UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU

HAȚIEGANU„
CLUJ-NAPOCA

Indicațiile și complicațiile Colangiopancreatografiei

Endoscopice Retrograde (ERCP)

2023
 Indicațiile și Complicațiile ERCP

I.Introducere:
Colangiopacreatografia endoscopică retrogradă (denumită și ERCP) este o tehnică
intervențională endoluminală din sfera gastroenterologiei de mare complexitate și utilitate clinică
atât diagnostică cât și terapeutică privind managementul diverselor afecțiuni hepato-bilio-
pancreatice.
De la momentul introducerii în practica endoscopică, pentru prima dată în 1968 ca
tehnică imagistică inițial în centre de referință, ulterior în numeroase clinici de gastroenterologie
la nivel global, tehnica ERCP a fost folosită cu frecvență medie de aproximativ 75 de proceduri
la 100.000 de pacienți în SUA în 2013.[1]. În acest sens, ERCP suplinește o proporție mare atât
a intervențiilor chirurgicale bilio-pancreatice cât și a procedurilor radio-intervenționale
percutane. Actualmente procedura este folosită în managementul cvasitotalității cazurilor de
litiază coledociană, aspect ce crește impactul și vizibilitatea procedurii în spațiul public. [2].
Din punct de vedere tehnic, obiectivele principale ERCP sunt obținerea accesului la
sistemul biliar sau la canalul pancreatic prin papila duodenală majoră (din a doua porțiune a
duodenului), cu ajutorul unui endoscop și a injectării unui agent de contrast radioopac,
obținându-se astfel imagini fluoroscopice fie ale arborelui biliar, fie ale canalului pancreatic în
timp real, oferind posibilitatea diagnosticării și efectuării intervențiilor terapeutice conform
indicațiilor (litiază, dezobstrucții, plasare stenturi) [3].

2
 Indicațiile și Complicațiile ERCP

II. Indicații:
Majoritatea pacienților care se prezintă pentru efectuarea unei ERCP au fost supuși în
prealabil unor teste imagistico-diagnostice ca: Ecografie abdominală, computer tomografie (CT),
sau în unele cazuri chiar colangiopacreatografie prin rezonanță magnetică (MRCP), ce au
evidențiat o anomalie potențial susceptibilă de intervenție prin ERCP. Deși sunt cunoscute o
multitudine de manevre terapeutice, cele mai frecvente sunt cele care se ocupă de:
 litiază biliară, pancreatică sau coledociană.
 stricturi sau stenoze benigne/maligne
 biopsii
 plasare stenturi biliare
 scurgeri biliare
 afecțiuni diverse (coledocel, paraziți biliari).

Sintetizând există două mari categorii de indicații:

a) indicații biliare: obstrucții biliare atât pre-operator cât și postoperator date de: litiază
coledociană (asociată sau nu cu colangită acută, tehnica poate detecta 95% din calculii
coledocieni și poate realiza îndepărtarea acestora), stricturi biliare, drenaj biliar, disfuncția
de sfincter Oddi.
b) indicații pancreatice: pancreatitele acute biliare severe, pancreatitele cronice, rupturile și
colecțiile pancreatice, neoplasmele pancreatice sau ampulare.
ERCP constituie indicație de urgență în pancreatitele acute de cauză biliară, având un rol
major de decompresie. Iar în colangita acută sau pancreatita acută severă când fenomenele
inflamatorii pot contraindica orice manevră de extracție a calculilor, tehnica ERCP asociată
sfincterotomiei biliare constituie tratamentul de elecție în acest caz. [4].

III. Complicațiile ERCP:

ERCP este o tehnică endoscopică avansată ce prezintă un risc mai mare de complicații
legate de procedură decât alte proceduri endoscopice.[5]. Pe lângă riscurile asociate cu
majoritatea celorlalte proceduri endoscopice și anume: posibile perforații iatrogene ale
mucoasei datorate trecerii endoscopului, evenimente cardiopulmonare, reacții adverse la
anumite medicamente administrate intravenos, hemoragii, infecții, tehnica ERCP în sine
prezintă un risc crescut pentru complicațiile sale specifice si anume:
 pancreatită acută post-ERCP: cea mai frecventă complicație cu o rată de apariție de 1-7 %.
 hemoragii post sfincterotomie în proporție de 0,76-2%, pot apărea precoce sau tardiv de la
1-2 zile post intervenție până la 2 săpt. de la intervenție.

3
 Indicațiile și Complicațiile ERCP

 Perforații post sficterotomie: în 0,2-0,5% din cazuri

 infecții: colangită (0,5% din cazuri, mai ales în cazurile cu tumoră Klatskin sau cu calculi
ce nu pot fi îndepărtați), bacteriemie.
 perforații retroperitoneale
 recurența litiazei coledociene
 alte complicații rare: ileus, pneumotorax, pneumomediastin, abces hepatic, hematom
duodenal, suprainfecția chisturilor.
Factorii de risc pentru pacient în a dezvolta complicații post-ERCP sunt: antecedente
de pancreatită post-ERCP, dilatație sfincteriană cu balon biliar, canulare moderat dificilă,
sfincterotomie pancreatică, multiple injectări de substanță de contrast în pancreas, suspiciune
de disfuncţie de sfincter Oddi, sexul feminin, bilirubină normală, asocierea de coagulopatii,
pancreas divisum.
Complicaţiile ERCP sunt destul de frecvente. ERCP trebuie efectuată de un examinator
cu experienţă, cu un număr minim de cca. patru examinări/săptămână, pentru menţinerea
trainingului. Rata complicaţiilor este invers proporţională cu experienţa examinatorului.
Morbiditatea şi mortalitatea sunt foarte variate de la un studiu la altul. Acestea depind de
experiența examinatorului şi de tipul de intervenții efectuate. Se apreciază că morbiditatea este
de aproximativ 10% iar mortalitatea de 0,2 – 1%.[3,5,6].

IV. Concluzii:
ERCP ca metodă intervențională terapeutică a antrenat în ultimii ani o schimbare
completă a conceptelor privind managementul afecțiunilor hepato-bilio-pancreatice prin
creșterea invazivității procedurii și a amplorii potențialelor evenimente adverse/complicații
post procedural.[7]. Dacă, în mod tradițional, ERCP realizată preponderent în scop diagnostic
era caracterizată în general de un risc crescut pentru pancreatita acută post-procedurală,
creșterea complexității gesturilor de manipulare intervențională a căilor biliare, a pancreasului
sau chiar a colecistului a contribuit la augmentarea morbidității și a evenimentelor adverse
precum perforațiile, hemoragiile sau infecțiile post-CPRE. Astfel, pe lângă această dinamică
a parametrilor de morbiditate prin complicații post-CPRE, realitatea socio-medicală a
ultimilor ani evidențiază și o creștere a anxietății pacienților, respectiv a reticenței corpului
profesional în ceea ce privește CPRE, realitate cu un impact direct reprezentat de riscul crescut
pentru malpraxis medical.

4
 Indicațiile și Complicațiile ERCP

Bibliografie:

[1] Yachimsky PS, Ross A. The Future of Endoscopic Retrograde Cholangiopancreatopgraphy.

Gastroenterology 2017;153(2):338-344.
[2] Maple JT, Ben-Menachem T, Anderson MA, et al. The role of endoscopy in the evaluation of
suspected choledocholithiasis. Gastrointest Endosc 2010;7(1):1-9.
[3] Baron TH, Kozarek RA, Carr-Locke DL. ERCP. 3rd ed. Philadelphia: Elsevier; 2019.
[4]. https://newsmed.ro/colangio-pancreatografia-endoscopica-retrograda-ercp
[5] Kwon CI, Song SH, Hahm KB, Ko KH. Unusual complications related to endoscopic retrograde
cholangiopancreatography and its endoscopic treatment. Clin Endosc. 2013 May. 46 (3):251-9
[6]Cotton PB, Garrow DA, Gallagher J, Romagnuolo J. Risk factors for complications after ERCP: a
multivariate analysis of 11,497 procedures over 12 years. Gastrointest Endosc. 2009 Jul. 70 (1):80-8.
[7] Blero D, Deviere J. Endoscopic Complications, în în Wallace MB, Fockens P, Sung JJY (eds).
Gastroenterological Endoscopy. Third Edition. Thieme, Stuttgard, 2018, pp. 58-68.
[8] Srinivasan I, Freeman ML. Adverse Events of ERCP: Prediction, Prevention, and Management, în
Baron TH, Kozarek RA, Carr-Locke DL. ERCP: Third Edition, Elsevier, Philadelphia, 2019.