Patologia glandelor endocrine

Aspect macroscopic-tiroida normala

2 lobi si istmul
 1. Foliculii tiroidieni:
 -Celulele foliculare care scereta T3 si T4;
 -Coloidul substanta gelatinoasa situate in interiorul
foliculului care contine tiroglobulina;
 2. celulele parafoliculare: -secreta calcitonina;
 Afectiunile tiroidei

• Congenitale;
• Anomalii functionale;
• Tiroidite/inflamatorii;
• Gusa difuza/nodulara;
• Neoplaziile.
 Guşa coloido-chistică

1. Guşa coloidă difuză/guşa difuză nontoxică;

2. Guşa multinodulară.
 Guşa coloidă difuză/guşa difuză nontoxică
• Reprezinta o mărire de volum şi masă a
glandei tiroide (> 60g), difuză sau
nodulară, netumorală şi non-
inflamatorie, neasociata cu modificari
functionale;
• Afectează difuz tiroida;
• Nu se asociază cu hipo- sau hiperfuncţie;
• Endemica/sporadică;

Guşa endemică
• Incidenţa crescută în anumite regiuni geografice
(> 10% din populaţie);
• Predominanţă feminina;
• Mai frecventă în zonele montane;
• Deficitul de iod în alimentaţie constituie cauza
principală a bolii;
• Deficit de iod duce la scaderea sintezei
hormonilor tiroidieni ceea ce creste compensator
TSH-ul cu hipertrofia celulelor foliculare,
hiperplazia epiteliului folicular si guşă.
Factori guşogeni:
• Calciul şi fluorul din apă;
• Varza;
• Conopida;
• Napi;

Deficitul sever de iod la gravide poate duce la cretinism guşogen la

nou-născuţi.

Guşa nonendemică/guşa sporadică simplă

• ♀:♂ = 8:1;
• Cauză necunoscută;
• Adolescenţi şi adulţi tineri;

Macroscopic:
• Acumularea de coloid produce o marcată creştere a consistenţei,
iar suprafaţa de secţiune brun-palidă are aspect gelatinos – lucios.
Clinic: efectul de masa cervicala cu dispnee, disfagie,
hipertiroidism (sdr. Plummer) datorita prezentei unui nodul
hiperfunctional.
.
 Microscopic:
2 stadii evolutive:
1. Stadiul hiperplazic (durată variabilă):
– Tiroida este moderat mărită (≤ 100-150 g);
– Afectarea este difuză şi simetrică;
– Tiroida marcat hiperemică;
– Epiteliul folicular este cilindric;
– Foliculii nou formaţi sunt mici, cu puţin coloid;

2. Stadiul de involuţie al coloidului:

• Când este atinsă starea de eutiroidism celulele foliculare nu mai cresc şi începe
să se acumuleze coloidul;
• Tiroida marcat marită (poate să atingă 500 g sau mai mult);
• Foliculi largi, delimitaţi de un epiteliu turtit, plini cu coloid, omogen, intens
colorat.
• Acumularea de coloid nu este uniformă în toată glanda (coexistă foliculi foarte
mult destinşi şi foliculi mici ± mici proliferari papilare ale celulelor
hiperplaziate).
 Guşa multinodulară
• Aproape toate guşile coloide difuze cu evoluţie îndelungată se
transformă în guşi multinodulare;
• Apare la persoane mai vârstnice;
• Produce cea mai mare creștere în volum a tiroidei (poate să atingă
şi 2 kg);
• poate crește în spatele sternului (senzaţie de sufocare, disfagie,
stridor) şi a claviculelor: guşa intratoracică sau scufundată;
• Pe secţiune aspect heterogen, multinodular, unii noduli au multă
fibroză;
• Se asociază cu modificări secundare:
– Hemoragie;
– Degenerări chistice;
– Calcificări.
Guşa multinodulară
 Normal

• Crestere asimetrica ;
• Multinodularitate;
• Hemoragie;
• Calcificari;
• Fibroza;
• Degenerare chistica.
 Microscopic
• Noduli compusi din foliculi plini cu coloid
sau foliculi hiperplazici;
• Cicatrizare neregulată;
• Hemoragii focale + depuneri de pigment
de hemosiderină;
• Calcificări focale în zonele de fibroză;
• Formare de microchisturi.
Microscopic:
Caracteristica microscopică este
aspectul anizofolicular (foliculi
de dimensiuni diferite)

• Numerosi foliculi de
dimensiuni variabile;
• Hemoragie recenta;
• Hemosiderina;
• Calcificari;
• Degenerare chistica;
• +/-Nodul dominant.
 Boala Graves
Guşă toxică difuză;
Boala Basedow;
Boala Graves-Basedow;
Tireotoxicoză;
Guşă exoftalmică.
 BOALA BASEDOW-GRAVES

• boală autoimună,
• Cea mai frecventa cauza de hipertiroidie la
persoane <40 ani;
• Incidenta max decada 2-4;
• femei: barbati=7:1
• etiologie: mecanisme imune, ereditatea,
sexul, factori emotionali;
• Autoanticorpi anti receptor TSH;
• Serologic: nivele crescute T3, T4 si nivel
scazut TSH;
 Triada
1. Tireotoxicoza-
hipertiroidisam endogen
(palpitatii, tahicardie,
tremor, iritabilitate,
slabiciune musculara,
scadere in greutate, diaree,
malabsorbtie);
2. Oftalmopatie infiltrativa
(retractia pleoapei sup.,
slabirea musculaturii
oculare, diplopie, edem
periorbital, -
EXOFTALMIE);
3. Dermopatie infiltrativa
(arii localizate de edem al
pielii pe fata dorsala a
piciorului si/sau talpii-
MIXEDEM pretibial).
 Patogeneza

• Modificări autoimune iniţiate

de Ac de tip Ig G anti-
receptori TSH care se află pe
suprafaţa celulelor tiroidiene;

• Ac. se leagă de receptorul

TSH şi îl stimulează cronic →
↑ producţia de T3 şi T4
 MACROSCOPIC

• tiroida este crescută

simetric gusa difuza
(40g),
• Capsula intacta;
• Consistenta ferma,
aspect neted
• de culoare inchisa,
roşietică,
• textură cărnoasă;
• desen vascular intens.
 MICROSCOPIC

• hiperplazie foliculară,
fiecare folicul fiind tapetat
de un epiteliu cilindric activ,
ce poate forma proiectii
micropapilare.
• puţin coloid, care este slab
colorat.
• Pot apare vezicule de
hipersecreţie
• aspect vacuolar, spumos,
dantelat de la polul apical al
tireocitelor.
• infiltrat limfo-plasmocitar ce
poate lua aspecte nodulare.
Tiroidita Hashimoto

Tiroidita limfocitară cronică

Struma limfomatoasă
Tiroidita cronică autoimună
 Tiroidita Hashimoto
• Boală autoimună specifică de organ (tiroidita autoimună);
• 30-50 ani;
• Cea mai frecventă cauză de guşă asociată cu hipotiroidism, din
regiunile fără deficit de iod;
• susceptibilitate genetică, asociată cu haplotipurile HLA – DR4 şi
DR5 (struma lymphomatosa, lymphocytic thyroiditis ).
• Cauză majoră de guşă nonendemică la copii;
• Patogeneza: imunitatea celulara (Ly T citotoxice), umorala (Ac-anti
rec TSH, ac anti-tireoglobulina, antiperoxidaza);
• Clinic: se dezvolta lent, hipotiroidie progresiva, precedata de
tireotoxicoza tranzitorie (hashitoxicoza) datorita distrufgerii
foliculilor cu eliminarea hormonilor;
• Dg: prezenta de autoanticorpi circulanti;
• Tratament: hormoni tiroidieni/chirurgical.

• Risc crescut de a dezvolta un limfom tiroidian cu celulă B, dar şi alte

boli autoimune, endocrine (diabet tip 1 şi adrenalită autoimună) şi
nonendocrine (lupus eritematos sistemic, miastenia gravis, sindrom
Sjogren)
 Hipotiroidism

• Intoleranţă la frig;
• ↑ în greutate;
• Fatigabilitate;
• Depresie;
• Constipaţie;
• Tegumente reci;
• Bradicardie;
• Pacienţi letargici.
 Tiroidita Hashimoto

2 forme:
1. Guşogenă (clasică);
2. Atrofică (rară).
Macroscopic:
• Tiroidă fermă, mărită de volum (50-100 g);
• Capsulă intactă, rar aderă de ţesuturile vecine;
• Pe secţiune aspect nodular, culoare palid-gălbuie
datorită abundenţei de ţesut limfoid;
Microscopic:
• Parenchim tiroidian înlocuit de infiltrat format din limfocite, plasmocite,
histiocite, ± rare celule multinucleate;
• Uneori formare de foliculi limfoizi cu centri germinative;
• Foliculi tiroidieni mici, atrofici, rari, izolaţi, delimitaţi de epiteliu oncocitic
(celule Hürthle/Askanazy cu citoplasma abundentă, eozinofilă, granulară);
• ± metaplazie scuamoasă şi formare de chisturi;
• Stroma cu fibroză redusă, delicată în septurile interlobulare
Folicul atrofic delimitat de celule cu citoplasma intens eozinofila - celule Hürthle/Askanazy
 2. Forma atrofică (macro- micro)

• Tiroida cu dimensiuni normale/uşor ↑;

• Consistenţă crescută;
• Infiltrat limfoid în cantitate redusă;
• Reacţia fibroasă nu depăşeşte capsula;
• Arhitectura tiroidiană distrusă prin:
– Atrofie foliculară severă;
– Fibroză densă, keloid-like;
– Metaplazie scuamoasă.
 Patologia tumorala tiroidiana

• Tumori ale celulelor foliculare:

– Benigne: adenoame: adenomul follicular;
– Maligne-carcinoame:
• Carcinomul folicular(10-20%);
• Carcinomul papilar(75-85%);
• Carcinomul nediferentiat-anaplazic (<5%).
• Tumorile celulelor C: Carcinomul medular (5%).
 Adenomul folicular

• Tumora benigna, incapsulata in care este prezenta diferentierea

foliculara;
• Femei tinere-de varsta medie;
• Se prezinta ca un nodul tiroidian solitar;
• Comprima glanda normala;
• Masa nodulara nedureroasa, rece la scanarea izotopica, rareori
cald sau functional.
 Macroscopic

• Nodul solitar;
• Dimensiuni variabile;
• Incapsulat, bine delimitat;
• Gri-albicios pana la rosietic-
maroniu;
• Pot fi prezente modificari
degenerative: necroza sau
hemoragie centrala.
Microscopic:
Pattern-uri-unice sau in asociere:
• Normofolicular-simplu;
• Macrofolicular-colloid;
• Microfolicular-fetal;
• Trabecular/solid -embrionar;
 Tumorile maligne tiroidiene

• limfoamele şi sarcoamele sunt f. rare;

• Carcinoamele - cele mai frecvente dintre tumorile maligne
tiroidiene;
• Variante morfologice de carcinom tiroidian:
– papilar 75-80%;
– folicmedular 5%;
– anaplazic – rar;
– ular 10-20%.

• Tumorile bine diferenţiate reprezintă 90-95 % din carcinoamele

tiroidiene; doar 10 % din pacienți mor din cauza cancerului
tiroidian;
• Tumorile slab diferenţiate sunt printre cele mai agresive tumori
maligne.
 Carcinomul papilar
• Cea mai frecventă formă de carcinom tiroidian (80 %);
• Apare la orice vârstă, mai frecvent la 30-50 ani;
• predilecţie vasele limfatice, în 50 % din cazuri în momentul dg. sunt
prezente metastaze în lgg. regionali şi numai în 5% din cazuri există
metastaze la distanţă;
• apare ca o tumoră multifocală
• Când e unifocal poate atinge dimensiuni microscopice, fiind descoperit
întâmplator în ţesutul tiroidian excizat pt. alte motive, sau poate atinge 7-
10 cm în diametru;
• Prognostic bun, cu o rată de supravieţuire la 10 ani de 80-90 %.
• desi metastazele lgg. cervicale cresc rata recurenţelor, nu cresc şi
mortalitatea.
• Metastazele pe cale hematogenă sunt mai rare (plămân; os);
• Prognosticul unor carcinoame tiroidiene papilare este dependent de câţiva
factori cum ar fi: vârsta (în general prognosticul este mai puţin favorabil la
pacienţii > 40 de ani), extinderea extratiroidiană şi metastazele la distanţă.
 Gross

Macroscopic:
• tumoră bine circumscrisă,
• culoare alb-cenuşie,
• consistenţă fermă;

• Dimensiuni variabile: focare

microscopice-cativa cm;
• solida/chistica;
• Unica/multicentrica (20%);
 Carcinomul papilar –
microscopic
• Papile ramificate cu ax
conjunctivo-vascular acoperit
de 1/> straturi de celule
epiteliale cuboidale;

Caracteristicile carcinomului
papilar:
• nuclei optic clari, “goi”,
denumiţi ochii orfanei Annie;
• Nuclei suprapuşi;
• Pseudoincluzii citoplasmatice;
• Incizuri nucleare, paralele cu
axul lung;
• Corpii psammomatoşi –
prezenţa lor în ţesutul tiroidian
indică prezenţa carcinomului
papilar la nivelul tiroidei
A

D C
 Carcinomul folicular tiroidian
• Mai frecvent în decadele 3 - 6 de viaţă;
• Prevalenţă crescuta în zonele cu deficit
de iod, demonstrând că guşa, în special
cea multinodulară îi favorizează
dezvoltarea;

Macroscopic:
• Tipic: tumoră încapsulată; capsula mai
groasă şi mai neregulată decât cea a
adenomului folicular; > 1 cm;
• Suprafaţa de secţiune are aspect solid,
brun – palidă, cu degenerescenţă chistică
şi zone hemoragice
Microscopic:
- arhitectură microfoliculară, cu
celule cuboidale, relativ
uniforme, aşezate regulat, care
delimitează foliculi ce conţin
uneori, coloid;
- nucleii celulelor care delimitează
foliculii nu prezintă
caracteristicele carcinomului
papilar: cromatina este mai
grunjoasă, cu aspect de “sare şi
piper”,
 Capsula

Tesut tiroidian Carcinom

folicular
Diagnosticul pozitiv se pune pe invazia capsulara sau vasculara in sau in
afara capsulei tumorii.
 Carcinomul medular tiroidian
• Spre deosebire de celelalte tipuri de carcinom tiroidian,
carcinomul medular provine din celulele parafoliculare tiroidiene
- celulele C;

Caracteristici:
• Majoritatea secretă calcitonină (marker biochimic);
• Poate sa prezinte o stromă amiloidă distinctă
• 75-80% sunt sporadice;
• 20-25% de tip familial, în asociere cu sindroamele de neoplazie
endocrină multiplă MEN IIa şi MEN IIb;
• Secreta: calcitonină, dar si somatostatină, prostaglandine,
serotonină, ACTH, CEA, enolază neuronspecifică (NSE)
 Macroscopic

• Localizare: la jonctiunea 1/3 sup cu 1/3

medie-corespunzator ariei cu cea mai
mare concentratie de cellule C;
• În cazurile familiale, carcinomul medular
este frecvent multicentric şi bilateral.
• Tumori solide, de consistenţă crescuta;
• culoare palid-cenuşie sau gălbuie,
• caracter infiltrative dar relative bine
delimitate neincapsulata;
• dimensiuni variabile, de la focare
microscopice la dimensiuni mari, tumora
înlocuind intreaga glanda.
 Microscopic
• Predominant pattern solid, dar
celulele pot fi dispuse şi în
trabecule, în insule separate
de o stromă redusă/abundentă;

• Celulele tumorale sunt

rotunde, poligonale,
fuziforme
• Stroma conţine, în unele
cazuri, amiloid (evidenţiat
prin coloraţia Roşu de Congo
şi prin lumina polarizată).
Amiloid
 Carcinomul tiroidian anaplazic
• Apare la vârstnicii cu istoric de guşă coloidă;
• ♀:♂ = 3:1;
• creştere rapidă (luni) → masă tumorală voluminoasă → semne
de compresie → dispnee, disfagie;
• Foarte agresiv, extensie extratiroidiană, deces în 1-2 ani în
ciuda tratamentului combinat: chirurgical (dacă este posibil),
chimioterapic şi radioterapic;

• Microscopic, 3 tipuri histologice:

1. scuamoid,
2. cu celule gigante,
3. cu celule fuziforme;
în general >1 pattern în tumoră.
pattern scuamoid cu celule gigante cu celule fuziforme
Stadializare
Patologia hipofizei

Adenoamele hipofizare
 Glanda hipofiză (gl.
pituitară)
• localizată la nivelul creierului într-o
structură osoasă - şaua turcească;
• secretă hormonii hipofizari care
stimulează secreţia hormonală a glandelor
periferice şi unele procese fiziologice în
organism;
• afecţiunile hipofizei se manifestă prin
hipersecreţia sau insuficienţa hormonilor
hipofizari, vizând 6 linii de hormoni:
– hormonul de creştere: GH (growth
hormone)
– hormonul lactaţiei, prolactina: PRL
– hormonul stimulant al
corticosuprarenalelor: ACTH
– hormonul stimulant al tiroidei: TSH
– hormonii stimulanţi ai ovarelor /
testiculelor: FSH, LH
– hormonul antidiuretic, vasopresina:
ADH / VP
 The adenohypophysis
contains three major cell
types: acidophils, basophils,
and chromophobes.

The neurohypophysis resembles

neural tissue, with glial cells,
nerve fibers and intra-axonal
neurosecretory granules.
 Rolul fiziologic al hormonilor
• Hormonul de creştere (GH) stimulează ficatul pentru a secreta IGF1,
ce are efect transmiţător în procesele de creştere ale corpului uman.

• Prolactina (PRL) are rol în lactaţia (alăptarea) după naştere. În exces

duce la disfuncţiile glandelor sexuale: tulburări de menstruatie,
infertilitate, secreţie lactată patologică (galactoree) la femei, şi
disfuncţie erectilă, diminuarea libidoului, pierderea caracterelor
sexuale masculine, creşterea sânilor (ginecomastie) la bărbaţi.

• ACTH-ul stimulează glandele suprarenale, (localizate la polul

superior al rinichilor), pentru a secreta hormoni glucocorticoizi
(cortizol) şi androgeni.
 Hipersecreţia hipofizară

• La adulţi cauza cea mai frecventă a difuncţiei hipotalamo-

hipofizare este adenomul hipofizar, care în cele mai multe cazuri
secretă în exces hormoni hipofizari, mai rar fiind nesecretant;

Clinic:
• cefalee (dureri de cap cu localizare frontală şi la nivelul
tâmplelor), relativ rezistentă la tratamentele uzuale;
• tulburări vizuale/oculare (vedere dublă, alterarea câmpului vizual)
• hipertensiune intraoculară (cefalee „în cască“, persistentă,
vărsături în jet fără greaţă, crize epileptice, scăderea pulsului)
• sindrom poliuro-polidipsic: poliurie şi sete
• manifestările endocrine sunt caracterizate de secreţia în exces
aumora dintre hormonii hipofizari şi insuficienţa altor hormoni
hipofizari prin compresiunea ţesutului hipofizar sănătos realizată
de tumora.
 Adenomul hipofizar
• în ordinea frecvenţei adenoamele hipofizare sunt:
– Adenoamele hipofizare secretante de prolactină (prolactinom);
– Adenoame hipofizare nesecretorii (1/3);
– Adenoamele hipofizare secretante de GH
1. hipersecreţia hormonului de creştere înaintea pubertăţii → gigantism, talie
înaltă şi alte modificări caracteristice;
2. în perioada adultă → acromegalie, caracterizată de modificarea trăsăturilor
feţei, a mâinilor şi picioarelor şi a altor organe (↑ gradată a perimetrului
capului, ↑ nasului, îngroşarea oaselor faciale, a buzelor, a limbii, adâncirea
ridurilor, muşcătura inversă prin proemninenţa mandibulei, căderea şi
îndepărtarea dinţilor, ↑ şi îngroşarea degetelor, ↑ numărului la pantofi,
îngroşarea pielii, tegumente umede, transpirate, uleioase şi ↑ în exces a părului
de pe corp (hirsutism), torace globulos, în butoi şi alterarea staticii coloanei
vertebrale…
– Adenoamele hipofizare secretante de ACTH → boala Cushing - obezitate facio-
cervico-tronculară: ↑ în greutate (2-15 kg) cu redistribuţia adipozităţii
preponderent facial (faţă rotundă de lună plină, roşie), la nivelul gâtului
(cocoaşă), trunchiului şi abdominal (şorţ abdominal); şoldurile şi coapsele sunt
evitate si astfel se realizează aspectul de „portocală pe băţ“
– Sindromul Cushing se referă la toate stările patologice în care există un exces de
hormoni glucocorticoizi (de origine hipofizară, de origine corticosuprarenaliană
şi de origine externă prin supradozarea medicamentelor corticoide – de ex.
Prednison)
 Adenomul hipofizar
Macroscopic

• Tumoră benigna cu dimensiuni

variabile;
• microadenoame< 1 cm;
macrosdenoame> 1 cm;
• Leziuni isolate, consistenta
moale, bine circumscrise;
• 30% infiltreaza osul sau dura
adiacenta-adenoame invasive;
• Fara metastaze la distanta;
 Microscopic

• Celulele sunt dispuse in

cordoane, cuiburi sau insule;
• Nuclei monotoni, mici,
rotunzi;
• Cromatina cu aspect de “sare
si piper”;
• Vascularizatie proeminenta;
 Glandele suprarenale
• Organe pereche, 4 g;
Cortex: zona glomerulara-
mineralocorticoizi-aldosterone;
• Zona fasciculata-75% din cortex-
glucocorticoizi-cortisol;
• Zona reticulata-hormoni sexuali
steroidieni-estrogen si androgeni;

Medulara: celule cromafine, care

sintetizeaza catecolamine-epinefrina;

Patologic:
• Cortex:
- hiperplazie;
- Adenom;
- Carcinom.

• Medulara: Feocromocitom.
 Feocromocitomul
• Tumora rara a celulelor cromafine care secreta catecolamine-
epinefrina/ norepinefrina;
• Localizata la nivelul medularei in 80% din cazuri;
• Poate fi intalnita in tesuturile extrasuprerenaliene derivate din
crestele neurale- paraganglioame;
• Decada 3-5 de viata;
• Cauza rara de hipertensiune secundara (<0,2%);
• Triada clasica: durere de cap, transpiratii, palpitatii;
• Se asociaza classic cu sindromul MEN-2;
• Asociere familiala cu :

– Boala VonHippel-Lindau;
– Sturge-Weber Syndrome;
– Scleroza tuberoasa.

• Diagnostic: Dozarea catecolaminelor urinare-CT/RMN

 Macroscopic

• Dimensiuni variate-aprox 100g;

• Leziune circumscrisa;
• Pattern lobular-trabecule
vascularizate;
• Leziunile mari au necroza si
hemoragie;
• Daca se incubeaza tesutul
proaspat cu solutie de dicromat de
potasiu se obtine o culoare brun
inchis datorita oxidarii
catecolaminelor.
 Microscopic

• Mici cuiburi sau alveole de celule;

• Celulele sunt poligonale sau fuziforme;
• Citoplasma fin granulara;
• Nuclei rotunzi sau ovoizi cu cromatina
condensate cu aspect de “sare si piper”;
Patologia sistemului nervos central

Meningite
Encefalite virale
 Meningita acută bacteriană
• Meningita este un proces inflamator acut al leptomeningelui şi LCR
din spaţiul subarahnoidian.
• 4 căi principale de aparitie:
– Diseminare hematogenă;
– Inoculare direct;
– Extensie de la procese inflamatorii din vecinătate, (sinuzite, abcese
dentare);
– Propagare de la SN periferic (rar- în rabie, infecţia cu herpes
simplex);
• Meningitia bacteriană este o urgenţă medicală, netratată având o rată
crescuta de mortalitate.
• Meningitia bacteriană acută este mai frecventă la copii (1 lună – 2
ani).
 Agenţi etiologici

Grupe de Agenţi etiologici

vârstă
Nou-născuţi Streptococc β hemolitic de grup B, E. Coli,
Listeria monocytogenes

0-3 ani Neisseria meningococcus, Haemophilus

influenzae, Streptococcus pneumoniae
>3 ani Neisseria meningococcus, Streptococcus
pneumoniae
Adulţi Streptococcus pneumoniae, Neisseria
meningococcus, Mycobacteria, Cryptococcus
 Clinic:

• Febră;
• Dureri de cap;
• Redoare de ceafă;
• Greaţă, vomă, fotofobie;
• Confuzie, somnolenţă;
 Macroscopic
• Meninge cu aspect
tulbure, îngrosat;
• Desen vascular accentuat
(hiperemie);
• Exudat purulent, galben-
cafeniu în spaţiul
subarahnoidian;
• Grad variabil de edem
cerebral.
 Microscopic:

• Iniţial: exudat inflamator

acut (PMN, piocite şi
fibrină) în spaţiul
subarahnoidian ± focare
de hemoragie; hiperemie
vasculară;
• Exudatul se poate extinde
în spaţiul perivascular;
• Glioză reactivă uşoară în
ţesutul cerebral din
vecinătate.
 Meningita virală (aseptică)

• frecvent evoluţie autolimitată;

• Febră, cefalee;
• Agent etiologic: echovirus, coxsackievirus, etc. ;
• Modificările macroscopice nu sunt caracteristice, uneori edem
cerebral;
• Microscopic: uşoară infiltrare a leptomeningelui cu limfocite.
Poliomielita
• Infecţie determinată de virusul polio (virus ARN);
• Transmitere gastro-intestinală (apă contaminată);
• Virus neurotropic;
• Afectarea coarnelor anterioare ale măduvei spinării şi a celulelor
stem din creier.

Macroscopic:
• Coarnele anterioare ale măduvei spinării prezintă arii mici de
hemoragie şi congestive;
• Cavităţi chistice în substanţa cenuşie din cornul anterior;
• Atrofia cornului anterior al măduvei spinării şi degenerescenţa
rădăcinilor nervoase şi a nervilor periferici.
 Microscopic
• Degenerescenţă neuronală;
• Glioză reactive;
• Infiltrat inflamator limfo-plasmocitar perivascular.
Coarnele anterioare

Santul median cu infiltrate inflamator

Infiltrat inflamator perivascular
Infiltrat inflamator Neuron necrotic neuronofagie
• Uneori necroza extensivă a neuronilor din cornul anterior
medular poate determina cavitaţie;
• Localizarea în cornul anterior medular este caracteristică;
• Infiltratul inflamator pătrunde în parenchim.
 Encefalite - clasificare

• infecțioase - inflamația apare ca rezultat direct al unei

infecții, ce adesea este virală;
• post-infecțioase - inflamatia este cauzată de sistemul
imunitar ce reacționează la o infecție anterioară (poate
să apară la zile, săptămâni sau luni de la infecția
inițială);
• autoimune - inflamația este cauzată de sistemul
imunitar care reacționează la o cauză neinfecțioasă,
cum ar fi o tumoră;
• cronice - inflamaţia se dezvoltă lent pe parcursul mai
multor luni și se poate datora unei stări, cum ar fi HIV;
• în unele cazuri, nu există nici o cauză evidentă.
 Encefalita virală
• este o infecţie parenchimatoasă a creierului, asociată aproape
invariabil cu inflamaţia meningeală (meningoencefalita) şi
câteodată cu afectarea simultană a măduvei spinării
(encefalomielita).
• Inflamaţia afectează substanţa cerebrală;
Etiologie:
• enterovirusuri,
• herpes simplex virus 1 şi 2,
• Epstein-Barr (EBV),
• CMV,
• varicela-zoster virus (VZV)
• Rabia.
Rabia

turbarea
 Rabia

• Rabia (lat. rabiere, derivat din rabhas - sanscrita veche: a fi

violent) este o boală infecţioasă virală a mamiferelor provocată
de virusul rabic, un virus neurotrop din genul Lyssaviridae,
familia Rhabdoviridae, ce se găseşte în saliva animalelor
infectate.
• Alte denumiri ale bolii sunt turbare sau hidrofobie (în limba
greacă „frică de apă“).
• Cuvântul grecesc lyssa, utilizat pentru desemnarea rabiei,
înseamnă nebunie.
 Clinic
• De la pătrunderea virusului în SNC, prin ascensiunea de-a lungul
nervilor periferici din plagă, perioada de incubaţie (între 1 şi 3 luni)
depinde de distanţa dintre rană şi creier.

• Boala debutează cu simptome nespecifice (stare generală de rău,

cefalee şi febră), dar asocierea acestora cu paresteziile locale din jurul
rănii, pune diagnosticul.

• Odată cu extinderea infecţiei, persoanele afectate prezintă o

excitabilitate extraordinară a SNC; cea mai mică atingere este
dureroasă, cu un răspuns motor violent, progresând spre convulsii.
Contractura musculaturii faringiene la înghiţire provoacă “spume la
gură”, ceea ce poate produce aversiune pentru înghiţire, chiar şi pentru
apă (hidrofobie).

• Cu progresia bolii apare meningismul şi paralizia flască. Perioadele

de manie ce alternează cu stupoare, pot merge până la comă şi deces
prin insuficienţă respiratorie centrală.
Microscpic: caracteristici sunt corpusculii Babeş-Negri-incluzii
citoplasmatice, rotunde sau ovale, eozinofile ce pot fi descoperite în
neuronii piramidali ai hipocampusului şi ceulele Purkinje ale
cerebelului
Infiltrat inflamator perivascular

Nodul glial
Neurinomul

Schwannomul
 Neurinomul (Schwannomul)
Tumoră benignă a nervilor periferici cu origine în celulele Schwann;
• Orice vârstă, mai frecvent în decadele 3-6;
• Creştere lentă;

• Localizare:
– N. cranieni: acustic; trigemen;
– N. spinali (reg. lombară, toracală, cervicală);
– N. intercostali;
– N. de la nivelul feţei, gâtului, mediastinului, pelvisului, vulvei,
extremităţilor.

• Din cauza că nu au teci de mielină la nivelul n. olfactiv şi n. optic nu

formează astfel de tumori;
• Produce simptomatologie prin compresia locală a nervilor afectaţi sau a
structurilor adiacente (cum ar fi trunchi cerebral, sau măduva spinării).
• Schwanoamele sunt frecvent asociate cu mutaţii inactivatoare ale genei
NF2 de pe cromozomul 22.
 Schwannomul

• La nivelul cutiei craniene, majoritatea schwanoamelor apar în

unghiul cerebelo-pontin, fiind ataşate de ramul vestibular al
nervului VIII.
• Persoanele afectate manifestă frecvent tinitus şi pierderea
auzului, tumora fiind deseori numită „neurinom acustic”, deşi
este un schwanom vestibular.
• Alte localizări: la nivelul durei matter, fiind afectaţi
preferenţial nervii senzoriali, includ ramurile nervului
trigemen şi rădăcinile dorsale.
• Când localizarea este extradurală, schwanoamele sunt
descoperite în asociere cu trunchiurile nervoase mari, unde
sunt amestecate modelele motor şi senzorial.
 Macroscopic
• Tumoră:
– Solitară;
– Încapsulată;
– Ovoidă/fuziformă
– Consistenţă fermă;
– Culoare alb-gălbuie;
– Pe secţiune ± focare
chistice/hemoragice (mai ales în
tumorile mari);
– Ataşată la nerv.
 Microscopic

• Prezintă arii compacte hipercelulare organizate în fascicule

(tip Antoni A) şi hipocelulare, arii mixoide (Antoni B);
• Vase cu pereţi îngroşaţi / hialinizaţi;
2 patternuri:
• Tipul Antoni A → arii dens celulare ± corpii Verocay =
nuclei dispuşi în palisadă în jurul unor zone anucleate
eozinofile;
• Tipul Antoni B → aspect spongios, celule xantomatoase,
degenerescenţă chistică
Antoni A

Antoni B
 Neurofibromul
• Neurofibroamele se pot prezenta ca mase localizate discret- cel mai
frecvent ca neurofibrom cutanat sau la nivelul nervilor periferici ca
neurofibrom solitar- sau ca o leziune infiltrativă ce creşte în interiorul
unui nerv periferic, extinzând-ul (neurofibrom plexiform).
• Leziunile cutanate prezintă creştere nodulară, uneori cu
hiperpigmentare; ele pot fi sesile / pediculate. Riscul transformării
maligne este extrem de mic, având de obicei preocupare cosmetică.
• Tumorile plexiforme pot provoca deficite neurologice semnificative,
atunci când afectează trunchiuri nervoase mari, fiind dificil de rezecat,
având un potenţial de transformare malignă semnificativ.
• Prezenţa fie a unor neurofibroame multiple, fie a neurofibroamelor
plexiforme sugerează diagnosticul de neurofibromatoză de tip 1 (NF1)
• Afectează nervii mici, n. profunzi ai retroperitoneului, ai tractului
gastro-intestinal;
 Macroscopic

• Cel mai frecvent apare ca o

leziune cutanată mică,
sesilă/pediculată;
• epidermul de acoperire poate fi
pigmentat
• Când apare la nivelul n. profunzi
produce o creştere fuziformă a
trunchiului nervului;
• Nu are capsulă;
• Creşte în nerv;
• Pe secţiune – aspect moale,
gelatinos, cenuşiu.
 Microscopic

• Microscopic: celule cu
nuclei ovali-alungiţi
dispuşi într-o matrice cu
fibre colagene şi substanţă
mucinoasă; arii mixoide,
hipocelulare, vasele
sanguine au pereţi subţiri

Nuclei subţiri cu aspect vălurit

 Tumorile maligne ale tecii nervilor periferici

• Tumorile maligne ale tecii nervilor periferici sunt

tumori cu malignitate crescută, invazive local,
frecvent cu multiple recurenţe şi în final cu răspândire
metastatică. Sunt cel mai frecvent asociate cu nervii
medii sau mari;
• mase tumorale slab delimitate ce infiltrează de-a
lungul axului nervului de origine şi invadează ţesutul
moale adiacent;
 Microscopic
• variate aspecte histologice (patternuri
care amintesc de fibrosarcom sau
sarcomul pleomorf); în alte zone
celulele tumorale seamană cu celulele
Schwann, cu nuclei alungiţi şi
procese bipolare proeminente.
• Formarea de fascicule poate fi
prezentă.
• Mitozele, necroza şi anaplazia
nucleară marcată sunt frecvente.
Unele, dar nu toate, sunt
imunoreactive la proteina S-100. De
asemenea, o varietate largă de
paternuri histologice „divergente" pot
fi amestecate, incluzând structuri
epiteliale, diferenţiere
rabdomiobastică (tumora Triton),
cartilaj şi chiar ţesut osos.
Patologia sistemului limfoid

Limfomul Hodgkin;
Limfoamele non-Hodgkin.
 LIMFOAMELE
• Proliferari maligne ale celulelor sistemului reticulo-
endotelial (ly, histiocite, celule foliculare dendritice,
etc.) cu localizare ganglionara sau extraganglionara
(splina, timus, tesut limfoid asociat mucoaselor-
MALT: tract gastro-intestinal, inel Waldeyer, mucoasa
respiratorie);

Clasificare:
1. Limfomul Hodgkin;
2. Limfoame non-Hodgkin-mai frecvente;

• Origine: majoritatea in Ly B (80-85%), ly T si rareori

celulele NK.
• Etiologie: necunoscuta, unele tipuri sunt asociate cu
virusuri: HTLV-1-limfomul T de tip adult, bacterii:
infectia cu Helicobacter pylori-limfomul cu celule B
de zona marginala gastric.

• Suspiciune clinica confirmare histopatologica.

 LIMFOMUL HODGKIN
• Limfogranulomatoza;
• Implica frecvent ggl, de obicei cervicali;
• Adulti tineri;
• 30% din limfoame;

• Clasificare:
1. LH cu predominanta limfocitara forma nodulara;
2. LH clasic:
a. LH cu scleroza nodulara,
b. LH cu celularitate mixta,
c. LH bogat limfocitar si
d. LH cu depletie limfocitara.

• Diferite dpdv clinic, pattern de crestere, fibroza, caracteristicile

celulelor tumorale, frecventa infectiei cu V.Ebstein Barr.
 Clasificarea limfomului Hodgkin

Clasificarea Rye, 1965 Clasificarea REAL / WHO, 2000

Forma cu predominanţă Predominanţă limfocitară, forma
limfocitară nodulară
Forma cu celularitate Forma bogat limfocitară (difuză sau
mixtă nodulară)
Forma cu scleroză Forma cu celularitate mixtă
nodulară
Forma cu depleţie Forma cu scleroză nodulară
limfocitară
Forma cu depleţie limfocitară
 MACROSCOPIC
• Ggl mariti de volum,
• Incapsulati, consistenta elastica;
• Pe sectiune: culoare gri-albicioasa;
• Fin nodular, bensi albicioase si capsula
ingrosata-forma cu scleroza nodulara;
 MICROSCOPIC
• Arhitectura ggl. stearsa de o proliferare difuza heterogena;
• Fibroza interstitiala/benzi groase in forma cu scleroza nodulara.
• Celulele implicate în limfomul Hodgkin pot fi :
–Celule comune în toate tipurile histologice :
•celula Reed-Sternberg clasică-este caracteristica pentru LH;
•Eozinofile, macrofage, neutrofile, plasmocite.

–Celule particulare în diferite subtipuri histologice (sunt variante

de celule Reed-Sternberg) :
•celula Hodgkin -mononucleara- în forma cu celularitate mixtă;
•celula lacunară - în forma cu scleroză nodulară;
•celula pleomorfă - în forma cu depleţie limfocitară;
•celula “pop-corn” - în forma cu predominanţă limfocitară, forma
nodulară.
• Celula Reed-Sternberg
clasică are talie mare (15 –
20 m) este rotund -
ovalară, cu citoplasma
eozinofilă, abundenta;

• nucleu bilobat înmugurit

(aspect de “imagine în
oglindă”, “ochi de
bufnita”), cu nucleol
eozinofil, proeminent.

• Imunohistochimic este
pozitivă la CD15 şi CD30.
 CELULA REED-
STERNBERG
( CD30) x 200

CELULE LACUNARE(Giemsa
stain) x 300
Boala Hodgkin cu scleroza nodulara
 Limfom Hodgkin cu celularitate mixtă
Celula Reed-Sternberg, Celula Hodgkin
 Limfom Hodgkin cu scleroză nodulară
HE, 40x Celule lacunare, HE, 400x
CD15 Limfom Hodgkin - IHC CD30
 Limfomul Hodgkin
Clinic, limfomul Hodgkin se stadializează după clasificarea Ann Arbor,
1975 (actualizată) :
• Stadiul I - Localizare într-un singur grup ganglionar sau un singur organ
extralimfatic;
• Stadiul II - Localizare în 2 sau mai multe grupe ganglionare de aceeaşi parte
a diafragmului ;
• Stadiul III - Localizare în grupe ganglionare de o parte şi de alta a
diafragmului, +/- localizare splenică
• Stadiul IV - Localizare difuză sau diseminată în organe extralimfatice (ficat,
măduva osoasă)
Fiecare stadiu este subîmpărţit în:
– tipul A - absenţa simptomelor ;
– tipul B - prezenţa simptomelor: febra ondulantă > 380 C (Pel - Epstein),
scădere în greutate > 10% G corp în 6 luni, transpiraţii nocturne.

• Alte simptome clinice pot fi: limfadenopatie cervicală bilaterală (“gât

proconsular”) şi dureri ganglionare la ingestia de alcool.
 Limfoamele non-Hodgkin (LMNH)
Clasificarea Kiel (1974, adaptat)
grad scăzut cu grad înalt cu grad scăzut cu celule T grad înalt cu
celule B celule B celule T
Limfocitic Centroblastic Limfocitic Pleomorf
Limfo- Imunoblastic Cu celule mici Imunoblastic
plasmocitic cerebriforme: Mycosis
Fungoides, sindrom
Sezary
Plasmocitic Limfoblastic Limfo-epitelioid Limfoblastic
Lennert
Centroblastic- Limfom Burkitt Angioimunoblastic Anaplazic
centrocitic
Centrocitic Cu celule mari De zonă T -
anaplazic Pleomorf, cu celule
mici
 Limfoamele non-
Hodgkin (LMNH)
Clasificarea REAL / WHO (2000)
Limfoame cu celule B:
• Limfoame cu celule B precursoare
– Leucemie / limfom limfoblastic cu
celule B
• Limfoame cu celule B periferice
– Limfom limfocitic, limfom cu limfocite
mici
– Imunocitom / limfom limfoplasmocitic
– Limfom cu celule de manta
– Limfom de centru folicular
– Limfom de zonă marginală
– Leucemia cu celule păroase
– Plasmocitom / mielom
– Limfom difuz cu celule mari
– Limfom Burkitt
Limfoame cu celule T:
• Limfoame cu celule T precursoare
– Leucemii / limfoame limfoblastice
cu celule T
• Limfoame cu celule T periferice
– Limfom limfocitic (cu celule mici)
– LGL (leucemia cu limfocite
granulare mari)
– Mycosis fungoides / sindrom
Sezary
– Limfoame cu celule T periferice,
nespecific
– Limfom angioimunoblastic
– Limfom angiocentric
– Limfom de tip intestinal
– Limfom / leucemie cu celule T ale
adultului
– Limfom cu celule mari anaplazic
LMNH splenic
 Limfomul folicular (centroblastic - centrocitic)
• Are următoarele caracteristici:
– Morfologic: mixtură de centroblaste şi centrocite
– Imunologic: Igs, CD19, CD20, CD22, CD79a, bcl-2
– Genetic: t (14;18) ~ 75% cu rearanjamente ale bcl-2
– Clinic: adulţi, evoluţie lentă (media de supravieţuire ~ 7-9 ani)
• Se descriu ~ 11 variante.

• Gradarea (OMS):
– Gradul I: < 5 centroblaste / 10 foliculi
– Gradul II: 6 – 15 centroblaste / 10 foliculi
– Gradul III: > 15 centroblaste / 10 foliculi (subtipul A – cu prezența centrocitelor,
subtipul B – cu absența centrocitelor)

• Limfomul de centru folicular este cel mai frecvent LMNH, cu punct de plecare în
centrul germinativ şi model de creştere folicular, compus din: centroblaste și
centrocite (celule de talie mică - comparativ cu hematia, cu nucleul clivat, neregulat)
• Se poate transforma ocazional în LMNH cu celule mari difuz (centroblastic).
 Limfomul cu celule B mari, difuz
• Cuprinde limfomul centroblastic şi imunoblastic din clasificarea Kiel
şi are următoarele caractere:
– Morfologic: celule mari monomorfe, cu nucleoli proeminenţi şi
citoplasma bazofilă;
– Imunologic: Igs +/-, CD19, CD20, CD22, CD79a;
– Genetic: t(14;18) ~ 30%, rearanjamente ale genei bcl-6 ~ 40% şi /
sau mutaţii ~ 75%;
– Clinic: copii şi adulţi, evoluţie agresivă, dar cu potenţial curabil.

• Centroblastul este o celula de talie mare (2-3x > hematia), cu nucleul

veziculos, cu 3-4 nucleoli adiacenţi membranei nucleare
• Imunoblastul este o celulă de talie mare (2-3x > hematia), cu nucleul
bazofil şi un nucleol unic central
 LMNH difuz cu celule mari
Centroblastul -celula de talie mare (2-3x •Imunoblastul -celulă de talie mare (2-
> hematia), cu nucleu veziculos, cu 3-4 3x > hematia), cu nucleu bazofil şi un
nucleoli adiacenţi membranei nucleare nucleol unic central

Centroblaste Imunoblaste
LMNH difuz cu celule mari

L26 / CD20
 LMNH cu celule de manta

• Sinonim cu LMNH centrocitic din clasificarea Kiel;

• Se caracterizează histopatologic prin prezenţa a 2 populaţii celulare :

– celule dendritice reticulare cu pattern dezordonat, difuz
– celule centrocyte-like, cu model nodular

• Celulele centrocyte-like sunt de talie mică sau medie, cu nuclei

neregulaţi, angulari.
• Imunohistochimic celulele sunt Igs (+), CD5 (+), ciclina D1 (+), iar
molecular apare translocaţia t (11;14) cu amplificarea genei bcl-1 şi
supraexpresia ciclinei D1.
• Clinic sunt afectaţi mai des adulţii, cu o evoluţie moderat agresivă.
LMNH difuz cu celule mici
L26 / CD20, IHC
 LIMFOMUL NON-HODGKIN INTESTINAL

• Tractul g-I este principala localizare extraganglionara a

limfomului non-Hodgkin-30-50%;
• La nivelul tractului g-i exista o cantitate foarte mare de tesut
limfoid nativ;
• Intestinul subtire este sediul limfoamelor primare sau al
determinarilor secundare;

• Limfoamele primare (20-30%)din limfoamele primare g-I si <2%

din malignitatile g-i;
1. Limfomul cu celule B de tip MALT;
2. Boala imunoproliferativa a intestinului subtire (IPSID);
3. Limfomul cu celule T asociat enteropatiei;
4. Limfomul Burkitt;
5. Limfomul cu celule de manta-polipoza limfomatoida;
• Limfoamele secundare: toate tipurile care apar in ggl periferici,
dificil de diferentiat de formele primare.
 1. LIMFOMUL CU CELULE B DE TIP MALT

• Rar in afara stomacului;

• Mai frecvent la cei cu boala diseminata, ca determinare
secundara;
• Prevalenta crescuta a trisomiei 3 sau 18;
• Localizare preferentiala: ileonul terminal, dar si jejun si
duoden;
• Nu este legat de infectia cu H pylori
 Microscopic:
• proliferare difuza de celule
neoplazice de zona
marginala- celule mici,
clivate cu nucleoli
indistincti, citoplasma
redusa;

• Pleomorfism celular cu
plasmocite, celule
monocitoide si celule mari
activate (neclivate cu 3-4
nucleoli);

• Celulele neoplazice
infiltreaza si distrug
epiteliul intestinal;

• Foliculi limfoizi reactivi ,

mari cu infiltrare
neoplazica
 2. BOALA IMUNOPROLIFERATIVA A
INTESTINULUI SUBTIRE

• Varianta MALT cu grad scazut, localizata la nivelul

intestinului subtire proximal;
• Adulti tineri;
• Malabsorbtie, istoric indelungat de diaree, steoatoree, pierdere
in greutate;
• Asociere cu Campylobacter jejuni;
• Productie de lanturi grele fara productie de lanturi usoare;
• Ingrosare difuza circumferentiala perete si limfadenopatie
mezenterica;
• Microscopic: infiltrat limfoplasmicitar in mucoasa intestinului
subtire care determina anomalii arhitecturale ale vililor;
• In stadiul initial- raspuns favorabil la antibiotice.
 Limfomul Burkitt

• Clinic apare la copii, cu localizare în mandibulă, asociat cu infecţia cu

virusul Epstein Barr, cu evoluţie agresivă, dar curabil; este endemic în
Africa.

• Histopatologic apare o proliferare de celule de talie medie, cu

citoplasma vacuolară şi rată mitotică înaltă, amestecate cu macrofage
cu corpi tingibili (apoptotici), care dau în ansamblu aspectul de “cer
înstelat”.

• Imunohistochimic, celulele sunt pozitive la IgMs, CD19, CD20,

CD79a, CD10, iar indicele Ki-67 > 85% !
• Din punct de vedere molecular apare translocaţia t(8;14) cu
rearanjamente ale genei c-myc.
 Limfomul Burkitt

CD68, Ki-67 (+) ~ 85%

 LEUCEMIILE ACUTE

• Leucemii acute limfoblastice (LAL):

– Clinic: sindrom anemic + sindrom infecţios + sindrom
hemoragipar
– Morfologic (clasificarea FAB) :
• L1 : celule mici, cu nuclei întunecaţi, omogeni
• L2 : celule mari, cu nuclei palizi şi nucleol proeminent
• L3 : celule de talie medie, cu citoplasma vacuolară (Burkitt-
like)
– Histochimic: PAS (+), Tdt (+)
– Imunohistochimic :
• LAL comună (pre-B ~ 60%) : CD10+ (CALLA)
• LAL B (~ 5%) : CD19, CD20 (L26)
• LAL T : CD45RO (UCHL1)
• LAL null = non-B/non-T
 LEUCEMIILE ACUTE
• Leucemii acute mieloblastice (LAM):
– Clinic : hepatosplenomegalie + chloroame (noduli verzi
subcutanat) + hiperplazie gingivală
– Morfologic (clasificarea FAB):
• LAM1 - mieloblastică
• LAM2 - mieloblasto-promielocitară
• LAM3 - promielocitară
• LAM4 - mielocitară
• LAM5 - monocitară
• LAM6 - eritroleucemia
• LAM7 - megakarioblastică
– Histochimic: MPO (+), Sudan (+), esteraze (+)
– LAM3 (particularităţi):
• morfologic: corpii Auer (bastonaşe azurofile citoplasmatice)
• biologice: promielocitul are substanţe procoagulante ce pot
declanşa CID
• citogenetice: t(15;17), ce determină supraexpresia unui receptor
nuclear (RARα), acţionat specific de acidul retinoic
 LEUCEMIILE CRONICE
• Leucemii limfocitare cronice:
• Leucemia limfatică cronică (LLC) poate fi cu celule B sau cu celule T
(CD4/CD8).
• LLC-B are limfocite mici, mature şi “umbre nucleare” Gumprecht.
• LLC-T CD4+ prezintă celule mici cu nuclei clivaţi (forma comună)
sau polilobaţi (forma japoneză), uneori HTLV1 (+).
• LLC-T CD8+ prezintă limfocite mari cu citoplasma abundentă şi
granulaţii azurofile.
• Stadializarea Rai (LLC-B):
– Std0 - limfocitoza
– Std1 – limfocitoza + adenopatii
– Std2 – limfocitoza + adenopatii + hepatosplenomegalie
– Std3 – limfocitoza + adenopatii + hepatosplenomegalie + anemie
– Std4 – limfocitoza + adenopatii + hepatosplenomegalie + anemie +
trombopenie
• 10% din LLC-B prezintă tranformare prolimfocitară, 5% transformare
în LMNH difuz cu celule mari B (imunoblastic, centroblastic) =
 Leucemii cronice

• Celelalte tipuri de LLC sunt:

– Leucemia prolimfocitară cronică
– Leucemia cu tricoleucocite (“hairy-cell’)
– Boala lanţurilor grele
– Boala Waldenstrom
– Mielomul multiplu (plasmocitomul)

• Boala Waldenstrom este o macroglobulinemie definită prin

prezenţa de paraproteină monoclonală circulantă Ig M şi
proliferare malignă monoclonală de limfocite, ce infiltrează
toate ţesuturile sub formă de limfocite, plasmocite sau
limfocite plasmocitoide (este un LMNH tip imunocitom).
 LEUCEMII CRONICE
• Leucemia granulocitară cronică (LGC):
• Etape: faza cronică (3 ani) → faza accelerată (2 ani) → faza acută (6
luni) = puseu blastic
• Diagnostic: splenomegalie + leucocitoză (>100.000/mm3) + bazofilie +
formula leucocitară deviată până la mieloblast + FAL zero + Cz Ph1
[t(9;22)] + gena hibridă BCR/ABL şi proteina P210 hibridă.
• Complicaţii: hiperuricemie, hiperleucocitoză, infarcte splenice

• Metaplazia mieloidă cu mielofibroză (MMM):

• Se caracterizează prin proliferare globală cu pancitoză, hematopoieză
extramedulară cu metaplazie mieloidă în ficat şi splină şi proliferare
reactivă fibroblastică, ce duce la mielofibroză şi insuficienţă medulară.
• Procesul de fibroză este legat de eliberarea din megakariocite a unor
factori de creştere: factorul de creştere derivat din megakariocite, PDGF
şi F4t.
• Diagnosticul pozitiv: splenomegalie + anemie severă cu dacriocite
(eritrocite “în picătură”) + tablou eritro-leucoblastic (eritroblaşti +
formulă leucocitară deviată la stânga) + mielofibroză (impregnare
argentică / van Gieson) + FAL (fosfataza alcalină leucocitară) normală
+ absenţa cromozomului Ph1.
 LEUCEMIA MIELOIDA CONICA

• Boala mieloproliferativa caracterizata prin proliferarea clonala,

anormala a celulelor stem multipotente medulare, asociate cu
maturarea relativ normala a seriei granulocitare si cresterea
acestora in sangele periferic;
• t(9;22)(q34;q11)-Cz. Philadelphia cu fuzionarea genelor
BCR/ABL;
• 2/3 faze: faza cronica, faza accelerata, faza blastica;
• Frecvent decada 5-6;
• Sarcomul mieloid-chloromul-tumora verde- masa tumorala
constituita din mieloblasti/celule mieloide imature cu localizare
extramedulara: ggl., piele, sinusuri paranazale/os: craniu, pelvis,
coaste, stern. Apare la tineri.
• Macroscopic: tesut ferm, aspect
de carne de peste, culoarea verde
dispare dupa expunerea la aer
sau fixare in formol, arii
necrotice si hemoragice.

• Microscopic: arhitectura partial

remaniata, celule blastice de talie
medie-mare cu nuclei ovoizi si
nucleoli medii/mari localizati
central, citoplasma putina, corpi
tingibili (corpi apoptotici
fagocitati de macrofage);