AMPRENTA IN

EDENTATIA TOTALA

Daniel Stan
Florin
Lobont
Gyorgy
Rokszin
Vlad
 Faza clinica prin care se trece la
realizarea propriu-zisa a protezelor
totale o reprezinta etapa de
amprentare a campului protetic.
• Definitie. Amprenta reprezinta imaginea negativa a
campului protetic ce inregistreaza pentru proteza finita
suprafetele de sprijin pentru baza protezei si suprafetele de
contact la nivelul marginilor sale.
• Ea are ca scop obtinerea modelului ca element primar
tuturor procedurilor tehnice care urmeaza.
• Notata ca etapa foarte importanta in tratamentul
edentatiei totale, o serie de autori si-au adus deosebite
contributii in domeniul amprentarii campului protetic. Astfel
in 1910 fratii Green formuleaza urmatoarele principii de
amprentare valabile si astazi:
• - prin amprentare trebuie sa se obtina o suprafata
protetica intinsa la maximum, necesara asigurarii sprijinului
optim si stabilitatii protezei.
• - sa se determine forma, inaltimea si grosimea
marginilor protezei necesare aparitiei inchiderii marginale,
respectarii activitatilor musculare si obtinerii unei bune
mentineri.
• - sa se asigure transmiterea riguroasa a presiunilor
asupra tesuturilor campului protetic.
Camp protetic edentat total maxilar
Camp protetic edentat total mandibular
Obiectivele amprentarii
1. Obiectivele biomecanice
a). asigurarea mentinerii
protezelor totale se realizeaza prin
rezolvarea conditiilor pentru
obtinerea adeziunii, succiunii,
valorificarea tonicitatii
musculare, ocolirea
formatiunilor mobile.
- Adeziunea depinde de fidelitatea amprentei, de
inregistrarea tuturor suprafetelor e si de inregistrarea
unei suprafete cat mai intinse.
- Succiunea se obtine printr-o amprenta ce reda exact
benzile de mucoasa pasiv-mobila de la periferia
campului protetic (amprenta sa realizeze o usoara
compresiune la acest nivel), iar pentru succiunea
externa se vor inregistra formele si grosimile
corespunzatoare marginilor amprentei prin mobilizarea
partilor moi ale obrazului.
- Ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului
protetic.
- Tonicitatea musculara este reprezentata in amprenta
prin inregistrarea pozitiei si calitatii tonusului muscular
ale fibrelor musculare orizontale de la periferia campului
protetic.
• b). asigurarea stabilitatii protezelor
totale.
- Inregistrarea la maxim prin
amprentare a tuturor zonelor
anatomice retentive ale campului
protetic: creste , tuberozitati,
tuberculul piriform, bolta palatina.
- Inregistrarea prin amprentare a zonei
neutrale, de echilibru a tonicitatii
chingilor musculare externe si interne.
Amprentele piezografice inregistreaza
• c). asigurarea sprijinului protezei se
realizeaza prin amprentarea in
totalitate a suprafetei maxime de
sprijin a protezei. Presiunile ocluzale
vor fi dispersate pe o suprafata cat
mai mare pentru ca presiunile
receptionate de tesuturile subiacente
sa fie cat mai mici. Manopera clinica
impune o amprentare a campului
protetic care sa transmita egal si
uniform presiunile de amprentare
fara a realiza compresiuni ale
S-au incercat o serie de tehnici de amprentare pentru a obtine
presiunile dorite la amprentare. Astfel s-au indicat amprentele
compresive, pe toata suprafata campului protetic, cu
materiale de vascozitate crescuta. In acest caz bazele
protezelor finite deformeaza fibromucoasa, produc dureri,
leziuni de decubit, ischemie, resorbtii si atrofii osoase.
Mucoasa orala are un continut de 70% apa si practic nu poate
fi comprimata ci numai deformata. (exceptie pe zone foarte
reduse la nivelul liniei Ah si tuberculul piriform pentru a realiza
inchiderea distala). Ea se comporta conform principiului lui
Pascal: ,,daca un lichid aflat intr-un vas va fi comprimat cu o
anumita presiune, el va transmite egal presiunea receptionata
pe toti peretii vasului”. Teoretic, mucoasa va transmite
presiunile receptionate de la suprafata mucosala a protezei in
mod echilibrat pe toata suprafata de sprijin. Aceasta metoda
de amprentare este indicata in campuri protetice dure, cu
mucoasa ferma, aderenta, subtire, putin deformabila, pentru
obtinerea unei mai bune inchideri marginale.
Varietatea mare de campuri protetice neuniforme, de
rezilienta diferita pentru acelasi camp protetic, impun
 2. Obiectivele functionale
• a). functia estetica. Amprenta rezolva partial restabilirea armoniei
faciale prin grosimea amprentei functionale in zona frontala care
transferata pe model va orienta grosimea viitoarei preteze.
• b). functia fonetica. Amprenta rezolva partial problemele fonatorii
prin grosimea marginilor amprentei, conformarea marginilor amprentei
care vor menaja functionalitatea limbii. De asemenea se indica folosirea
pentru amprenta functionala a testelor fonetice pentru modelarea
marginala a amprentei, tehnica fonetica Devin, amprenta fonetica Herve.
• c). functia masticatorie este rezolvata partial prin inregistrarea in
totalitate a campului protetic.
• d). deglutitia. Amprentele trebuie realizate corect in zonele neutrale,
cu grosime corespunzatoare a marginilor protezei pentru ai asigura
libertatea de miscare functionala pentru limba. Exista tehnici de
amprentare functionala care folosesc deglutitia pentru obtinerea unei
proteze mandibulare extinse: amprenta de deglutitie Hromatka, tehnica
Marmor si Herbertson.
 3. Obiectivele biologice.
Materialele de amprentare trebuie sa fie bine
tolerate de tesuturile din cavitatea orala, sa nu fie
toxice, iritante, sa aiba miros, gust si culoare agreabila.
 Tipurile de amprenta pentru
edentatul total
• Clasificarea amprentelor se face in functie
de etapa clinica de realizare a
tratamentului protetic, de tehnica de
amprentare si obiectivul imediat sau final
urmarit de medic.
1. Amprenta anatomica sau de
orientare, are drept scop obtinerea unui
model anatomic sau documentar cu rol
didactic de arhivare a unor cazuri
deosebite, rol medico-legal, rol de orientare
a diagnosticului si a ului de tratament.
 2. Amprenta preliminara are drept scop
obtinerea modelului preliminar pentru realizarea
in laborator a lingurii individuale. Numarul
amprentelor preliminare difera de la una la mai
multe in functie de obiectivele atinse de
amprenta. Daca ea nu a reusit sa rezolve decat
in mica masura sprijinul, problemele legate de
mentinere si stabilitate, amprenta preliminara se
repeta. Pentru aceasta este nevoie de o noua
port-amprenta, de data aceasta realizata dupa
un model preliminar individual, denumita lingura
individualizata, cu ajutorul careia se realizeaza
amprenta preliminara pentru obtinerea
modelului preliminar si a lingurii individuale.
Amprenta preliminara luata in linguri
universale cu alginat
 3. Amprenta functionala sau
finala are drept scop obtinerea tuturor
obiectivelor cerute pentru
amprentarea campului protetic la
edentatul total si obtinerea modelului
functional sau final care reda in
totalitate forma si intinderea campului
protetic si este folosit pentru
confectionarea protezei totale finite.
Ea se realizeaza cu lingura individuala,
sau port-amprenta individuala.
Amprenta functionala la maxilar
Amprenta functionala la mandibula
 Materialele de amprenta
utilizate in amprentarea
campului protetic edentat
total
• Pentru realizarea obiectivelor impuse de
manevra amprentarii, materialele de
amprenta trebuie sa indeplineasca o serie
de calitati fizice si chimice. Aceasta duce la
o mare varietate de materiale destinate
amprentarii edentatiei totale. Calitatile si
conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
un material de amprentare, calitati ideale
pentru o amprenta ideala, sunt:
- sa inregistreze fidel toate detaliile campului protetic, indiferent de valoarea
lui protetica.
- sa devina plastic la o temperatura de maxim 45* C, suportata de cavitatea
orala.
- timpul de plasticitate sa permita in 2-5 min. realizarea manoperelor utilizate
de medic.
- sa fie usor de procurat, sa fie usor de preparat pentru o vascozitate
potrivita, cu un echipament tehnologic simplu, sa fie usor de manevrat.
- sa fie fluid inainte de priza, sa poata fi indepartat usor din cavitatea orala,
sa devina nedeformabil cand se indeparteaza de pe campul protetic, sa adere
la port-amprenta, sa fie stabil volumetric si dimensional in conditiile de
cabinet si laborator.
- sa nu fie influentata calitatea chimica sau fizica de umiditatea cavitatii orale.
- sa aiba aspect, miros, aroma si gust placut.
- sa nu fie toxice sau iritante pentru tesuturile din cavitatea orala.
- sa nu necesite o prelucrare specifica imediat dupa amprentare si sa poata fi
depozitata si transportata fara a necesita precautii necesare.
- sa nu deformeze sau sa deterioreze materialele din care se confectioneaza
modelele.
- sa fie cu un pret de cost redus pentru o calitate buna a materialului.
- sa poata fi dezinfectata fara a pierde calitatile finale.
• Aceste calitati ideale nu pot fi indeplinite in totalitate
de nici un material de amprentare. Firmele
producatoare cauta sa produca materiale de
amprenta cu caracteristici diverse, dar pentru
amprentare ne intereseaza calitatile fizice si chimice
legate de structura si comportamentul materialului,
sau de modul de utilizare.
O seri de autori clasifica materialele de amprenta.
Astfel, Pogiolli clasifica dupa consistenta materialului
de la sfarsitul fazei de amprentare in materiale:
- rigide: gipsul, polimeti-metacrilatul, Mucoseal.
- semirigide: termoplastice (tip Stents, Kerr),
bucoplastice (tip Adheseal, Dentiplast), ceruri, pasta
ZOE.
- elastice: hidrocoloizii reversibili si ireversibili,
elastomerii de sinteza.
• Prof. Dr. Ene clasifica materialele de amprenta dupa
gradul de vascozitate obtinut in starea lor plastica:
- vascozitate redusa: gipsul, pasta ZOE, alginatele si
anumiti elastomeri de sinteza fluizi.
- vascozitate medie: materialele buco-plastice,
elastomerii de sinteza cu consistenta mijlocie.
- vascozitate crescuta: mase termoplastice tip
Stents, Kerr, elastomeri de sinteza cu consistenta
crescuta.
- vascozitate lent progresiva.
• Astazi se folosesc pe scara larga materialele de
amprenta care raman elastice dupa faza de
amprentare: hidrocoloizii reversibili si ireversibili si
elastomerii de sinteza (polisulfidele, siliconii si
poliesterii).