9.

IGIENA ÎN UNITĂŢILE DE PRODUCERE, INDUSTRIALIZARE ŞI

COMERCIALIZARE A LAPTELUI ŞI PRODUSELOR LACTATE

Surse de contaminare a laptelui. Omul care lucrează în sfera producerii,

industrializării sau comercializării laptelui, are un rol important în realizarea sau limitarea
contaminării microbiene, el fiind de foarte multe ori purtătorul unei importante microflore
naturale cu localizări numeroase (piele, mâini, nas, gură, intestin eţc). El este purtătorul şi
eliminatorul de germeni care pot contamina alimentele, atât în perioada de incubaţie, cât şi
imediat după vindecarea unei boli microbiene, situaţie cu atât mai gravă în cazul
produselor care consumându-se ca atare nu mai suferă nici un fel de prelucrare termică
industrială sau în gospodărie.
Laptele şi produsele lactate contaminate cu bacterii din genurile Salmonella,
Shigella, Staphylococus, Escherichia colii enteropatogen. Clostridium perfringens etc, pot
produce intoxicaţii grave la consumatori. Evitarea apariţiei de intoxicaţii se poate face prin
respectarea strictă a normelor de igienă individuală şi executarea examenelor medicale
obligatorii la angajare şi periodice conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Animalele, şi în mod deosebit cele bolnave, pot reprezenta surse de infecţii pentru
lapte, când datorită unor infecţii la nivelul glandei mamare, a pielii, a tubului digestiv,
microorganismele ajung în produs direct din canalele galactofere sau prin intermediul
părului, dejecţiilor etc. Aşa se pot transmite bacterii din genurile Salmonella,
Staphylococus, Brucella, Mycobacterium şi altele.
Vegetalele în mod normal nu conţin germeni patogeni. Totuşi resturi din vegetale
contaminate cu bacterii coliforme şi lactice, drojdii şi mucegaiuri, pot ajunge în lapte,
influenţând negativ calitatea acestuia.
 Rozătoarele sunt frecvent purtătoare de bacterii patogene şi în .special de
Salmonella, din care motiv se impune combaterea rozătoarelor în mod sistematic, atât la
producătorii de lapte, în unităţile care industrializează laptele, cât şi în cele de desfacere.
Insectele, în special muştele, gândacii şi mai puţin furnicile, au un rol deosebit în
contaminarea laptelui şi derivatelor sale mai ales în sezonul călduros.
Mediul înconjurător este prezent în toate fazele de prelucrare, începând cu materia
primă şi terminând cu produsele finite. Apa, aerul, solul, dejecţiile şi apele reziduale pot
constitui surse de contaminare microbiană a laptelui şi produselor lactate.
Microorganismele din sol pot ajunge în lapte prin intermediul diferitelor impurităţi,
a prafului, resturilor vegetale, acolo unde mulsul se execută neigienic sau laptele este ţinut
în condiţii necorespunzătoare (pe rampă, neacoperit). Microflora solului poate ajunge şi în
spaţiile de prelucrare şi depozitare a alimentelor, prin intermediul curenţilor de aer, al apei
impurificate, al încălţămintei şi îmbrăcămintei personalului muncitor.
Aerul contaminat accidental cu microorganisme prin intermediul particulelor de praf,
apei în suspensie, sporilor bacterieni sau particulelor de salivă eliminate prin tuse, poate
constitui o sursă de infecţie pentru lapte.
Apa naturală folosită la spălarea ambalajelor, utilajelor etc. poate conţine pe lângă
microflora specifică şi germeni patogeni proveniţi din aer, sol, dejecţii de animale şi umane
şi de aceea calitatea microbiologică a acesteia trebuie verificată periodic în laboratoare de
specialitate.
Contaminarea secundară, în cursul păstrării şi prelucrării laptelui şi produselor lactate,
se realizează prin intermediul utilajelor, ustensilelor, pardoselilor, pereţilor etc. insuficient
curăţate, spălate şi dezinfectate.
Igiena în fermele de lapte
Igiena mulsului la animalele producătoare de lapte reprezintă o condiţie de bază în
păstrarea calităţii materiei prime până la industrializare, cu influenţe directe asupra
desfăşurării normale a proceselor de fabricaţie, normelor de consum şi calităţii
produselor finite.
Igiena mulsului presupune:
— interzicerea furajării animalelor în timpul mulsului;
— pregătirea animalelor prin executarea cu cel puţin 30 minute înainte de muls
a igienei corporale (curăţat bălegar, ţesălat);
— spălarea cu apă caldă şi apoi ştergerea cu un prosop curat a ugerului;
animalului (germeni/ml)

Întreţinere
Ridicarea probelor
Satisfăcătoare Nesatisfâcătoare
Primele porţiuni de
2100 27500
lapte
Ultimele porţiuni 400 1790

Cantitatea de microorganisme din laptele recoltat manual şi mecanic

(germeni/ml)

Mulgere mecanică
Mulgere manuală Întreţinerea neglijentă a Întreţinerea corectă a maşinii
maşinii
masajul igienic al ugerului spălare cu apă rece spălare cu apă caldă (50C)
+soluţie detergent

- folosirea de aparate de muls curate şi dezinfectate

— masajul igienic al ugerului

Igiena personalului care realizează mulsul, filtrarea şi păstrarea

laptelui pînă la livrare, are un rol important în obţinerea unui produs cu un
număr cât mai redus de microorganisme.
 Aceasta presupune:
— folosirea corectă a filtrului sanitar;
— spălarea pe mâini înainte de trecerea la operaţiunea de muls cu apă caldă şi
săpun;
— folosirea de echipament de protecţie (salopete, cizme) şi sanitari (halat alb,
bonetă) corespunzător;
— controlul medical la angajare şi periodic;
— interzicerea intrării la lucru a personalului care prezintă răni deschise.
Filtrarea laptelui este o operaţiune obligatorie, care are rolul de a reţine
impurităţile existente în lapte, în acest scop folosindu-se strecurători, tifon pus în
patru straturi la laptele de Vacă şi în opt straturi la laptele de oaie. Tifonul folosit
trebuie să fie curat, spălat, dezinfectat schimbarea lui făcându-se în funcţie de
gradul de impurificare al laptelui şi de uzură.
Igiena vaselor de muls, a ambalajelor au o influenţă directă asupra
încărcăturii microbiene a laptelui proaspăt muls care prezintă â general o
temperatură crescută. Pentru ca acestea să nu devină o sursă de infecţie,
personalul (lăptarul) trebuie să acorde o atenţie deosebit modului în care se face
curăţirea, spălarea şi dezinfectarea lor. Aceasta presupune:
— folosirea la muls numai a vaselor emailate sau din aluminiu
— spălarea cu apă caldă şi detergenţi prin folosirea periilor de paie, bureţi etc.;
— clătirea cu apă caldă şi apoi cu rece;
— dezinfecţia cu soluţie de clor;
— clătirea cu apă rece;

— aşezarea vaselor de muls cu gura în jos şi a ambalajelor p rastele de lemn.

În cazul mulsului mecanic, aparatele de muls, conductele şi bazinele de
lapte trebuie spălate şi dezinfectate conform instrucţiunilor existent în caz
contrar acestea devin adevărate surse de infecţie.
Igiena camerei pentru lapte presupune existenţa unui spaţiu
corespunzător din punct de vedere igienic, pentru desfăşurarea normal a
activităţilor de recepţie a laptelui (de la mulgători), răcirea şi păstrarea acestuia,
igiena vaselor şi ambalajelor, efectuarea analizelor de laborator etc. Camera
pentru lapte trebuie să aibă pardoseală de beton, pereţii şi tavanul văruite, rastele
din lemn curate pentru păstrarea ambalajelor, dulap pentru reactivi, masă de
lucru etc.
Igiena păstrării laptelui, după obţinere şi filtrare, impune păstrarea în
bazine sau ambalaje curate şi dezinfectate şi la o temperatură cit mai scăzută.
Cunoscând că laptele este un mediu propice dezvoltării
microorganismelor, se impune ca răcirea acestuia să se facă imediat după muls
prin folosirea de apă rece, gheaţă sau agent frigorific, în instalaţii speciale,
asigurându-se menţinerea laptelui în faza bactericidă.
Numărul de microorganisme, care se dezvoltă în laptele materie primă,
este invers proporţional cu gradul de igienă al mulsului, modul de strecurare,
igiena vaselor şi ambalajelor şi mai ales cu temperatura de răcire a laptelui şi
durata de păstrare.
în timpul operaţiei de răcire laptele trebuie să fie agitat din când în când pentru
uniformizarea temperaturii şi reducerea timpului în care se face răcirea.

Igiena în întreprinderile de industrializare a laptelui

Aspecte igienico-sanitare privind proiectarea şi construirea fabricilor de
prelucrare a laptelui. La alegerea amplasamentului se va avea în vedere
integrarea în cadrul platformei industriale, cooperarea cu alte obiective
industriale privind realizarea şi exploatarea în comun a surselor de reţele
energetice, alimentarea cu apă, canalizarea, a drumurilor şi a unor dotări social-
sanitare. Terenul pentru amplasare trebuie să fie cât mai plan, nivelul pânzei de
apă freatică să fie la minimum 2 m faţă de cota pardoselii, iar cel al apei de
infiltraţie la minimum 1,5 m, iar deversarea apelor uzate să se facă în aval de
oraş sau zone locuite.
 Pentru a preveni poluarea produsă de industrii, care emană noxe, este
necesară asigurarea unei zone de protecţie sanitară cu respectarea distanţelor
minime obligatorii. Amplasarea obiectivelor în incinta unităţilor de prelucrare a
laptelui trebuie să asigure traseele cele mai economice pentru reţelele exterioare
de utilităţi şi drumuri, precum şi un grad optim de ocupare cu utilaje şi instalaţii
a ariilor tehnologice, a suprafeţelor de producţie care necesită igienizare
permanentă.
In incinta unităţilor trebuie amenajate grupuri sanitare cu puncte de spălare, iar
în curte apă potabilă pentru personalul auxiliar (manipulanţi, şoferi, mecanici
etc.) care nu au acces în secţiile de producţie.
La proiectarea sălilor de fabricaţie se va avea în vedere realizarea de
fluxuri tehnologice care să evite încrucişările de materii prime cu produsele
finite, a ambalajelor murdare cu cele curate. Pentru între ţinerea corespunzătoare
igienico-sanitară, pereţii, tavanul, pardoseala trebuie să fie construite din
materiale adecvate. Pereţii interiori se fac din materiale netoxice, rezistente,
netede, ce se finisează cu tencuieli din ciment alb, sclivisit sau se acoperă cu
faianţă albă. Planşeele vor fi netede, interzicându-se tavanele false din rabiţ.
Pardoselile se construiesc din materiale netoxice, rezistente la acizi şi baze,
antiderapante. Racordarea pereţilor între ei şi cu pardoseala vor fi făcute cu
scafe rotunde.

Igiena încăperilor social-sanitare.

Se referă la vestiare cu spălătoare şi duşuri, grupuri sanitare, cameră
pentru igiena intimă a femeilor.
Vestiarele vor fi de tip filtru sanitar, separate pe sexe şi
dimensionate după numărul cel mai mare de muncitori din schimbul principal.
Este interzisă amplasarea lor deasupra sălilor de fabricaţie săi a depozitelor de
produse finite. Vestiarul tip filtru cuprinde: spaţii pentru dezbrăcare haine de
oraş, cu cuiere şi umeraşe pentru îmbrăcămintea de stradă, spaţii cu chiuvete şi
duşuri şi spaţii pentru echipamentul de lucru (sanitar şi de protecţie); grupurile
sanitare se amplasează la o distanţă maximă de 75 m de cel mai îndepărtat loc de
munca şi vor fi prevăzute cu scaun de porţelan cu capac din material plastic,
lavabil şi dezinfectabil prin pedală.
Încăperile social-sanitare vor fi deservite de personal specie instruit,
care nu va participa la igienizarea secţiilor de producţie. Se interzice intrarea în
grupurile sanitare cu echipament sanitar de protecţie; după fiecare întrebuinţare
a WC-urilor se va proceda la spălare pe mâini cu apă caldă (folosind peria de
unghii) şi apoi uscarea cu prosop de hârtie, sau la aparatul electric.
Igiena personalului
Presupune executarea controlului medic la angajare şi periodic,
realizarea igienei individuale şi igiena echipamentului sanitar de protecţie.
Angajarea personalului permanent sau sezonier se face numai în baza
examenelor medicale efectuate în prealabil şi cu avizul favorabil al dispensarului
uman pe raza căruia domiciliază. Prin acces examene se urmăreşte depistarea
bolnavilor sau purtătorilor de germeni şi scoaterea lor temporară (până la
vindecare) sau definitivă din sectorul alimentar, pentru evitarea contaminării
alimentelor şi îmbolnăvirii consumatorilor.
Se interzice accesul la lucru a:
— purtătorilor de microbi patogeni (în special cu febră tifoida)
— personalului cu fistule cronice purulente, conjunctivite purulente etc.;
— bolnavilor de tuberculoză;
— bolnavilor cu diaree;
— celor cu boli contagioase, cu dermite streptococice şi stafilococice etc.

Toate examenele medicale (la angajare şi periodice) vor fi înscrise într-

un carnet de vizite medicale, care va sta în permanenţă la şeful secţiei unde
lucrează muncitorul respectiv .
 Respectarea regulilor de igienă individuală este obligatorie pentru
fiecare muncitor. în condiţiile în care muncitorul nu respectă curăţenia
individuală (a corpului, mâinilor, hainelor etc), el poate produce contaminarea
laptelui şi produselor lactate cu microorganisme patogene:
Norme obligatorii înainte de începerea lucrului:
— depunerea hainelor de stradă la vestiarele special destinate acestui scop;
— trecerea prin baie sau duşuri pentru îmbăiere, spălarea mâinilor cu apă şi
săpun, dezinfecţia acestora;
— tăierea unghiilor scurt şi strângerea părului sub bonetă sau basma albă;
— îmbrăcarea echipamentului de protecţie sanitară care trebuie să fie curat şi
bine întreţinut.
Muncitorii care lucrează în procesul tehnologic nu vor fi folosiţi la
activitatea de curăţenie sau la alte activităţi insalubre.
Conform legislaţiei în vigoare toţi muncitorii din sectorul
industrializării laptelui trebuie să poarte în timpul lucrului echipament, pentru
protecţia sanitară a alimentelor, de culoare albă, care se compune din: halat, şorţ,
pantalon, bonetă, basma, cizme de cauciuc etc, în funcţie de secţia în care se
lucrează. Acest echipament trebuie purtat pe tot timpul lucrului şi menţinut în
stare perfectă de curăţenie, el schimbându-se zilnic sau ori de câte ori este
nevoie. Spălarea echipamentului de protecţie a alimentelor se face prin fierbere
cu apă şi sodă la spălătoria întreprinderii, interzicându-se spălarea acasă.
Igiena în secţiile de producţie
Se referă atât la curăţenia pardoselilor, pereţilor şi tavanelor, cât şi la
starea de curăţenie, spălare şi dezinfecţie a utilajelor şi ustensilelor de lucru.
Igiena tavanelor şi pereţilor se asigură prin operaţii de văruire periodică,
înlăturarea eventualelor pânze de păianjen, a prafului depus pe ferestre, pereţi
etc.
Curăţirea pardoselilor se face cu ajutorul periilor din material plastic,
zilnic, sau de mai multe ori pe zi, după caz şi constă din înlăturarea cu mătura a
resturilor de materiale (cioburi de sticlă, folii, hârtie, etc.) şi transportul acestora,
în recipiente cu capac, în locurile special amenajate, în toate secţiile de
producţie, la terminarea schimbului de lucru, după curăţire şi prespălare cu apă a
pardoselii, se spală cu soluţie caldă cu detergenţi în concentraţie de 3% după
care urmează spălarea cu apă rece pentru îndepărtarea detergentului. în secţiile
unde, în timpul lucrului, pe pardoseală ajung resturi de grăsime (unt, smântână),
pentru îndepărtarea acestora se folosesc cantităţi mai mari de detergent
(concentraţie 5%) şi apă cu temperatura mai ridicată (între 55 şi 60° C).
Prepararea soluţiilor pentru spălare. Spălarea utilajelor şi ambalajelor se face
folosind soluţiile de spălare alcaline şi acide .
În cazul spălărilor alcaline se prepară mai întâi în bazine din oţel
inoxidabil de 150— 1000 1 soluţia stoc (cu concentraţia ridicată) ş: apoi prin
diluare soluţiile de lucru. Pentru soluţia stoc se procedează la dizolvarea în apă
rece, rând pe rând, a substanţelor respective în cantităţile stabilite, agitându-se
periodic până la dizolvarea completă a acestora.
Soluţia de lucru necesară spălărilor mecanice sau manuale se pregă teste
înainte de începerea operaţiei şi constă din amestecul unor anumit cantităţi de
soluţie stoc cu un anumit volum de apă bine stabilit.
înainte de începerea operaţiei de spălare şi în timpul acesteia s procedează la
determinarea alcalinităţii totale, active şi gradului de impurificare, de către
laborator.
Prepararea soluţiilor pentru dezinfecţie. Ca substanţe dezinfectant în
industria laptelui se folosesc clorura de var şi hipocloritul de sodiu. Soluţia stoc
de clorură de var se obţine prin introducerea într-un bazin de aluminiu (de 100—
200 1 capacitate) a 1,5—3 kg substanţă solida.
Igiena utilajelor, a ustensilelor de lucru şi a ambalajelor. Se asigură
după fiecare întrebuinţare prin grija personalului care lucrează cu acestea sau de
personalul destinat special (în cazul ambalajelor).
Fazele spălării şi dezinfectării sunt următoarele:
— demontarea unor părţi din instalaţii sau utilaje care necesită spălare;
— îndepărtarea resturilor (impurităţi, materii grase) cu apă caldă (35... 40°C);
— spălarea propriu-zisă mecanică sau manuală;
— controlul soluţiilor în timpul spălării;
— îndepărtarea urmelor de soluţie prin spălare cu apă caldă;
— dezinfectarea cu soluţii dezinfectante sau aburirea;
— clătirea cu apă rece potabilă ;
— controlul vizual şi de laborator al spălării.
Instalaţiile de pasteurizare, îmbuteliere, răcire, conductele tehnologice,
pompele de lapte etc. se spală de obicei mecanic, în circuit continuu. în acest
scop prepararea soluţiei se face direct în vasul cu flotor al instalaţiei de
pasteurizare şi recircularea acesteia se face cu ajutorul pompei de lapte.
O atenţie deosebită trebuie acordată spălării şi dezinfecţiei tehnologice,
în cazul spălării manuale a conductelor se procedează la trecerea de apă caldă
(35 ... 40° C) prin sistemul de conducte timp de 3—5 min pentru îndepărtarea
resturilor de lapte şi grăsime, demontarea acestora în bucăţi pentru a fi introduse
într-un bazin cu soluţie de spălare la temperatura de 50 ... 55° C. La interior
spălarea se face cu ajutorul periilor de plastic cu coadă iar la exterior cu perii de
păr. Se va urmări atent modul de spălare a garniturilor de cauciuc, canelelor şi
coturilor.
După dezinfectare, conductele se aşază înclinate pe rastele pentru
scurgere şi uscare.
Fazele spălării în circuit continuu a conductelor tehnologice:
— clătire cu apă caldă la 40 ... 45° C;
— spălare cu soluţie alcalină la temperatura de 65 ... 68° C, timp de 20—30
min;
— clătirea cu apă caldă la 40 ... 45° C, timp de 10—15 min;
— spălarea chimică cu soluţie de acid azotic 0,7%, timp de 10-—15 min;
— clătirea cu apă rece, timp de 15 min, sterilizarea periodică cu abur, timp de 5
min şi din 3 în 5 zile folosirea de soluţie dezinfectantă cu 100—150 mg clor
activ/l.
Fazele spălării tancurilor de depozitare, vanelor şi bazinelor {manual sau
mecanic):
— clătirea cu apă la temperatura de 40 ... 45° C;
— spălarea cu soluţie alcalină la temperatura de 50... 55° C;
— curăţirea manuală a pereţilor interiori (cu perii speciale) sau mecanic (cu jet
puternic timp de 10—15 min);
— îndepărtarea soluţiei alcaline prin stropire cu apă caldă la 45 ... 50° C ;
— dezinfectarea cu soluţie de clor dirijată sub formă de ploaie;
— clătirea cu apă potabilă.
În mod deosebit se vor spăla şi dezinfecta uşa şi garniturile agitatoarelor,
caneaua de admisie-refulare, orificiul pentru recoltat probe.
Spălarea celorlalte utilaje folosite în circuitul industrializării laptelui:
separatoare, instalaţii continue şi discontinue (puţine metalice) de fabricat unt,
utilaje pentru fabricarea îngheţatei etc.,se face respectând în general aceleaşi
faze şi soluţii.
Eficienţa spălării şi dezinfecţiei depinde de:
— calitatea soluţiilor alcaline şi dezinfectante folosite;
— gradul de murdărire a ambalajelor;
— temperatura soluţiilor folosite;
— starea de funcţionare a duzelor pentru soluţiile de spălare şi dezinfecţie şi
presiunea jeturilor de lichid;
— modul în care se face clătirea cu apă caldă şi rece pentru înlăturarea
soluţiilor;
— gradul de pregătire a personalului care execută aceste operaţii;
— exigenţa controlului tehnic de calitate.
Fazele spălării mecanice a bidoanelor sunt:
— aşezarea bidoanelor pe platforma transportoare cu gura în jos (cele murdare
se înmoaie în prealabil într-un bazin cu apă caldă);
— clătirea bidoanelor cu jeturi de apă caldă (40... 45° C);
— spălarea interioară şi exterioară cu jeturi de soluţie alcalină la temperatura de
60 ... 70° C;
— clătirea bidoanelor cu jeturi de apă fierbinte la 80... 90° C;
— dezinfecţia interioară cu abur (30 secunde) sau apă clorinats (15 — 20
secunde);
— clătire cu apă rece potabilă;
— ridicarea bidoanelor din maşina de spălare şi aşezarea lor pe grătare sau
rastele curate.
Capacele bidoanelor se spală întotdeauna manual prin introducerea lor
într-un bazin de înmuiere cu soluţie alcalină în concentraţie de 1%, după care se
curăţă bine cu peria. Urmează apoi clătirea cu apă rece şi introducerea într-un
bazin cu apă clorinată (200 mg clor activ/1] pentru 20—25 secunde, după care
se scurg de apă şi se aşază pe rafturi.
Igiena mijloacelor de transport. Mijloacele de transport pentru lapte şi
produse finite necesită spălare, dezinfecţie după fiecare transport sau ori de câte
ori este nevoie, în care scop secţiile de industrializare sunt dotate cu boxe şi
platforme, cu staţii de spălare corespunzătoare.
Cisternele care transportă lapte vor fi clătite cu apă rece şi caldă pentru
îndepărtarea resturilor (de lapte) din interior şi din canelele de scurgere. Spălarea
se face în general mecanizat, cu pompa, în circuit închis, folosindu-se o soluţie
alcalină la temperatura de 60 ... 70° C, timp de 8—12 min, după care urmează
clătirea cu apă. Dezinfectarea se face prin aburire sau folosirea de soluţie de clor
(200 mg clor activ/l), urmată de clătirea cu apă potabilă.
Maşinile care transportă produse finite, izotermele sau autofrigorificele,
se curăţă mai întâi de materiale grosiere, apoi se spală cu apă caldă cu detergenţi
prin frecare cu o mătură din material plastic, mai întâi pe pereţi şi apoi pe
pardoseală. Pentru îndepărtarea detergentului se spală cu apă caldă la 40 ...
45°C, după care se face dezinfecţia cu soluţie
de clorură de var sau hipoclorit de sodiu. După clătirea cu apă rece se
îndepărtează cu mătura resturile de apă din interior .
Igiena în unităţile de comercializare a laptelui şi produselor lactate
Pentru a oferi consumatorilor laptele şi produsele lactate aşa cum au
fost ele preparate, fără modificări de natură organoleptică, fizico-chimică sau
microbiologică, în unităţile comerciale care desfac asemenea produse, trebuie să
se realizeze următoarele condiţii obligatorii:
— să fie dotate cu frigidere pentru păstrarea produselor până la vânzare;
— laptele şi derivatele lactate să nu fie păstrate la un loc cu alte produse din
carne, peşte, legume etc, sau cu ambalaje goale;
— zilnic şi ori de câte ori este nevoie să se procedeze la spălarea frigiderelor de
resturi alimentare, a pereţilor şi pardoselilor cu detergenţi şi la clătire cu apă
rece;
— personalul care desface aceste produse să aibă carnet de sănătate cu toate
examenele prevăzute la zi şi să poarte echipament sanitar de protecţie;
— se interzice intrarea animalelor (câini, pisici) în incinta magazinului ;
— periodic să se execute operaţii de dezinfecţie şi deratizare.
Dezinsecţia
Dezinsecţia completează dezinfecţia şi contribuie la prevenirea şi
combaterea unor boli transmisibile de insecte şi acarieni.
în unităţile de producere, colectare, industrializare şi păstrare a laptelui şi
produselor lactate, dezinsecţia este o măsură obligatorie care se asigură pe cale
preventivă (profilactică) şi curativă (de combatere)
Frecvenţa insectelor este mai mare vara în timpul călduros şi mai redusă
în perioada de iarnă, în locurile şi secţiile cu temperatură ridicată, pe conductele
de apă caldă, în secţiile de lapte praf, lângă instalaţiile de pasteurizare etc.
 Insectele mai des întâlnite sunt: musca domestică, musca albastră de
carne, musculiţa de brânză, gândacul negru de bucătărie, acarieni (Tyrophagus
putrescentiae şi Glycyphagus domesticus). Infestarea secţiilor de prelucrare
lapte se face din afară sau prin introducerea lor o dată cu diverse materiale de
producţie. Pentru a limita pătrunderea insectelor din afara se recomandă
folosirea sitelor la ferestre.
La utilizarea substanţelor insecticide se va avea în vedere remanenta şi
toxicitatea lor faţă de om, în care scop se vor utiliza numai insecticide de contact
care acţionează asupra insectelor când acestea vin în contact direct cu
suprafeţele tratate. Se vor folosi numai insecticide fără miros persistent pe care
să-1 imprime produselor.
Dezinsecţia se face numai după terminarea lucrului, evacuarea
produselor şi acoperirea cu folii de polietilenă a utilajelor, ambalajelor şi
ustensilelor de lucru. Insecticidele de contact se folosesc la exteriorul pereţilor,
la rampele de încărcare-descărcare, la punctele de spălare a maşinilor, de
încărcare a produselor finite şi subproduselor, la rampa de gunoi. în interior
insecticidele se pulverizează pe pereţi şi la exteriorul utilajelor ermetic închise.
În camerele unde se depozitează lapte, pulverizările se fac în benzi de
10—20 cm în jurul uşilor şi ferestrelor; unde se depozitează produsele finite se
folosesc momeli uscate (benzi impregnate cu Dipterex)
Pentru distrugerea gândacilor se utilizează pulberi cu Dipterex 2°/ sau cu acid
boric în prăfuiri sau momeli cu Dipterex aplicat pe jos sau în benzi de 20—25

cm (5—15 g/m2).

Deratizarea
Recomandări privind acţiunea de deratizare în unităţile de
colectare şi industrializare a laptelui:
— acţiunea de deratizare să fie generală şi simultană la toate obiectivele şi pe
toate suprafeţele populate cu rozătoare în zor de acţiune;
— executarea periodică (trimestrială) şi neîntreruptă a acţiune de deratizare
pentru împiedicarea refacerii rapide a populaţiei rozătoare;
— folosirea corectă şi raţională a substanţelor raticide pentru se evita instalarea
rezistenţei la acestea;
— folosirea la deratizare numai a personalului autorizat;
— respectarea în timpul deratizării a normelor de protecţia muncii
— folosirea suporturilor alimentare şi a atractivelor în funcţie de specia de
rozător care se combate şi de anotimpul în care se executa deratizarea;
— supravegherea permanentă şi atentă din partea beneficiara a evoluţiei
focarelor de rozătoare;
— strângerea zilnică a cadavrelor de rozătoare, arderea sau îngroparea lor.
Combaterea rozătoarelor se face prin măsuri de prevenire (defensive) şi
măsuri de combatere propriu-zisa.
împiedicarea pătrunderii rozătoarelor în construcţii, izolaţii face prin menţinerea
permanentă a curăţeniei în spaţiile de produc şi depozitare, montarea de plase
metalice cu ochiuri mici la fereşti subsolurilor şi demisolurilor, astuparea
galeriilor din paviment, din jurul conductelor şi pereţilor
Combaterea propriu-zisă prin mijloace chimice se face după eliberarea
şi spălarea spaţiilor de producţie şi a celor de depozitare, folosind următoarele
substanţe:
— oxicumarină condiţionată în talc în concentraţie de 1% prin prăfuirea
galeriilor locurilor de circulaţie şi a celor de pătrundere în construcţii a
şoarecilor;
— ANTU 80% condiţionat în talc, folosit ca în cazul anterior;
— oxicumarină sub formă de momeli toxice cu concentraţie de 0,025—0,050%
pentru combaterea şoarecilor şi şobolanilor;
— rozitox sau boabe de grâu impregnate cu soluţie de 0,5% oxicumarină şi
colorate în roşu pentru combaterea şoarecilor;
 BIBLIOGRAFIA
1. Cerinţe de calitate pentru lapte şi produse lactate. Hotărâre de Guvent nr. 158 din
07.03.2019
2. Metodologia de analiză și evaluare calitativă a laptelui și a produselor lactate.
Hotărîrea Guvernului nr. 1459/2016
3. Regulament sanitar privind aditivii alimentari. Hotărâre de Guvern nr.229 din
29.03.2013
4. Regulament sanitar privind contaminații din produsele alimentare. Hotărîrea
Guvernului nr. 520/2010
5. Regulamentului privind măsurile și procedurile de stabilire a limitelor maxime admise
de reziduuri ale substanțelor farmacologic active în produsele alimentare de origine
animală, Hotărîrea Guvernului nr. 195/2011.
6. Bibliografie
7. NI 2.3.3.972-00 Cantităţile de migrare admise a elementelor toxice din confecţiile,
care contactează cu produsele alimentare
8. SanPin 2.3.2.1078-01 Cerinţe igienice pentru calitatea şi inofensivitatea materiei
prime şi produselor alimentare
9. SM 196:1999 Produse alimentare. Informaţie pentru consumator. Condiţii generale
10. Andrei Cumpanici, Ghid pentru implementarea HACCP în industria fructelor şi
legumelor din Moldova, http://export.acsa.md
11. Industrializarea laptelui.
12. www.justice.md
13. www.google.com