Colecistita reprezintă o boală inflamatorie care afectează vezica biliară.

Cauzele acestei patologii

sunt:
 calculii biliari;
 tumorile;
 infectiile.
Simptomele care însoțesc patologia vezicii biliare (colecistului) sunt:
 febră;
 senzație de greață;
 vărsături;
 durere localizată la nivelul epigastrului și al hipocondrului drept;
 iradierea durerii în partea posterioară a toracelui sau umărul drept;
Pentru confirmarea diagnosticului de colecistită, medicul specialist poate recomanda efectuarea
investigațiilor imagistice:
 ecografia;
 tomografia computerizată (CT).

Colecistectomia este o procedură prin care medicul specialist realizează excizia vezicii biliare.
Această intervenție chirurgicală se realizează prin două moduri:
 metoda abordului deschis (clasic); 
 metoda laparoscopică. 
Colecistectomia este o intervenție folosită în scop terapeutic pentru remedierea patologiei vezicii
biliare. Cu toate acestea, medicul specialist nu recomandă în unele situații efectuarea procedurii.
Printre posibilele contraindicații se află:
 obezitate severă;
 calculi biliari de dimensiuni crescute;
 tulburări  de coagulare;
 hipertensiune portală; 
 pacienți cu risc de complicații survenite în urma administrării anesteziei generale.
Pregătirea pentru intervenția de colecistectomie presupune urmarea sfaturilor medicului
specialist. Dintre acestea putem specifica:
 încetarea administrării medicației și a suplimentelor alimentare în funcție de
recomandările  medicului specialist;
 interzicerea consumului alimentar cu aproximativ 8 ore înainte de efectuarea operației;
 interzicerea consumului de lichide cu aproximativ 4 ore înainte de a fi realizată
intervenția chirurgicală.
 
Colecistectomia este o procedură care se realizează sub anestezie generală administrată intravenos. Pe
durata anesteziei generale, funcțiile vitale ale pacientului sunt menținute prin intermediul ventilației
asistate instituite de către personalul medical.

 
Metoda abordului deschis (clasică)
În acest tip de intervenție, medicul specialist realizează o incizie de 10-15 cm la nivelul hipocondrului
drept. Ulterior, medicul specialist îndepărtează stratul muscular și țesutul învecinat ce acoperă vezica
biliară. În cele din urmă, se realizează rezecția vezicii biliare. Aceasta este o procedură invazivă cu un risc
mai mare de complicații.

 
Metoda laparoscopică
În acest tip de abordare, medicul specialist realizează 3-4 incizii de mici dimensiuni. Prin acestea se
inserează:
  un tub prin intermediul căruia se introduce gaz (dioxid de carbon) în cavitatea abdominală;
 laparoscopul (conține camera prin intermediul căreia medicul poate vizualiza pe un ecran extern
conținutul cavității abdominale);
 alte instrumente prin intermediul cărora se realizează fixarea, excizia și îndepărtarea colecistului.

Acest tip de intervenție are următoarele beneficii:

 este mai puțin invazivă;
 inciziile sunt de dimensiuni mai mici, astfel riscul de apariție al infecțiilor este redus;
 durata de recuperare este mai mică;
 riscul de sângerare este diminuat. 
 
Instrumentarul uzual pentru colecistectomie este format din: ac Veress, câte două trocare de 10 mm şi
respectiv 5 mm, laparoscop, două reductoare de 5 mm, două pense de prehensiune de 5 mm, un hook,
un foarfece curb, o canulă pentru spălareaspirare, un aplicator de clipuri [1,3,6,17]. Alături de trusa
clasică de colecistectomie, mai este necesar un set minim de instrumente ajutătoare: bisturiu, doi raci,
două pense anatomice, depărtătoare Farabeuf, o pensă Pean lungă, o pensă pentru extras calculi, port-
ac, ace, material de sutură neresorbabil, foarfece [3,6]. Chirurgia laparoscopică este o chirurgie de
echipă. Echipa cuprinde trei membri: operator, cameraman (“ochiul” chirurgului) şi asistent [1,3,6]. În
tehnica franceză [1,3,6,17], pacientul este aşezat pe masa de operaţie în decubit astfel încât membrele
sale inferioare să fie suspendate în abducţie, cu genunchii Anatomie şi tehnici chirurgicale Jurnalul de
Chirurgie, Iaşi, 2009, Vol. 5, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341] 276 lejer flectaţi. Masa este înclinată în anti-
Trendelenburg la 20° şi uşor spre stânga. Turnul este poziţionat la nivelul umărului drept al bolnavului.
Chirurgul se plasează între coapsele bolnavului, ajutorul la stânga bolnavului, iar cameramanul în partea
dreaptă a operatorului. Se preferă utilizarea câmpurilor autoadezive de unică folosinţă. În tehnica
americană, pe care o folosim, operatorul se plasează de partea stângă a bolnavului. Alături de chirurg se
află cameramanul care manevrează laparoscopul, iar asistentul la dreapta bolnavului [1,3,6,17]. Această
poziţie este mai simplă şi comportă mai puţine riscuri de compresiune a venelor membrelor inferioare
[6].

1 - dissector ligatură; 2 - oglindă hepatică; 3 - o lingură pentru eliminarea calculilor

Folosit în boli ale vezicii biliare, ficatului, leziunile hepatice.

1. Un set comun de instrumente pentru laparotomie avansate

2. Clema Fedorova

3. dissector, Deschamps ac ligatură

4. oglinzi hepatice,
5. Ficat și ficat sonda lingură
6. hepatopulmonar - clemă de rinichi
7. chiuretă utilizate pentru ficat înfășurate pentru a elimina sânge din cavitatea abdominală.

Tampoane si comprese cu fir radioopac. Reținerea neintenționată a corpilor străini în interiorul

pacientului după intervenție chirurgicală reprezintă una dintre cele mai severe forme de iatrogenie
chirurgicală. Un corp străin textil (CST) lăsat neintenționat în interiorul unui pacient în timpul intervenției
chirurgicale este, de asemenea, denumit „textilom”, derivat din „textilis” - împletire în latină și „oma” -
boală, tumoare, edem în greacă

Ultimul compartiment vizează, de asemenea, comunicarea eficientă între membrii echipei prin
verificarea numărului instrumentelor, meşelor, tampoanelor, etichetarea prelevatelor, evidenţierea
deficienţelor echipamentului, stabilirea programului de tratament postoperatoriu al pacientului. ceastă
etapă este parcursă de către medicul chirurg. Echipa va evalua împreună şi va confirma verbal operaţia
efectuată, vor fi numărate: tampoanele, meşele chirurgicale, instrumentele folosite; vor fi etichetate
toate probele prelevate. De asemenea, se vor evalua toate erorile de funcţionare a echipamentului sau
cele legate de alte aspecte nefavorabile. În sfârşit, membrii echipei vor analiza şi evalua strategia
managementului postoperator şi de recuperare a pacientului, înainte de transferul acestuia din sala de
operaţii.