PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETĂRII

CURS NR. 9

IV.9. INSTRUMENTE ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ

Măsura este rezultatul operaţiei de măsurare iar unitatea de măsură 
este  instrumentul de bază cu  ajutorul căruia se realizează măsurarea. 
Reperul fizic al unităţii de măsură  este un instrument de măsură.

Elementele măsurării:

- conceptul;

- unitatea de măsură;

- intrumentul de măsurare;

- procedeul de măsurare.

1.  Conceptul: este un element simbolic, al cărui conţinut sau sens,

este descifrabil pe baza definiţiei construite în condiţii determinate.

Conceptul trebuie transformat în elemente sigure, măsurabile şi,

implicit, comparabile si analizabile.

Etapele operaţionalizarii conceptuale sunt următoarele:

-precizarea explicită  a conţinutului;

- specificarea dimensiunilor  conceptului;

- identificarea sau construirea indicatorilor sau a mărimilor

caracteristice

1
 2.  Unitatea de măsura este un echivalent fix, stabilit pe baze
convenţionale, în conformitate cu anumite reguli, prin care este
dimensionat pasul sau intervalul unitar care permite trecerea de la o
mărime la alta a variabilei sau caracteristicii în cauză, în funcţie de nivel,
anvergură, intensitate etc.

Clase sau sisteme generice de unităţi de măsură:

- sistemul unităţilor  fizice sau naturale;

- sistemul unităţilor  valorice;

- sistemul unităţilor  de clasare subiectivă.

3.  Instrumente şi procedee  de măsurare

Scalarea este un procedeu prin care mărimile determinate sau

estimate sunt ordonate într-un anumit fel, crescător sau descrescător,
folosind ca etalon unitatea de măsură stabilită sau selectată pentru
respectiva variabilă sau caracteristică.

Scala rezultată este instrument de măsurare

Tipuri de scale:

-Scala ordinală (care indică ordinea, rangul).

-Scala tipologică, nominală sau de clasă

-Scala pe intervale

-Scala proporţională sau de raport

-Scala diferenţială semantică

-Scala grafică

2
 -Scala Likert  - variantă de scală de altitudine, utilizată pentru
anumite tipuri de întrebări, în cadrul unui sondaj.

IV.10. Tehnici  şi instrumente de căutare şi culegere 
a datelor 
Tehnicile de culegere a datelor, se impart în trei categorii:

1) tehnici de culegere  mediată a datelor.

Obs: „mediat” = care are legătură indirectă cu ceva; indirect.

2) tehnici de culegere  prin contact direct;

3) tehnici de simulare (bazate pe scenarii)

Să le luăm pe rând, pe fiecare în parte:

1) Tehnicile mediate:

-Documente de prezentare şi popularizare a datelor;

-Statistici oficiale;

-Documente curente de gestiune;

-Rapoarte, studii şi sinteze ocazionale sau periodice;

- Arhive;

- Biografii şi autobiorgrafii.

2) Tehnici de culegere  directă

-Observaţia (observarea): Cercetătorul alege, provoacă,

înregistrează şi codifică după anumite reguli, comportamente, fapte,
evenimente sau împrejurări caracteristice colectivităţii observate şi în
funcţie de scopul şi obiectivele cercetării

-Interviul : -structurat;

-nestructurat;

-mixt
3
 -Chestionarul: - cu întrebări deschise sau închise;

-cu alegere prestabilită;

-cu răspunsuri libere etc.

- Simularea

Etapele unei simulări:

- identificarea variabilelor  caracteristice şi a relaţiilor dintre acestea;

- construirea modelului  de simulare;

- construirea sau  selectarea distribuţiilor de repartiţie;

- fixarea zonelor  de selecţie dintr-un tabel de numere  aleatoare 

cunoscut;

- stabilirea corespondenţei  dintre numărul aleator selectat din tabel 

şi valorile corespunzătoare ale variabilelor;

- introducerea în  model a tuturor combinaţiilor de valori  considerate 

pentru a obţine valorile  variabilei endogene (independente) 

corespunzătoare.

  Instrumentele simulării:

- modelul;
- distribuţia de repartiţie;

- corelograma şi arborele de decizie.  

Corelograma este o reprezentare grafică a corelaţiei dintre valorile

variabile ale unui fenomen.

4
 IV.11. Construcţia  modelului 
Modelul este un  instrument ştiinţific pentru reprezentarea unor realităţi
care, prin scara şi complexitatea lor, depăşesc capacitatea de cuprindere a
intuiţiei sau logicii cu care stăpânim realitatea

Tipuri de modele:

- imitativ (iconic): imagini mentale sau material-fizice;

- index: menţine doar caracteristicile esenţiale, cele care descriu

componentele şi sistemele intime de relaţii;

- simbolic (ipoteză, lege, teorie) – constă în înlocuirea elemntelor

sistemului, cu simboluri definite şi relaţii logico-formale;

- cibernetic: sistem simbolic cu feed-back (auto-reglare);

- euristic: bazat pe un set de reguli intuitive.

Etapele modelării:

- definirea problemei;

- conceptualizare;

- analiza teoretică;

- selectarea şi exprimarea variabilelor;

- elaborarea ipotezelor;

- stabilirea structurii generale;

- parametrizarea (structura concretă a modelului sau estimarea);

5
- testarea verosimilităţii;

- interpretarea rezultatelor;

- aplicarea ;

- revizuirea şi actualizarea soluţiei