TRAUMATISME TORACICE

Traumatismele toracice reprezintă leziuni la nivelul cutiei toracice şi a viscerelor

din interiorul acesteia, cauzate de un agent traumatic.
Clasificarea traumatismelot toracice
I. Clasificarea anatomică:
a) Traumatismele toracice parietale, pot fi:
- cu leziuni osoase (fracturi costale, claviculare);
- fără leziuni osoase (echimoze, escoriaţii, hematoame).
b) Traumatismul diafragmatic, poate fi:
- cu perforarea diafragmei;
- fără perforarea diafragmei.
c) Traumatismul cu leziuni endotoracice:
- cu leziuni de pleură, pulmonare, traheobronşice, cardiace sau pericardiace;
- cu leziuni ale vaselor mari (aortă, vena cavă);
- cu leziuni ale nervilor intercostali şi intratoracici.
II. Clasificarea etio-patogenică, este cea mai folosită. Ea se face în funcţie de
integritatea tegumentului astfel:
a) Traumatisme toracice închise (contuzii);
b) Traumatisme toracice deschise (plăgi), care pot fi provocate prin armă albă sau
de foc, având ca rezultat plaga toracică, care poate fi:
- nepenetrantă, când nu interesează pleura şi nu pătrunde în cavitatea
pleurală;
- penetrantă, când interesează pleura iar agentul vulnerant pătrunde în
cavitatea pleurală şi care pot fi:
-fără leziuni viscerale (cord, pericard, vase mari);
-cu leziuni viscerale.
III. Clasificarea fiziopatologică împarte traumatismele toracice în:
- Traumatisme fără modificări fiziopatologice (circulatorii sau ventilatorii);
- Traumatisme cu tulburări fiziopatologice (insuficienţă cardio-circulatorie,
insuficienţă respiratorie).
 Tratamentul traumatismelor toracice
Tratamentul traumatismelor toracice este în funcţie de tipul leziunii astfel:
a) Faza primară de acţiune (primul ajutor), constă din:
 controlul hemoragiei;
 imobilizarea fracturii cu volete costale;
 controlul respiraţiei şi a frecvenţei cardiace;
 scoaterea accidentatului din focar cu măsuri de protecţie a coloanei
vertebrale;
 oxigenoterapie;
 transport rapid la spital.
Accidentatul va fi menţinut şi apoi transportat pe o suprafaţă rigidă, iar mobilizarea
se va face cu maximă precauţie pentru a se evita lezarea vertebro-medulară.
În camera de gardă (UPU) se controlează libertatea căii respiratorii şi se
evaluează mişcările respiratorii şi circulaţia sângelui: se va instala un cateter venos
central pentru a măsura presiunea venoasă centrală (PVC), se instituie tratamentul de
reechilibrare hidroelectrolitică şi se determină grupa şi Rh-ul sangvin.
b) Faza secundară de acţiune (intraspitalicesc) se realizează: anamneza
pacientului referitoare la modalitatea de producere a traumatismului şi care a fost
agentul vulnerabil, se efectuează EKG-ul, radiografia toracică şi ecografia, aceste
examene urmărind evaluarea fracturilor costale, leziunilor pulmonare şi cardiace.