Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective de studiu:
- depreciere monetară
- criză financiară
- prețul activelor
- hazardul moral
Bibliografie:
“Relații monetare internaționale – concepte, interdependențe, tranzacții” – G. Anghelache&C. Obreja,
Editura ASE, București 2017
Criza valutară, împreună cu criza bancară şi cea a datoriei externe, reprezintă o componentă a crizei
financiare. În realitate, declanşarea unei crize atrage, sub diferite forme, celelalte tipuri de criză. Cel mai
frecvent, criza valutară este asociată cu cea bancară.
Orice criză valutară se manifestă prin scăderea încrederii în moneda națională şi creşterea cererii de
monedă străină.
Dacă moneda națională se depreciază puternic, într-un interval de timp scurt, față de o valută etalon, se
poate aprecia că s-a declanşat o criză valutară.
Cauzele deprecierii monedei naționale pot fi:
- scăderea încrederii investitorilor străini în economia emitentă a monedei care se depreciază. Aceştia
dezinvestesc şi preschimbă în valută moneda locală. Oferta de monedă națională pe piață creşte, iar
rezervele valutare scad;
- temerea investitorilor privind schimbarea trendului de creştere economică.
Se pune întrebarea, cât de puternică trebuie să fie deprecierea monedei naționale pentru a declanşa
situația de criză? Răspunsul la această întrebare este dificil deoarece trebuie luat în considerare gradul de
dezvoltare a economiei emitente a respectivei monede. În literatura de specialitate se consideră că o
depreciere mai mare de 25% pe an a monedei naționale, într-o țară emergentă (în curs de dezvoltare)
declanşează o criză valutară, în timp ce în țările dezvoltate o depreciere de 10-15% pe an este semnalul
declanşării crizei valutare.
Pentru țările cu monedă convertibilă oficial intervine avantajul deținerii de creanțe în valută şi al
contractării de datorii în monedă națională. În plus, deprecierea propriei monede reduce şomajul, contribuie
la creşterea exporturilor şi a stopării recesiunii economice.
În schimb, efectele deprecierii puternice a monedei naționale a unei țări fără convertibilitate oficială sunt
grave, prin aceea că valoarea datoriilor externe creşte, apar probleme structurale ale respectivei economii
pe fondul imposibilității țării în cauză de a se împrumuta în propria monedă. Incapacitatea de plată a datoriei
externe generează deficite în continuă creştere ale balanței de plăți şi, uneori, crize ale sistemului bancar.
Efectele deprecierii monetare sunt evidente şi grave în cazul țărilor care dispun de un regim de curs de
schimb fix.
Totodată, cauze ale crizelor valutare pot fi considerate şi problemele structurale ale economiei, cum ar
fi: piețe financiare puțin dezvoltate, carențe în aplicarea legislației economice şi financiare, politici
macroeconomice nesustenabile, cheltuieli guvernamentale ridicate.
În cazul cursului de schimb fix, evoluția ratei dobânzii pe plan internațional influențează nivelul ratei
dobânzii pe plan intern, cu consecințe asupra evoluției produsului intern brut, ceea ce constituie, de
asemenea, indicii ale declanșării crizei valutare. Nivelul creditelor neperformante, creditele acordate
băncilor comerciale de către banca centrală, diminuarea depozitelor bancare reprezintă semnale ale
declanșării crizei. În literatura de specialitate, criza valutară și cea bancară sunt considerate „crize gemene”.
În practică, se constată că un management defectuos la nivelul băncilor și al operatorilor economici,
poate influența declanșarea crizelor.
Uneori, chiar dacă nivelul ratei inflației și ratei șomajului nu este ridicat, se pot declanșa crize sub
impactul unor factori cum sunt contracția creditului și hazardul moral. Odată declanșată criza, intervine și
efectul de contagiune.
Diminuarea încrederii în instituțiile de credit, reducerea depozitelor și creșterea retragerilor, scăderea
gradului de lichiditate a băncilor, reprezintă indicatori ai unei crize bancare cu efecte aproape imediate
pentru declanșarea crizei valutare.
Un indicator semnificativ pentru identificarea momentului declanșării crizei valutare îl reprezintă prețul
activelor. Creșterea prețului activelor generează deteriorarea portofoliilor băncilor. Intervenția guvernului,
în astfel de situații, prin măsuri cu caracter inflaționist pentru redresarea instituțiilor de credit, ca și situația
de deficit al balanței de plăți, determină declanșarea crizei valutare.
La acești factori se adaugă și hazardul moral care se manifestă pe fondul interdependențelor dintre
instituțiile financiare și autoritățile guvernamentale. Ideea potrivit căreia „guvernul este salvator”, prin
intermediul garanțiilor guvernamentale, este falsă deoarece orice criză afectează capacitatea guvernului de
a susține sectorul privat. Hazardul moral este generat de legăturile existente între guvern și sectorul
financiar.
O criză declanșată într-o anumită țară, sub efectul contagiunii se răspândește în regiunea respectivă și
nu numai, putând să capete caracter global.
Investitorii care se confruntă cu pierderi într-o țară își lichidează investițiile și în țările din regiune. Efectul
de panică generează comportamente iraționale contribuind la adâncirea crizei.
Chiar dacă previzionarea momentului apariției unei crize valutare și a intensității acesteia, sunt dificil de
realizat, totuși pot fi obținute informații referitoare la nesustenabilitatea cursului de schimb pe baza analizei
evoluției indicatorilor economici și financiari.
În literatura de specialitate sunt formulate modele în cadrul cărora apariția crizei este determinată pe
baza indicatorului de presiune pe piața valutară, acesta fiind variabila dependentă, iar variabilele explicative
sunt indicatorii economici și financiari. Modelul permite cuantificarea influenței fiecărei variabile explicative
asupra probabilității de apariție a crizei.
Dintre variabilele explicative sunt analizați indicatori cum ar fi: ponderea exporturilor în PIB, ponderea
investițiilor străine directe în PIB, ponderea investițiilor străine directe în datoria totală (publică și privată),
indicatorul monetar M2/rezerve, gradul de deschidere a economiei (ca raport între suma exporturilor
și a importurilor, pe de o parte, și PIB, pe de altă parte), ponderea investițiilor de portofoliu în PIB etc.
Identificarea momentului declanșării unei crize valutare poate fi realizată prin observarea fluctuației
cursului de schimb. Astfel, Guvernatorul BNR apreciază că deprecierea monedei naționale cu mai mult de
1% pe parcursul a 4 zile consecutive, urmată de o modificare imediată a nivelului rezervelor valutare,
reprezintă un semnal al crizei valutare.
În cazul deprecierii puternice a monedei, inclusiv datorită unui atac valutar, banca centrală a țării
respective intervine pentru susținerea cursului propriei monede apelând la rezervele valuare sau/și la canalul
creditului, prin creșterea ratei dobânzii.
În funcție de obiectivele de politică monetară, dacă nu se procedează la adoptarea unor măsuri de
susținere a cursului, moneda națională suferă o depreciere puternică, ceea ce echivalează cu declanșarea
crizei.
Un atac speculativ poate constitui momentul de declanșare a unei crize valutare. Speculatorii pieței
valutare acționează în sensul deprecierii monedei asupra căreia se produce atacul. Succesiunea operațiunilor
valutare poate fi următoarea:
- contractarea unor împrumuturi pe termen scurt la bănci de pe piața monedei asupra căreia se va
produce atacul;
- introducerea de către speculatori a unor importante ordine de vânzare de valută la cursuri din ce în
ce mai mari, în condițiile în care tot aceștia refuză să vândă;
- speculatorii urmăresc să impună o anumită tendință în evoluția cursului;
- apare panica pe piața valutară, când tot speculatorii fac declarații publice privind insuficiența sumelor
în valută necesare tranzacțiilor.
Banca Centrală emitentă a monedei atacate adoptă măsuri pentru contracararea atacului. Astfel, ea
procedează la cumpărarea propriei monede vânzând valută și acționând complementar și pe piața creditului,
în sensul că sistează acordarea de credite pe o zi sau două.
Care sunt efectele măsurilor adoptate de Banca Centrală? Speculatorii nu mai au posibilitatea de a vinde
valuta în schimbul monedei locale pentru a obține sumele necesare rambursării împrumuturilor pe termen
scurt contractate inițial. Speculatorii își marchează pierderile generate de eșecul atacului speculativ.
Reușita unui atac speculativ se produce atunci când pe fondul unor indicatori macroeconomici
nefavorabili și în contextul altor fenomene ale crizei financiare, Banca Centrală, prin măsurile adoptate, nu
are capacitatea de a contracara atacul speculativ.
- atacul speculativ asupra rublei în anul 2014, când moneda Rusiei s-a depreciat cu 20% într-o singură zi.
Banca Centrală a intervenit prin majorarea dobânzii de bază cu 6,5 puncte procentuale. Bursa de la
Moscova a reacționat înregistrând o scădere cu 17%;
- atacuri speculative asupra leului în 1999 și 2008. În 2008, presiunea asupra RON a apărut după șocul
produs de căderea băncii Lehman Brothers când s-au redus considerabil intrările de valută, iar
investitorii străini au început să-și lichideze activele solicitând sume importante în valută. Moneda
națională s-a depreciat. BNR a vândut EURO și s-a redus lichiditatea în lei. Rata dobânzii a crescut la 45%,
iar cursul a înregistrat o volatilitate excesivă. Măsurile de contracarare a acestor efecte au fost adoptate
de BNR concomitent cu reluarea programului cu Fondul Monetar Internațional.
În concluzie, cauzele apariției unor crize valutare sunt multiple, acestea având variate forme de
propagare. Băncile centrale sunt intens preocupate de necesitatea previzionării crizelor. În acest scop, s-au
dezvoltat sisteme de avertizare timpurie prin monitorizarea indicatorilor macroeconomici și utilizarea unor
modele econometrice de anticipare a crizelor valutare.
Atacurile speculative pot genera efecte grave chiar și în cazul unor monede stabile. Acestea sunt dificil
de previzionat, dar pot fi contracarate prin intervenții ale băncilor centrale.
5. Printre măsurile adoptate de Banca Centrală emitentă a monedei asupra căreia s-a produs un atac
speculativ, nu se numără:
a) cumpărarea de către Banca Centrală a propriei monede; b) cumpărarea de valută; c) vânzarea de valută;
d) sistarea acordării de credite pe termen de o zi sau două; e) majorarea ratei dobânzii de referință.
Răspunsuri
1 c)
2 e)
3 a)
4 d)
5 b)