Riscul valutar a cunoscut în ultimele două decenii o dezvoltare imensă ca și fenomen în cadrul

complex al riscurilor financiare întâlnite azi, riscuri apărute ca urmare a complexității și

diversității tipurilor de tranzacții derulate actualmente pe piața valutară.
Oamenii de specialitate au lansat diverse definiții ale riscului valutar, majoritatea făcând
referire la acționarii firmelor, la activele și poziția financiară a acesteia, evidențiindu-se faptul că
s-a acordat o atenție majoră riscului valutar ca și element specific mediului extern al marilor
corporații multinaționale, ca efect al globalizării mondiale, inclusiv economice. Riscului valutar,
ca și risc aferent activității bancare, i s-a acordat o mai mică importanță de către analiști
economici.
Riscul valutar este o componentă a riscului de piață, exprimând posibilitatea ca fluctuația
cursului de schimb valutar să afecteze pozitiv sau negativ profitul economic, financiar, bancar.
Nu trebuie privit și distinct, deoarece între riscurile financiare există o strânsă interacțiune, ele
reflectând aspecte diferite ale riscul de sistem1.
Din punct de vedere bancar, riscul valutar exprimă probabilitatea ca variația cursului să
influențeze negativ marja dobânzii bancare, cauza fiind dată de operaţiunile bancare în valută,
implicate fiind activele și pasivele băncii. Deoarece acestea constituie posturi bilanțiere ale
balanței consolidate, exprimate în moneda națională la cursul valutar al zilei, variația cursului
poate determina câștiguri sau pierderi semnificative, care sunt obținute fără eforturi majore.
Expunerea la riscul valutar se poate aborda din mai multe perspective2:
 expunerea tranzacțională: rezultă din evidențele contabile și constă în utilizarea a mai
multe valori ale cursului de schimb pentru evaluarea acelorași active. Acest tip de expunere are o
semnificație deosebită doar pe termen scurt, putând fi diminuată prin operațiuni de hedging.
 expunerea economică: înregistrează influența fluctuațiilor cursului de schimb valutar
asupra valorii societățiilor comerciale, a băncilor, chiar și a statului în sine.
 expunerea de conversie: apare în cazul societăților care derulează tranzacții valutare
internaționale, fiind mult mai expuse riscurilor legate de latura internațională a activității valutare
derulate.
Se pot identifica riscuri asociate expunerilor tradiționale la riscul valutar:

1
Basno C., Dardac N., op. cit., pag. 61
2
Jinga V., “Moneda si problemele ei contemporane”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005, pag. 94
  riscul de nedecontare/decontare: este determinat de locațiile diferite în timp și spațiu
ale părților implicate în decontare, acestea putând genera pierderi mai mari sau mai mici, în
funcție de evoluția cursului de schimb;
 riscul față de partenerul de afaceri: apare din incapacitatea acestuia de a efectua plata,
acest risc identificându-se deseori cu riscul de țară;
 riscul contabil: este generat de conversia în moneda națională a situațiilor financiare
filialelor/sucursalelor/punctelor de lucru situate în străinătate, în vederea întocmirii situațiilor
financiare consolidate. În funcție de variațiile cursului de schimb, valorile posturilor bilanțiere și
extrabilanțiere se pot modifica, consecința fiind obținerea de câștiguri sau pierderi de natură
valutară din diferențele de curs.
Unii specialiști consideră că expunerea economică are două componente: expunerea de
tranzacție și expunerea operațională. Având în vedere impactul direct asupra valorii cash-flow–
ului, se poate concluziona că expunerile de tranzacție si operaționale sunt componentele
expunerii economice.
Concluzia generală este că riscul generat de activitatea internațională este asociat
potențialelor câștiguri sau pierderi dintr-o tranzacție cu implicații ale variației cursului valutar 3.
Elementele supuse acestui risc sunt creanțele de încasat, datoriile, repatrierea veniturilor sau
dividendelor, plata împrumuturilor, acestea fiind exprimate în valută.
O persoană juridică poate să fie, concomitent, sub incidența mai multor tipuri de riscuri 4.
Dacă societatea, având în desfășurare diverse activități de import sau export, poate fi afectată de
neplata partenerului extern pentru serviciile sau bunurile livrate, precum și de evoluția
nefavorabilă a cursului de schimb valutar, acestea exprimă faptul că între expunerile la riscul
valutar există o mare legătură, inter-condiționare.
Riscul generat de activitățile internaționale apare și în situația băncilor care desfășoară
activități internaționale, în sensul că toate sucursalele și filialele trebuie să raporteze datele
financiar-contabile în moneda țării de referință, conversia realizându-se la cursul valutar al zilei
când se încheie exercițiul financiar, fapt care duce la aparitia riscului generat de diferențele de
curs valutar. Cu cât o bancă are în portofoliul sau mai multe operațiuni financiare înternaționale,
gradul de expunere la riscul valutar este în creștere.

3
Popa I., “Tranzacții comerciale internaționale”, Editura Economică, Bucuresti, 1997, pag. 23
4
Jinga V., op. cit., pag. 96
 Riscul valutar este un risc inerent al operațiunilor valutare, întrând în aceași categorie ca
și riscul de variație a ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul de credit sau riscul de variație a
valorii activelor financiare din portofoliu. Riscul valutar este un risc major pentru bănci,
deoarece numeroase bănci derulează operațiuni valutare în cont propriu sau în numele clientelei,
operațiuni care deseori, în condițiile unei inflații mari, constituie modalități de protejare a
capitalurilor și a activelor proprii.
Riscul valutar se poate măsura prin doi indicatori: poziția valutară individuală și poziția
valutară globală. Poziția valutară individuală se calculează pentru fiecare valută, separat pentru
active și pasive (se compară pentru fiecare valută în parte activele cu pasivele), rezultând două
poziții distincte: poziția valutară scurtă și poziția valutară lungă 5.
Poziția valutară globală exprimă expunerea valutară globală a băncii, poziție care prezintă
un dezavantaj, acesta fiind atenuarea influenței fiecărei poziții valutare individuale. În
gestionarea riscului valutar, rolul primordial revine gestiunii pozițiilor individuale pentru fiecare
valută, banca putând estima în orice moment pierderea sau câștigul potențial în cazul unei
fluctuații favorabile sau nefavorabile a cursului valutar.
Când pozițiile lungi ale valutelor sunt corelate cu cele scurte, expunerea la riscul valutar
este zero, dar întrucât valutele nu sunt perfect corelate, modul în care fiecare își alege să
gestioneze riscul valutar este dat de calculul pozițiilor deschise nete aferente valutelor pentru
determinarea poziției deschise nete totale6.
Întrucât riscul valutar este variat, existând posibilitatea expunerii concomitente la riscuri
diverse, managementul riscului valutar vizează gestionarea riscului aferent operațiunilor de
tranzacționare.
Politicile de management al riscului valutar cunosc următoarele nivele:
 identificarea expunerii la riscul valutar, aceasta depinzând și de condițiile de acces și
lichiditatea pieței valutare. Piețele valutare din unele țări, care au un grad mic de lichiditate, o
monedă instabilă, cu posibilități de atenuare a riscului de schimb prin produse financiare derivate
limitate, induc un risc al cursului valutar considerabil. Gradul de expunere la riscul valutar este
deseori raportat și la mărimea societății comerciale sau a băncii. Cele mici derulează, în general,

5
www.bnro.ro, Regulamentul valutar
6
Regulamentul nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, Banca Naţională a României, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 31 decembrie 1997;
operațiuni valutare simple, neavând un rol major în arbitrajul sau speculațiile de pe piața
valutară, aceste operațiuni fiind în topul celor mari.
 evaluarea riscului valutar presupune stabilirea unor limite aferente pozițiilor deschise
nete pentru fiecare valută, acestea aplicându-se pozițiilor overnight sau celor zilnice, cu
recomandarea de a fi flexibile, putându-se ajusta în funcție de anticipările asupra variației
cursului monedei naționale în raport cu alte valute.
Daca o bancă desfășoară activități de tranzacționare în valute, managementul impune
anumite limite asupra pozițiilor la vedere pentru fiecare valută, inclusiv pentru operațiunile
derivate7. O concentrare ridicată a operațiunilor pe un anume palier accentuează expunerea
băncii la riscul valutar. O limitare a valorii maxime a unui contract sau mai multe contracte
exprimate în valută reduce semnificativ riscul.
Evaluarea riscului valutar trebuie să se realizeze ținându-se cont atât de factorii care
influențează activitatea desfășurată (mediul economic intern și internațional), volatilitatea
anticipată a piețelor valutare, interdependențele dintre riscul valutar și celelelte riscuri existente,
în corelație strânsă cu profitabilitatea activității desfășurate.
Managementul riscului cursului de schimb se poate aborda din aceeași perspective cu
managementul riscului de rată a dobânzii și a celui de lichiditate, corelarea între activele și
pasivele exprimate în valute din punct de vedere al scadențelor. Managementul riscului valutar e
necesar să aibă în vedere și lichiditatea valutară, anticipând evenimente ce se pot produce pe
piața valutară.
Analiștii economici atribuie prin intermediul publicațiilor de specialitate, o mare atenție
expunerii companiilor la riscul valutar, în condițiile creșterii volumului anual al tranzacțiilor
comerciale și a investițiilor internaționale 8. Gestionarea riscului valutar depinde de opțiuniile
companiei, precum și de posibilitățile financiare, la acestea adaugându-se aptitudinile financiare
ale managementului. Gestiunea riscului valutar presupune determinarea și monitorizarea
permanentă a poziției de schimb, care exprimă în mod convențional raportul dintre active și
angajamente exprimate în diverse valute, fiind înregistrate facturile de livrare sau cele de
achiziție, alte diverse operațiuni în valută, alte activități în curs de desfășurare sau negociere.
Compania poate avea o poziţie scurtă sau o poziție lungă, aceasta fiind ulterior supusă unei

7
Regulamentul nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, Banca Naţională a României, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 31 decembrie 1997
8
Cerna S., ”Economie monetară internaţională”, Editura Mirton, Timişoara 2004, pag. 88
operațiuni de acoperire. În raport cu modul de calcul al poziției de schimb, compania poate fi
supusă unei poziții de schimb pur contabile (baza de calcul este evidența contabilă) sau unei
poziții de schimb economice (baza de calcul cuprinde estimări ca de exemplu fluxuri financiare
pentru care nu s-au întocmit documente).
Acoperirea riscului valutar se poate realiza prin două modalități:
 interne: contractuale: sunt prevăzute diverse clauze în contract: valutară, cea a coșului
valutar sau cea a rectificări/actualizări periodice a preţurilor; non-contractuale (alegerea monedei
contractului); sincronizarea încasărilor și plăților în aceeași valută; alte modalități de prevenire a
riscului valutar (asigurarea împotriva riscurilor cursului de schimb, optimizarea circuitelor
documentelor și reglementărilor privind mijlocirea plăţilor, optarea pentru mijloace de plată
sigure și rapide).
 externe: presupun folosirea unor tehnici specifice pieței valutare, precum și a
instrumentelor financiare derivate. Astfel, companiile pot opta pentru transferarea riscului fie
către o bancă, fie către o bursă.
Posibilitățile de acoperire a expunerii valutare a unei companii sunt următoarele:
utilizarea contractelor la termen sau a celor futures; utilizarea de opțiuni; utilizarea de diverse
operațiuni forward, operațiuni mai nou destinate și folosite de companii.
Companiile derulează prin intermediul băncilor mai des tranzacții de hedging și contracte
forward. Hedging-ul9 practicat de acestea poate fi activ când se urmărește acoperirea riscului și
obținerea unui câștig sau pasiv care presupune acoperirea strictă a riscului valutar.
Cele mai atractive sunt utilizarea de opțiuni, deoarece acestea permit acoperirea
împotriva riscului de schimb valutar și oportunitatea de a putea beneficia de eventualele evoluții
favorabile, evoluții care nu au fost anticipate corespunzător.

9
www.bnro.ro, Regulamentul valutar