graphics
--------------------------------------------------------------
2 T
Cn x Cos n 2 t t
T 0 T
2 T
Sn x Sin n 2 t t
T 0 T
1
An S n2 C n2 2

--------------------------------------------------------------

- 21 -
 2n
Sin
5
n
n 2
2 Sin
5
n
n 4 2n 2
4 Sin Sin
5 5
n2 2 2
n 2
----------------------------------------------------------------
1 T
C0 x t
T 0
2 T
C2 n 1 x Cos 2n 1 t t
T 0 T
2 T
S2 n 1 x Sin 2n 1 2 t t
T 0 T
1
2 2
A2 n 1 S2 n 1 C2 n 1 2

--------------------------------------------------------------
1
5
1
2 Sin 2n
5
2n
2
1 Cos 2n
5
2n
2 2 1 2
1 Cos 2n 4 Sin 2n
5 5
2n 2 2n 2

--------------------------------------------------------------
2 T
C2 n x Cos 2n 2 t t
T 0 T
2 T
S2 n x Sin 2n 2 t t
T 0 T
1
A2 n S2 n 2 C2 n2 2

--------------------------------------------------------------
4n
Sin
5
2n
2
Sin 2 n
5
n
2n 4 4n 2
Sin Sin
5 5
n2 2 4 n2 2
--------------------------------------------------------------

- 22 -
 g ; T 1; A 1;
n .;
For f 0, f 0.49, f f 0.01;
x A UnitStep t UnitStep t fT ;
1 T
C0 x t;
T 0
g1 Graphics Thickness .01 , Line 0, 0 , 0, C0 ;
For n 1, n 10, n ;
2 T
Cn x Cos n 2 t t;
T 0 T
2 T
Sn x Sin n 2 t t;
T 0 T
1
An Sn2 C n2 2;

g Append g, Graphics Thickness .01 , Line n, 0 , n, A n ; ;

Show g1, g, Axes True, PlotRange 0, 0.7 , AxesOrigin 0, 0 ;
--------------------------------------------------------------

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

2 4 6 8 10

- 23 -
 2. Să se ruleze în Mathematica următorul cod. Ce observaţi?

g ; T 1; A 1;
n .;
For k 2, k 10, k 1,
1
f ;
k
g ;
x A UnitStep t UnitStep t f T ;
1 T
C0 x t;
T 0
g1 Graphics Thickness .005 , Line 0, 0 , 0, C0 ;
For n 0, n 50, n ;
2 T
Cn x Cos n 2.0 t t;
T 0 T
2 T
Sn x Sin n 2.0 t t;
T 0 T
1
2 2
An Sn Cn 2;

g Append g, Graphics Thickness .005 , Line n, 0 , n, A n ;

;
Show g1, g, Axes True, PlotRange All, AxesOrigin 0, 0 ;

--------------------------------------------------------------

0.2

0.15

0.1

0.05

10 20 30 40 50

- 24 -
 Lucrarea de laborator nr. 3

Spectru Fourier triunghi

1. Teoria lucrarii

Cel mai raspandita baza de vectori utilizata în analiza semnalelor o constituie setul de functii
trigonometrice f n (t )  cos(nt ), gn (t )  sin(nt ) , cu n intreg pozitiv sau 0. Aceasta alegere este
naturala, deoarece în multe sisteme fizice, relatia intre fortele generalizate și variatia coordonatelor
generalizate este liniară daca sistemul este scos doar putin din starea de echilibru. Dupa cum se stie,
revenirea în starea de echilibru a sistemului în campul unor astfel de forte se face prin oscilatii
sinusoidale, ceea ce justifica interesul larg pentru astfel de semnale.
Folsind aceste functii se poate genera o baza a unui spatiu în care se poate efectua asa numita
analiza Fourier a semnalelor periodice.
Functiile bazei sunt:

f n (t )  cos(nt )
(0.26)
gn (t )  sin(nt )
in care s-a notat cu  frecventa corespunzatoare perioadei semnalului analizat:

2
 (0.27)
T
Se observa ca trebuiesc folosite atat functii de tip sinus cat și functii de tip cosinus. Aceasta
deoarece functiile sinus sunt impare și nici o combinatie liniară a lor nu ar putea genera un eventual
semnal par. De asemenea, functiile cosinus sunt pare, deci pentru a analiza un semnal oarecare trebuie
folosite ambele seturi de functii, folosind o serie de forma

 
x(t )   Cn f n (t )   Sn g n (t ) (0.28)
n 0 n 0

unde s-au notat cu Cn coeficienții dezvoltarii dupa cosinus și cu S n coeficienții dezvoltarii dupa sinus.
Functiile sunt intr-adevar ortogonale, deoarece se pot verifica prin calcul direct relatiile de
ortogonalitate (se exprima functiile trigonometrice cu exponentiale complexe folosind formula Euler):

- 25 -
 T
 cos nt cos mt dt  2
T
nm n, m  1

T
 sin nt sin mtdt  2
T
nm n, m  1 (0.29)

 sin nt cos mtdt 0

T

T
Patratul constantei de normare este deci , pentru orice n  1 , Pentru n  0 patratul
2
constantei de normare pentru functiile cosinusoidale este T iar pentru cele sinusoidale este 0 deoarece:

 cos 0t cos 0t dt T

T
(0.30)
 sin 0t sin 0tdt  0
T

In aceste conditii se pot scrie relatiile fundamentale ale analizei semnalelor (2.5) și (2.6) sub
forma:

 
x(t )  C0   Cn cos(nt )   Sn sin(nt ) (0.31)
n 1 n 1
2
T T
Cn  x (t ) cos( nt )dt , n  1, 2,... (0.32)

2
T T
Sn  x (t ) sin( nt )dt , n  1, 2,... (0.33)

1
T T
C0  x (t )dt  x (t ) (0.34)

S0  0 (0.35)

Se observa ca s-au separat termenii de indice 0, ramanad doar cel dupa cosinus. Conform relatiei
(0.34), acesta reprezinta valoarea medie a semnalului, numita și componenta continua.
Relatia de analiza (0.31) reprezintAforma trigonometrica a seriei Fourier.
Se poate face o reprezentare grafica tridimensionala intuitiva a seriei Fourie trigonometrice a
unui semnal, cu ajutorul unor segmente echidistante cu lungimi proportionale cu diversele amplitudini
ale componentelor spectrale, ca în figura 1.5. Aceasta reprezentare formeaza spectrul Fourier
trigonometric al unui semnal periodic.

- 26 -
 Figura 1.5. Spectrul Fourier trigonometric al unui semnal periodic

Pentru evidentierea caracteristicilor energetice ale seriei Fourier se poate folosi relatia Parseval
pentru semnale periodice. Astfel energia este

T  2 T  2
 x (t )dt  T  C0 
2 2
Cn  2 
2 n 1 n 1
Sn (0.36)
T
si impartind la T se obtine puterea

 
 Cn   Sn  
2 2
1 2
x (t ) dt  C0   
T T    
2
(0.37)
 2   2  
n 1 

Se observa ca în calculul puterii se iau în consideratie amplitudinile efective ale componentelor

spectrale, egale cu amplitudinile impartie la 2.

Forma armonica a seriei Fourier

Prin transformari trigonometrice simple, forma trigonometrica se poate transforma în forma

armonica a seriei Fourier (ca în figura 1.6)


x (t )  A0   An cos(nt   n ) (0.38)
n 1

- 27 -
 An  [Cn2  Sn2 ]1/2
1 (0.39)
T T
A0  C0  x(t ) dt  x(t )

S
 n   arctan n (0.40)
Cn

Figura 1.6. Compunerea componentelor seriei Fourier trigonometrice în forma armonica

Marimea  n reprezinta faza componente spectrale respective a seriei armonice; se observa ca ea

este masurata intre An și S n , deci în sens invers trigonometric, avand semnul minus în fata.
Spectrul Fourier armonic al unui semnal periodic se poate reprezenta prin doua grafice
bidimesionale: unul pentru amplitudini și unul pentru faze, ca în figura 1.7.
Avantajul acestei forme este acela ca în multe aplicatii informatia referitoare la faze nu este
importanta, și se poate folosi doar reprezentarea spectrala a amplitudinilor, care, spre deosebire de cea
din cazul seriei trigonometrice, este bidimensionala, deci mai simpla.
In aceasta reprezentare, componenta A0 este componenta continua, componenta A1 este
frecventa fundamentala sau pe scurt fundamentala, iar celelalte componente, corespunzatoare unor
frecvente multiplu intreg al fundamentalei se numescu armonici.

- 28 -
 Figura 1.7. Spectrul Fourier armonic cu amplitudini și faze.

Conform expresiei(0.38), relatia Parseval(0.37)pentru putere se poate scrie în cazul formei

armonice a seriei Fourier astfel

 2
1 2  An 

TT
x ( t ) dt  A2
0   
n 1  2
 (0.41)

2, Modul de lucru

1. Să se ruleze în mathematica următorul cod:

- 29 -
$Assumptions n Integers;
A 1;
T 1;
10
2A 1
x t 2k A UnitStep t k T UnitStep t k T
k 0 T 2
2A 1
t 2 k 1 A UnitStep t k T UnitStep t k 1 T ;
T 2
Plot x, t, 0, 10 T , PlotRange All
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

2 4 6 8 10
Graphics
--------------------------------------------------------------
n .;
1 T
C0 x t
T 0
2 T
Sn x Sin n 2 t t
T 0 T
2 T
Cn x Cos n 2 t t
T 0 T
--------------------------------------------------------------
1
2
0
n
2 1 1
n2 2

2. Să se scrie următorul program în continuarea celui anterior. Ce observaţi?

g={};T=1;A=1;
n=.;
g1=Graphics[{Thickness[.01],Line[{{0,0},{0,C0}}]}];
For[n=0,n10,n++;
Print[Cn];
g=Append[g,Graphics[{Thickness[.01],Line[{{n,0},{n,Cn}}]}]];
]
Show[g1,g,AxesTrue,PlotRangeAll,AxesOrigin{0,0}];

- 30 -
--------------------------------------------------------------
4
2
0
4
9 2
0
4
25 2
0
4
49 2
0
4
81 2
0
4
121 2

0.4

0.2

2 4 6 8 10

-0.2

-0.4

- 31 -
 Lucrarea de laborator nr. 4

Spectru Fourier dinte fierăstrău

1. Teoria lucrarii

Forma exponentiala a seriei Fourier

Tinand cont, conform relatiei Euler, ca partea reala a unei exponentiale complexe este cosinusul
argumentului, un termen al seriei Fourier armonice se poate scrie sub forma:

1
An cos(nt   n )  Re[ An e j ( nt n ) ]  Re[ An e jn  e jnt ]  Re[ Anc e jnt ]  [ Anc jnt  Anc* e  jnt ]
2
j n
unde s-a notat cu Anc  An e amplitudinea complexa a unei componente
Prin urmare, forma armonica a seriei Fourier (0.38) se poate scrie sub forma:

(0.42)

1
x(t )  A0  
2 n 1
[ Anc e jnt  Anc* e  jnt ] (0.43)

Se poate demonstra urmatoarea relatie:

Anc*  A nc (0.44)
Intr-adevar, se poate calcula, succesiv:

Sn   S  n
Cn  C  n
An  [Cn2  Sn2 ]1/2  A n (0.45)
Sn  S  S
 n   arctan   arctan    n   arctan  n    n
Cn  C n  C n
Anc*  An e  jn  An e j ( n )  A n e j  n  A nc

Rezulta ca al doilea termen al sumei se obtine din primul pur și simplu schimband semnul lui n ,
deci luand aceiasi termeni dar cu indicele de sumare n  1, 2, 3,...,  . Suma se poate scrie atunci
cu un singur tip de termeni dar cu n variind de la  la  :

1 
x (t )  A0  
2 n 
Anc e jnt (0.46)
n 0

- 32 -
 Notand formal termenul cu indice 0 (componenta continua):

1
A0  A0 c (0.47)
2
rezulta urmatoarea forma exponentiala a seriei Fourier:

1 
x (t )   Ance jnt
2 n 
(0.48)

Coeficienții dezvoltarii sunt:

2
Anc 
TT x (t )e  jnt dt (0.49)

Intr-adevar, se poate calcula succesiv:

Anc  An e jn  [Cn2  Sn2 ]1/2 (cos  n  j sin  n ) 

1/2
  S 2  (0.50)
 Cn 1   n   cos  n (1  j tan  n )
  Cn  

unde s-a fortat factor comun în prima paranteza Cn , iar în a doua paranteza cosn . Tinand cont de
relatia de definire a fazei (0.40), se obtine

Anc  Cn [1  tan 2  n ]1/2  cos  n (1  j tan  n )

Sn 2 2
 Cn (1  j )  Cn  jSn   x (t )(cos nt dt )  j  x (t )sin nt dt (0.51)
Cn TT TT
2
T T
 x (t )(cos nt  j sin nt )dt

ceea ce demonstreza relatia (0.49).

De altfel, aceasta relatie se putea scrie direct daca se considera ca forma exponentiala a seriei
Fourier reprezinta dezvoltarea semnalului x ( t ) dupa un set de vectori ortogonali

  e jnt ; n  ,..., 2, 1,0,1,2...,  (0.52)

Se poate verifica (prin relatia de ortogonalitate a acestor vectori care da și patratul constantei de
normare:

- 33 -
 e jnt , e jmt   e jnt  e jmt  dt   e jnt e  jmt dt  T  nm
*
(0.53)
T T

de unde rezulta conform regulii (2.6) de calcul pentru coeficienți

1 1
Anc   x (t )e  jnt dt (0.54)
2 TT
ceea ce de asemenea demonstreaza relatia (0.49).

Conform expresiei (0.48), relatia Parseval pentru putere (2.12) se poate scrie în cazul formei
exponentiale a seriei Fourier astfel

 2
1 2  An 

TT
x ( t ) dt    
n   2 
(0.55)

3. Modul de lucru
Să se scrie şi să se ruleze următorul cod:

$Assumptions n Integers;
A 1;
T 1;
15
A
x t kA UnitStep t kT UnitStep t k 1 T
k 0 T

Plot x, t, 0, 15 T
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

2 4 6 8 10 12 14
--------------------------------------------------------------
Graphics

- 34 -
 1 T
C0 x t
T 0
2 T
Sn x Sin n 2 t t
T 0 T
2 T
Cn x Cos n 2 t t
T 0 T
--------------------------------------------------------------
1
2
1
n
0
--------------------------------------------------------------

g = {}; T = 1; A=1;
n = .;
g1 = Graphics [{Thickness [.01], Line[{{0,0}, {0,C0}}]}];
For [n = 0, n  10, n++;
Print[Sn];
g = Append[g, Graphics[{Thickness[.01], Line[{{n, 0}, {n,
Sn}}]}]];
]
Show[g1, g, Axes  True, PlotRange  All, AxesOrigin  {0, 0}];
--------------------------------------------------------------
1

1
2
....
1
11

0.4

0.2

2 4 6 8 10

-0.2

- 35 -
 Lucrarea de laborator nr. 5

Sinteza şi analiza semnalelor Dirac

1. Teoria lucrarii

Semnalul cu factor de umplere nul (impulsul Dirac periodic)

Pentru semnale dreptunghiulare periodice centrate în origine se poate analiza și un alt caz limita,
cel în care factorul de umplere tinde la 0. Se impune totusi o conditie suplimentara în acest caz, deoarece
daca amplitudinea ramane finita, suprafata S a fiecarui impuls (si deci și puterea) ar tinde de asemenea
catre 0,

1 2 1 1
P 
TT
x (t )dt  A2  AS  A2 f
T T
(0.56)

astfel ca impulsurile nu ar mai avea spectru conform relatiei Parseval (0.41).

Singura posibilitate de a pastra semnalul cand factorul de umplere este nul ar fi ca pe masura ce
factorul de umplere scade, amplitudinea sa creasca imvers proportional, astfel incat sa se mentina o
areia constanta (de exemplu unitara) a fiecarui impuls

S   Adt  A  1 (0.57)
T
Impunand aceasta conditie, daca perioada activa a impulsului,  , scade la 0, amplitudinea tinde
la infinit

1
lim A  lim   (0.58)
 0  0 
Fiecare impuls ar avea deci latime infinit mica și amplitudine infinita, deci ar fi similar unei functii
Dirac (mai exact, distributie Dirac). O functie Dirac centrata pe o valoare t0 se defineste în felul urmator

; t  t0 ;
 (t  t0 )   (0.59)
0; t  t0 ;
si este reprezentata în figura 2.26
Functia Dirac are de asemenea unele proprietari remarcabile rezultate din teoria distributiilor:
a) Aria unitara: Integrala pe toata axa a unei functii Dirac (aria sa) este egala cu 1.


  (t  t )dt  1

0 (0.60) f (t )

b) Proprietatea de filtare: integrala produsului unei functii oarecare cu o functie Dirac centrata intr-
un punct t0 este egala cu valoarea functiei în acel punct

- 36 -
 

f (t ) (t  t0 ) dt  f (t0 ) (0.61)

c) Derivata functiei Heaviside este functia Dirac

d (t  t0 )
  (t  t0 ) (0.62)
dt

Figura 1.26 Un impuls Dirac centrat la momentul t  4s

Daca se alege t0  0 rezulta definitia

; t  0;
 (t )   (0.63)
0; t  0;
si este reprezentata în figura 2.27

Figura 1.27 Un impuls Dirac centrat la momentul t  0

- 37 -
 Vom numi impuls Dirac un semnal care are variatia în timp similara unei functii Dirac,
iar prin repetarea unui astfel de impuls pe toata axa timpului la momente echidistante kT se
obtine un semnal Dirac periodic, notat T (t ) și reprezentat în figura 2.28

 T (t )    (t  kT );
k 
(0.64)

Figura 1.28 O portiune a unui semnal Dirac periodic cu perioada 1

Pentru impulsuri dreptunghiulare periodice centrate în origine am dedus seria Fourier

trigonometrica(0.16)
A   
x (t )   2 A  sin cn cos nt (0.65)
T T n 1 2
Punand în aceasta relatie conditia mentionata anterior A  1 și tinand cont ca

 sin( x )
limsincn  lim 1 (0.66)
 0 2  0 x
se obtine urmatoarea formula pentru dezvoltarea în serie a semnalului Dirac periodic

1 2 
 T (t )    cos nt (0.67)
T T n 1
De asemenea, punand aceasta conditie în forma exponentiala a seriei Fourier (0.17)pentru
semnalul dreptunghiular periodic, și trecand la limita, se obtine o formula de dezvoltare în serie dupa
functii exponentiale complexe:

1  jnt
 T (t )  e
T n 
(0.68)

- 38 -
 Semnalul Dirac periodic poate fi obtinut practic dintr-un semnal dreptunghiular periodic
necentrat în origine, cum este cel din figura, la care se scade foarte mult factorul de umplere. Spectrele,
initial ca in figura urmatoare, devin din ce in ce mai lagi si mai plate pe masura ce scade f.

Figura 1.17a Spectrul componentelor dupa cosinus

Figura 1.17b Spectrul componentelor dupa sinus

Reprezentarea grafica tridimensionala a spectrului Forier în forma trigonometrica pentru semnal

periodic dreptunghiular cu factor de umplere scazut, necentratin origine, este prezentat în figura
urmatoare.

- 39 -
 Figura 18 Reprezentare tridimensionala a spectrului Forier trigonometric pentru un semnal
de tipul celui din figura 17

2. Modul de lucru
1. Să se scrie şi să se ruleze următorul program:

Se scade τ si se observa largirea si aplatizareqa spectrului.

- 40 -
 2. Se va scrie si se va rula programul de reprezentare tridimensionala a semnalului Dirac
periodic. Se va scadea τ si se vs observa largirea si aplatizareqa spectrului.

3. Se va scrie si se va rula urmatorul program de sinteza a semnalului dreptunghiular

periodic.

A 1;
T 1;
100
1 2
x A Sin 2k 1 t ;
k 0 2k 1 T
Plot x, t, 0, 2 T
--------------------------------------------------------------

- 41 -
 0.75

0.5

0.25

0.5 1 1.5 2
-0.25

-0.5

-0.75

Graphics
--------------------------------------------------------------
For n 0, n 10, n ;
2 T
Cn x Cos n 2 t t;
T 0 T
2 T
Sn x Sin n 2 t t;
T 0 T
1
2 2
An Sn Cn 2;

Print n, " ", C n, " ", S n ;

--------------------------------------------------------------
1 0 1
2 0 0
1
3 0
3
4 0 0
1
5 0
5
6 0 0
1
7 0
7
8 0 0
1
9 0
9
10 0 0
1
11 0
11
--------------------------------------------------------------

- 42 -
 g ;T 1; A 1;
n .;
1 T
C0 x t;
T 0
g1 Graphics Thickness .01 , Line 0, 0 , 0, C0 ;
For n 0, n 10, n ;
2 T
Cn x Cos n 2 t t;
T 0 T
2 T
Sn x Sin n 2 t t;
T 0 T
1
An Sn2 C n2 2;

g Append g, Graphics Thickness .01 , Line n, 0 , n, A n ;

;
Show g1, g, Axes True, PlotRange 0, 0.7 , AxesOrigin 0, 0 ;
--------------------------------------------------------------

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

2 4 6 8 10

4. Se va scrie si se va rula urmatorul program de sinteza a semnalului dreptunghiular

periodic.

A 1;
T 1;
100
A 2A 1 2
x Sin 2k 1 t ;
2 k 0 2k 1 T
Plot x, t, 0, 2 T
--------------------------------------------------------------

- 43 -
 1

0.8

0.6

0.4

0.2

0.5 1 1.5 2

- 44 -
 Lucrarea de laborator nr. 6

Transformata Fourier dreptunghi

1. Teoria lucrarii
Semnalul periodizat poate și reprezentat printr-o serie Fourier exponentiala:

1 
xT (t )   Anc e jnt
2 n 
(0.69)

2
unde   ia amplitudinile componentelor spectrale sunt, conform relatiei (0.49)
T
T /2
2
Anc  
T T / 2
xT (t )e  jnt dt (0.70)

Introducand expresia coeficienților în relatia (0.69) se obtine:

1  2 
T /2
xT (t )    
2 n   T T / 2
xT (t )e  jnt dt e jnt (0.71)

si inlocuind expresia lui  obtinem

1   T /2 
xT (t ) 
2
   xT (t )e
n   T / 2
 jnt
dt e jnt  (0.72)

Dupa cum s-a aratat, componentele spectrale au frecvente multiplu intreg al frecventei
fundamentale  , astfel ca distanta pe abscisa spectrului intre doua compnente spectrale An și An 1
este

(n  1)  n   (0.73)
Vom nota cele doua frecvente cu n 1 respectiv n iar distanta intre ele cu    , ca în
figura 2.2, iar semnalul periodizat poate fi scris

1   T /2  j t
xT (t ) 
2
   xT (t )e n dt e n n
n   T / 2
 j t
(0.74)

Pentru a descrie spectrul semnalului neperiodic se va face acum trecerea la limita ca în relatia
Error! Reference source not found..
Tinand seama ca aceasta distanta este invers proportionala cu perioada T , rezulta ca prin
trecerea la limita T   ea devine infinit mica,   d , iar variabila n devine o variabila
continua,  . Totodata, se observa ca suma din expresia (0.74) prin trecere la limita devine o integrala
Rieman:

- 45 -
 1   T /2  j t
x  t   lim xT (t )  lim xT (t )  lim
T    0 T  2
   xT (t )e n dt e n n
n   T / 2
 j t
(0.75)

Rezulta urmatoarea egalitate, denumita expresia integrala a lui Fourier

1 
 jt
   x(t )e dt  e d
 jt
x(t )  (0.76)
2
Integrala din paranteza are ca variabila de integrare t , deci rezultatul ei va depinde de cealalta
variabila care apare în integrand, deci de  . Rezulatul integrarii va fi notat cu majuscula aceleiasi litere
cu care s-a notat semnalul, în cazul de fata X ( ) . Aceasta marime, obtinuta printr-o transformare care
implica o integrala și setul de functii utilizate în forma Fourier exponentiala, o vom numi transformata
Fourier a semnalului original x(t ) iar procesul prin care se obtine il vom numi transformare Fourier

 x(t )e
 jt
X ( )  dt (0.77)

Relatia (0.76) se poate scrie deci și sub forma


1
 X ( )e
jt
x(t )  d (0.78)
2 
exprimand trecerea inversa, de la semnalul transformat Fourier X ( ) la semnalul original x(t ) . Acest
proces poate fi deci denumit transformare Fourier inversa.
Relatia (0.78) poate fi folosita pentru a da o interpretare spectrala transformatei Fourier. Astfel,
revenind la expresia dinainte de trecerea la limita, putem scrie, prin comparatie cu seria Fourier
trigonometrica, o analogie cu componentele spectrale ale unui semnal periodic


1 1 
x(t )  xT (t )
2
 [ X ( )]e
n 
n
jn t
  Anc e jnt
2 n 
(0.79)

1
Anc   X (n )   (0.80)

Rezulta ca un semnal neperiodic poate fi sintetizat ca o suma infinita de oscilatii cu frecvente n
infinit apropiate și cu amplitudini proportionale cu valoarea transformatei Fourier a impulsului pentru
frecventele respective.
Totusi analogia nu este completa, deoarece amplitudinea asociata unei valori fixe a frecventei
(   0 ) este nula conform relatiei (0.80), în schimb marimea

Anc
X ( )  lim  (0.81)
 0 
reprezentand amplitudinea spectrala raportata la un interval de frecventa este nenula. Prin urmare,
transformata Fourier a unui semnal neperiodic reprezinta densitatea spectrala de amplitudine a
semnalului.
In general nu se poate calcula transformata Fourier în cazul unui semnal periodic, deoarece
integrala cu limite infinite (0.77) un ar fi convergenta decat în cazuri speciale și cu precautii de trecere la

- 46 -
limita, asa cum se va exemplifica mai tarziu. Facand insa o comparatie intre expresia transformatei
Fourier și expresia (0.49) a unei componente spectrale putem scrie:

T
2
2 2
 x(t )e
 jnt
Anc  dt  X (n) (0.82)
T T T

2
Aceasta inseamna ca spectrul unui semnal periodic de durata finita se poate calcula tot prin
transformare Fourier. Mai intai se considera ca semnalul periodic reprezinta repetarea cu perioada T a
impulsuluide durata finita, și se calculeaza transformata Fourier a impulsului. Apoi, conform relatiei
(0.82) se calculeaza amplitudinile spectrale din esantioanele transformatei Fourier în punctele cu
frecvente multiplu de  .
Transformata Fourier este în general o marime complexa. Intr-adevar, folosind relatia Euler în
relatia de definitie (0.77), se poate scrie:

X ( )  A( )  jB( ) (0.83)

unde partea reala și respectiv imaginara sunt


A( )   x(t ) cos tdt


(0.84)
B( )   x(t ) sintdt

Deoarece functa cosinus este para iar functia sinus este impara, rezulta:
a) Daca semnalul este o functie para de timp, partea reala a transformatei Fourier este nenula,
iar partea imaginara este nula. Intr-adevar, produsul intre doua functii pare fiind tot o functie para ,
prima integrala este nenula, iar produsul intre o functie para și una impara fiind o functie impara,
integrala a doua este nula. Transformata Fourier este reala.
b)Daca semnalul este o functie impara de timp, partea reala a transformatei Fourier este nula,
iar partea imaginara este nenula, din considerente similare cu cele precedente. Transformata Fourier
este pur imaginara.
Ca orice marime complexa, transformata Fourier poate fi scrisa în modul și argument ca

X ( ) | X () | e j ( ) (0.85)
B( )
 ( )   arctan (0.86)
A( )
Transformarea Fourier inversa va da insa un semnal real, deoarece X () este o functie para

 
1 1
 | X ( ) | e  | X ( ) | cos[t   ( )]d 
j [t  ( )]
x(t )  d 
2 
2 
 
1 1

2  | X ( ) | sin[t   ( )] d 

 | X ( ) | cos[t   ( )]d
2 
0 deoarece | x ( )| e para

- 47 -
 2. Modul de lucru
1. Să se ruleze următorul program:

x a UnitStep t UnitStep t
2 2
t
X x t
--------------------------------------------------------------
a UnitStep t UnitStep t
2 2
2 a Sin
2

---------------------------------------------------------------------------
a =1;
 =2;
Plot[x, {t, -2, 2}]
Plot[Re[X], {, -10, 10}, PlotRange  All]
Plot[Im[X], {, -10, 10}, PlotRange  All]
Plot[Abs[X], {, -10, 10}, PlotRange  All]
--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-2 -1 1 2
Graphics
2

1.5

0.5

-10 -5 5 10

Graphics

- 48 -
 1

0.5

-10 -5 5 10

-0.5

-1
Graphics
2

1.5

0.5

-10 -5 5 10
Graphics


2. În continuarea programului anterior scrieţi şi rulaţi următorul cod:

a=1;
For[=0,<1,=+.05;
Plot[x,{t,-2,2},PlotLabel->"Impulsul"];
]
a=1;
For[=0,<1,=+.05;
Plot[Abs[X],{,-30,30},PlotRange{{-20,20},{0,1}},
PlotLabel->"Modulul Transformatei Fourier"];
]
For[=0,<1,=+.05;
Plot[Re[X],{,-30,30},PlotRange{{-20,20},{-1,1}},
PlotLabel->"Partea reala a transformatei Fourier"];
]
For[=0,<1,=+.05;
Plot[Im[X],{,-30,30},PlotRange{{-20,20},{-1,1}},
PlotLabel->"Partea imaginara a transformatei Fourier"];
]

--------------------------------------------------------------

- 49 -
 Impulsul
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-2 -1 1 2
Modulul Transformatei Fourier
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-20 -15 -10 -5 5 10 15 20

Partea reala a transformatei Fourier
1

0.75

0.5

0.25

-20 -15 -10 -5 5 10 15 20

-0.25

-0.5

-0.75

-1
Partea imaginara a transformatei Fourier
1

0.75

0.5

0.25

-20 -15 -10 -5 5 10 15 20

-0.25

-0.5

-0.75

-1

- 50 -
 Lucrarea de laborator nr. 7

Transformata Fourier dreptunghi asimetric

1. Teoria lucrarii
Urmatorul program reprezinta grafic un impuls dreptunghiular definit prin relatia:

x(t )  A (t  t1 )   (t  t2 ) , t2  t1 (0.87)

a carui transformata Fourier obtinuta prin calcul direct este:

t2
1  jt1  jt2
X ( )   e jt dt  [e e ] (0.88)
t1
j

Se observa ca s-a introdus instructiunea de asigurare a conditiei  2   1 , s-a luat amplitudinea

unitara și s-au trasat separat grafice pentru partea reala și cea imaginara a transformatei Fourier. De
asemenea, limitele de intergrare nu sunt infinite ci s-au ales tinand cont de intervalul pe care semnalul
este nenul.
Rezultatele sunt prezentate în continuare:

- 51 -
- 52 -
 In cazul unui impuls dreptunghiular centrat în originea axei timpului, datorita faptului ca el este
descris de o functie para, transformata Fourier este reala, conform relatiei (0.84). Impulsul poate fi scris
matematic în forma:

     
x(t )  A   t      t    (0.89)
  2  2 
iar transformata sa Fourier obtinuta prin calcul direct este:

 
sin  sin 
A  j 2  j 2  2  A sinc 
X ( )   e  e   2 A 2  A (0.90)
j     2

2

Programul care afiseaza impulsul și transformata sa Fourier este urmatorul:

- 53 -
 Clear "` " ;
$Assumptions 0;
x t_ A UnitStep t UnitStep t ;
2 2

2 t
X _ x t t
2
2;
A 3;
Plot x t , t, 3, 3 , AxesLabel "t", "x t "
Plot Re X , , 20, 20 , PlotRange All,
AxesLabel " ", "Re X "
Plot Im X , , 20, 20 , PlotRange All,
AxesLabel " ", "Im X "
Rezultatele programului sunt urmatoarele și se observa ca partea imaginara este intr-adevar
nula.
2 A Sin
2

x t

2.5

1.5

0.5

t
-3 -2 -1 1 2 3

- 54 -
 Re X

-20 -10 10 20
-1
Im X

0.5

-20 -10 10 20

-0.5

-1

- 55 -
 2. Modul de lucru

1. Să se scrie în Mathematica următorul program:

x a;
t1
t
X x t
0
a 1;
t1 2;
y a UnitStep t UnitStep t t1 ;
Plot y, t, 3, 3
Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange All
Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange All
Plot Abs X , , 10, 10 , PlotRange All
2 Sin

--------------------------------------------------------------
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-3 -2 -1 1 2 3
Graphics
2

1.5

0.5

-10 -5 5 10

- 56 -
 Graphics
1.5

0.5

-10 -5 5 10

-0.5

-1

-1.5
Graphics
2

1.5

0.5

-10 -5 5 10
Graphics
2. Să se scrie în continuarea programului anterior următorul cod şi să se ruleze:

a=1;
For[t1=0,t1<2,t1=t1+0.1;
y=a(UnitStep[t]-UnitStep[t-t1]);
Plot[y,{t,-3,3},PlotRange{{-3,3},{0,2}},
PlotPoints50,PlotLabel->"Impulsul"]
]
For[t1=0,t1<2,t1=t1+0.05;
Plot[Abs[X],{,-30,30},PlotRange{{-20,20},{0,2}},
PlotLabel->"Modulul Transformatei Fourier"];
]
For[t1=0,t1<2,t1=t1+0.05;
Plot[Re[X],{,-30,30},PlotRangeAll,PlotPoints50,
PlotLabel->"Partea reala a transformatei Fourier"];
]
For[t1=0,t1<2,t1=t1+0.05;
Plot[Im[X],{,-30,30},PlotRangeAll,PlotPoints50,
PlotLabel->"Partea imaginara a transformatei Fourier"];
]

--------------------------------------------------------------

- 57 -
 Impulsul
2

1.75

1.5
1.25

0.75
0.5

0.25

-3 -2 -1 1 2 3
Modulul Transformatei Fourier
2

1.75

1.5
1.25

0.75
0.5

0.25

-20 -15 -10 -5 5 10 15 20

Partea reala a transformatei Fourier
0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

-30 -20 -10 10 20 30

-0.1
Partea imaginara a transformatei Fourier

0.6

0.4

0.2

-30 -20 -10 10 20 30

-0.2

-0.4

-0.6

- 58 -
 Lucrarea de laborator nr. 8

Transformata Fourier a unor impulsuri exponentiale

1. Teoria lucrarii
1) Pentru un impuls exponential pornind din origine
x(t )  et ; t  (0, ) (0.91)
prin calcul direct se obtine


1
X ( )   e ( j  )t dt  (0.92)
0
  j
2) Pentru un impuls exponential simetric fata de origine
x(t )  e |t| (0.93)
prin calcul direct se obtine


2
0

 e dt   e
(  j ) t  (  j ) t
X ( )  dt  (0.94)
 0
  2
2

3) Pentru impulsul proportional-exponential pornind din origine

x(t )  te t ; t  (0, ) (0.95)

prin integrare prin parti se obtine

 
1 1 1
X ( )   te  (  j ) t
dt   te  (  j )t |0   e  (  j )t dt  (0.96)
0
  j   j 0 (  j )2
In calculul primului termen s-a tinut cont ca factorul exponential scade mai rapid decat orice polinom
astfel ca produsul lor la infinit este nul.
Acelasi rezultat se poate obtine plecând de la transformata Fourier a impulsului exponential
(0.92) și, observand ca impulsul proportionalexponential este dat de derivata in raport cu  a acestuia:

d d  1  1
te (te
t t
)
d
 
e t     
d    j  (  j)2
(0.97)

4) Prin generalizarea rezultatului precedent pentru impulsul

x(t )  t k et ; t  (0, ) (0.98)
prin inductie completa obtinem

t e   dd te    dd  ( j 1  )

2  t  t
2
 2
  ( j   )3 (0.99)
 

- 59 -
 t e   dd t
k  t k 1  t
e    dd  ( j(k1)!) k 1
 k!
  ( j   )k (0.100)
 
5) Pentru un impuls exponential imaginar incepand din origine
x(t )  e jbt ; t  (0, ) (0.101)
prin calcul direct se obtine o transformata Fourier pur imaginara

 
e  j ( b  ) t 
X ( )   e  jbt  jt
e dt   e j (b  )t dt   |0  1 (0.102)
0 0
j (b   ) j (b   )
Daca originea timpului se alege la mijlocul impulsului

x(t )  e jbt ; t  (t0 , t0 ) (0.103)

prin calcul direct se obtine o transformata Fourier reala

e j (b  )t t0
t
X ( )   e jbt e jt dt   |t 
t
j (b   ) 0
(0.104)
1 sin(b   )t0
 [e j (b  )t0  e j (b  )t0 ]  2
j (b   ) b 

6) Un impuls in forma de clopot Gauss

t2

x(t )  e 2 a2
; t  (, ) (0.105)
are transformata Fourier tot in forma de clopot Gauss

a 2 2

X ( )  a 2 e 2
(0.106)
Pentru a calcula intrgrala

  t2 
 2  jt 
X ( ) 

e  2a 
dt (0.107)

se face schimbarea de variabila

t a dt
u j ; du  ; dt  a 2du (0.108)
a 2 2 a 2
astfel ca se poate scrie

t2 t a 2 a 2 2 a 2 2
 j t  (  j )   u 2
 (0.109)
2a 2 a 2 2 2 2
iar transformata Fourier este

 a 2 2 a 2 2  a 2 2
  
X ( )  e e a 2
u2 u2
e 2
a 2du  e 2
du  e 2
(0.110)
 

- 60 -
 2. Modul de lucru
1. Să se ruleze în Mathematica următorul program:

x t
t1
t
X x t
t1
---------------------------------------------------------------
t
2 Sin t1 Cos t1 t1
2
----------------------------------------------------------------
T 1;
t Max 10;
step 0.5;
For t1 0, t1 t Max, t1 t1 step;
f x UnitStep t t1 UnitStep t t1 ;
Plot f, t, t Max, t Max , PlotRange t Max, t Max , 10, 10 ,
PlotLabel "Impulsul"

For t1 0, t1 t Max, t1 t1 step;

Plot Abs X , , 10, 10 , PlotRange 0, 100 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Modulul Transformatei Fourier"

For t1 0, t1 t Max, t1 t1 step;

Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange 100, 100 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Partea reala a Transformatei Fourier"

For t1 0, t1 t Max, t1 t1 step;

Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange 100, 100 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Partea imaginara a Transformatei Fourier"

--------------------------------------------------------------

- 61 -
 Modulul Transformatei Fourier
100

80

60

40

20

-10 -5 5 10
Modulul Transformatei Fourier
100

80

60

40

20

-10 -5 5 10
Partea reala a Transformatei Fourier
100

75

50

25

-10 -5 5 10
-25

-50

-75

-100
Partea imaginara a Transformatei Fourier
100

75

50

25

-10 -5 5 10
-25

-50

-75

-100

- 62 -
 Lucrarea de laborator nr. 9

Transformata Fourier triunghi

1. Teoria lucrarii
Pentru un impuls triunghiular
x(t )  t , t  (0, ) (0.111)
prin calcul direct se obtine transformata Fourier

 
te  jt e  jt
X ( )   te  jt
dt   |

 
j j
0
0 0
(0.112)
 e  j e  jt   e  j e  j 1
  2 |0    2  2
j  j  

Rezulta transformata Fourier

1   j 1
X ( )  (  )e  2
 2
j 

2. Modul de lucru
1. Să se scrie următorul program în Mathematica:

x a t;
t2
t
X x t
t1
----------------------------------------------------
t1 t2
1 t1 1 t2
2
--------------------------------------------------------------

- 63 -
a 1;
tmax 10;
step .5;
For t1 0, t1 tmax, t1 t1 step;
f at a t1 UnitStep t t1 UnitStep t
at a t1 UnitStep t UnitStep t t1 ;
Plot f, t, tmax, tmax , PlotRange tmax, tmax , 0, 10

For t1 0, t1 tmax, t1 t1 step;

f at a t1 UnitStep t t1 UnitStep t
at a t1 UnitStep t UnitStep t t1 ;
0 t1
t t
X at a t1 t at a t1 t;
t1 0
Plot Abs X , , 10, 10 , PlotRange 0, 100 , PlotPoints 80

--------------------------------------------------------------
10

-10 -7.5 -5 -2.5 2.5 5 7.5 10

10

-10 -7.5 -5 -2.5 2.5 5 7.5 10

- 64 -
 Modulul Transformatei Fourier Triunghi
100

80

60

40

20

-10 -5 5 10
Modulul Transformatei Fourier Triunghi
100

80

60

40

20

-10 -5 5 10

2. Iar următorul cod, scris în continuarea celui precedent, va afişa partea imaginară şi cea
reală a transformatei Fourier triunghi:

T 1;
t max 10;
step 0.5;
For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;
0 t1
t t
X a t a t1 t a t a t1 t;
t1 0

Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange 100, 100 , PlotPoints 80,

PlotLabel "Partea Imaginara a Transformatei Fourier Triunghi"

step 1;
For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;
0 t1
t t
X a t a t1 t a t a t1 t;
t1 0

Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange 100, 100 , PlotPoints 80,

PlotLabel "Partea Reala a Transformatei Fourier Triunghi"

- 65 -
----------------------------------------------------------
Partea Imaginara a Transformatei Fourier Triunghi
100

75

50

25

-10 -5 5 10
-25

-50

-75

-100
Partea Reala a Transformatei Fourier Triunghi
100

75

50

25

-10 -5 5 10
-25

-50

-75

-100

3. Pentru un impuls triunghiular asimetric se va scrie următorul cod în Mathematica şi se va

rula:

- 66 -
A 1;
T 1;
tmax 1;
step 0.05;
For t1 0, t1 tmax 0.05, t1 t1 step;
A
f t UnitStep t UnitStep t t1
t1
A A
t t1
A UnitStep t t1 UnitStep t T ;
T t1 T t1
Plot f, t, tmax, tmax , PlotRange tmax, tmax , 0, 1 ,
PlotLabel "Triunghi asimetric"

For t1 0, t1 tmax, t1 t1 step;

A
f t UnitStep t UnitStep t t1
t1
A A
t t1 A UnitStep t t1 UnitStep t T ;
T t1 T t1
T
t
X f t;
0
Plot Abs X , , 30, 30 , PlotRange 0, 0.5 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Modulul transformatei Fourier triunghi asimetric"

----------------------------------------------------------
Triunghi asimetric
1

0.8

0.6

0.4

0.2

-1 -0.75 -0.5 -0.25 0.25 0.5 0.75 1

- 67 -
 Modulul transformatei Fourier triunghi asimetric
0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

-30 -20 -10 10 20 30

4. În continuarea programului anterior se va scrie următorul cod şi se va rula, observându-se
atât partea imaginară, cât şi partea reală a transformatei Fourier triunghi asimetric:

For t1 0, t1 tmax, t1 t1 step;

A
f t UnitStep t UnitStep t t1
t1
A A
t t1 A UnitStep t t1 UnitStep t T ;
T t1 T t1
T
t
X f t;
0
Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange 1, 1 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Partea imaginara a transformatei Fourier triunghi asimetric"

For t1 0, t1 tmax, t1 t1 step;

A
f t UnitStep t UnitStep t t1
t1
A A
t t1 A UnitStep t t1 UnitStep t T ;
T t1 T t1
T
t
X f t;
0
Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange 1, 1 , PlotPoints 80,
PlotLabel "Partea reala a transformatei Fourier triunghi asimetric"

----------------------------------------------------------

- 68 -
Partea imaginara a transformatei Fourier triunghi asimetric
1

0.75

0.5

0.25

-10 -5 5 10
-0.25

-0.5

-0.75

-1
Partea reala a transformatei Fourier triunghi asimetric
1

0.75

0.5

0.25

-10 -5 5 10
-0.25

-0.5

-0.75

-1

- 69 -
 Lucrarea de laborator nr. 10

Transformata Fourier COSINUS

1. Teoria lucrarii

Pentru o oscilatie amortizata de tip cosinusoidal incepand din originea timpului

x(t )  e t cos 0t , t  (0, ) (0.113)
Transformata Fourier se poate obtine aplicând teorema translatiei spectrului(2.159)

e  t
cos 0t 
1 1

1 1
2  j  (  0 ) 2   j (  0 )


1   j  j0    j  j0   j
  2
2   0    2 j
2 2 2
  0 2   2  2 j

Sa consideram semnalul periodic

x(t )  cos 0t , t  (, ) (0.114)
Desi acesta nu este un impuls, ca si in cazul altor semnale de durata infinita (cum sunt cele din
exemplele anterioare), se poate calcula prin trecere la limita transformata sa Fourier.
Pentru aceasta se va considera doar o portiune a acestui semnal, de durata finita, cuprinsa intere
 
 si .
2 2

 
x (t )  cos 0t , t  [ , ] (0.115)
2 2
reprezentat in figura urmatoare ( 0  10 rad/s,   2,5s ):
1.0

0.5

6 4 2 2 4 6

0.5

1.0

Acesta este un impuls, fiind produsul intre o cosinusoida si o fereastra de timp dreptunghiulara,
deci se poate calcula transformata sa Fourier

- 70 -
     
 j ( 0 ) j ( 0 )  j ( 0 ) j ( 0 )
2
1e e 2 2
e e 2 2

 cos 0te dt 
 jt
X  ( )  
 2 2 j (  0 ) 2 j (  0 )

2
(0.116)
   
 sinc(  0 )  sinc(  0 )
2 2 2 2
reprezentata in figura urmatoare:
2.5

2.0

1.5

1.0

0.5

20 10 10 20

0.5

Daca se mareste  , cele doua maxime ale transformatei Fourier cresc in inaltime si se
ingusteaza, conform figurii, aproximand intr-o oarecare masura doua impulsuri Dirac centrate pe
  10 rad/s.
1.0

0.5

15 10 5 5 10 15

0.5

1.0

- 71 -
 8

30 20 10 10 20 30

Trecând la limita    din impulsul x (t ) se obtine semnalul periodic inițial x (t ) , astfel ca se

poate obtine prin aceasta trecere la limita si transformata Fourier a acestuia.

   
X ( )  lim X  ( )  lim  sinc(  0 )  sinc(  0 )  (0.117)
 

  2 2 2 2
Tinând cont de faptul ca sinusul cardinal trece la limita in impuls Dirac, conform relatiei
Error! Reference source not found. se obtine

X ()   (  0 )   (  0 ) (0.118)
Acest rezultat arata, cum era de asteptat, ca o sinusoida are o singura linie spectrala in seria
Fourier trigonometrica, (si simetrica acesteia in seria Fourier exponentiala).

2. Modul de lucru
1. Să se scrie următorul cod în Mathematica, în vederea verificării transformatei Fourier
Cosinus:

x Cos 2 t
T
t1
t
X x t
t1
----------------------------------------------------------
2 t
Cos
T
2 t1 2 t1
2T 2 Cos t1 Sin T Cos Sin t1
T T
4 2 T2 2

----------------------------------------------------------

- 72 -
T 1;
t max 10;
step 0.5;
For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;
f x UnitStep t t1 UnitStep t t1 ;
Plot f, t, t max, t max , PlotRange t max, t max , 1, 1 , PlotLabel "Impulsul"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Abs X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Modulul Transformatei Fourier Cosinus"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Partea reala a Transformatei Fourier Cosinus"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Partea imaginara a Transformatei Fourier Cosinus"

----------------------------------------------------------

Impulsul
1

0.75

0.5

0.25

-10 -7.5 -5 -2.5 2.5 5 7.5 10

-0.25

-0.5

-0.75

-1

- 73 -
 Modulul Transformatei Fourier Cosinus
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10
Partea reala a Transformatei Fourier Cosinus
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10
Partea imaginara a Transformatei Fourier Cosinus
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10

Lucrarea de laborator nr. 11

Transformata Fourier SINUS

1. Teoria lucrarii

- 74 -
 Consideram un semnal definit matematic în felul urmator:

x(t )  e t cos(0t ) (t ), 0  0 (0.119)

Acestaeste un semnal modulat în amplitudine, cu purtatoarea avand frecventa 0 . Folosind
teorema translatiei spectrului data de relatia (2.159) și transformata Fourier a semnalului exponential
Error! Reference source not found., se obtine urmatoarea transformata Fourier a impulsului modulat:

F e  t cos 0t 
1 1 1 1
 
2  j  (  0 ) 2   j (  0 )
(0.120)
1   j  j0    j  j0

2  2  0 2   2  2 j

  j
X ( )  (0.121)
  0 2   2  2 j
2

Similar, pentru un semnal

x(t )  e t sin(0t ) (t ), 0  0 (0.122)

al carei purtatoare difera de cea precedenta printr-o faza  / 2 , se obtine

0
X ( )  (0.123)
  0   2  2 j
2 2

Programul urmator afiseaza semnalul și transformata Fourier a semnalului (0.119).

Expresia transformatei Fourier este:

2 v 20

Reprezentarea grafica a semnalului este:

- 75 -
 x t

0.75

0.5

0.25

t
2 4 6 8 10
-0.25

-0.5

-0.75

Partea reala a transformatei Fourier este:

Re X

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

-20 -10 10 20

Partea imaginara a transformatei Fourier este:

- 76 -
 Im X

0.2

0.1

-20 -10 10 20

-0.1

-0.2

2. Modul de lucru

1. În vederea verificării transformatei Fourier Sinus, să se scrie următorul cod în

Mathematica şi să se ruleze. Ce observaţi la aceasta, comparativ cu transformata Fourier
Cosinus?

x Sin 2 t
T
t1
t
X x t
t1
----------------------------------------------------------
2 t
Sin
T
2 t1 2 t1
2 T T Cos t1 Sin 2 Cos Sin t1
T T
4 T2 2 2
----------------------------------------------------------

- 77 -
T 1;
t max 10;
step 0.5;
For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;
f x UnitStep t t1 UnitStep t t1 ;
Plot f, t, t max, t max , PlotRange t max, t max , 1, 1 , PlotLabel "Impulsul"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Abs X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Modulul Transformatei Fourier Sinus"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Re X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Partea reala a Transformatei Fourier Sinus"

For t1 0, t1 t max, t1 t1 step;

Plot Im X , , 10, 10 , PlotRange 10, 10 ,
PlotPoints 80, PlotLabel "Partea imaginara a Transformatei Fourier Sinus"

----------------------------------------------------------
Impulsul
1

0.75

0.5

0.25

-10 -7.5 -5 -2.5 2.5 5 7.5 10

-0.25

-0.5

-0.75

-1

- 78 -
 Modulul Transformatei Fourier
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10
Partea reala a Transformatei Fourier
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10
Partea imaginara a Transformatei Fourier
10

7.5

2.5

-10 -5 5 10
-2.5

-5

-7.5

-10

- 79 -
 Lucrarea de laborator nr. 12

Transformata Fourier 3 armonici

1. Teoria lucrarii
Prin analiza spectrala trebuiesc determinate componentele semnalului, adica proiectiile
vectorului semnal pe axele de coordonate ale spatiului semnalelor.
Problema inversa este sinteza semnalului, adica obtinerea unui semnal ca o combinatie liniară a
semnalelor elementare cu coeficienți dați.
Acesta se realizează deci prin formula


x ( t )   an f n ( t ) (0.124)
n 0

în care f n (t ) reprezintă functiile elementare care formeaza baza spatiului Hilbert respectiv, iar a n
reprezinta coeficienții dezvoltarii semnalului x ( t ) dupa axele date de vectorii bazei, numite și
componente spectrale.
Teoretic, exista numeroase semnale care au un spectru infinit, în sensul ca este nevoie de o
infinitate de componente spectale și respectiv vectori ai bazei care sa conduca la o egalitate în relatia
(0.124). De exemplu, dezvoltarea unui semnal periodic dreptunghiular dupa semnale elementare
sinusoidale necesita un numar infinit de termeni. în anumite cazuri insa, numarul de termeni este finit,
ceea ce reprezinta desigur un avantaj în ceea ce priveste usurinta și precizia calculelor. Practic, toate
semnalele au un numar finit și rezonabil de mic de termeni cu valori semnificative. Se va demonstra la
sfarsitul acestui paragraf, din considerente energetice, ca pentru orice semnal exista un rang N , astfel
incat pentru orice indice i  N amplitudinile componentelor spectrale devin nesemnificative.
Pentru analiza propriu –zisa se pleaca de la un semnal cunoscut și ce cere calculul coeficienților
dezvoltarii (0.124) dupa setul de functii elementare f n (t ) .
Acest lucru este în mare masura usurat daca se alege de la bun inceput un set ortogonal de
vectori, deci care satisfac o relatie de tipul Error! Reference source not found., avand domeniul de
ortogonalitate chiar perioada T a semnalului:

f i (t ), f j (t )   f i (t ) f j *(t )dt  ci 2 ij (0.125)

T
Intr-adevar, tinand cont ca o componenta a vectorului semnal se obtine efectuand în relatia
(0.124)produsul scalar al acestuia cu vectorul respectiv al bazei, conform relatiei
Error! Reference source not found. se obtine:

- 80 -
 
x (t ), f i (t )   x (t ) f i * (t )dt    an f n (t ) f i * (t )dt
T T n 0
 (0.126)
  an  f n (t ) f i * (t )dt  ci2ai , i  1, 2,..., n
n 0 T

ci2 ni

Prin urmare, cele doua formule fundamentale ale analizei și sintezei semnalelor sunt:


x ( t )   an f n ( t ) (0.127)
n 0
1
ci2 T
ai  x (t ) f i * (t )dt , i  1, 2,..., n (0.128)

Se poate demonstra ca pentru un set dat de vectori ai bazei descompunerea este unica, în sensul
ca pentru un numar finit de termeni retinuti în dezvoltarea (0.127) erorile sunt minime daca se iau
coeficienții dați de (0.128). Pentru aceasta, sa presupunem ca am alege un alt set de coeficienți, bn și
calculam eroarea pentru un numar finit de termeni ca abatere patratica medie:

N
 2  [ x (t )   bn f n (t )]2  0
n 0
N
1 1
2 
TT [ x ( t )  
n 0
bn f n (t )]2 dt   x 2 (t )dt 
TT
(0.129)

2 N N
1 N N
  
T T m 0
a m f m ( t )  
n 0
bn f n (t ) dt 
T  b n f n (t )  bm f m (t ) dt
T n 0 m 0

Efectuand inmultirile (ceea ce inseamna ca produsul de sume devine o suma dubla) și scotind în
afara integralei termenii care un depind de variabila de integrare t (ceea ce inseamna inversarea sumei
cu intergrala) rezulta:

1 2 2 N N 2 N N
2 
T T
x ( t ) dt  
T n 0 m 0
a n bm T f n ( t ) f m ( t ) dt   bnbm  f n (t ) f m (t )dt
T n 0 m 0 T
(0.130)
1 2 N 1 N
  x 2 (t )dt   anbn cn2   bn2cn2
TT T n 0 T n 0
In aceste relatii s-a tinut cont ca integralele care raman, conform conditiei de ortogonalitate
(0.125), au valoarea cn  nm iar din sumele dupa m ramane doar termenul pentru care m  n , astfel ca
2

sumele duble se contracta la sume simple.

1 N 2 2
Adunand și scazand un termen de forma  an cn , relatia (0.130) se poate scrie sub forma
T n 0

1 2 1 N 1 N 2 2
2 
T T
x ( t ) dt   n n n T
T n 0
( b  a ) 2 2
c 
n 0
an cn  0 (0.131)

- 81 -
unde s-a tinut cont ca abaterea patratica este intotdeauna mai mare sau egala cu zero.
Analizand relatia (0.131), care da o cantitate pozitiva, se observa ca se atinge minimul în functie
de setul de coficienti bn daca al doilea termen (de asemenea mai mare sau egal cu zero) este nul, adica
daca noul set de coeficienți este chiar cel initial:

bn  an , n  0,1,2,..., N
In acest caz, eroarea minima este:

1 2 1 N 2 2
 2 min 
T T
x ( t ) dt   an cn  0
T n 0
(0.132)

De aici rezulta o relatie importanta, numita inegalitatea Bessel:

 x (t )dt   a c
2 2 2
n n (0.133)
T n 0

Evident, egalitatea se obtine, numai daca descompunerea (0.127) este exacta, deci considerand
numarul total de termeni cu coeficienți nenuli, N 0 (finit sau infinit). în acest caz, se obtine asa numita
relatie Parseval:

N0

 x (t )dt   an cn
2 2 2
(0.134)
T n 0

Daca vom considera ca semnalul x ( t ) este tensiunea sau intensitatea unui curent electric printr-
x 2 (t )
o rezistenta de 1 ohm, rezulta  x 2 (t ).1 este puterea instantanee. Prin urmare integrala din
1
relatia (0.134)impartita la T da puterea medie pe acest interval:

1 2
T T
PT  x (t )dt (0.135)

Daca se inmulteste cu intervalul T se obtine energia semnalului pe perioada T ,

ET   x 2 (t )dt (0.136)
T
Aceasta inseamna ca relatia Parseval arata modul cum se distribuie energia pe componentele
semnalului. Se observa ca amplituidinile componentelor spactrale se aduna patratic pentru a da energia
semnalului. Neglijarea unor componente ale semnalului conduce la scaderea energiei pe perioada T ,
dupa cum arata și inegalitatea Bessel.
Relatia Parseval demonstreaza afirmatia ca peste un anumit rang N componentele semnalului
trebuie sa aiba amplitudini nule. Intr-adevar, daca semnalul ar avea un numar infinit de componente de
amplitudine nenula, conform acestei relatii energia sa ar fi infinita, ceea ce este inacceptabil fizic.

2. Modul de lucru
1. Să se ruleze următorul cod în Mathematica:
- 82 -
T 1;

0 2 ;
T
t0 100;
1 1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t Cos 3 0 t ;
3 2
t0
2 t
X t0
f t t;
2

MX Abs X ;
Plot f t , t, 15, 15 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
Plot MX, , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

1.5

0.5

-15 -10 -5 5 10 15

-0.5

-1

50

40

30

20

10

-20 -10 10 20

- 83 -
 Lucrarea de laborator nr. 13

Teoreme ale Transformatei Fourier

1. Teoria lucrarii
In diverse calcule care implica transformata Fourier sunt uneori utile anumite proprietati ale
acesteia date de teoremele ce vor fi prezentate în continuare
Vom nota în continuare corespondenta intre semnalul original și transformata sa Fourier ca o
corespondenta biunivoca:

x(t )  X ( ) (0.137)
1
Definim de asemenea doi operatori de transformare Fourier directa și inversa în felul
urmator:

{x(t )}  X ( ) (0.138)
1
 X ()  x(t ) (0.139)

1.Teorema intarzierii:

x(t  t0 )  e jt0 X ( ) (0.140)

Demonstratie:

 

x(t  t0 )   x(t  t0 )e jt dt e jt  x(t  t0 )e j (t t )d (t  t0 )

0 0

 
Daca în ultima integrala se face schimbarea de variabila t  t0  t ' se observa ca ea reprezinta
chiar transformata Fourier a semnalului x(t )

Exemplu la teorema intarzierii

Fie semnalul x1 (t )  8  2t  t , diferit de 0 numai pe intervalul [-2,2]. El poate fi construit
2 4

matematic prin inmultire cu o fereastra formata de doua functii Heaviside și are graficul dat de
programul urmator

- 84 -
 Transformata Fourier a acestui impuls este calculata și afisata grafic de programul
urmator:

In continuare vom considera un semnal decalat pe axa timpului cu t1  0 , deci intarziat fata de
cel initial, dupa cum se observa din reprezentarea grafica data de programul urmator.

- 85 -
 Conform teoremei intarzierii transformata Fourier a acestuia este egala cu cea a impulsului initial
inmultita cu e jt1 . Prin urmare, daca se imparte cu aceasta cantitate, ar trebui sa se obtina exact
transformata Fourier a impulsului initial, fapt demonstrat de programul urmator.

- 86 -
 2.Teorema dilatarii sau comprimarii axei timpului

1  
x(kt )  X  (0.141)
k k
Demonstratie



x(kt )   x(kt )e k d (kt )  X  
1  j kt 1 1
k  2 k k
In integrala s-a facut schimbarea de variabila kt  t ' , și se observa ca integrala este chiar
transformata Fourier a semnalului x(t ) , dar cu argument  / k .

3.Teorema derivarii

d ( x(t ))
 j X ( ) (0.142)
dt
Demonstratie

 
 dx(t )  dx(t )  jt 
   e dt  x(t )e jt  j  x(t )e  jt dt  j X ( )
 dt   dt 

S-a integrat prin parti iar în primul termen s-a aplicat lema lui Jordan: integrala în planul complex
, pe un contur inchis format dintr-un semicerc centrat în origine și de raza R a unei functii al carei
modul tinde la 0 cand R   , tinde de asemenea la 0:

lim  f ( z )e j z dz  0 (0.143)
R 
C
4.Teorema integrarii

t
1
 x(t )dt 

j
X ( ) (0.144)

Demonstratie:

t   t   jt 1 
 t

  x (t )dt      x (t )dt  e dt      d e 
 jt
 x ( t ) dt
       j    
 (0.145)
 t  1

1
   x (t )dt  e  jt   x (t )e  jt dt  X ( )
   j  j


S-a integrat de asemenea prin parti și s-a aplicat lema lui Jordan.

- 87 -
 2. Modul de lucru
1. Se va scrie şi se va rula în Mathematica următorul cod:

T 1;

0 2 ;
T
t0 100;
0;
1 1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t Cos 3 0 t ;
3 2
t0
2 t
X1 t0
f t t;
2

Plot f t , t, 5, 5 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;

Plot Re X1 , , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
Plot Im X1 , , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

1.5

0.5

-4 -2 2 4

-0.5

-1
50

40

30

20

10

-20 -10 10 20
-10

- 88 -
 1

0.5

-20 -10 10 20

-0.5

-1

----------------------------------------------------------------

T 1;

0 2 ;
T
t0 100;
1.2;
1 1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t Cos 3 0 t ;
3 2
t0
2 t
X2 t0
f t t;
2

Plot Re X2 , , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;

Plot Im X2 , , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
Plot Im X1 , , 25, 25 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------
15

10

-20 -10 10 20
-5

-10

-15

-20

- 89 -
 40

20

-20 -10 10 20

-20

-40

40

20

-20 -10 10 20

-20

-40

2 . În vederea testării teoremeo comprimarii, se va scrie şi se va rula următorul cod în

Mathematica:

0 5;
t0 100;
k 1;
1 1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t Cos 3 0 t ;
3 2
t0
2 t
X1 t0
f kt t;
2

Plot f t , t, 5, 5 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;

Plot Abs X1 , , 50, 50 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

- 90 -
 1.5

0.5

-4 -2 2 4

-0.5

-1
50

40

30

20

10

-40 -20 20 40
----------------------------------------------------------------

t .;
T 1;

0 2 ;
T
t0 100;
k 2;
1 1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t Cos 3 0 t ;
3 2
t0
2k t
X2 t0
f kt t;
2k

Plot Abs X2 , , 50, 50 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;

Plot Abs X1 , , 50, 50 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

- 91 -
 25

20

15

10

-40 -20 20 40
50

40

30

20

10

-40 -20 20 40

- 92 -
 Lucrarea de laborator nr. 14

Transformata Fourier teorema translaţiei spectrului

1.Teoria lucrarii
1. Teorema translatiei spectrului
Inmultirea unui semnal x(t ) cu o sinusoida de frecventa 0 și faza  0 constante se numeste
modulatie în amplitudine, și este un proces destul de raspandit în comunicatiile radio. Semnalul initial se
numeste semnal modulator, sinusoida cu frecventa constanta se numeste purtatoare iar semnalul
compus se numeste semnal modulat. Transformarea Fourier a acestui semnal compus arata ca spectrul
initial al semnalului, numit banda de baza, se translateaza de o parte și de alta a frecventei purtatoarei,
sub forma a doua benzi laterale, cu amplitudini injumatatite fata de banda de baza.

1 1
x(t )  cos(0t  0 )  e j0 X (  0 )  e  j0 X (  0 ) (0.146)
2 2
Aplicand relatia lui Euler
1 1
cos(0t   0 )  e j (0t 0 )  e  j (0t 0 ) (0.147)
2 2


x(t ) cos(0  0 )   x(t ) cos(0t  0 )e  jt dt


 
(0.148)
1 1
  x(t )e  j ( 0 ) t e j0 dt   x (t )e  j ( 0 ) t e  j0 dt
2  2 

Se observa ca daca în ultima integrala se scoate in afara constanta e  j0 , se obtine transformata
Fourier a semnalului x(t ) , dar de argument   0 . De asemenea, în penultima integrala daca se scoate
e j0 se obtine transformata Fourier a semnalului x(t ) , dar de argument   0 .
Aceasta teorema are o mare importanta practica pentru transmiterea radio a semanlelor,
deoarece în loc de frecvente de ordinul miilor de hertzi se obtin frecvente de ordinul frecventei
purtatoare. Deoarece o antena de emisie verticala trebuie sa aiba inaltimea de un sfert din lungimea de
unda (ceea ce ar insemna de exemplu 75 km la 1000 de Hz!) ea va trebui sa aiba numai 75 de m pentru o
purtatoare de 1 MHz și numa 7.5 cm pentru o purtatoare de 1GHz.

2.Teorema convolutiei în domeniul frecventei

In cazul general al semnalului format ca produs a doua semnale x1 (t ) și x2 (t ) , transformata
Fourier genereaza o integrala de convolutie.


1 1
x1 (t )  x2 (t ) 
2  X ( ) X

1 2 (   )d  
2
X 1 ( )* X 2 ( ) (0.149)

- 93 -
unde  este o variabila cu dimensiuni de frecventa iar operatorul de convolutie s-a notat cu  , ceea ce
permite și denumirea alternativa de produs de convolutie.
Demonstratie

 
 1 

x1 (t )  x2 (t )   x1 (t )  x2 (t )e  jt
dt   x2 ( t ) e jt
  X (  ) e  j t
d  dt
 2
1
   
(0.150)
1

  1

1
    X 1 ( )X 2 (   )d   2 X 1 ( ) * X 2 ()
 j (   ) t
 X ( )  x ( t ) e dt d  
2 2
1 2
  

2.Teorema convolutiei în domeniul timp

Produsul de convolutie a doua semnale x1 (t ) și x2 (t ) are transformata Fourier egala cu
produsul treansformatelor Fourier ale celor doua semnale:


x1 (t )  x2 (t ) 

 x ( ) x (t   )d   X ()  X
1 2 1 2 ( ) (0.151)

Demonstratie: se porneste în sens invers, de la produsul celor doua transformate Fourier

 
X 1 ( )  X 2 ( )  

x1 ( )e  j d    x2 ( )e  j d 

 
(0.152)
  x ( ) x ( )e
 j (   )
 1 2 d  d
 
Notand     t , rezulta   t   și d  dt . Inlocuind în (0.152) obtinem
  
   jt  
  x ( ) x (t   )e d  dt     x1 ( ) x2 (t   )d  e dt    x1 ( ) x2 (t   )d   (0.153)
 jt
1 2
        

ceea ce demonstreaza teorema.

3. Teorema simetriei
Daca un semnal x(t ) are transformata Fourier X ( ) , atunci un alt semnal care are forma
identica cu a acestei transformate Fourier, pe care il notam cu X (t ) va avea transformata Fourier cu
forma primului semnal x ( ) :

x(t )  X ()   X (t )  2 x() (0.154)

Demonstratie: consideram ca semnalul x(t ) se obtine din transformarea Fourier inversa a lui
X ( )

- 94 -
 
1
 X ( )e
jt
x (t )  d (0.155)
2 

O astfel de relatie este valabila pentru orice notatie a variabilelor t și  , de exemplu t  u și

 v:

1
x(u )   X (v)e
juv
dv (0.156)
2 
Aceasta se poate scrie și sub forma:


2 x(u )   X (v )e
juv
dv (0.157)

Renotand variabilele invers, u   și v  t rezulta


2 x (  )   X (t )e
 jt
dt (0.158)

Se observa ca membrul drept al acestei ecuatii este chiar transformata Fourier a unui semnal
X (t ) , ceea ce demonstreaza teorema.

Exemplu la teorema simetriei

Fie semnalul x1 (t )  t , diferit de 0 numai pe intervalul [-2,2]. El poate fi construit matematic
2

prin inmultire cu o fereastra formata de doua functii Heaviside și are graficul dat de programul urmator

- 95 -
 Transformata Fourier a acestui semnal, X1 ( ) , are o expresie analitica data de programul
urmator, și un grafic teoretic infinit.

2. Modul de lucru
1.Să se scrie şi să se ruleze următorul cod, pentru verificarea acestei teoreme:

0 5;
t0 100;
1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t ;
3
t0
2 t
X1 t0
f t t;
2

Plot f t , t, 5, 5 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;

Plot Abs X1 , , 50, 50 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

0.5

-4 -2 2 4

-0.5

50

40

30

20

10

-40 -20 20 40
----------------------------------------------------------------

- 96 -
 0 5;
t0 10;
p 100;
1
f t_ Cos 0t Cos 2 0t ;
3
m t_ Cos pt ;
t0
2 t
X2 t0
f t m t t;
2

Plot f t m t , t, 2, 2 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 50, PlotRange All ;

Plot Abs X1 , , 100, 100 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 150, PlotRange All ;
Plot Abs X2 , , 120, 120 , AxesOrigin 0, 0 , PlotPoints 100, PlotRange All ;
----------------------------------------------------------------

0.5

-2 -1 1 2

-0.5

-1

50

40

30

20

10

-100 -50 50 100

2.5

1.5

0.5

-100 -50 50 100

- 97 -