ZONA DE CÂMPIE

ASPECTE DE MANAGEMENT ŞI MARKETING ÎN FERMELE MICI ŞI MIJLOCII

TEHNICI DE MARKETING APLICATE ÎN FERMELE MICI ŞI

MIJLOCII

Romululs GRUIA

I. Proiectarea mixului de marketing

Analiza celor patru puncte.

Reamintim:
- produsele, programele oferite clienţior;
- preţul;
- plasarea, cum şi unde se distribuie;
- promovarea, mijloacele de comunicare -metode- publicitate,
reclamă, vânzări personalizate.

Premize ale proiectării

Ex. Proiectarea tehnici de marketing.

Premize de pornire
- ANALIZĂM PROIECTUL PRIN CARE TRECE UN CUMPĂRĂTOR
PENTRU A CUMPĂRA CADOURI DE CRĂCIUN PENTRU UN
MEMBRU AL FAMILIEI.
- vom analiza comparativ procesul de vânzare din perspectiva
producător şi cumpărător.
Cumpărător Producător
Acţiunea de a cumpăra marfa. Activitatea de marketing.

Se decide cui îi va cumpăra Indentificarea pieţii ţintă.

cadou.
Se decide cât de mult doreşte să
cheltuiască.
Se gândeşte la nevoile şi
interesele persoanei respective.
Constată care este oferta în limita
preţului la care s-a gândit.
Cumpără cadoul.
Împachetarea cadoului.
Se trimite cadoul la destinaţie.
Se decide cât ar putea plăti
cumpărătorul pentru marfa
respectivă.
Se gândeşte la interesele şi
nevoile potenţialului client.
Decide ce caracteristici poate
include în preţ pe care
cumpărătorul ar fi pregătit să le
plătească.
Lansează produsul.
Ambalarea produsului.
Stabileşte o metodă potrivită de
distribuţie.
1
 GHID DE INFORMARE
Se urmăreşte chipul persoanei Primeşte reacţii de la clienţi după
când deschide cadoul. ce au cumparat cadoul.

Fişa de lucru pentru proiectarea mixului de marketing.

Tehnicile de proiectare a unui mix de marketing se bazează
pe chestionare şi în măsura în care putem răspunde la toate întrebările
considerăm că avem informaţiile necesare pentru a realiza un program
de marketing.

Întrebări (ex.):
1. Care ar trebui să fie realizările companiei anul acesta?
2. Care este castigul pe care îl vizam – exista o limită a profitului?
3. Care este piaţa ţintă şi care este poziţia noastră în concepţia
clienţilor?
4. Care este durata de timp în care dorim realizarea obiectivelor
noastre financiare?
5. De ce resurse dispunem pentru a implementa tacticile necesare pe
care le dezvoltam în cadrul mixului de marketing?
6. Există anumite reglementări legate specific care sunt legate de
produsul sau serviciile noastre?
7. Suntem în posesia licenţelor, patentelor a mărcii de producători
necesare produselor şi serviciilor noastre?
8. Încalcă produsul nostru marca unui alt produs sau un alt
producător? Dacă da cum putem face să depăşim acest obstacol?

Exemplu de proiectare – elemente componente.

1. Se stabilesc caracteristicile regelmentării de piata ale tintirii grupului
vizat.
2. Produse de programe/ servicii oferite.
3. Modalităţi de distribuţie (valabilitatea produselor şi accesibilitatea
lor).
4. Preţul (include reduceri, modalităţi de plată)
5. Promovări.
a) tipul de comunicare
b) tehnici:
- reclame;
- publicitate;
- relaţii cu publicul;
- publicaţii, broşuri, fluturaşi;
- corespondenţa directă;
- vânzări personale;
- crearea unei reţele;
- discursuri;
- servicii pentru comunitate.
2
 ZONA DE CÂMPIE

II. Masurarea fenomenelor şi proceselor în analizele de marketing.

1. Obiectivul măsurării.
În analizele de marketing se abordează o paletă largă şi
eterogena de fenomene, procese şi situaţii. Măsurarea priveste nu doar
fenomene şi procese cu propietăţi cantitative ci şi propietăţi de natură
calitativă care nu se pot exprima numeric ci doar simbolic.
- se poate măsura volumul (valoric sau cantitativ) de produse
cumpărate dar şi gradul de satisfacţie sau insatisfacţie al
cumpărătorului faţă de produsele achizitionate.
- se poate măsura ansamblul tranzacţilor realizate pe o piaţă dar şi
nivelul concurenţei pe piaţa respectivă.
Măsurarea – cuprinde totalitate operaţiilor prin care se
realizează o atribuire de valori pentru a determina dimensiunea
cantitativă a diferitelor fenomene analizate: frecvenţa, ordinea,
intensitatea, ritmul de dezvoltare, probabilitatea.
Procesul măsurării
- precizarea obiectului
- precizarea laturilor fenomenului
- stabilirea etalonului de măsură
- atribuirea de valori
- precizarea locului şi concluzionarea măsurării

2. Nivelul de măsurare – se cunosc patru nivele

- nominal
- ordinal
- de interval
- de proporţie
Ele se diferenţiază prin rigoarea măsurării şi prin calitatea
informaţiilor astfel: primele două niveluri sunt nenumerice situaţie când
informaţiile pot lua forma unor atribute sau adjective ultimele două
sunt niveluri numerice.

a) Nivelul nominal asigură măsurarea prin intermediul clasificărilor

stabilindu-se tipologii sau categorii. În acest caz măsurarea
înseamnă doar repartizarea obiectului analizei într-o anumită
categorie sau clasă ex. – o cercetare asupra cumpărătorilor unui
produs poate măsura grupul clienţilor prin repartizarea lor în funcţie
de sex, în funcţie de mediul de viaţă, vârstă.

b) Nivelul ordinal este o treaptă superioară de măsurare care

permite în plus şi o erarhizare a elementelor sau proprietăţilor
studiate ex. măsurarea intensităţii unui fenomen concurenţa pe

3
 GHID DE INFORMARE
piaţă a Franţei este mai aspră în raport cu cea de pe piaţa Spaniei
dar mai slabă comparativ cu cea a Germaniei.

c) Nivelul de interval (cardinal) permite măsurarea prin intermediul

unor valori numerice, se asigură astfel o mai mare precizie şi
diferenţe mai mici între stările caracteristice fenomenului cercetat;
instrumentul de măsură sau scala are un punct de pornire 0 sau
originea şi trepte sau grade marcate prin cifre plasate la distante
egale unle de celelalte.

În marketing ex. măsurarea atributului vârstă pentru produs

unitate, măsura ar putea fi considerată anul scala având ca punct zero
vârsta de la care începe procurarea şi utilizarea respectivului produs.

d) Nivelul de proporţii asigură cea mai riguroasă măsurare,

instrumentul ce măsoară mărimi reale şi complete (greutate,
distanţă, cifra de afaceri) având trepte marcate prin cifre se
aseamana cu cel specific interva cu deosebirea că punctul de
pornire are un 0 natural (0 lei, 0 km). În concluzie în derularea unei
cercetări sau unei analize de marketing pot fi antrenate mai multe
niveluri de măsură ale variabilelor procesului cercetat.
e)
Tipuri de scale.
O analiză a scalelor poate uşura alegerea variaţiei celei mai
potrivite pentru tema de investigaţii date. Scalele pot fi grupate după
diverse criterii astfel:

a) natura domeniului studiat respectiv obiectul măsurării delimitează

două tipuri:
- scale de stare care surprind dimensiunile unor realităţi obiective ale
unor situaţii existente ex. scale privind volumul vânzărilor sau al
cumpărătorilor; frecvenţa cumpărătorilor; ordinea dotării
gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, diferite
caracteristici ale cumpărătorilor;
- scale de opini care măsoară preferinţe, motivaţii, atitudini grad de
satisfacţii, impactul unor stimuli asupra cumpărătorilor potenţiali
(publicitate, preturi).

b) nivelul de măsurare a fenomenelor conduce la patru tipuri de scale:

- scale nominale având trepte diferite clasa, grupe , categorii ale
obiectului supus cercetării;
- scale ordinale treptele carora sugereaza: erarhizări, ranguri,
clasamente;
- scale interval cu trepte echidistant marcate prin cifre pornind de la 0
convenţional;
4
 ZONA DE CÂMPIE
- scale proporţionale gradaţiile cărora pornesc de la 0 natural.

c) după modul cum sunt construite se pot evidenţia:

- scale unidimensionale;
- scale multidimensionale.
ex. de scale uzuale în cercetare şi analizele de marketing.

Scala dihotomică este cea mai simplă modalitate de

măsurare, este aplicabilă când nu sunt decât două variante:
- sexul F\B;
- mediul de viata urban\rural;
- dotarea cu unele bunuri materiale;
- posesori\neposesori.
În unele cazuri sunt aduse la o formă dihotomică şi variabile
care pot avea mai multe cote: vârsta, venitul, nivelul de instruire.

Scala trihotomică este utilizată în cazurile în care dihotomia

admite şi o poziţie neutrală din genul (nu stiu, indecis) sau nu m-am
hotărât.

Scala polihotomică operează în cazul unui număr mai mare

de variante ex. dotarea gospodăriilor cu diferite mărci de autoturisme,
televizoare.
În aceste cazuri scala poate avea mai multe trepte inclusiv o
pozitie globală de genul (alte mărci, alte produse, alte ocupaţii).

Diferenţiala semantică.
- scala destinată măsurării atitudinilor, opinilor poate cuprinde 3,5
sau 7 trepte plasate între perechi de adjective bipolare de genul
(important neimportant, scump ieftin).
Scala LIKERT cuprinde trepte pin care se înregistrează
poziţia subiecţilor puşi în faţa unui enunţ ex.: vizitatorii la targ puşi în
faţa afirmaţiei “produsul y este reusit sub raport estetic” răspunsul ce
poate fi dat este acord total, acord indiferent, dezacord, dezacord
total.
Scala de ordonare asigură plasarea într-o anumită ordine
de regulă descrescătoare a elementelor supuse măsurării, ordonare
realizată în raport cu criteriul considerat ex. subiecţii sunt solicitaţi să
ordoneze diferite mărci în funcţie de criterii cum ar fi: performanţe
oferite, accesibilitate, fiabilitate, pret.
Scala cu suma constantă realizează măsurarea prin
intermediul erarhizării numai ca spre deosebire de variantele
anterioare compararea şi poziţionarea pe scala este marcată direct
prin cifră. În practică măsurarea reclamă de obicei utilizarea unor
scale combinate.
5
 GHID DE INFORMARE
Model

Atribuţie A B C D
Fiabilitate 3,80 4,20 3,50 3,70
Design 4,20 4 4,30 4,10
Accesibilitate 3,50 3,50 3,60 3.60
Preţ 2,8 3,10 3 3,30
X 3,575 3,70 3,60 3,675

Concluzie este indicat modelul B ca fiind bine apreciat dar că

medie aritmetică simplă induce ideea că atributele produsului au o
importanţă egală pentru cumpărători, ceea ce nu corespunde realităţii,
de aceea celor 4 atribute li s-au atribuit diferite ponderi:
- fiabilitate 20 p
- design 10 p
- accesorii 15 p
- preţuri 55 p

III Culegerea de informaţii în cercetările de M K

O etapă decisivă pentru succesul unei cercetări sau analize de

M K o constituie obţinerea informaţiilor necesare, şi este etapa cea mai
costisitoate sub raporturile eforturilor material – financiar şi
organizatoare. În practică se pot utiliza mai multe tipuri de metode şi
tehnici de culegerea informaţiilor. Ele se grupeaza în 5 categorii:
1) Exploatarea evidentelor interne;
2) Investigarea surselor statistice externe;
3) Experimentul de M K;
4) Simularea fenomenelor de M K;
5) Cercetare directa.
Cercetarea directă deţine locul cel mai important acoperind
practic întreaga tematică a cercetărilor de M K. Presupune costuri
ridicate deoarece metodele şi tehnicile de atragere a informaţiilor în
mod direct la sursa lor iniţială este greu de realizat impunând şi un
numeros personal.
Formele cercetării directe se pot delimita după 4 categorii
principale:
1) După gradul de acoperire a colectivităţii cercetarea este de
două feluri:
a) cercetare totală – are o aplicabilitate extinsa doar în cazurile în care
grupul supus investigaţiei este alcătuit din câteva zeci sau maxim
sute de unităţi ex. cercetare totală se face şi în domeniul bancar şi în
cel al asigurărilor;

6
 ZONA DE CÂMPIE
b) cercetare selectivă – se desfăşoară doar asupra unei fracţiuni din
colectivitatea totală, fracţiune denumită esantion.
Cercetarea pe esantioane este cea mai frecventa in
cercetarile directe ale M K. aceasta cercetare se utilizeaza in cazul
multor teme de cercetare pe colective de mari dimensiuni
2) După modul de prelucrare al informaţiilor cunoaşte două
forme: observarea şi ancheta.
Observarea – presupune preluarea informatiei fara antrenarea
purtatorului acestuia
Ex. se înregistrează comportamentul clienţilor cum ar fi traseul
parcurs de un cumparator într-un magazin ordinea aranjarii raioanelor
intr-un magazin.
Observaţii mecanice, locul operatorului fiind luat de aparate
care înregistrează fluxul intrărilor ieşirilor, numărul de vizitatori în
fiecare raion. Ancheta reprezintă forma principală de prelucrare a
informaţiei în cercetare directă. Este presupusă comunicarea dintre cel
care furnizează şi cel care recepţionează informaţia.
Ancheta cu autoînregistrarea neasistată ex. în cazul distribuirii
chestionarului la intrarea în magazine, târguri, expoziţii, urmând ca
după completarea chestionarului sa fie dusa într-o urnă la ieşire.
3) După locul desfăşurării cercetării: impune forma anchetei
deoarece ea se poate desfăşura în diverse locuri, la magazin, în
expoziţii, pe stradă.
Alegerea locului depinde de tema abordată. Ex. pentru teme
cu doar câteva întrebări ancheta se poate desfăşura pe stradă, dacă
chestionarul are mai multe întrebări sau presupune consultare
membrilor familiei atunci cercetarea se face la domiciliu.
4) Frecvenţa recoltării informaţiilor. Sunt cercetări:
- discontinue - observaţiile sunt ocazionale asupra unui
eşantion constituit adhoc;
- continue - presupune colectarea informatiilor in mai multe
transe.
Se utilizează pe eşantioane de tip panel.
Ex de cercetări continue: ritmul pătrunderii în consum al unui
produs nou, impactul unor companii pubilcitare, schimbarea
comportamentului consumatorilor.
Eşantionul - cercetarea directă ia forma unui sondaj statistic
rezumându-se la cercetarea unui eşantion din cadrul colectivităţii.
Reprezentativitatea este legată de mărimea eşantionului şi de schema
de esantionare. Mărimea eşantionului se notează cu n şi exprimă
relaţia dintre 3 elemente p, Δω, t.
p- variaţia caracteristicii cercetată respectiv gradul de
omogenitate al colectivităţii generale;
Δω- reprezintă nivelul de precizie al siguranţei rezultatelor
cercetări sau eroarea limita acceptata;
7
 GHID DE INFORMARE
t- reprezintă probabilitatea cu care garantează rezultatele
obţinute.
Ex. tema cercetării este stabilirea la nivelul întregii ţări a
pretenţiilor de cumpărare a autoturismelor în următorii trei ani, în acest
caz unitatea de cercetare este gospodăria sau familia. Pentru a studia
atenţia de cumpărare a automobilelor va trebui sa avem un eşantion
din toată ţara de 1878 de gospodării.

Schema de eşantionare - modalitatea constituirii eşantionului

are o importanţă decisivă în sensul reprezentativităţii eşantionului.
Aplicarea în termen a schemei trebuie să asigure prezenţa în eşantion
a diferitelor componente ale colectivităţii cât mai aproape de proporţiile
în care acestea se găsesc în realitate.

Chestionarul.
Alături de calitatea eşantionului cercetat în reuşita anchetei
foarte important este chestionarul. Acesta trebuie să cuprindă un număr
de întrebări care să epuizeze aspectele supuse cercetării. La
formularea întrebărilor trebuie avute în vedere:
- simplitatea limbajului;
- evitarea cuvintelor vagi şi ambigue;
- evitarea întrebărilor prezumtive, ipotetice, emotive, personalizate.
Chestionarul cuprinzând întrebările şi variantele de răspuns
aferente se numesc chestionare structurate.

Ancheta pilot.
Reprezintă un fel de “repetiţie generală” în scopul declanşării
cercetării. Ea se realizează pe un mini eşantion alcătuit din câteva zeci
de cazuri şi în condiţii cât mai apropiate de cele în care urmează a se
realiza cercetarea propriu-zisă. Cu acest prilej se verifică dacă locul
stabilit pentru contactarea oamenilor este bună. Dacă fluxul de
persoane este corespunzator şi respectiv dacă întrebările sunt clare
sunt bine puse în ordine. Observaţiile desprinse de la ancheta pilot pot
servi la corectarea eventualelor neajunsuri la reformularea unor
întrebări care vor corecta cercetarea finală.

IV. Schema de analiză a ciclului de viaţă al produsului.

Un produs poate să fie un bun fizic, un serviciu sau o

combinaţie de bunuri şi servicii. Un bun este un lucru care poate fi
văzut şi pipăit (automobil), din clipa în care el îl cumpără îl deţine. Un
serviciu reprezintă o acţiune realizată în folosul unei persoane, clientul
nu va deţine un serviciu ci beneficiază de el.

8
 ZONA DE CÂMPIE
Ciclul de viaţă al produsului este modelul creşterii şi declinul
vânzării unui produs pentru o anumită perioadă de timp. Această
perioadă poate fi întreaga viaţă a produsului de la lansare până la
retragerea sa când nu mai este profitabil.
Avantaje ale analizei ciclului de viaţă al unui produs ar fi ca
această analiză forţează firma să recunoască ceea ce se întâmplă în
timp cu produsele ei pe piaţă. Sunt identificate punctele forte şi
slăbiciunile produselor respective. Punctele forte pot fi exploatate iar
slăbiciunile învinse. Analiza ciclului de viaţă al produsului este un
proces continuu care permite firmei să îşi revadă mixul de marketing pe
baza unei înţelegeri mai bune a rezultatelor produsului.
Tehnica de analiză a ciclului de viaţă al produsului.

Etapa. Caracteristici. Sugestii Măsuri practice.

consideraţii.
Lansare- -produsul intră -se realizează -intensificarea
obiectivul de pe piaţă reţeaua de reclamei şi
marketing este -vânzările desfaceri creşterea
constientizarea cresc încet, -se limitează cheltuielilor cu
clientului. profitul este variaţii ale promovarea
mic produsului pentru a accelera
-concurenţă -preţuri mari creşterea;
redusă stimularea -adaptarea
-cheltuieli cu concurentei dar preţurilor pentru a
publicitatea creste profitul- creşte
pentru a realiza preturi mici, penetrarea;
constientizarea ocuparea pieţei -adaptarea
clientului neajunsului
-preţurile pot fi promoţional şi a
mari sau mici. abordării
vânzărilor drept
răspuns la
analiza reacţiilor
consumatorilor;
-îmbunătăţirea
însuşirilor
produselor drept
răspuns la
reacţiile iniţiale
ale
consumatorilor.
Cresterea – -cresterea -dacă nu se -îmbunătăţirea
obiectivul de rapidă a cucereşte un calităţii;
marketing, vânzăriilor, număr -modificarea
9
 GHID DE INFORMARE
câstigarea cât apare important de caracteristicilor
mai multor concurenţa; clienţi fideli, produsului;
distribuitori -accentul în produsul sau -extinderea pieţei
reclamă trece serviciul nu va cu noi segmente;
pe numele de rezista mult -dezvoltarea de
marcă; timp. noi canale de
-creştere distribuţie;
datorată noilor -reducerea
cumpărători şi preţului pentru a
celor care atrage noi
cumpără din categori de
nou acelaşi consumatori.
produs.
Maturitatea – -uniformizarea -reclama tinde -identificarea unor
obiectivul de numărului de să se axeze pe noi segmente de
marketing, vânzări pentru reduceri de piaţă şi de
menţinerea toţi producătorii preţ sau pe consumatori;
clientelei -profitul scade jocuri şi -repoziţionarea
existente. datorită concursuri mărcii pentru a
concurenţei; pentru a atrage segmente
-costurile determina noi sau cu o
promoţionale clienţii să creştere rapidă;
pentru folosească -încurajarea
atragerea unor produsul în creşterii utilizării
clienţi noi sunt continuare; produselor de
mai mari decât -punctele de către cienţii
venitul rezultat. distribuţie existenţi;
renunţă la -modificarea
produsul vechi caracteristicilor
în favoarea produsului;
unui nou. -modificarea
mixului de M K ca
de exemplu
reducerea de
pret, o reclamă şi
o promovare mult
mai agresivă.
Declinul – -începutul -etapa cel mai -menţinerea
obiectivul de sfârşitului, greu de condus mărcii în speranţa
marketing vânzările şi pentru că că concurenţii îşi
eliminarea profitul scad oamenii nu vor vor retrage
produsului continuu; să renunţe la produsele;
-de multe ori ceva în care au -exploatarea
declinul are loc investit atâta mărcii de
ca urmare a timp şi energie; exemplu
10
 ZONA DE CÂMPIE
modificărilor -produsele în maximizarea
condiţiilor declin tind să profiturilor prin
exterioare. consume reducerea
cantităţi mari costurilor dar
de resurse. păstrarea
presiunii asupra
vânzărilor;
-încetarea
producţiei şi
retragerea
produsului.

V. Prelucrarea informaţilor în cercetarea de marketing.

1. Segmentarea pieţei.
2. Relaţia preţ- profit.
3. Relaţia preţ-calitate.

1. Segmentarea pieţii.

Ex. un local de gustări aflat în vecinătatea unei universităţi

care oferă cursuri de zi şi serale. Restaurantul s-a specializat în diferite
tipuri hamburger, cartofi-proaspeţi, răcoritoare. Deschis 10:30…23:30.
Propietarul doreste să introducă şi micul dejun şi de aceea
face un studiu privind segmentarea pieţei şi anume prin analiza
afluenţei clienţilor.
Sunt luate în considerare 7 segmente de piaţă împărţite pe
studenţi, clienţi şi elevi.

Piata Micul dejun Pranz Gustare Cina

dupa amiaza
studenţi 0 M M 0
camin 0 n M 0
apartament m M M m
navetisti-zi 0 M mi m
navetisti seral 0 0 m M
alţi
angajati 0 M m m
facultate
Persoane din 0 m mi mi
zona
Persoane ce m M 0 m
lucreaza in
zona

11
 GHID DE INFORMARE

Calsificarea codului afluentului:0-nul; m-mic; mi-mijlociu; M-

mare.
Nu se justifică să introducă micul dejun.

2. Relaţia preţ-profit.
La etapele elaborării unei strategii de preţ:
a) stabiliţi dacă trebuie să calculaţi un pret sau să îl recalculaţi;

b) decideţi asupra obiectivului dumneavoastră şi anume:

- profit maxim;
- ocuparea unei părţi a pieţei;
- evitarea concurenţei;

c) determinaţi raportul cerere-pret:

- cantitatea pe care o vor cumpăra clienţii la un anumit preţ testarea
pieţei;

d) identificaţi constrângerile la care este supus preţul respectiv costul

produsului:
- etapa din ciclul de viaţă dacă este de lux sau economică;

f) determinare relatie dintre cost-volum-profit:

- stabilirea punctului critic la diferite nivele de vânzare;

g) decideţi strategia preturilor-preţuri mari, mijlocii sau mici;

h) stabiliţi politica de reduceri de preţ transport şi credit respectiv

publicitate pe zone geografice.

Produsul 1 – costurile variabile reprezintă 80% din preţul de

vânzare şi 88,9% din preţul de cost.

Preodusul 2 - costurile variabile reprezintă 20% din preţul de

vânzare şi 22,2% din preţul de cost.

Situaţia actuală Preţ cu 10 % Vânzări sporite

cu 10 %
Specificare P1 P2 P1 P2 P1 P2
Preţul de 10 10 11 11 10 10
vânzare
Costuri 8 2 8 2 8 2
variabile mai
mici
Cheltuieli la 2 8 3 9 2 8
12
 ZONA DE CÂMPIE
costurile fixe
Cheltuieli la 2000 8000 3000 9000 2200 8800
costurile fixe
100 b
Costuri fixe 1000 7000 1000 7000 1000 7000
Profit 1000 1000 2000 2000 1200 1800

Pret

ridicat
1 Raport Pozitie 2 raport
mic medie bun
valoare valoare
mediu ban ban

3 raport Pozitie 4 raport

scazut mic medie bun
valoare medie inalta
valoare
ban ban
0
Calitate

3. Relatia dintre preţ şi calitate.

Cele n elemente ale mix-ului ale M K sunt independente.

Dependenţa preţului de calitate are o importanţă deosebită. Raportul
între cele două variabile stă la baza poziţionării produsului pe piaţă
deoarece consumatorii tind să privească preţul ca pe un indicator al
calitaţii.

13
 GHID DE INFORMARE

CREDITE RURALE

Autor....

„Lucrez pământul acum şi plătesc la recoltă”

ProCredit Bank a adus în sat agricultura în rate.

 Finanţarea oricăror activităţi din agricultură sau afaceri din mediul

rural.
 Decizie rapidă în 48 de ore.
 Plan de plată neregulat (rate mai mari la recoltă).
 Garanţii flexibile.

Investiţii în exploataţii agricole:

Valoarea eligibilă pe proiect: 5.000…500.000 Euro
Valoare maximă admisă pe proiect, doar pentru ferme de
animale şi păsări: 2.000.000 Euro.

Cine sunt beneficiarii?

 Producătorii agricoli individuali.
 Asociaţii agricole familiale.
 Societăţi/Asociaţii agricole private cu personalitate juridică.
 Societăţi comerciale agricole cu capital privat minim 75%.
 Grupuri de producători.

Cum obţii fonduri nerambursabile pentru:

Specificare P1 P2 P3 P4
Numele Cappy Prigat Frutti fresch Santal
produsului
Preţul 20.000 20.000 17.000 27.000
Mărimea 1l 1l 1l 1l
Compoziţia 60% suc 100% suc 40% suc 100%suc
portocale portocale portocale portocale
Calitatea Medie Medie spre Joasa Ridicata
ridicata
Ambalajul Aseptic Aseptic Aseptic Aseptic
Firma prod Coca cola Arad gat European Parmalat
Beverange drinks
Erarhizare I
 ferme de producţie vegetală.

14
 ZONA DE CÂMPIE

 ferme de creştere a animalelor şi păsărilor.

Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice

Valoare totală eligibilă pe proiect: 5.000…200.000 Euro.

Cine sunt beneficiarii?

 Persoane fizice autorizate.
 Asociaţii familiale, asociaţii şi grupuri de producători.
 Societăţi cu capital privat minim 75%.
 Cooperative de consum.
 Cooperative meşteşugăreşti.

Cum obţii fonduri nerambursabile pentru:

 turism rural.
 activităţi meşteşugăreşti.
 servicii agricole cercuri de maşini agricole.
 acvacultură.
 sericicultură şi apicultură.
 cultivarea şi procesarea ciupercilor.
 creşterea melcilor şi broaştelor.

Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor

agricole şi piscicole.
Valoare totală eligibilă pe proiect: 30.000… 4.000.000 Euro

Cine sunt beneficiarii?

 Asociaţii şi grupuri de producători cu personalitate juridică.
 Societăţi comerciale cu capital privat minim 75%.
 Cooperative de consum.

Cum obţii fonduri nerambursabile pentru:

 lapte şi produse lactate.
 carne, produse din carne şi ouă.
 legume, fructe, cultura cartofului.
 viticultură.
 peşte şi produse piscicole.
 plante textile şi cereale.
 zahăr şi seminţe oleaginoase.

15
 GHID DE INFORMARE
ZOOAGRICULTURA ÎN ZONELE DE CÂMPIE

ASPECTE PRIVIND MODERNIZAREA ŞI REPROIECTAREA

MORILOR SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA

Liviu GACEU

Perfecţionarea tehnologiilor de măcinare şi cernere a atras

după sine şi conceperea unor utilaje care înglobează soluţii tehnice
moderne, cu efecte de creştere a productivităţii muncii şi a calităţii făinii
obţinute. Deşi morăritul rural prezintă anumite restricţii care nu permit
implementarea deplină a noilor soluţiilor aplicate măcinării industriale,
există elemente care pot şi trebuie să fie integrate în acest domeniu,
prin proiectarea unor utilaje specifice.
Fluxul tehnologic al unei mori săteşti se compune din
următoarele faze principale: recepţie, precurăţire, stocare, curăţire şi
condiţionare, măcinare şi cernere, depozitare şi livrare a produselor
finite.
Studiile efectuate arată că o moară din mediul rural (la o
capacitate de lucru de 12…50 t/24 ore) necesită 2…6 valţuri, 1…3 site
plane, 1…2 maşini de gris, 1…2 finisoare de tărâţe. Utilajele pentru
curăţătoria morii sunt: separatorul aspirator, decojitorul, separatorul de
pietre din cereale, maşina de periat, separatorul în cascadă,
elevatoare, transportoare elicoidale, instalaţie de transport pneumatic,
sisteme de aspiraţie şi de purificare a aerului. Se asigură astfel, o
funcţionare fără poluare a mediului ambiant şi a încăperilor de lucru,
precum şi o igienă deosebită a produselor.
Întregul proces de măcinare, de la depozitarea materiei prime
şi până la livrarea produselor finite, constituie un tot unitar, inseparabil,
în care fiecare fază sau operaţie tehnologica are rolul şi contribuţia sa
bine definită. Orice deficienţă în operaţiunile de recepţionare, pregătire
a grâului pentru măcinare, măcinare propriu-zisă, sau depozitare a
produselor finite, are repercusiuni asupra activităţii generale de
producţie, asupra calităţii şi cantităţii produselor obţinute.
Pentru dotarea instalaţiilor de morărit săteşti cu utilajele
necesare unui flux tehnologic dezvoltat, apt să producă făinuri de bună
calitate, este necesară asimilarea de utilaje specifice, existente în
prezent şi pe piaţa din România.
În continuare, se prezintă un exemplu de echipare, care să
asigure o corelare optimă a capacităţilor de prelucrare, din cadrul
secţiilor de lucru din morile săteşti:
1) Separatorul oscilant SAO cu capacitate de lucru: 3…9 t/h.
Principiul de funcţionare este separarea impurităţilor după dimensiuni
(prin cernere circulară oscilatorie) şi după însuşirile aerodinamice ale
16
 ZONA DE CÂMPIE
acestora. Acest utilaj are o eficienţă tehnologică sporită faţă de
cernerea prin mişcare rectilinie, iar posibilitatea reglării înclinaţiei
batiului cu site, permite folosirea acestuia şi la curăţarea propriu-zisă
pentru însilozare.
2) Separatorul de pietre din cereale SPC cu capacitate de
lucru: 2 t/h, la care principiul de funcţionare este asemănător celui,
aplicat la utilajele cu capacităţi mari. Alimentarea cu produs la acest
utilaj se face separat de sistemul de aspiraţie.
3) Decojitor intensiv de grâu DIG cu capacitate de lucru 3…4
t/h, Efectul de decojire se obţine prin frecarea intensiva a boabelor între
ele şi de suprafaţa aspră a mantalei din împletitură de sârmă tip
Eureka.
4) Umidificator de grâu UG este un utilaj de umectare a grâului
care devine o necesitate şi în morile ţărăneşti. Acesta permite
umidificarea uniformă a cerealelor, datorită repartiţiei echidistante şi
reglabile a căniţelor cu care este dotat.
5) Separator în cascadă SC cu capacitate de lucru: 0,8 - 10
t/h. Este utilajul care separă corpurile străine (plevuri, prafuri organice),
care mai rămân sau se formează pe ultimele porţiuni de transport ale
grâului înainte de măcinare.
6) Valţ universal semiautomat cu 3 tăvălugi VUS-3T. Acesta
realizează pe fiecare parte o măcinare dublă sporind gradul de
măcinare, reducând numărul de pasaje de măcinat şi implicit consumul
de energie şi spatiile de montaj.
7) Separator magnetic pe conducta SMC. Este folosit pentru
extragerea corpurilor feroase din cereale şi din produsele finite.
Actualele mori ţărăneşti nu sunt dotate cu asemenea separatoare, iar
separatoarele existente în fabricaţie au gabarite mari şi necesită spaţii
mari şi condiţii speciale de montaj. Separatoarele sunt simple, au un
gabarit redus şi se montează în poziţie verticală, direct pe conductele
de transport gravitaţional, la indicaţia tehnologului.
8) Aparat de procentaj volumetric APV , adaptat la capacităţi
mici de producţie.
9) Buncăr de odihnă - construcţie metalică simplă, necesară
stocării de scurtă durată a grâului spălat sau umectat, în vederea
pătrunderii apei în pericarpul (învelişul exterior) bobului, oferind
acestuia un grad de elasticitate ridicat, necesar prelucrării.
10) Elemente necesare transportului pneumatic: ecluze,
cicloneţi de transport pneumatic, primitori verticali şi orizontali, primitori
verticali autoreglabili, capete de reglare, toate adaptate la fluxul
tehnologic pentru mori de capacitate mică.
11) Tubulatură de cădere pentru secţia de curăţitorie şi moară
– alcătuită din conducte, coturi, distribuitori, piese de racord,
manşoane, etc.

17
 GHID DE INFORMARE
12) Curaţitor combinat CC – compus din curăţitor aspirator
oscilant şi decojitor intensiv de grâu, care prezintă un consum de
energie şi gabarit relativ redus şi un efect tehnologic de mare
randament.
13) Elevator cu cupe EL – utilaj folosit în silozul şi curăţătoria
morilor cu înălţime de până la 37 de metri, cu consum redus de
energie, cu ramurile, ascendente şi descendente, realizate din
conducte cu secţiune circulară.
O soluţie eficace, care are avantajul utilizării la maximum a
spaţiului disponibil, o reprezintă integrarea tuturor fazelor din
curăţătorie într-un singur utilaj.
Un astfel de utilaj (fig.1.) face parte integrantă din moara de
grâu pentru gospodării, fiind destinat curăţirii grâului şi secarei de
corpuri străine - înainte de umidificare şi măcinare, dar poate fi folosit şi
ca utilaj de sine stătător.
Acesta se compune din următoarele părţi principale: batiu, sita
rotativa (A), trior (B), descojitor (C).
Produsul, vărsat din saci într-un alimentator (1) sub formă de
buncăr (prevăzut cu grătare pentru corpurile străine mari), este preluat
de curentul de aer creat de ventilatorul instalaţiei de aspiraţie şi urcat
printr-o coloana de aspiraţie (2) cu viteza de cca. 20 m/s. Corpurile
grele (pietre, bulgări, corpuri metalice) a căror viteză de plutire este mai
mare decât a boabelor de grâu, cad în partea inferioară a
alimentatorului, într-un vas de colectare.
Scăderea bruscă a vitezei aerului într-un recuperator de
produs plasat în partea superioară a utilajului, determină, în prima fază,
decantarea boabelor de grâu, care intră în sita rotativă, iar în faza
imediat următoare, depunerea în cutia de decantare (5) a impurităţilor
uşoare. Acestea sunt preluate de către un transportor elicoidal şi
transferate într-un vas de colectare prin intermediul unui tub de
evacuare. Impurităţile foarte uşoare, care nu s-au depus în cutia de
decantare, ajung la ciclon, de unde, prin intermediul unui buncăr, sunt
transferate la sac.
În sita rotativă (realizată din tablă perforată), grâul este curăţat
în două faze succesive: în prima fază se separă corpurile mai mici
decât produsul de bază (3), iar în a doua fază se separă cele mai mari
decât acesta (4). Impurităţile mici, sub formă de cernut al sitei cu ochiuri
mici, preluate prin cădere de către un transportor elicoidal, sunt cedate
unui tub de evacuare şi ajung apoi la un vas colector. Impurităţile mari,
sub formă de refuz al sitei cu ochiuri mari, cad într-o altă conductă de
evacuare, de unde sunt transferate, de asemenea, unui vas colector. O
perie liniară, plasată la exteriorul sitei, asigură desfundarea ochiurilor
din tablă perforată, de eventualele impurităţi încastrate.

18
 ZONA DE CÂMPIE
Grâul curăţat cade, sub formă de cernut al sitei cu ochiuri
mari, într-un transportor elicoidal cu sens invers de înaintare celui
pentru impurităţi mici şi este transferat, cu ajutorul unei pâlnii, triorului -

Fig. 1. Curăţitor universal pentru mori de grâu de capacitate mică.

aflat la nivelul inferior sitei rotative.
În triorul (6) are loc curăţirea grâului de corpuri rotunde
(măzăriche, neghină, spărturi de boabe). Acestea sunt transferate de
către mantaua alveolară aflată în mişcare de rotaţie, unui jgheab - iar
din acesta - cu ajutorul unui transportor elicoidal - printr-o conductă de
evacuare, la o cutie colectoare.
Produsul curăţat în trior este ridicat cu ajutorul unui inel trans-
portor şi - prin intermediul unei pâlnii - introdus în decojitorul cu manta
rotativă (7) din ţesătura de tip Eureka. Rotorul decojitorului proiectează
boabele de grâu pe manta - care la rândul ei se roteşte, dar cu viteză
periferică mai mică - producându-se prin frecare desprinderea rastelor,
a aderentelor de pe bobul de grâu şi a unei părţi din coajă. Impurităţile
mici, căzute prin ochiurile ţesăturii ajung într-un transportor elicoidal şi
de aici, printr-o pâlnie, într-un sac.
Mantaua din ţesătura Eureka este străbătută de o parte din
corpurile uşoare. Acestea sunt preluate de un curent ascendent de aer
şi depuse în cutia de decantare sau în ciclon, de unde ajung într-un vas
colector. Produsul finit este ridicat cu ajutorul unui inel transportor simi-
lar cu cel din trior şi introdus, prin intermediul unei pâlnii de evacuare,
într-o coloană de aspiraţie.

19
 GHID DE INFORMARE
Produsul curăţat cade din coloana de aspiraţie în grupul de
evacuare (8), prevăzut cu guri de sac şi saci pentru colectare.
Cu ajutorul unor şubere şi clapete se poate face reglarea
alimentării evacuării şi a regimului de aspiraţie general, sau pe fiecare
coloană de aspiraţie în parte, după necesităţi.

Tabelul 1. Caracteristici tehniceale curăţitorului universal pentru

mori de capacitate mică.

Capacitate productivă:
(pentru un produs etalon de tipul:
 grâu cu greutatea hectolitrica: 750 N/hl; 400kg/h
 umiditate: max 17%;
 conţinut de impurităţi: max. 6%).
Grad de curăţire:
(pentru impurităţi compatibile cu funcţionarea 50…60%
utilajului)
Masa utilajului:
 exclusiv instalaţia de aspiraţie 1830 kg
 inclusiv instalaţia de aspiraţie 2300 kg
Dimensiuni de gabarit:
 lungime 3670 mm
 lăţime 1400 mm
 înălţime
 diametrul ciclonului 2960 mm
 înălţimea instalaţiei de aspiraţie 1040 mm
4210 mm
Putere instalată:
(inclusiv instalaţia de aspiraţie). 8,2 kW

Amplasarea instalaţiilor de morărit pentru grâu şi porumb

trebuie să ţină cont de:
 studierea prealabilă a posibilităţilor de afluire a materiei prime în
zona geografica respectivă;
 moara trebuie să servească cel puţin 9 -10 sate (18.000…20.000
locuitori);
 să existe garanţia că instalaţia poate lucra la capacitatea
proiectată circa 230 - 240 zile anual în 2 şi chiar 3 schimburi;
 în zona respectivă nu se vor construi în anii următori obiective
asemănătoare sau de mare capacitate.
Clădirea morii poate fi executată din zidărie, metal sau mixt.
Se recomandă execuţia unei construcţii uşoare, elastice, pentru
securitatea instalaţiilor şi protecţia împotriva seismelor. Se pot folosi şi
clădiri vechi, reamenajate după un proiect întocmit de specialişti în
domeniu.

20
 ZONA DE CÂMPIE
În cazul în care întreprinzătorii nu dispun de fonduri suficiente
şi intenţionează sa apeleze la sprijinul instituţiilor financiare, este
impetuos necesar să solicite specialiştilor întocmirea unui studiu de
fezabilitate din care să reiasă timpul de recuperare a investiţiei.

UTILIZAREA INSTALAŢIILOR DE MULS

ÎN FERMELE DE PRODUCERE A LAPTELUI

Carol CSATLOS

NECESITATE ŞI CERINŢE
Una din cele mai importante activităţi din fermele de creştere a
animalelor o constituie obţinerea laptelui.
Evacuarea laptelui din ugerul animalului este efectul unui
proces neurohormonal cuprinzând două etape distincte şi anume:
 sinteza laptelui din uger;
 secreţia propriu-zisă ca urmare a învingerii rezistenţei
sfincterelor care permit extragerea laptelui din cisternele
mameloanelor prin diferenţa de presiune din interiorul
cavităţilor şi exterior.
Se ştie că cedarea laptelui este un proces complex care are
loc sub influenţa ocitocinei, hormon responsabil de colectarea laptelui
în cele patru compartimente ale ugerului.
Efectul ocitocinei fiind de scurtă durată (5...7 minute), este
necesar ca procesul de mulgere a laptelui să se producă în acest
interval.
Încercările omului pentru realizarea mulsului mecanic datează
încă din secolul al XIX lea, dar posibilităţi tehnice reale s-au creat abia
odată cu apariţia aparatelor de muls cu pahar.
Mulsul mecanic prezintă faţă de mulsul manual o serie de
avantaje de ordin fiziologic, economic zooigienic etc. dintre care cele
mai importante sunt:
 creşte semnificativ productivitatea muncii în paralel cu
reducerea efortului fizic, un singur om putând mulge 20...60
vaci pe oră, în funcţie de felul instalaţiei folosite;
 mulsul mecanic, prin imitarea suptului natural, este superior din
punct de vedere fiziologic deoarece creează posibilitatea
extragerii laptelui fără să traumatizeze ţesuturile;

21
 GHID DE INFORMARE

 mulsul mecanic contribuie prin pulsaţiile ritmice şi regulate ale

aparatului de muls la crearea unor reflexe de cedare a laptelui,
scurtându-se timpul de muls la 3...7 minute;
 laptele muls este igienic, cu un număr mic de microorganisme,
datorită faptului că acesta nu mai vine deloc sau numai în mică
măsură în contact cu aerul viciat din adăpost sau spaţiul
special amenajat pentru muls;
 prin mulsul mecanic se evită în bună măsură transmiterea
infecţiilor de la om la animal şi invers prin înlăturarea
contactului direct dintre uger şi mâna mulgătorului;
 prin executarea mulsului mecanic producţia de lapte creşte
datorită eliminării laptelui într-un timp corelat cu activitatea
hormonului de sinteză-secreţie, ocitocina; de asemenea
ultimele picături fiind mai bogate în grăsime contribuie la
creşterea calităţii laptelui muls;
Faţă de instalaţiile de muls mecanic se impun o serie de
cerinţe dintre care cele mai imporatante sunt:
 să extragă integral laptele cisternal şi alveolar din uger prin
corelarea vitezei de mulgere cu cea de cedare a laptelui;
 să fie capabile să menţină starea de sănătate a ugerului prin
evitarea traumatizării ţesuturilor şi prin pregătirea
corespunzătoare a animalelor la muls;
 parametrii constructivi şi funcţionali ai instalaţiilor de muls
trebuie să fie în concordanţă cu aptitudinile morfologice şi
fiziologice ale animalelor pentru mulsul mecanic;
 materialele care se utilizează în construcţia instalaţiilor de muls
să nu modifice calităţile fizice şi chimice, precum şi pe cele
organoleptice ale laptelui muls;
 fiabilitatea şi mentenabilitatea instalaţiilor de muls trebuie să fie
foarte ridicate datorită faptului că exploatarea acestor utilaje se
face într-un timp dublu limitat dat de stereotipul programului de
lucru din fermă şi de cerinţele neurohormonale de cedare a
laptelui;
 să permită dezinfecţia întregului traseu al laptelui între două
etape consecutive de muls;
 să fie cât mai silenţioase, pentru a nu afecta animalele prin
inhibare;
 să fie ergonomice şi să asigure cerinţele de tehnică a securităţii
muncii.
Se ştie că laptele se află în interiorul cavităţii cisternale la o
presiune de 10 N/cm2, iar extragerea lui cu ajutorul instalaţiilor de muls
se realizează prin analogie cu suptul natural al viţelului, deci prin
absorbţie.

22
 ZONA DE CÂMPIE
Indiferent de tipul instalaţie de muls, procesul de recoltare
mecanică se reduce, în principiu la alternarea depresiunii de cca. 5
N/cm2, cu cea a presiunii atmosferice de 10 N/cm2. Această alternanţă
trebuie să se exercite asupra mamelonului în vederea extragerii laptelui
şi a reactivării circulaţiei sanguine şi limfatice. Ansamblul celor două
faze ale acestui ciclu formează o pulsaţie iar cele două durate specifice
sunt: aspiraţia (sugerea propriu-zisă), respectiv masajul ţesutului
mamelonului.

CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE MULS

Principalele criterii de clasificare ale instalaţiilor de muls sunt
următoarele:
 după modul de instalare:
- instalaţii de muls montate în adăpost;
- instalaţii de muls folosite la platformă;
- instalaţii de muls utilizate la păşune.
 după modul de utilizare:
- instalaţii de muls staţionare;
- instalaţii de muls mobile.
 după felul în care se realizează colectarea şi transportul
laptelui:
- instalaţii cu colectarea laptelui în bidoane;
- instalaţii cu transportul laptelui prin conductă şi
colectarea în rezervor de refrigerare.
 după modul de funcţionare.
- instalaţii de muls în doi timpi;
- instalaţii de muls în trei timpi.
 după tipul pompei de vacuum:
- instalaţii cu pompă cu piston;
- instalaţii cu pompă rotativă (cu palete sau cu fluid
inelar rotativ).
 după felul pulsatorului:
- instalaţii echipate cu pulsatoare mecanice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare pneumatice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare hidro-pneumatice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare electomagnetice
şi/sau electronice.

FUNCŢIONAREA INSTALAŢIILOR DE MULS

Pentru studiul funcţionării instalaţiilor de muls considerăm drept

instalaţie de bază cea utilizată în adăposturile de vaci legate la stand şi
cu colectarea laptelui în bidoane.

23
 GHID DE INFORMARE
În figura 1 este redată schema de principiu a unei astfel de
instalaţii. Acestea au avantajul că se întreţin uşor şi nu prezintă în
exploatare acele probleme pe care le ridică unele platforme de muls.
Printre
dezavantajele acestor
instalaţii amintim
necesitatea folosirii
forţei fizice pentru
deplasarea bidoanelor
cu lapte, precum şi lipsa
unui sistem de
refrigerare a laptelui
imediat după mulgere.
Mulgerea la
adăpost are un avantaj
care trebuie luat în
Fig. 1 Schema instalaţiei de muls cu
colectarea laptelui în bidoane.
calcul atunci când se
pune problema adoptării
unei instalaţii de muls şi anume că prin mulgerea vacilor în adăpost la
stand, se evită deplasarea acestora la locul de muls pe timp ploios sau
iarna pe viscol şi ninsoare. Cele mai frecvent folosite instalaţii de acest
gen sunt cele cu funcţionarea în doi timpi. O astfel de instalaţie este
alcătuită dintr-un generator de
vacuum, conducta pentru
vacuum, aparatul de muls şi o
instalaţie anexă pentru
dezinfecţia traseului pe care
circulă laptele.
Aşa cum se prezintă în
figura 1, instalaţia este alcătuită
din: pompa rotativă cu palete 1,
electromotorul de antrenare a
pompei 2, injectorul de ulei 3
pentru ungerea pompei,
manşonul de legătură 4,
conducta de aspiraţie 5,
recipientul pentru colectarea
Fig. 2 Cuplarea aparatului de muls la
conducta de vacuum.
condensului 6, vacuummetrul 7,
regulatorul de vacuum 8,
reţeaua de vacuum 9,
robinetele 10 pentru cuplarea aparatelor de muls, aparatul de muls 11
şi amortizorul de zgomot 12.
Prin acţionarea pompei de vacuum de către electromotorul 2,
se produce vidarea conductelor 9. Nivelul de vacuum se menţine
constant cu ajutorul regulatorului de vacuum 8. Aparatul de muls se
24
 ZONA DE CÂMPIE
cuplează prin robinetele 10 la conductele de vacuum 9. Acesta
realizează atât transformarea nivelului de vacuum continuu în
alternanţe de vacuum şi presiune atmosferică necesare simulării
suptului natural, cât şi colectarea laptelui în bidoanele de muls.
În figura 2 este prezentat în ansamblu aparatul de muls al unei
instalaţii cu colectarea laptelui în bidon şi modul de cuplare a acestuia
la conducta de vacuum continuu.
Prin intermediul racordului 1 prevăzut cu un robinet, aparatul
de muls se ataşează cu ajutorul conductei flexibile 2 la reţeaua de
vacuum 3.
Vacuumul se resimte la pulsatorul 4. Acesta, prin construcţia
sa transformă semnalul de vacuum continuu în alternanţe de vacuum şi
presiune atmosferică la o frecvenţă impusă de cerinţele anatomice şi
fiziologice ale ţesuturilor mameloanelor. Pulsaţiile de vacuum alternativ
sunt transmise prin conducta flexibilă 5 la colector – distribuitorul 6.
Colector – distribuitorul, aşa cum îi sugerează şi numele, este
format din două subansambluri şi anume: distribuitorul, respectiv
colectorul.
Distribuitorul are rolul de a transmite spre
paharele de muls 7, prin conductele flexibile 8,
pulsaţiile de vacuum alternativ.
Laptele muls este recepţionat în spaţiile
dintre manşonul interior al paharelor şi mamelon,
fiind dirijat apoi în colector prin conductele 9. De aici,
prin conducta 10 laptele ajunge în bidonul receptor
11. Pentru a favoriza curgerea laptelui, acesta se
racordează la rândul său la reţeaua de vacuum cu
ajutorul conductei 12, sau a unui canal practicat în
capacul etanş al bidonului.
Capacitatea de lucru a unei astfel de
instalaţii este condiţionată de intensitatea
vacuumului pe reţea şi de numărul de pulsaţii ale
pulsatorului. Ambii parametrii însă trebuie să
corespundă cerinţelor ţesuturilor mameloanelor.
Paharul de muls este elementul activ care
realizează efectiv mulsul mecanic. Indiferent de Fig. 3 Paharul de
diversitatea modelelor constructive, paharul de muls muls.
are construcţia prezentată în figura 3.
Acesta constă dintr-un cilindru metalic sau din masă plastică 1
prevăzut cu un racord 2, la care se cuplează furtunul pentru vacuum
alternativ, un manşon din cauciuc 3 cu rolul de a îmbrăca etanş
mamelonul ugerului şi un racord 4 (transparent sau opac) la care se
leagă furtunul pentru colectarea laptelui. Se observă că între manşonul
interior din cauciuc şi cilindrul exterior se creează două camere de
vacuum şi anume: camera I de formă inelară în jurul manşonului de
25
 GHID DE INFORMARE
cauciuc şi camera II amplasată chiar în interiorul manşonului, deci sub
mamelon.
Funcţionarea paharului de muls pe parcursul unui ciclu de doi
timpi este prezentată în figura 4.
Atunci când în ambele camere există vacuum, (figura 4a)
pereţii manşonului sunt supuşi la aceeaşi valoare a presiunii, motiv
pentru care aceştia rămân în
echilibru. Deci manşonul din
cauciuc îşi păstrează forma iniţială.
Datorită faptului că spaţiul
II este sub efectul vidului se
produce extragerea laptelui din
canalele cisternale ale ugerului,
acest timp fiind cel activ sau de
absorbţie. Prelungirea duratei de
absorbţie duce la creşterea
afluxului de sânge spre capătul Fig. 4 Funcţionarea paharului de muls.
terminal al mamelonului. Din acest
motiv animalul ar simţi durere şi s-
ar declanşa reflexul de reţinere a
laptelui. De aceea absorbţia trebuie
întreruptă pentru un timp de

Fig. 5 Diagrama reală a unui ciclu pulsator.

26
 ZONA DE CÂMPIE
relaxare. Pentru aceasta pulsatorul inversează alternanţa pulsaţiei şi
transmite prin distribuitor, la camera I un impuls de presiune
atmosferică (figura 4 b). În spaţiul II menţinându-se vacuum, diferenţa
de presiune pe cele două feţe ale manşonului din cauciuc, determină
deformarea sa spre centru, ceea ce asigură un masaj decongestionant
asupra mamelonului.
Astfel, laptele nu mai curge, rezervorul de lapte din mamelon
putându-se umple din nou. Acest timp este cel de comprimare sau de
masaj. Cei doi timpi sunt teoretic egali şi formează un ciclu complet.
Frecvenţa pulsaţiilor este de 40…70 pe minut.
Cercetările experimentale dovedesc că perioada absorbţiei
poate fi mai lungă decât cea de masaj putând atinge chiar 70 % din
durata unui ciclu complet.
În figura 5 este prezentată o diagramă reală a ciclului
pulsator. Se poate observa că linia cvasiconstantă 1 reprezintă
valoarea presiunii din camera II (de sub mamelon) de cca. 50 kPa, iar
curba 2, variaţia presiunii în timp din compartimentul inelar I.
Urmare a multiplelor încercări
experimentale se recomandă ca trecerea
de la faza de absorbţie la cea de masaj
să se facă mai lent, aceasta favorizând
procesul de cedare a laptelui.
Pentru a se evita tendinţa de
revenire a laptelui în spaţiul de sub
mamelon precum şi efectul loviturii
hidraulice prin coloana de lapte, s-au
conceput variante constructive de pahare
care introduc mici cantităţi de aer la baza
paharului de muls.
În figura 6 se observă două
variante constructive şi anume: varianta
Bio – milker a firmei Westfalia (figura 6 a)
unde aerul este introdus prin supapa
laterală 1, respectiv varianta Alvac a
firmei Alfa – Laval (figura 6.b) în care
aerul pătrunde în spaţiul de sub mamelon
prin orificii calibrate 1 ce străpung partea
laterală a racordului de la baza paharului. Fig. 7 Colector – distribuitorul.

27
 GHID DE INFORMARE
Manşonul paharului se confecţionează din cauciuc presat având
bune proprietăţi elastice.
Aceste calităţi ale
cauciucului permit
introducerea uşoară a
mameloanelor în paharele
de muls, iar în timpul
mulsului, prin etanşarea
realizată să nu permită
căderea paharelor pe
durata mulsului.
Dimensiunile
manşoanelor trebuie să
ţină seama de mărimea
mameloanelor. Astfel,
pentru rasele de vaci
crescute în România,
dimensiunile medii sunt:
Fig. 6. Variante constructive ale - lungimea mameloanelor
paharelor de muls. posterioare: 70…80 mm;
- lungimea mameloanelor
anterioare: 80…90 mm;
- diametrul mameloanelor: 22…24 mm.
De aceea diametrul interior mediu al manşonului se alege de
23 mm, ceea ce permite funcţionarea corespunzătoare pentru diametre
ale mameloanelor de 22…38 mm, adică pentru cca. 85% din numărul
vacilor de muls. Lungimea manşonului trebuie să fie de 2…2,5 ori mai
mare decât cea medie a mameloanelor.
Pentru îmbunătăţirea procesului de muls, manşoanele pot
avea diferite forme ale secţiunii transversale, cu porţiunea mediană
aplatizată sau cu lame superioare aderente.
Colector – distribuitorul este alcătuit din două componente:
colectorul care are rolul de a de a aduna laptele de la cele patru pahare
de muls şi de a-l trimite mai departe în bidonul de lapte (sau conducta
de colectare a laptelui în cazul instalaţiilor cu transportul laptelui prin
conducte).
Distribuitorul, la rândul său, trimite impulsurile de vacuum
alternativ recepţionate de la pulsator la camerele inelare ale paharelor
de muls. De regulă aceste două elemente formează un ansamblu
comun cu denumirea de colector – distribuitor. Formele şi dimensiunile
acestora sunt variate, în principiu construcţia lor fiind similară cu cea
prezentată în figura 7.

28
 ZONA DE CÂMPIE
Distribuitorul 1 se montează deasupra colectorului 2 cu ajutorul unui
element filetat 3 care poate
servi şi ca suport pentru
suspendarea ansamblului
după încheierea procesului de
lucru. Alternanţele de vacuum
ajung prin conductele flexibile
descrise la racordurile 4 ale
distribuitorului. Acestea la
rândul lor le transmit prin
canalele 5 ale distribuitorului
la racordurile 6. Ele comunică
cu spaţiile I inelare din
paharele de muls. După
modul în care impulsurile sunt
transmise la paharele de
muls, distribuitoarele pot fi
simetrice sau asimetrice.
Dacă cele simetrice transmit
un impuls de vacuum la două
pahare de muls şi unul de
presiune atmosferică la
celelalte două, cele asimetrice
transmit acelaşi fel de impuls
la cele patru pahare simultan.
Laptele colectat prin
camerele II ale paharelor de
muls este dirijat prin conducte
flexibile la racordurile 7 ale
colectorului. Aceste racorduri
au capetele teşite pentru a
favoriza închiderea circuitului
de lapte la manevrarea
ansamblului format din pahare
Fig. 8 Funcţionarea pulsatorului de muls şi colector –
pneumatic cu membrană. distribuitor.
Evacuarea laptelui
din colector se face prin racordul 8 care poate fi obturat de vana 9.
Colectoarele pot fi metalice sau confecţionate din mase
plastice transparente pentru a se putea urmării procesul de muls. În
ambele cazuri ele sunt demontabile, uşor de întreţinut şi dezinfectat.
Bidonul pentru colectarea laptelui se confecţionează din
oţel inoxidabil sau din aluminiu. Ele pot fi de două feluri: de aşezat şi de
suspendat. Bidoanele de aşezat sunt cele mai folosite, au formă
cilindrică şi tronconică în partea superioară. Capacitatea bidoanelor
29
 GHID DE INFORMARE
este de 20…30 l şi se aşează în timpul mulsului pe pardoseala
adăpostului. Bidonul de lapte este prevăzut cu un capac, care se
închide etanş pe o garnitură din cauciuc alimentar. Capacul poate fi
prevăzut cu două racorduri: unul pentru furtunul de vacuum şi altul
pentru furtunul de transport al laptelui care vine de la colector. Multe
modele de capace de bidoane sunt prevăzute cu mânere astfel încât
între mâner şi capacul propriu-zis să se poată interpune pulsatorul
aparatului de muls.
Pulsatorul reprezintă elementul cheie în buna funcţionare a
unei instalaţii de muls. El se constituie drept un dispozitiv care are rolul
de a transforma vacuumul permanent în vacuum alternativ, necesar
pentru crearea celor doi timpi de lucru ai ciclului de muls: absorbţia şi
masajul (compresia). S-au dezvoltat mai multe tipuri de pulsatoare: cu
acţiune mecanică, pneumatică, hidro-pneumatică electromagnetică şi
electronică.
Cele mai răspândite rămân încă cele pneumatice şi cele hidro-
pneumatice. Cele electromagnetice şi cele electronice sunt folosite mai
frecvent pentru a dirija la rândul lor astfel de pulsatoare.
Pulsatorul pneumatic cu membrană şi supape are principiul de
funcţionare redat în figura 8.
Acesta este format dintr-un corp metalic sau din masă plastică
1 în interiorul căruia se află o supapă dublă 2 şi una simplă 3, ale căror
tije sunt solidarizate cu o membrană din cauciuc cu inserţie textilă 4.
Pulsatorul este prevăzut cu racordurile 5 şi 6, prin care se transmit
alternanţele de vacuum alternativ la distribuitorul aparatului de muls.
Pulsatorul se cuplează la reţeaua de vacuum permanent prin
intermediul racordului lateral 8.
În interiorul pulsatorului sunt delimitate cinci camere şi anume:
I, II, V – camere de vacuum alternativ; III- cameră de vacuum
permanent; IV – cameră de presiune atmosferică ce comunică cu
mediul exterior printr-un orificiu cu filtru.
În figura 8 a şi b se poate urmări funcţionarea pulsatorului
concomitent cu cea a paharelor de muls. Dacă membrana 4 este
coborâtă (figura 8.a) şi odată cu ea şi cele două supape, camera III
comunică cu camera II iar camera IV cu camera V. Din camera II, prin
furtunul de legătură, vacuumul se va resimţi în spaţiul inelar al grupului
de pahare din stânga. Aceste vor executa timpul de absorbţie a laptelui.
Aerul atmosferic din camera V pătrunde în spaţiul inelar al paharelor
din dreapta declanşând procesul de compresie (masaj). Pe durata celei
de a doua faze, aerul din camera V se transmite prin canalul de
legătură în camera I şi deoarece datorită faptului că în camera II este
vacuum, ridică membrana, ceea ce provoacă ridicarea celor două
supape. Supapa dublă închide legătura dintre camera III şi V închizând-
o pe cea dintre camerele III şi II iar supapa simplă deschide legătura
dintre camera IV şi II. De aceea vacuumul din camera III se resimte în
30
 ZONA DE CÂMPIE
camera V şi de aici prin furtunuri în spaţiul inelar al celor două pahare
din dreapta, cele în care în faza anterioară avusese loc compresia. Se
obţine astfel timpul de absorbţie.
Aerul din camera IV trece în camera III iar de aici prin
furtunuri şi distribuitor în spaţiul inelar al paharelor din stânga, în care în
secvenţa anterioară avusese loc absorbţia, realizându-se acum în ele
timpul de compresie. Vacuumul din camera V se resimte treptat prin
canalul de legătură în camera I în care situaţie presiunea atmosferică
din camera II face să coboare membrana şi odată cu ea supapele,
ciclul repetându-se.
Reglarea frecvenţei pulsaţiilor acestui tip de distribuitor se
obţine prin modificarea secţiunii de trecere dintre camera V şi camera I
cu ajutorul şurubului cu vârf conic 8.
Laptele colectat de la paharele de muls
10 ajunge prin furtunurile 11 în
colectorul de lapte 12, de unde sub
influenţa vacuumului permanent se
scurge în bidonul cu lapte.
Avantajul acestui tip de
pulsator constă în posibilitatea
modificării pulsaţiilor în funcţie de
cerinţele fiziologice ale animalelor
mulse, avantaj care se poate
transforma într-un neajuns semnificativ
dacă aceste reglaje sunt efectuate la
întâmplare sau în necunoştinţă de
cauză.
Pulsatorul hidro-pneumatic
(figura 9) reprezintă o variantă
modernizată a pulsatorului pneumatic Fig. 9. Distribuitorul hidro-
cu membrană. Are avantajul că poate pneumatic.
asigura la paharele de muls,
caracteristici funcţionale cu frecvenţa şi raportul timpilor constante,
indiferent de schimbările de temperatură, umiditate şi presiune
atmosferică din mediul exterior. Pulsatorul hidro-pneumatic are în
componenţa sa două categorii de mecanisme şi anume: unul hidro-
pneumatic cu elemente de comandă şi un mecanism cu sertar cu
elemente specifice de distribuţie. Este alcătuit dintr-un corp din
polietilenă în interiorul căruia sunt amplasate două camere C1,
respectiv C2 separate în două componente prin câte o membrană M1 şi
M2, un mecanism inversor 1, un sertar de distribuţie 2 şi o tijă tubulară 3
care face legătura dintre cele două membrane şi prin care circulă
lichidul compensator.

31
 GHID DE INFORMARE
Cuplarea pulsatorului
la sursa de vacuum se face prin
racordul 4, iar la distribuitoare
prin racordurile 5 şi 6.
Inversorul de sens 1, ocupă
succesiv două poziţii şi pune
camera C1, respectiv C2 în
legătură cu sursa de vacuum,
respectiv cu presiunea
atmosferică prin canalele 7 şi 8
practicate în corpul pulsatorului.
Sertarul de distribuţie
realizează alternativ legătura
dintre sursa de vacuum sau a
presiunii atmosferice cu
racordurile 5 şi 6. Acestea la
rândul lor leagă pulsatorul la
distribuitor fiind considerat
elementul de comandă al
pulsatorului. Acţionarea
inversorului şi a sertarului se
face de către tija de legătură
dintre cele două membrane M1
şi M2. Comanda pentru
modificarea poziţiei inversorului
este asigurată de tensiunea din
arcul 9 iar deplasarea sertarului
2 prin împingere de către
discurile 10 fixate pe tija
tubulară 3.
Mărimea curselor
inversorului şi a sertarului de
distribuţie precum şi a distanţei
dintre orificiile racordurilor la
distribuitorul maşinii de muls
Fig. 10 Ciclul de lucru al pulsatorului asigură o frecvenţă constantă şi
hidro-pneumatic. un raport constant între timpii
de mulgere.
În figura 10 sunt reprezentate cele patru faze ale unui ciclu de
lucru (o pulsaţie). Sertarul deplasându-se în stânga (figura 10.a)
creează vacuum pe racordul din stânga, deci realizează timpul de
aspiraţie pentru cele două pahare din stânga, simultan presiune
atmosferică pentru racordul din dreapta, deci masaj pentru paharele din
dreapta. Poziţia centrală a sertarului (figura 10.b) manifestă depresiune

32
 ZONA DE CÂMPIE
pentru ambele racorduri şi în consecinţă timpul de aspiraţie la cele
patru pahare de muls.
Odată cu deplasarea sertarului de distribuţie în dreapta (figura
10.c), racordul din stânga este pus în legătură cu presiunea
atmosferică, presiune ce se transmite paharului din stânga. Se obţine
faza de masaj a mamelonului din stânga. În acelaşi timp racordul din
dreapta se cuplează la vacuumul din reţea, vacuum ce se resimte la
paharul din dreapta unde se produce faza de aspiraţie. Urmează
deplasarea spre stânga cu faza intermediară în care distribuitorul se
găseşte din nou în poziţie centrală, (figura 10.d), după care ciclul
descris se repetă.
Pompa de vacuum (figura 11) are rolul de a crea vacuumul
necesar funcţionării instalaţiei de muls şi a celei de dezinfecţie. Cel mai
răspândit tip de pompă de vacuum este cel cu palete.
Acesta se compune dintr-un rotor 1 montat excentric în
statorul 2 prevăzut cu orificiul de admisie 4 şi cel de refulare 5. La
racordul orificiului de admisie se cuplează capătul conductei de
vacuum. Se recomandă ca legătura să se realizeze printr-un furtun din
cauciuc pentru a evita eventualele scurgeri de curent electric prin
conductele metalice. Rotorul este dispus tangent interior la stator, fiind
prevăzut cu patru locaşuri 6 dispuse după generatoare şi în care se
montează liber paletele 7. Atunci când pompa funcţionează, forţa
centrifugă face ca paletele să se deplaseze către peretele interior al
statorului, alunecând etanş pe suprafaţa acestuia. Delimitat de palete,
rotor şi stator se formează câte un spaţiu care vehiculează aerul spre
evacuare, pentru a se obţine vacuumul necesar instalaţiei. În dreptul
orificiului de aspiraţie, în spaţiul din faţa fiecărei palete este antrenată o
cantitate de aer care este apoi evacuată prin orificiul de refulare.
Capătul conductei racordate la orificiul de evacuare se poate prelungi
până în afara spaţiului de muls şi i se ataşează un amortizor de
zgomot.
În general ungerea pompei se face cu ajutorul unui injector de
ulei plasat în dreptul orificiului de aspiraţie. Odată cu aerul aspirat sunt
antrenate din injector particule de ulei, care asigură crearea unui film de
lubrifiant între palete şi peretele interior al statorului. Pompele din ultima
generaţie sunt prevăzute cu palete grafitate astfel încât să nu mai
necesite ungerea cu ulei.

33
 GHID DE INFORMARE
Supapa regulatoare de vacuum are rolul de a menţine
cvasiconstant nivelul presiunii
conducta de vacuum. Din
punct de vedere constructiv
supapa de vacuum poate fi de
tip cu arc, cu greutate, cu
sevoacţiune etc. Răspândirea
cea mai mare o au cele cu arc
şi cele cu greutate constantă
(figura 12 a şi b.).
Supapa cu arc (figura
12 a) se compune din supapa
propriu-zisă 1 prevăzută cu tija
2 pe al capăt inferior se
înfiletează piuliţa de reglare 3.
Supapa se aşează pe scaunul
4 pe care este menţinută cu o Fig,11 Generatorul de vacuum.
anumită forţă dată de arcul
elicoidal de compresiune 5.
Reglarea tensiunii din acest
arc se face prin intermediul piuliţei 3. Întregul ansamblu al supapei se
montează în carcasa 6 prevăzută cu orificiile 7 pentru pătrunderea
aerului. În cazul în care nivelul de vacuum depăşeşte valoarea
prescrisă, supapa este ridicată de pe scaunul acesteia, permiţând
aspiraţia aerului prin orificiile 7, spaţiul dintre supapă şi scaun în
interiorul conductei de vacuum. Odată cu revenirea presiunii la
valoarea dorită supapa închide secţiunea de trecere a aerului,
permiţând menţinerea presiunii în limitele impuse.
Supapa cu greutate
constantă (figura 12. b) se
compune din supapa propriu-
zisă 1 similară celei descrise
anterior, scaunul 2, tija 3,
discurile 4 care asigură forţa
necesară închiderii supapei
şi carcasa 5 cu orificiile 6 de
aspiraţie a aerului.
Funcţionarea este
asemănătoare supapei cu
Fig. 12 Supape regulatoare de vacuum.
arc, cu deosebirea că
presiunea necesară se
reglează prin modificarea
greutăţii (a numărului de
discuri) 4.

34
 ZONA DE CÂMPIE
Uniformizatorul de vacuum este un rezervor ( bidon de lapte
etc.) amplasat în imediata apropiere a generatorului de vacuum, pe
conducta de aspiraţie. Capacul de la partea inferioară se menţine
închis datorită presiunii negative din circuit. Acest rezervor are două
roluri şi anume: să uniformizeze pulsaţiile de vacuum date de generator
şi să colecteze condensul, respectiv eventualele impurităţi ajunse
accidental în conducta de vacuum.
Furtunurile pentru lapte servesc pentru transportul laptelui.
Ele au diferite secţiuni şi lungimi în funcţie de debitele pe care trebuie
să le transporte. Se confecţionează din cauciuc alimentar.
Conductele de vacuum realizează transportul aerului,
menţinerea vacuumului necesar aparatelor de muls şi racordarea
acestora prin robinete la reţea. Se confecţionează din oţel şi se
protejează galvanic sau prin vopsire împotriva coroziunii.
Sistemele de muls au devenit din ce în ce mai performante,
reuşind să înlocuiască în mare parte activitatea umană.
Cele mai performante sisteme realizează mulsul colectând
laptele prin conducte din sticlă în recipiente frigorifice. Pe parcursul

Fig. 13 Instalaţie de muls cu colectarea laptelui prin

conducte, în tanc de refrigerare.

mulsului, un calculator de proces dirijează hrana animalului în funcţie

de performanţele acestuia.

35
 GHID DE INFORMARE
În figura 13 este prezentată schema unei instalaţii de muls cu
colectarea laptelui prin conducte din sticlă în recipient de refrigerare.
Vacuumul necesar instalaţiei este produs de generatorul 1 şi
se resimte la aparatul de muls 4 prin intermediul conductelor 2 şi 3.
Laptele muls este dirijat sub efectul vidului prin conducta 5 în
recipientul de dezaerare 6. Acesta este prevăzut cu un traductor de
nivel 7 prin care se cuplează sau se decuplează pompa 8. Pompa preia
laptele din recipientul 6 şi îl refulează prin conducta 9 în rezervorul de
refrigerare 10. Întreaga activitate este coordonată printr-un calculator
de proces 11.
Viitorul sistemelor de muls este legat de circuite complexe de
identificare a animalelor şi abordarea lor pe parcursul mulsului în
funcţie de indicii biologici şi economici ai acestora.

S.O.S. IMPORTANŢA STEJARILOR SECULARI DIN PĂŞUNILE

COMUNELOR

Teodor MARUŞCA

Urmare a răspândirii lor în zone mai accesibile şi mai

favorabile extinderii pajiştilor şi culturilor în arabil din câmpii şi dealuri,
stejaretele şi gorunetele au fost defrişate în proporţie de peste 80%,
ocupând în prezent sub 2 mil. ha, de 5 ori mai puţin decât înainte de
intervenţia omului.
Cu ani în urmă toţi şcolari erau mobilizaţi să adune ghindă
pentru creşterea animalelor. În afară de hrănirea animalelor, ghinda
mai era folosită sub formă prăjită la prepararea cafelei de stejar sau în
amestec cu cacao, pentru producerea ciocolatei de stejar. Mai apoi,
după socializarea forţată a agriculturii am asistat cu durere şi neputinţă
la decimarea unor arbori izolaţi sau grupuri de stejari de pe fostele
izlazuri comunale bănăţene şi la tăierea abuzivă de către o
întreprindere agricolă de stat a unor stejari seculari din Ţara Bârsei.
După Revoluţie, soarta stejarilor izolaţi de pe păşunile
comunale a devenit şi mai critică. Semeni de-ai noştri cu apucături
neanderthaliene distrug stejarii izolaţi prin ardere la baza tulpinii, până
se face o scorbură care este adâncită tot prin foc până când uriaşul
secular se prăbuşeşte sub propria-i greutate. Apoi se declară că a fost
lovit de trăsnet. Alţii folosesc metoda decojirii de jur-împrejur, până ce
arborele moare lent şi se usucă. Oameni buni, opriţi aceste fărădelegi!
Un stejar secular a fost protejat de generaţiile anterioare şi a trăit astfel
sute de ani ca să se bucure de foloasele lui generaţiile viitoare. Să
luăm aminte la câtă veneraţie au elveţienii pentru arborii seculari. Acum
35 ani, într-un parc din oraşul Lausanne, urma să se construiască noul
36
 ZONA DE CÂMPIE
sediu al Comitetului Internaţional Olimpic. Proiectantul a propus tăierea
a doi arbori seculari pentru a face loc construcţiei. Locuitorii acestui
oraş au fost chemaţi la urne să voteze dacă sunt sau nu de acord cu
tăierea arborilor cu pricina. S-a votat împotrivă, astfel că proiectantul a
fost nevoit să respecte opinia publică şi să-şi modifice proiectul.
Un drum de acces, o alimentare cu apă, electricitate sau gaz,
o canalizare, dacă sunt bani se pot face de la an la altul. Dar o
mândreţe de stejar, care asigură umbră pentru păstori şi animale de
păşune, ghindă pentru porci, habitat pentru păsări, component
peisagistic de excepţie şi alte foloase economice, protective şi estetice,
în cât timp?
Dacă străbunii noştri din mult bun simţ şi cunoaştere a valorii
stejarului l-au apreciat cum se cuvine, de ce oare noi, cei de acum,
şcoliţi şi cunoscători în ale ecologiei, procedăm altfel sau nu ne pasă ce
se întâmplă în spaţiul rural unde trăim?

Pentru a ieşi din impas, propunem câteva acţiuni urgente:

 inventarierea tuturor stejarilor sau a altor arbori solitari din
păşunile comunale şi înregistrarea lor cu numere pe planuri sau
hărţi.
 toaletarea arborilor prin înlăturarea ramurilor uscate, plombarea
scorburilor etc.;
 combaterea vâscului, insectelor dăunătoare, bolilor etc.;
 darea în primire pe bază de proces verbal şi semnătură organelor
de pază şi ordine din localitate şi verificarea periodică a stării
arborilor de către primar şi consiliul comunal;
 prinderea şi pedepsirea penală a celor care atentează la
integritatea arborilor de pe păşuni;
 cultivarea prin diferite mijloace, în şcoli şi alte medii a respectului
pentru arbori şi pădure, ca părţi vii, componente ale spaţiului
rural;
 elaborarea unui program naţional de plantare a arborilor izolaţi, în
grupuri sau aliniamente forestiere pe păşunile comunale pentru
asigurarea umbrei pentru animale, consolidarea malurilor apelor,
drenaj biologic, protecţie împotriva vânturilor, întregire
peisagistică şi altele.
În toate aceste acţiuni de maximă importanţă este necesară o
colaborare strânsă între agronomi şi silvicultori. Să păstrăm cu sfinţenie
ceea ce predecesorii noştri au lăsat pentru noi şi generaţiile viitoare,
dar, mai ales, să încercăm, la rândul nostru, să înnobilăm cu vegetaţie
forestieră spaţiul rural actual.

37