Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
modele.
Psihologia sănătății ocupaționale esste o disciplina relativ noua. Termenul a fost introdus
pentru prima dată în anul 1977 de psihologul american J. Matarazzo. Acesta definea Psihologia
Sănătăţii ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei, care prin sinteza şi aplicarea
cunoştinţelor, datelor şi tehnicilor specifice, contribuie la promovarea şi menţinerea sănătăţii,
identificarea factorilor psihologice cu rol în etiologia bolilor, prevenţia şi tratarea bolilor şi
disfuncţiilor şi la ameliorarea sistemului de îngrijire medicală şi a politicilor sanitare.
Putem spune despre psihologia sanatatii ca este o disciplina “hibrida” din cauza faptului ca
amesteca perspectiva stiintelor socio-umane cu cea a stiintelor naturale.
Recunoasterea ca domeniu de studio a venit din partea unor indivizi care sunt asociați cu
crearea termenului „psihologie a sănătății ocupaționale” sau „psiholog al sănătății
ocupaționale”.Acestea includ Ferguson (1977), Feldman (1985), Everly (1986), și Raymond,
Wood și Patrick (1990). În 1988, ca răspuns la o creștere dramatică a numărului de cereri de
despăgubire a lucrătorilor legate de stres în SUA, Institutul Național pentru Securitate și Sănătate
în Muncă (NIOSH) „a recunoscut tulburările psihologice legate de stres ca fiind un risc major
pentru sănătatea ocupațională” Când această schimbare a fost asociată cu o recunoaștere crescută
a impactului stresului asupra unei serii de probleme la locul de muncă, NIOSH a constatat că
programele lor legate de stres cresc în mod semnificativ în importanță. În 1990, Raymond și
colab. a susținut că a sosit momentul ca psihologii la nivel de doctorat să primească o pregătire
interdisciplinară în domeniul OHP, integrându-se psihologia sănătății cu sănătate Publică,
deoarece crearea locurilor de muncă sănătoase ar trebui să fie un obiectiv pentru teren.
Înființată în 1987, Muncă și stres este primul și „cel mai lung jurnal înființat în disciplina în
dezvoltare rapidă, care este psihologia sănătății în muncă”. Trei ani mai târziu, Asociația
psihologica americană (APA) și NIOSH au organizat împreună prima conferință internațională
de lucru, stres și sănătate la Washington, DC. De atunci, conferința a devenit o întâlnire bianuală
a OHP. În 1996, primul număr al Jurnal de psihologie a sănătății ocupaționale a fost publicat de
APA. În același an, Comisia internațională pentru sănătatea în muncă a creat comitetul științific
pentru organizarea muncii și factorii psihosociali (ICOH-WOPS), care s-a concentrat în primul
rând pe OHP. În 1999, Academia Europeană de Psihologie a Sănătății Muncii (EA-OHP) a fost
înființat la primul atelier european de psihologie a sănătății ocupaționale din Lund, Suedia.
[32]
Acel atelier este considerat a fi prima conferință EA-OHP, prima dintr-o serie continuă de
conferințe bienale organizate de EA-OHP și dedicate cercetării și practicii OHP.
Scopul principal al cercetării OHP este de a înțelege modul în care condițiile de muncă
afectează sănătatea lucrătorilor, utilizați aceste cunoștințe pentru a proiecta intervenții pentru a
proteja și îmbunătăți sănătatea lucrătorilor și pentru a evalua eficacitatea acestor
intervenții. Metodele de cercetare utilizate în OHP sunt similare cu cele utilizate în alte ramuri
ale psihologiei.
Metodele cantitative sunt metode statistice utilizate în mod obișnuit în alte domenii ale
psihologiei sunt utilizate și în cercetările legate de OHP. Metodele statistice utilizate
includ Modelarea ecuației structurale[48] și modelarea liniară ierarhică[49] (HLM; cunoscut și sub
numele de modelare pe mai multe niveluri ). HLM se poate adapta mai bine pentru asemănări
între angajați[49] și este deosebit de potrivit pentru evaluarea impactului întârziat al factorilor de
stres asupra muncii asupra rezultatelor sănătății; în acest context de cercetare HLM poate ajuta la
minimizare cenzurare și este bine adaptat pentru a experimenta studii de eșantionare.
[50]
Metaanalize au fost utilizate pentru a agrega date (abordările moderne ale meta-analizelor se
bazează pe HLM) și pentru a trage concluzii în mai multe studii.[42
Paradigma Cognitiva are in atentie rolul factorilor cognitivi în menţinerea sănătăţii sau riscului
pentru îmbolnăvirii; aplicarea principiilor terapiei cognitive în demersul aplicativ