 Artera cerebrala posterioara

Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara
inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece pe partea temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste
in santul calcarin ca artera calcarina.
Ramuri corticale : -> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru girii temporo-occipitali
dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu.
-> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
-> ramuri parietale pentru precuneus
-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul, regiunea subtalamica,
pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi cvadrigemeni superiori, parte postero-laterala a calotei
mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile sunt bilaterale, sau
hemianopsii (orbire intr-un camp – nazal sau frontal)
 Artera cerebrala anterioara
De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste ervul optic, patrunde in fisura
interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului calos. Aici se imparte in 2 ramuri mari : artera pericalosala care
trece in santul corpului calos si sfarseste in aria precuneusului, si artera caloso-marginala care trece in santul
cinguli si sfarseste in aria lobului paracentral.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali mediali
-> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul paracentral, gir frontal superior si
partea superioara a girului frontal mijlociu
-> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior
Ramuri centrale : - sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale anterioare, trec in spatiul perforat
anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera recurenta Heubner). Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul
corpului calos, septul pelucid, capul nucleului caudat, bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a
putamenului.
Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin paralizie contralaterala de membru inferior si apraxie
(decoordonare intre dreapta si stanga)
 Artera cerebrala laterala, mijlocie, Sylviana
Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al
lungimii. Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in
traiectul unei trombembolii. Are 4 segmente: M1 (initial sfenoidal/orizontal, in care
artera se afla la baza creierului, si se indreapta lateral spre originea fisurii laterale
adica langa lobul insulei unde se imparte in 2 trunchiuri: anterior si posterior), M2
(insular, reprentat de trunchiurile etalate pe suprafata insulei), M3 (reprezentat de
ramurile trunchiurilor ce incruciseaza operculele insulei) si M4 (reprezentat de
ramurile etalate pe fata laterala a emisferului cerebral, cel mai mare ram trimis fiind
artera angulara). Pe scurt, din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in
santul lateral Sylvius, peste insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca
artera a girusului angular.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali
-> ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul frontal inferior si girul precentral
-> ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior
-> ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior
-> ramuri insulare
Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri, unul lateral si unul medial,
acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre profunzimea emisferelor. Ele vascularizeaza :
putamen, globus palidus, corpul nucleului caudat, partea anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior,
bratul retrolenticular,bratul sublenticular ale capsulei interne.
Sindromul cerebralei medii se caracterizeaza prin : paralizie de membru superior de partea opusa prin interesarea
girului precentral, tulburari de sensibilitate pana la abolirea ei pe partea opusa prin interesarea girului postcentral
sau a talamusului, afazii senzitive (surditate verbala – nu intelege sensul cuvintelor ; cecitate vizuala – vede dar nu
intelege scrisul), afazii motorii (agrafia – nu poate scrie ; mutenia)
 Artera bazilara
Este un vas median mare format prin uniunea arterelor vertebrale in portiunea mijlocie a bulbului rahidian. Se afla
in cisterna pontina si urmeaza un sant median, mai putin adanc, pe fata ventrala a puntii, care se intinde pana la
marginea superioara a puntii. Artera bazilara se termina divizandu-se in doua artere cerebrale posterioare la un
nivel variabil inapoia lamei patrulatere a seii turcesti, de obicei in cisterna interpedunculara.
Numeroase ramuri pontine iau nastere din artera bazilara pentru a vasculariza puntea.
Artera labirintica (auditiva interna), lunga si subtire, prezinta variabilitate in ceea ce priveste originea sa. De obicei,
ia nastere din artera cerebeloasa inferioara anterioara, insa poate pleca si din artera bazilara, in portiunea
inferioara a acesteia, artera cerebeloasa superioara sau, ocazional, din artera cerebeloasa inferioara posterioara.
Artera labirintica acompaniaza nervii facial si vestibulocohlear prin meatul acustic intern si se distribuie urechii
interne.
Artera cerebeloasa inferioara anterioara se desprinde din portiunea inferioara a arterei bazilare si se indreapta
posterolateral, de obicei ventral de nervii abducens, facial si vestibulocohlear. Frecvent descrie o bucla in meatul
meatul acustic intern, pe sub nervi, iar cand aceasta bucla este prezenta, artera labirintica poate lua nastere din
aceasta. Artera cerebloasa inferioara anterioara vascularizeaza regiunea anterolaterala a suprafetei cerebeloase
inferioare si se anastomozeaza cu artera cerebeloasa inferioara posterioara din
artera vertebrala. Cateva ramuri se distribuie partii inferolaterale a puntii si
ocazional vascularizeaza si regiunea superioara a bulbului.
Artera cerebeloasa superioara ia nastere din portiunea distala a arterei bazilare,
imediat inainte de formarea arterelor cerebrale posterioare. Trece lateral pe sub
nervul oculomotor si inconjoara pedunculul cerebral pe sub nervul trohlear
pentru a aborda suprafata cerebeloasa superioara. La acest nivel se divide in
ramuri care se ramifica in pia mater si se distribuie acestui fete a cerebelului,
anastomozandu-se in acelasi timp cu ramuri din arterele cerebeloase inferioare.
Artera cerebeloasa superioara vascularizeaza puntea, corpul glandei pineale, valul
medular superior si panza coroidiana a ventriculului al treilea.
 Poligonul arterial Willis
Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea careia participa 2 sisteme
arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar.
1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti :
-> partea cervicala
-> partea pietroasa – se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde datorita formei canalului se
mai numeste si sifon carotic.
-> partea cavernoasa – se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele lateral al sfenoidului.
-> partea cerebrala – tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor clinoide anterioare, pana in
dreptul spatiului perforat anterior.
In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri :
a) Ramuri colaterale – reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioara, coroidiana anterioara
b) Ramuri terminale – reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cerebrala medie
2) Sistemul vertebro-bazilar.
Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului), si unul cerebral care se intinde pana
la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea de partea opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in
canalul format de clivus (anterior) si santul bazilar pontin pana in dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele
vertebrale posterioare se impart in artere terminale.
Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere cerebrale anterioare, 2 artere
comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca
lungime si calibru.
Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri) este obliterata, circulatia sangelui
fiind suplinita de celelalte. Orice obstructie in afara poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa.
Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau superficiale, care trec in santurile de pe
suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale
sau profunde ce patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul
posterior), vascularizand restul substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor.
 Artera carotida interna – portiune intracraniana
Dupa ce perforeaza dura mater, artera carotida interna descrie portiunea intracraniana. Se intoarce pe sub nervul
optic, urmandu-si traiectul printre acesta si nervul oculomotor, dupa care ajunge la nivelul substantei perforate
anterioare la extremitatea mediala a fisurii laterale si se termina divizandu-se in artere cerebrale anterioara si
medie. Mai multe vase preterminale se desprind din portiunea cerebrala a arterei carotide interne.
Artera oftalmica ia nastere din partea anterioara a arterei carotide interne, cand aceasta paraseste sinusul
cavernos, deseori in locul unde perforeaza dura mater, si patrunde in orbita prin canalul optic.
Artera comunicanta posterioara se orienteaza inapoi, pe deasupra nervului oculomotor, si se anastomozeaza cu
artera cerebrala posterioara (ram terminal al arterei bazilare), contribuind astfel la formarea cercului arterial din
jurul fosei interpedunculare. Artera comunicanta posterioara este de obicei foarte mica si doar ocazional, si mai
frecvent doar pe o parte, este atat de mare incat in artera cerebrala posterioara ajunge sange mai degraba din
artera comunicanta posterioara decat din artera bazilara. Ramuri mici se desprind din artera comunicanta
posterioara care strabat substanta perforata posterioara, alaturi de ramuri din artera cerebrala posterioara.
Colectiv, acestea se distribuie suprafetei mediale a talamusului si peretilor ventriculului al treilea.
Artera coroidala anterioara ia nastere din artera carotida interna in apropierea emisiei ramului comunicant
posterior si trece inapoi peste partea mediala a uncusului. Incruciseaza tractul optic pentru a ajunge la crus cerebri
(piciorul cerebral) al mezencefalului, dupa care se intoarce catre lateral, incruseaza din nou tractul optic si in final
patrunde in cornul inferior al ventriculului lateral prin fisura coroidala, terminandu-se in plexul coroid. De
asemenea, aceasta artera contribuie la vascularizarea a numeroase structuri, precum globus pallidus, nucleul
caudat, amigdala, hipotalamusul, tuber cinereum, nucleul rosu, substanta neagra, bratul posterior al capsulei
interne, tractul optic, hipocampul si fimbriile fornixului.

 Vena magna cerebrala

Vena cerebrala mare Galen (vena cerebri magna) este un trunchi venos de 2 cm lungime, format din vena bazala
Rosenthal si vena cerebrala interna (sau mica vena Galen), care trece posterior in profunzimea fisurii
interemisferice la sinusul drept.
Vena bazala Rosenthal isi are originea in vecinatatea substantei perforate anterioare, trece posterior de pedunculii
cerebrali si se termina in marea vena cerebrala a lui Galen. Are ca afluenti vena cerebrala anterioara si vena
cerebrala mijlocie profunda.
Vena cerebrala interna trece posterior aproape de linia mediana, deasupra talamusului, in panza coroida a
ventriculului III. Impreuna cu vena omonima din partea opusa, se uneste cu venele bazale, pentru a forma marea
vena cerebrala a lui Galen. Colecteaza vena talamo-striata si vena coroida.
 Meningele spinal
Maduva spinării este învelită la exterior de meningele spinal reprezentat de cele trei foiţe ale acestuia: dura mater,
arahnoida şi pia mater.
Dura mater este foiţa cea mai dură ce înconjoară măduva, iar la nivel medular, spre deosebire de cel cerebral,
aceasta reprezintă doar foiţa internă a durei mater cerebrale. În porţiunea superioară, dura mater aderă la nivelul
corpului vertebrei C2, iar în porţiunea inferioară se termină în fund de sac realizând fundul de sac dural. Acesta
ajunge până la nivelul vertebrei S2 (sacrate 2), după care trimite o prelungire ce se fixează la nivelul coccisului.
Dura mater este despărţită de canalul vertebral prin intermediul spaţiului peridural ce conţine grăsime şi plexuri
venoase rahidiene. Ea se continuă şi la nivelul rădăcinilor nervilor spinali, alcătuind teci durale periradiculare. Pe
toată lungimea sa se pot identifica orificii ce sunt străbătute de către arterele ce vascularizează măduva şi de
rădăcinile nervilor spinali.
Arahnoida este situată între dura şi pia mater. Între arahnoidă şi dura mater se interpune spaţiul subdural ce
conţine o peliculă fină de lichid.
Pia mater este foiţa cea mai profundă a meningelui spinal. Aceasta aderă la suprafaţa externă a măduvei spinării,
pătrunzând în toate şanţurile. Între pia mater şi arahnoidă se interpune spaţiul subarahnoidian, la nivelul căruia se
găseşte lichid cefalorahidian.
Între pia şi dura mater se pot identifica ligamentele dinţate, ce sunt situate în plan frontal, marginea medială fiind
la nivelul piei mater, iar marginea laterală la nivelul durei mater. Acestea se găsesc pe toată lungimea canalului
rahidian, până la nivelul primei perechi de nervi lombari.
 Septurile meningelui spinal
1. Tentorium cerrebelli (cortul cerebelului) este asezat intre lobii occipitali si cerebel. Are forma de semiluna
cu concavitatea spre anterior. Prezinta 2 fete si 2 margini. Fata superioara in raport cu lobii occipitali ai EC,
pe linia mediana se prinde de baza falx cerebri care contine sinusul venos drept. Fata inferioara in raport
cu cerebelul, pe linia mediana se prinde de baza falx cerebelli. Marginea posterioara se prinde pe
protuberanta occipitala interna, marginile santului sinusului venos transvers (pe scuama occipitala),
marginea superioara a partii pietroase a temporalului si procesele clinoide posterioare. In grosimea
marginii sunt sinusurile venoase transverse si pietroase superioare. Prezinta o dedublare pentru ggl
trigeminal numita cavum trigeminal (Meckel). Marginea anterioara delimiteaza cu dorsum sellae (lama
patrulatera) a sfenoidului, incizura tentorie prin care trec pedunculii cerebrali.
2. Cortul olfactiv provine din falx cerebri, se pride pe osul frontal si pe crista galli.
3. Diafragma sellae (cortul hipofizei) este patrulatera, se prinde pe procesele clinoide (ant + post), pe
tuberculul sellae si marginea superioara a dorsum sellae al sfenoidului. In mijloc e orificiul diafragmatic
pentru infundibulum hipofizar.
4. Falx cerebri (coasa creierului) sta in fisura interemisferica, are forma de coasa si prezinta 2 fete laterale in
raport cu EC, margine superioara [care adera de creasta frontala, marginile santului sagital superior (de pe
scuama frontala, pe parietale si pe scuama occipitala) si protuberanta occipitala interna. Contine sinusul
venos sagital superior] si margine inferioara [deasupra corpului calos, contine sinusul venos sagital
inferior], varf (se prinde de crista galli unde se dedubleaza) si baza (se prinde pe fata superioara a
tentorium cerebelli si contine sinusul venos drept.
5. Falx cerebelli (coasa cerebelului) are forma triunghiualra si prezinta: baza (se prinde de fata inferioara a
tentorium cerebelli), varf (este langa gaura mare occipitala si se imparte in 2 brate ce inconjoara acest
orificiu), margine posterioara (se prinde pe creasta occipitala interna si contine sinusul venos occipital) si
margine anterioara (intra in incizura posterioara a cerebelului.)

 Sinusurile venoase craniene durale

 Vascularizaţia măduvei spinării

Este realizată prin intermediul a două surse principale şi anume: arterele vertebrale şi arterele radiculare.
Artera spinală anterioară este ram din artera vertebrală şi se uneşte cu cea de partea opusă, formând trunchiul
spinal anterior, ce se localizează la nivelul şanţului median anterior medular. Artera spinală posterioară este ram
tot din artera vertebrală şi se bifurcă, dând un ram anterior şi unul posterior, ce coboară anterior respectiv
posterior de rădăcinile posterioare ale nervilor spinali.
Arterele radiculare sunt 31 de perechi şi provin din arterele vertebrale, arterele cervicale profunde, ce sunt ram
din artera subclaviculară, arterele cervicale ascendente ce sunt ram din arterele tiroidiene inferioare, arterele
intercostale posterioare, arterele lombare, arterele sacrate. Traiectul lor este acelaşi cu cel al nervilor spinali şi se
bifurcă într-un ram anterior şi unul posterior. Fiecare ram prelungeste pana la terminarea maduvei fiecare din
arterele spinale anterioara si posterioara. Între toate arterele se realizează numeroase anastomoze, formând o
reţea arterială perimedulară, ce dă ramuri superficiale şi profunde pentru măduvă. 2/3 anterioare din maduva sunt
vascularizate de artera spinala anterioara si cercul perimedular, 1/3 posterioara fiind irigata de aterele spinale
posterioare. NU toti nervii spinali sunt insotiti de o artera radiculara din cauza atrofierii progressive.
*In regiunea lombara, artera lui Adam-kiewicz sau artera umfalturii lombare, se angajeaza impreuna cu nerbvul
spinal T12 sau L1 si este de obicei pe partea stanga
Vena vertebrală se formează la nivelul găurii occipitale prin unirea mai multor venule ce provin din: plexurile
venoase vertebrale interne, vena emisară a sinusului sigmoid, vene de la nivelul muşchilor cefei. Vena vertebrală
coboară pe la nivelul găurilor transverse ale primelor şase vertebre cervicale şi formează un plex venos vertebral în
jurul arterei vertebrale. La nivelul găurii transverse a vertebrei C6 se formează o singură venă ce se situează lateral
de artera vertebrală.
*pe fata antero-laterala a maduvii spinarii exista 3 vene, una mediana si 2 laterale care dreneaza sangele din cele
2/3 anterioare ale maduvii. Pe fata posterioara exista vena mediana si 2 postero-laterale care dreneaza sangele
din 1/3 posterioara a MS. Venele anterioare sunt unite de cele posterioare prin venele coronare perimedulare
aflate in jurul maduvei.

 Trunchi cerebral – fata anterioara

Etajul bulbar este delimitat astfel:
-Superior - de şanţul bulbopontin la nivelul căruia se găseşte originea aparentă a nervului VI sau abducens;
-Inferior - de un plan inferior dus la nivelul decusaţiei piramidale.
Pe linia mediană a etajului bulbar se găseşte şanţul median anterior bulbar ce se termină: superior la nivelul
foramenului caecum, iar inferior la nivelul decusaţiei piramidale.
Lateral, de o parte şi de alta a şanţului median anterior bulbar se găsesc şanţurile colaterale anterioare bulbare la
nivelul cărora ȋşi are originea aparentă nervul XII (hipoglos).
Intre santurile mediann anterior si colateralele anterioare bulbare sunt piramidele bulbare (contin tracturile
piramidale)
Etajul pontin este delimitat ȋn porţiunea superioară de şanţul pontopeduncular (pontomezencefalic), ȋn porţiunea
inferioară de şanţul bulbopontin, iar lateral de doua planuri conventioanale duse prin originile aparete ale nervilor
trigemeni.
Pe linia mediană se identifică şanţul bazilar prin care trece artera bazilară. De o parte şi de alta a acestui şanţ se
găsesc piramidele pontine, iar la limita dintre faţa anterioară şi cea laterală se poate identifica originea aparentă a
nervului trigemen sau V cu cele două radăcini: una mare, senzitvă şi una mică, motorie.
Etajul mezencefalic este alcătuit din faţa anterioară a celor doi pedunculi cerebrali. Aceştia delimitează ȋmpreună
cu corpii mamilari ai hipotalamusului fosa interpedunculară.
La nivelul feţei mediale a pedunculilor cerebrali ȋşi are originea aparentă nervul III sau oculomotor.

**FATA LATERALA EC**

 Lobul frontal

 Lobul temporal
Este situat inferior de santul lateral si anterior de incizura preoccipitala. Partea sa anterioara poarta numele de pol
temporal. La nivelul sau se afla doua santuri orizontale ce delimiteaza trei giri.
Santurile sunt reprezentate de: santul temporal superior si santul temporal inferior
Girii sunt reprezentati de:
- girul temporal superior, situat intre santul lateral si santul temporal superior. Este unit cu lobulul parietal
inferior , prin intermediul girului supramarginal, si cu girul temporal mijlociu, prin intermediul girului angular. Girul
temporal superior constituie buza inferioara a santului lateral Sylvius. Pe fata sa superioara se observa doi giri
dispusi medio-lateral, girii transversi Heschl, la nivelul carora se afla aria de proiectie a sensibilitatii acustice,
campurile 41 si 42 Brodmann.
- girul temporal mijlociu, situat intre
santurile temporale
- girul temporal inferior, situat inferior de
santul temporal inferior. Se continua, pe
fata bazala a emisferei cerebrale, cu girul
occipitotemporal lateral.
 Lob parietal
Se extinde si pe fata mediala a EC. Pe fata laterala este limitat de fisura centrala-anterior si de fisura laterala-
inferior. Posterior el se continua cu lobul occipital de care este separat doar de o linie conventionala care uneste
fisura parieto-occipitala de ancoșa occipitala de pe marginea inferioara a emisferului. Pe fata laterala a lobului
gasim 2 santuri, santul intraparietal care anterior se bifurca formand santul postcentral, ce impart lobul parietal in
3:
-lob parietal superior
-girus postcentral
-lob parietal inferior impartit in 3 girusuri: supramarginal (situat anterior, se arcuieste pe terminarea scizurii
Sylvius), angular (se arcuieste pe terminarea santului temporal superior) si arcul temporo-occipital (situat
posterior, se arcuieste pe terminarea santului temporal inferior). Partea posterioara a LPS impreuna cu partea
superioara a lobului occipital formeaza un girus numir arcul parieto-occipital ce se arcuieste pe capatul lateral al
scizurii parieto-occipitale
 Lobul occipital
Se extinde pe toate cele 3 fete ale emisferului cerebral, aflandu-se posterior de scizura parieto-occipitala. Pe fata
laterala este separat de lobii parietal si temporal doar de o linie conventionala, care uneste fisura parieto-occipitala
laterala de ancoșa occipitala de pe marginea inferioara a emisferului.
Prezinta doua santuri superficiale: transvers occipital/occipital superior si lateral occipital/occipital inferior. Se
descriu 2 girusuri occipital: unul superor intre santurile occipital si unul inferior sub santul lateral occipital. Partea
superioara de santul transvers occipital si cu partea posterioara a lobului parietal superior formeaza arcul parieto-
occipital. Frecvent este prezent santul lunat (asezat vertical inaintea polului occipital) care determina aparitia celui
de-al treilea girus occipital – girusul descendent (vertical anterior fata de santul lunat)
Scoarta cerebrala de la nivelul lobului occipital este specializata in eceptia sensibilitatii vizuale si la nivelul sau
aceasta functie este corelata cu toate celelalte activitati nervoase. Lobul occipital este responsabil de perceperea si
recunoasterea semnalelor luminoase (ariile 17, 18), miscarile reflexe ale ochilor (aria 19), participarea in
acomodarea la lumina si distanta.
 Insula
Este o portiune de emisfer situat in profunzimea scizurii laterale Sylvius, fiind acoperit de marginile ei. Are forma
triunghiulara cu varful orientat in jos si inainte si este inconjurata periferic ed un sant – sulcus circularis insulae-
care o separa de girusurile profunde. Pe suprafata insulei se afla santul longitudinal (central insular) ce o imparte in
2 lobi: unul anterior, care prezintaa 2-3 girusuri insulare scurte si unul posterior, care are doua circumvolutii lungi.
Spre varful insulei se gaseste deschiderea fisurii laterale care conduce spre insula si care se numeste limen insulae.
**FATA BAZALA EC**
 Lob temporo-occipital
Se afla pe fata inferioara a emisferului cerebral. Prezinta un sant de ordinul II numit șant colateral (ce se poate
continua anterior cu santul rinal), care delimiteaza 2 girusuri: -lateral de santul colateral este girusul
temporooccipital (girusul fusiform).
Frecvent acest girus este impartit de santul
temporo-occipital in 2 girusuri temporo-
occipitale: medial si lateral. Girusul
temporo-occipital lateral reprezinta
continuarea girusurilor temporal inferior si
occipital inferior
 Lob orbitar
Reprezinta fata inferioara a lobului frontal si
se sprijina pe plafonul orbitei. Prezinta 2
santuri superficiale, santul olfactiv in care
sta bulbul olfactiv si tractul olfactiv; santul
cruciform format din mai multe santuri
orbitale asezate de obicei sub forma literei
H care delimiteaza 5 girusuri: drept (situat
medial de santul olfactiv), orbital anterior, orbital posterior, orbital medial, orbital lateral (toate 4 in jurul santurilor
orbitale).
**FATA MEDIALA EC**
Se poate examina dupa sectionarea sagitala a corpului calos, a structurilor diencefalalice , a trunchiului cerebral si a
cerebelului.
 Fornixul sau trigonul cerebral este alcătuit din două coloane de substanţă albă, ce se unesc central
formând corpul fornixului. Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coloane sunt despărţite, realizând pilierii
anterior, respectiv, posteriori. Corpul fornixului are forma unui triunghi aşezat cu baza posterior.
Raporturi:
- superior - corpul calos;
- inferior - ventriculul III şi talamusul.
Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, trei margini şi trei unghiuri.
Faţa superioară:
- ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu corpul calos;
- ȋn porţiunea anterioară intră ȋn alcătuirea planşeului coarnelor anterioare ale ventriculilor laterali;
- median, se uneşte cu septum pellucidum.
Faţa inferioară:
- ȋn porţiunea mediană intră ȋn alcătuirea plafonului ventriculului III;
- ȋn porţiunile laterale intră ȋn raport direct cu faţa superioară a talamusului.
Marginile laterale au raport cu şanţurile coroide şi cu plexurile coroide ale ventriculilor laterali. Marginea
posterioară fuzionează cu faţa inferioară a corpului calos. Pilierii anteriori se ȋndepărtează unul de celălalt şi
ȋnconjoară polul anterior al talamusului alături de care delimitează orificiul lui Monro. Ulterior, depăşesc comisura
albă anterioară, peretele anterior al ventriculului III şi se termină la nivelul corpilor mamilari. Pilierii posteriori
ȋnconjoară polul posterior al talamusului, ajunge la nivelul planşeului ventriculului lateral, şi anume ȋn cornul
temporal, unde se continuă cu fimbria şi hipocampul.
 Corpul calos
In centrul fetei mediale a emisferelor cerebrale se afla corpul calos, cea mai mare formatiune comisurala
interemisferica, caruia i se descriu, dinspre anterior spre posterior, urmatoarele segmente: rostrum, genunchi,
trunchi, splenius. Rostrul corpului calos se continua, inferior, cu lama terminala.
Inferior de corpul calos se afla fornixul sau trigonul cerebral.
Descriptiv, fornixul prezinta: corpul fornixului, situat central, columnele fornicale, ce prelungesc anterior corpul
fornixului si picioarele fornixului, ce prelungesc posterior trunchiul fornixului. Topografic, columnele fornicale au o
parte libera (pars libera), care delimiteaza antero-medial orificiul interventricular, si o parte ce strabate peretele
ventriculului III (pars tecta), pentru a ajunge la corpii mamilari. Picioarele fornixului patrund in cornul temporal al
ventriculului lateral, continuandu-se cu fimbria hippocampului.
Intre rostrum si genunchiul corpului calos, pe de-o parte, si columnele fornicale, pe de alta parte, se intinde septul
pellucid, cu cavitatea septului pellucid. Septul pellucid constituie peretele medial al cornului frontal al ventriculului
lateral.
Inferior de fornix se afla fata mediala a talamusului. Inferior de talamus si separat de el prin santul hipotalamic, se
afla hipotalamusul.
Santurile fetei mediale a emisferei cerebrale sunt: santul corpului calos, ce inconjura corpul calos de la rostru pana
la splenius, unde se continua cu santul hippocampic, santul cingulat, ce circumscrie precedentul sant, fiind situat
inferior, anterior si apoi superior de santul corpului calos. In dreptul istmului girului cingulat, santul cingulat devine
ascendent, limitand posterior lobulul paracentral; santul parieto-occipital oblic, ce incepe superior de scizura
calcarina si se indreapta spre posterior si superior. Pe fata supero-laterala a emisferei cerebrale, se continua ca
sant parieto-occipital transvers. Santul parieto-occipital oblic separa precuneusul de cuneus; santul calcarin, cu
directie orizontala, ajunge la polul occipital al emisferei, separand cuneusul de girul lingual.
Girii fetei mediale a emisferei cerebrale sunt:
-girul supracalosal, slab dezvoltat la om. Este reprezentat de indusium griseum, o lama de substanta cenusie,
situata pe fata superioara a corpului calos. Girul supracalosal apartine cercului limbic intern continuandu-se
anterior cu girul paraterminal, componenta corticala a regiunii septale, si posterior cu girul fasciolar, girul dentat si
bandeleta terminala Giacomini. Substanta alba a girului supracalosal formeaza striile longitudinale Lancisii,
mediala si laterala.
-girul cingulat, situat intre santul corpului calos si santul cingulat. Portiunea sa posterioara, mai ingustata, situata
in dreptul spleniusului corpului calos, poarta numele de istmul girului cingulat. Girul cingulat apartine cercului
limbic extern, continuandu-se anterior cu aria subcalosala, componenta corticala a regiunii septale, si posterior cu
girul parahippocampal, care la randul sau se continua cu uncusul hippocampic.
-girul frontal medial, situat antero-superior de santul cingulat. Se continua, pe fata supero-laterala a emisferei
cerebrale, cu girul frontal superior. Posterior, este separat de lobulul paracentral prin prelungirea santului
precentral.
-lobulul paracentral, reprezentat de continuarea, pe fata mediala a emisferei, a girilor precentral si postcentral,
incomplet separati de prelungirea santului central. Este limitat anterior de prelungirea santului precentral si
posterior, de portiunea ascendenta a santului cingulat.
-lobulul precuneus, situat intre portiunea ascendenta a santului cingulat si santul parieto-occipital oblic. Se
continua, la nivelul fetei supero-laterale a emisferei cerebrale, cu lobulul parietal superior.
-lobulul cuneus, situat intre santul parieto-occipital oblic si scizura calcarina.
-girul lingual, situat inferior de scizura calcarina. Pe buzele scizurii calcarine, la nivelul
cuneusului si a girului lingual, se afla aria vizuala, campurile Brodmann 17, 18 si 19.

 Capsula internă (substanta alba EC)

Este alcătuită din cinci segmente şi anume: un braţ anterior, un genunchi, un braţ posterior,
o porţiune retrolenticulară şi o porţiune sublenticulară. Braţul anterior este delimitat ȋn
porţiunea laterală de către nucleul lenticular şi ȋn porţiunea medială de către nucleul caudat.
Genunchiul este localizat ȋntre globus pallidus, ce este dispus lateral şi unghiul dintre talamus
şi nucleul caudat dispus medial. Braţul posterior este ȋncadrat ȋntre nucleul lentiform dispus
lateral şi talamus dispus medial. Partea retrolenticulară este dispusă posterior de nucleul
lentiform şi lateral de talamus. Ȋn alcătuirea braţului anterior intră fibre frontopontine, la
nivelul genunchiului se găsesc fibre corticonucleare, la nivelul braţului posterior fibre
corticospinale, parietopontine, corticorubrice.
Partea retrolenticulară este alcătuită din fibre occipitopontine, occipitocoliculare,
occipitotecale şi radiaţiile optice, iar partea sublenticulară din fibre temporopontine şi
radiaţiile auditive.

 Capsula externa este situata intre nucleul lentiform si claustrum, iar capsula extrema este intre
claustrum si scoarta lobulului insulei. Nucleii bazali se leaga prin fibre nervoase intre ei si au
conexiuni si cu scoarta cerebrala, talamusul, hipotalamusul, subtalamusul, nucleul rosu,
substanta neagra, nucleul olivar si formatiunea reticulata.

 Cerebelul – configuratie externa, asezare, raporturi

Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare.
Asezare: cerebelul se gaseste in fosa posterioara a craniului, inferior de cortul cerebelului si posterior de bulb si
punte, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului 4. Cerebelul se sprijina postrior pe fosele cerebeloase ale
occipitalului.
Forma: cerebelul are forma de fluture; el este format din 2 emisfere si vermis. In ansamblu i se descriu 2 fete, una
superioara si una inferioara. Fata inferioara prezinta median o adancitura in care se gaseste vermisul. La limita
dintre cele 2 fete, posterior, se gaseste un sant care se numeste marele sant circumferential sau fisura orizontala.
Pe suprafata cerebelului exista santuri mai mici care il impart in lame sau folii, si santuri mai largi care se numesc
fisuri.
Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la amfibieni), neocerebel
(aparut la primate si la om).
Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul este lobul anterior,
neocerebelul este lobul posterior.
La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:
a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara a cerebelului
b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata inferioara a cerebelului.

 Lobatia si lobulatia cerebelului

Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la amfibieni), neocerebel
(aparut la primate si la om).
Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul este lobul anterior,
neocerebelul este lobul posterior.
La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:
a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara a cerebelului
b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata inferioara a cerebelului.
Fiecare lob este format din lobuli, atat pe vermis cat si pe emisferele
cerebrale.
Lobulii vermisului C – culmen; P – piranus
L – lingula; U – uvula
Lc – lobul central; N – nodulus
D – declive
F – folium
T – tuber
PC – paleocerebel
NC – neocerebel
AC – arhicerebel
FS – fisura superioara
FO – fisura orizontala
FPL – fisura posterolaterala
Lobulii emisferelor FL – fraul lingulei
ALC – aripioara lobului central
P – patrulater
S – simplex
SS – semilunar superior
Si – semilunar inferior
BV – biventer
T – tonsila
F – floculus
 Nucleii cerebelosi

Nucleii cerebelosi ocupa o pozitie centrala, fiind inconjurati de substanta alba, care intre nuclei si scoarta
formeaza centrul alb.

Acesti nuclei se impart in 3 grupe:

1) Nucleii fastigiali – se gasesc la nivelul vermisului sau tavanului ventriculului 4, si apartin

arhicerebelului.

2) Nucleii globos si emboliform (nucleul interpozitus la pasari) – se gasesc la limita dintre vermis si
emisfera cerebeloasa, si in hilul nucleului dintat.

3) Nucleul dintat – are forma olivei principale bulbare, cu hilul orientat postero-medial, si apartine
neocerebelului.
Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebelului, si din ei pleaca toate eferentele.
*** DIENCEFALUL***
 Talamusul
Este format din 2 mase mari cenusii, cu o forma ovoida cu polul anterior mai ascutit numit rosturm, iar cu cel
posterior mai rotunjit numit pulvinar. Lateral, bratul posterior al capsilei interne il separa de nucleul lentiform. In
interior o lama medulara interna de substanta alba, bifurcata anterior ca un “Y”, il separa in nuclei. Se descriu
urmatorii nuclei: rostral, posterior, medial, lateral si ventral.
In nucleul ventral sunt 3 subdiviziuni: nucleul ventral anterior, nucleul ventral lateral si nucleul ventral posterior,
care la randul sau este impartit intr-un nucleul lateral si altul medial sau arcuat. Tot in talamus, majoritatea
specialistilor include si corpul geniculat lateral si cel medial, metatalamusul ramanand mai mult o notiune
topografica.
Aferentele talamusului cu exceptia cailor olfactive, toate celelalte cai ascendente catre cortex, cu al III-lra neuron in
talamus. Fasciculul spinotalamic cu exteroceptivitatea si lemniscul medial cu proprioceptivitatea kinestezica de la
corp, merg la nucleul ventral posterolateral. Exteroceptivitatea si proprioceptivitatea kinestezica de la extremitatea
cefalica, ca si stimulii gustativi, ajung la nucleul ventral postero-medial sau arcuat prin lemniscul trigeminal.
Interoceptivitatea vine din hipotalamus la nucleii rostrali. Auzul condus prin lemniscul lateral ajunge la corpul
geniculat medial, iar stimulii optici prin tractul optic ajung la corpul geniculat lateral.
Eferentele talamusului. Fibrele care pleaca de la talamus formeaza pedunculii sau radiatiile talamice, care merg
spre aria corticala de integrare a sensibilitatii respective si care vor fi studiate la emisferele cerebrale. Se descriu
radiatii optice, acustice, gustative etc.

Substalamusul este situat intre talamus si mezencefal. La nivelul lui se gasesc: nucleul subtalamic, zona incerta si
campul lui Forell cu 2 fascicule de substanta alba, formatiunile lui sunt statii de legatura ale sistemului
extrapiramidal, strans legate functional de corpii striati de la baza emisferelor cerebrale.
Epitalamusul este situat in partea posterioara si superioara a diencefalului si este format din:
- glanda epifiza legata printr-o tulpina de comisura habenulei;
- trigonul habenulei cu nucleul habenular;
- striile habenulei.
Prin comisura si striile habenulare nucleul habenulei se leaga de centrii olfactivi de la baza emisferelor cerebrale
constituind un centru al reflexelor olfactivo-somatice.

Hipotalamusul este situat in partea inferioara a diencefalului unde formeaza podeaua si partea inferioara a
peretilor laterali ai ventriculului al III-lea. Este alcatuit dintr-o portiune supraoptica unde se individualizeaza NPV,
din tuber cinerum unde se gasesc nucleii tuberali regiune careia ii apartin si neurohipofiza, iar posterior din corpii
mamilari.
In rest nucleii din hipotalamus (HT) nu pot fi bine individualizati, dar sunt parasimpatici in hipotalamusul antero-
posterior si simpatici in hipotalamusul posterior, deci hipotalamusul poate fi considerat ca un creier vegetativ. In
plus in hipotalamus se afla si centrul somnului, centrul matabolismului glucidic, protidic, lipidic si al apei; centrul
setei, centrul foamei, centrul satietatii. Tot in el sunt centrii ce intervin in functiile sexuale si in coportamentul
individului.
Conexiunile hipotalamusului sunt internucleare sau asociative si de proiectie. Hipotalamusul primeste aferente de
la centrii vegetativi inferiori, pe care la proiecteaza pe cortexul cerebral direct sau prin intermediul nucleilor
rostrali talamici in ariile 14, 15, 24, 28, 32 (interoceptive) de pe fata mediala a emisferelor cerebrale, in girus
cinguli. Hipotalamusul primeste informatii si comenzi de la cortex, trimitand eferente spre centrii vegetativi
inferiori (fasciculul dorsal Schütz).
Din punct de vedere functional, hipotalamusul apare ca un tablou central de comanda pentru reglarea majoritatii
functiuinilor din organism.
El este informat prin 2 cai: umorala si nervoasa. Umoral prin calitatile sangelui care-l iriga, iar nervos prin caile
aferente atat ascendente, cat si desendente de la cortex. El prelucreaza mesajele si ia decizii pe care le trimite la
organele efectoare tot prin cele 2 cai (nervoasa si umorala).
Calea nervoasa este realizata de caile descendente catre centrii vegetativi inferiori, care prin fibrele simpatice si
parasimpatice modifica activitatea efectorilor, dar si prin interventia pe componenta somatica (ex. frisonul termic).
Calea umorala prin care hipotalamusul intervine la periferie este reprezentat de secretiile hipofizei, glanda cu care
are stranse legaturi. De la nucleul supraoptic si paraventricular care secreta ADH si ocitocina prin axonii tractului
hipotalamohipofizar aceste neurosecretii ajung in neurohipofiza unde sunt depozitate. De aici ele sunt eliminate in
sange in functie de necesitati. Rolul de depozit al neurohipofizei a fost dovedit prin ligatura tijei care a facut sa
scada cantitatea de hormoni din glanda si sa se acumuleze in tija deasupra ligaturii.
Nucleii tuberali regleaza activitatea adenohipofizei. Ei secreta factori de eliberare (RF = releasing factors) care pe
calea adenohipofiza, determinand secretia de hormoni tropi a acesteia. Sistemul venos porthipofizar are reteaua
primara in HT, venele in tija hipofizei, iar reteaua capilara secundara in adenohipofiza.
Secretia nucleilor tuberali este reglata printr-un mecanism umoral de conexiune inversa de catre concentratia
hormonilor specifici secretati de glande sub actiunea hormonilor tropi adenohipofizari.