VICIILOR ASCUNSE ALE LUCRULUI VÂNDUT

I. INTRODUCERE

Potrivit art. 1650 alin. (1) Cod civil: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul
transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul
unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”. Dacă art. 1294 din Codul civil de la
1865 se referea numai la transmiterea dreptului de proprietate, în alineatul secund al art. 1650 din
actualul Cod civil se dispune că prin vânzare poate fi transmis şi un dezmembrământ al dreptului
de proprietate sau orice alt drept 1. Această reglementare reflectă faptul că transferul dreptului de
proprietate asupra unui bun este un element care ţine de natura contractului de vânzare, iar nu de
esenţa sa2.

II. NOŢIUNE ŞI CONDIŢII

A garanta înseamnă de fapt a asigura persoanei căreia i s-a predat un lucru, posesiunea
liniştită şi utilă a acelui lucru. În măsura în care dobânditorul este evins, tulburat sau prejudiciat
de viciile lucrului predat, i se acordă posibilitatea de a se întoarce împotriva autorului său. Este
deci vorba despre acţiunea în garanţie.
Cu alte cuvinte, vânzătorul are obligația de a asigura cumpărătorului folosința utilă a
lucrului vândut, potrivit destinației și naturii bunului, iar pentru ipoteza în care, la data predării,
bunul înstrăinat prezintă vicii ascunse care îl fac impropriu întrebuințării potrivit destinației sau
care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut,
cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic, intervine răspunderea vânzătorului.
Dacă în privința clauzelor de înlăturare sau de limitare a răspunderii pentru vicii
trebuie întrunite condițiile anterior amintite, în ceea ce privește clauzele de agravare a
obligației de garanție pentru vicii ascunse, care au drept scop protejarea cumpărătorului,
acestea nu comportă limitări din punct de vedere legal. Spre exemplu, pot fi prevăzute clauze
de agravare cu privire la răspunderea pentru vicii aparente, pentru vicii ascunse apărute
ulterior vânzării etc. Clauzele de limitare pot privi spre exemplu, posibilitatea intentării doar
a acțiunii estimatorii, nu și a celei redhibitorii, ori asigurarea pieselor de schimb și efectuarea
reparațiilor, cu excluderea celorlalte măsuri.
Articolul 1707 Cod civil reglementează, într-un mod unitar, condiţiile angajării
răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse. Astfel, potrivit art. 1707 alin. (1) Cod civil,
vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut
impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură
întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi
dat un preţ mai mic.
(2) Este ascuns acel viciu care la data contractării nu poate fi descoperit de către un
cumpărător prudent şi diligent fără a fi nevoie de asistenţă de specialitate.
(3) Garanţia este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului.
1
Ex. un drept de creanţă, drepturi succesorale etc. Pe larg, a se vedea Ion Turcu, Vânzarea în Noul Cod civil,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p. 564-565.
2
Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 13 Ion
Turcu, op.cit., p. 593.
Pagina 1 din 7
 (4) Vânzătorul nu datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea la
încheierea contractului.
(5) În vânzările silite nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse.
Din interpretarea acestor dispoziţii deducem condiţiile răspunderii pentru vicii ascunse.
Acestea sunt următoarele: viciul să fie ascuns, viciul să fi existat la data predării bunului, viciul
să fie grav.
i) viciul să fie ascuns. Potrivit dispoziţiilor alin. (1) al art. 1707, după încheierea
contractului, vânzătorul are obligaţia să îl garanteze pe cumpărător contra oricăror vicii ascunse
care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în
asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi
cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai mic.
În acord cu jurisprudenţa actuală, alin (2) al art. 1707 reglementează definiţia viciului
ascuns, înţelegând în acest sens, că viciul este ascuns atunci când, la data predării, nu putea fi
descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent. Caracterul
ascuns al viciului lucrului înseamnă că nu este vizibil, nu putea fi descoperit de către cumpărător
printr-o verificare atentă şi normală a bunului, la momentul predării, efectuată chiar de către un
specialist în domeniul respectiv.
Dacă cumpărătorul a avut posibilitatea să cunoască viciul însă, din diverse motive, nu l-a
cunoscut efectiv, suntem în prezenţa unui viciu aparent şi nu a unui viciu ascuns.3
Având în vedere produsele de înaltă tehnicitate existente pe piaţă, legea impune
cumpărătorului să fie prudent şi diligent prin apelul la asistenţă de specialitate ori de câte ori nu
se poate convinge singur de proprietăţile bunului deoarece nu posedă suficiente cunoştinţe, nu
are o pregătire corespunzătoare. Per a contrario, nu constituie viciu ascuns defectul aparent,
precum şi cel adus la cunoştinţa cumpărătorului de către vânzător. Acest caracter este relativ,
depinzând de calităţile cumpărătorului şi natura lucrului. 4
În consecinţă, posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoştinţă de viciul bunului se
apreciază in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător diligent şi prudent.
ii) Viciul să fi existat la data predării bunului. În privinţa momentului existenţei sale, textul
alin. (3) al art. 1707 prevede condiţia ca viciul sau cel puţin cauza lui, să fi existat la data
predării bunului. Pentru viciile ivite ulterior predării, vânzătorul nu răspunde, deoarece prin
efectul predării bunului, proprietatea asupra acestuia şi riscurile pieirii fortuite au trecut asupra
cumpărătorului. Data predării bunului este stabilită în contract, iar în lipsa unei clauze, va fi data
încheierii contractului ori, în cazul bunurilor de gen, data individualizării lor.
iii) viciul să fie grav. Potrivit alin. (1) al art. 1707, viciul este considerat grav atunci când
afectează bunul în aşa măsură încât acesta devine impropriu utilizării potrivit destinaţiei sale
obişnuite ori se micşorează atât de mult capacitatea lui de a fi folosit încât cumpărătorul, dacă ar
fi cunoscut, nu l-ar mai fi cumpărat. Prin urmare, din punct de vedere funcţional, viciul
compromite însăşi utilizarea bunului pe care îl face total impropriu sau îi reduce folosinţa
normală, dar şi pe cea neobişnuită. Nu se cere însă ca viciul să se refere la substanţa, la esenţa
bunului, ci la calităţile acestuia.
Condiţiile răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse trebuie dovedite de către
cumpărător, acesta fiind cel care le invocă. Fiind vorba despre stabilirea unui fapt, iar nu de un
3
St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român. Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 534
4
D. Chirică, Tratat de drept civil: Contracte speciale. Vol. I: Vânzarea și schimbul, Ed. C.H. Beck, București, 2008,
pp. 342-343.
Pagina 2 din 7
act juridic, dovada se poate face prin orice mijloc de probă.5
Conform alin. (5) al art. 1707, dispoziţiile acestui articol nu sunt aplicabile vânzărilor silite
unde nu există un adevărat vânzător a cărei voinţă este de a vinde un bun cumpărătorului în
schimbul unui preţ. De altfel, prin vânzarea silită a bunului se urmăreşte realizarea unei creanţe
iar cel ce vinde bunul nu are obligaţia să îi cunoască viciile ascunse iar, în cele mai multe cazuri,
nici nu are vreun interes în a le afla.

III. EFECTELE ŞI ÎNTINDEREA OBLIGAŢIEI DE GARANŢIE PENTRU

VICII ASCUNSE

Dacă toate condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, vânzătorul este ţinut să răspundă
pentru viciile ascunse ale lucrului vândut.
Efectele garanţiei pentru vicii ascunse sunt reglementate de dispoz. art. 1710-1715 Cod
civil.
În temeiul art. 1710, remediile puse de legiuitor la dispoziţia cumpărătorului sunt:
- înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
- înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;
- reducerea corespunzătoare a preţului;
- rezoluţiunea vânzării.
La cererea vânzătorului, instanța, ținând seama de gravitatea viciilor și de scopul pentru
care contractul a fost încheiat, precum și de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură
prevăzută la alin. (1) decât cea solicitată de cumpărător.
Cumpărătorul are un drept de opţiune între aceste posibilităţi în rândul cărora apar, pe
lângă acţiunea estimatorie şi acţiunea redhibitorie, alte două noi posibilităţi, respectiv
posibilitatea de a solicita instanţei înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia
ori înlocuirea bunului vândut cu un altul de acelaşi fel, însă lipsit de vicii. 6
Așadar, dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative ale angajării răspunderii pentru vicii
ascunse, analizate în partea întâi a prezentului studiu, cumpărătorul va putea solicita una
dintre măsurile prevăzute de art. 1710 C. civ., vânzătorul fiind obligat să răspundă pentru
viciile ascunse ale bunului vândut. Cumpărătorul are deci un drept de opțiune, putând solicita
fie înlăturarea viciilor [în temeiul art. 1710 alin. 1 lit. a) C. civ.], fie înlocuirea bunului
vândut cu un bun de același fel [în temeiul art. 1710 alin. 1 lit. b) C. civ.], fie reducerea
corespunzătoare a prețului [în temeiul art. 1710 alin. 1 lit. c) C. civ.], fie rezoluțiunea
vânzării [în temeiul art. 1710 alin. 1 lit. d) C. civ.]. Așadar, regula este aceea că opțiunea în
privința măsurii solicitate aparține cumpărătorului. Prin excepție de la această regulă, textul
art. 1710 alin. 2 C. civ., prevede că la cererea vânzătorului, instanța, ținând seama de
gravitatea viciilor și de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum și de alte
împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la art. 1710 alin. 1 C. civ., decât cea
solicitată de cumpărător.
În toate cazurile se declanşează un proces în care, deşi dreptul de opţiune aparţine numai
cumpărătorului, stabilirea uneia sau alteia dintre remedii rămâne la aprecierea judecătorului.
Astfel, alin. (2) al art. 1710 prevede că, la cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de
5
R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 141.
6
R. Popescu în C. Bîrsan, Gh. Beleiu, Fr. Deak (coord.), Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2009-
2010, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 325.
Pagina 3 din 7
gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte
împrejurări, poate dispune o altă măsură decât cea solicitată de cumpărător, fără ca aceasta să
constituie o încălcare a principiului disponibilităţii. Intervenţia instanţei se va face numai la
cererea vânzătorului şi motivat.
Oricum, în viziunea legiuitorului rezoluţiunea este ultima soluţie preferată, esenţială fiind
salvarea contractului.
Conform art. 1713 Cod civil, vânzătorul răspunde pentru vicii ascunse şi în cazul pieirii sau
deteriorării bunului, survenite chiar din forţă majoră.
Acţiunea prin care cumpărătorul solicită rezoluţiunea contractului se numeşte redhibitorie
(actio redhibitoria) şi este admisibilă chiar dacă natura viciului n-ar face bunul absolut impropriu
destinaţiei sale normale. Cu toate acestea, dacă apreciază că dreptul de opţiune a fost exercitat
abuziv, instanţa poate refuza desfiinţarea contractului, putând dispune o altă măsură (de ex.
reducerea preţului, dacă viciul este de mică importantă).
Rezoluţiunea poate fi totală sau parţială. Astfel, art. 1711 Cod civil prevede că, în situaţia
în care viciile ascunse afectează doar unele din bunurile vândute, rezoluţiunea vânzării se va
dispune numai parţial, cu privire la bunurile afectate, exceptând cazul în care rezoluţiunea
priveşte bunul principal, aceasta având drept consecinţă desfiinţarea contractului şi în privinţa
bunurilor accesorii.
Dacă cumpărătorul nu urmăreşte desfiinţarea contractului, el poate cere o reducere din preţ
proporţională cu reducerea valorii bunului datorită viciului. În acest caz se promovează o acţiune
specială numită estimatorie (actio aestimatoria sau actio quanti minoris), deoarece deprecierea
valorii bunului se stabileşte prin expertiză.
De asemenea, în acord cu practica judiciară, Codul civil reglementează, alături de
posibilitatea rezoluţiunii sau reducerii preţului, alte două opţiuni pentru cumpărător, respectiv
înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia ori înlocuirea bunului vândut cu
un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii.
Spre deosebire de materia evicţiunii7, în care şi vânzătorul de bună-credinţă poate fi obligat
să plătească daune – interese, în materia viciilor ascunse, numai vânzătorul de rea-credinţă poate
fi obligat, alături de restituirea preţului şi a cheltuielilor vânzării către cumpărător, şi la daune
interese. Acest principiu este înscris în art. 1712 Cod civil, conform căruia vânzătorul de rea-
credinţă, care a avut cunoştinţă de existenţa viciilor, va putea fi obligat şi la plata daunelor-
interese, în plus faţă de măsurile prevăzute la art. 1710 Cod civil.
Pe de altă parte, în cazul admiterii unei acţiuni redhibitorii sau estimatorii, dacă vânzătorul
a fost de bună-credinţă, instanţa îl poate obliga să restituie cumpărătorului doar preţul efectiv
plătit şi cheltuielile făcute de cumpărător cu prilejul vânzării. Restituirea este parţială în cazul
acţiunilor estimatorii, întrucât vânzarea se menţine parţial şi totală în cazul acţiunilor redhibitorii,
ce au ca efect desfiinţarea contractului.8

IV. IMODIFICĂRI CONVENŢIONALE ALE OBLIGAŢIEI DE GARANŢIE

PENTRU VICII

Întrucât dispoziţiile legale privind obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru vicii ascunse

7
Camelia Toader, Evicţiunea în contractele civile, Editura ALL, Bucureşti, 1997, pp. 80 – 98.
8
[22] R. Popescu în C. Bîrsan, Gh. Beleiu, Fr. Deak (coord.), Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă
2009-2010, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 355.
Pagina 4 din 7
nu au caracter obligatoriu, imperativ, părţile contractului de vânzare pot să înlăture, să limiteze
sau să agraveze această obligaţie a vânzătorului.
În acest sens, art. 1708 Cod civil reglementează posibilitatea părţilor de a modifica, pe cale
convenţională, întinderea răspunderii pentru vicii ascunse. Astfel, alin. (1) stabileşte regula
conform căreia, în lipsă de stipulaţie contrară, vânzătorul este ţinut să garanteze şi pentru viciile
ascunse pe care nici chiar el nu le-a cunoscut în momentul încheierii contractului. Per a
contrario, această răspundere poate fi înlăturată prin convenţia părţilor.
Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 1708, este nulă convenţia prin care părţile dispun
asupra exonerării sau chiar a limitării răspunderii pentru vicii ascunse, atunci când vânzătorul
avea cunostinţă de existenţa viciilor ascunse ori avea posibilitatea de a le cunoaşte, la momentul
încheierii contractului.

V. PRESCRIPŢIA DREPTULUI LA ACŢIUNE PENTRU VICII ASCUNSE

Potrivit art. 1709 Cod civil, cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este
obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil stabilit potrivit cu
împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului. Din
analiza textului rezultă că acesta instituie o procedură obligatorie de urmat înainte de
introducerea acţiunilor prevăzute la art. 1710. Astfel, cumpărătorul este obligat să îl informeze
pe vânzător cu privire la identificarea viciilor ascunse ale bunului, într-un termen rezonabil,
stabilit cu împrejurările. Conform alin. (2) al art. 1709, atunci când cumpărătorul este
profesionist, iar bunul este mobil corporal, termenul de informare a vânzătorului este de două
zile lucrătoare.
Termenele stabilite de lege privind informarea vânzătorului se calculează, de regulă, de la
data descoperirii viciilor, însă, dacă viciul apare în mod gradual, acestea încep să curgă, potrivit
alin. (3), din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului. Conform
ultimului alineat al art. 1709, vânzătorul de rea-credinţă nu poate invoca lipsa de informare din
partea cumpărătorului, în scopul exonerării sale de răspunderea pentru viciile ascunse de
existenţa cărora a avut cunoştinţă.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, conform dispoz. art. 2531 Cod civil, prescripţia
dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă:
- în cazul unui bun vândut, altul decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data
predării, în afară cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să
curgă de la data descoperirii;
- în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predării, afară numai dacă
viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii.

VI. GARANŢIA PENTRU LIPSA CALITĂŢILOR CONVENITE

Conform art. 1714 Cod civil: „Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se
aplică şi atunci când bunul vândut nu corespunde calităţilor convenite de către părţi”.
Legiuitorul asimilează situaţiei viciilor ascunse, cazul în care, cumpărătorul constată pe
Pagina 5 din 7
parcursul utilizării bunului, că acesta nu corespunde standardelor de calitate convenite de părţi la
momentul încheierii contractului. În consecinţă, vor fi aplicabile aceleaşi dispoziţii ce
reglementează materia viciilor ascunse. Legea are în vedere necorespunderea ce rezultă din
clauzele contractuale dar şi aptitudinea bunului de a îndeplini întrebuinţarea pentru care a fost
cumpărat. Este şi motivul pentru care legea asimilează cu viciul ascuns situaţia în care bunul nu
corespunde calităţilor convenite, adică aşteptărilor cumpărătorului cunoscute de vânzător. 9
Lipsa calităţilor convenite se constată la momentul predării bunului şi, respectiv, la recepţia
de către cumpărător. Întrucât art. 1714 face trimitere la dispoz. art. 1710 Cod civil, în cazul
acestei neconformităţi, cumpărătorul poate obţine repararea sau înlocuirea bunului, dar şi
reducerea preţului ori rezoluţiunea contractului.

VII. GARANŢIA PENTRU BUNA FUNCŢIONARE

Potrivit art. 1716 alin. (1) Cod civil, în afară de garanţia contra viciilor ascunse,
vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcţionare a bunului vândut este
obligat, în cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe
cheltuiala sa. Potrivit legii, garanţia pentru buna funcţionare a bunului nu exclude răspunderea
vânzătorului pentru vicii ascunse, acestea funcţionând în paralel, dar supuse condiţiilor specifice.
În acelaşi timp, vorbim despre garanţia pentru buna funcţionare numai atunci când vânzătorul a
garantat expres prin contract buna funcţionare a bunului pentru o anumită perioadă de timp.
Deşi o astfel de garanţie este specifică raporturilor de dreptul consumului, odată cu
reglementarea din noul Codul civil, aceasta constituie dreptul comun în ceea ce priveşte garanţia
pentru buna funcţionare, cumpărătorul fiind cel ce are posibilitatea să opteze.
În temeiul acestei garanţii, vânzătorul este obligat să procedeze la reparaţia oricărei
defecţiuni apărute în perioada de garanţie stabilită de părţi, excepţie făcând situaţia în care,
potrivit art. 1717 Cod civil, vânzătorul dovedeşte că defecţiunea a fost cauzată de modul
nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul. În aprecierea modului defectuos în
care a acţionat cumpărătorul se vor avea în vedere şi instrucţiunile de folosire a bunului
comunicate cumpărătorului la momentul încheierii contractului.10
Conform alin. (2) al art. 1716, atunci când reparaţia este imposibilă sau necesită o durată
mai mare decât cea stabilită prin contract sau prin legea specială ori când depăşeşte 15 zile în
lipsa unui termen prevăzut în acest sens, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul defect.
Dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu împrejurările,
el va putea fi obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie preţul primit în schimbul înapoierii
bunului [art. 1716 alin. (3)]. Observăm că legea nu mai fixează un termen pentru înlocuirea
bunului fiind preferat termenul rezonabil potrivit cu împrejurările.
Din analiza acestor dispoziţii, rezultă că modalitatea de reparare a prejudiciului suportat
de cumpărător se face într-o anumită ordine, cumpărătorul neavând posibilitatea să opteze
asupra modalităţii.

VIII. CONCLUZII

Prin modificarea Codului Civil român au fost introduse o serie de reglementări preluate
din alte sisteme de drept aparţinând celui romano-germanic, precum dreptul francez, elveţian sau
german. Astfel, s-a prevăzut în mod expres posibilitatea cumpărătorului de a obţine înlăturarea
viciilor, precum şi necesitatea denunţării viciilor existente într-un termen rezonabil, sub
9
Camelia Toader, Evicţiunea în contractele civile, Editura ALL, Bucureşti, 1997, pp. 101.
10
St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român. Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 534

Pagina 6 din 7
sancţiunea decăderii din dreptul de a cere rezoluţiunea contractului.
O altă modificare intervenită se referă la riscul pieirii sau distrugerii bunului care, diferit
de art.1358 C.civ.-unde consecinţele cazului fortuit erau suportate integral de către cumpărător-
nu va exclude aplicarea măsurilor prevăzute de art.1710 alin.1 NCC pentru viciile grave si
ascunse la momentul predării.

IX. BIBLIOGRAFIE

 Ion Turcu, Vânzarea în Noul Cod civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2011
 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2006
 D. Chirică, Tratat de drept civil: Contracte speciale. Vol. I: Vânzarea și schimbul, Ed.
C.H. Beck, București, 2008
 St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român. Ed. a II-a, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2011
 R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București,
2013
 R. Popescu în C. Bîrsan, Gh. Beleiu, Fr. Deak (coord.), Instituţii de drept civil. Curs
selectiv pentru licenţă 2009-2010, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009
 Camelia Toader, Evicţiunea în contractele civile, Editura ALL, Bucureşti, 1997

Definitie: norma juridica este o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop
este de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire prin forta de
constrangere a statului

Pagina 7 din 7