Revelaţia– este acţiunea prin care Dumnezeu descoperă oamenilor voinţa şi planurile Sale în

legătură cu lumea şi cu oamenii. (lat. Revelo, revelatio = a descoperi, descoperire);

- prin revelaţie Dumnezeu se coboară la om, împărtăşindu-i acestuia, pe măsura înţelegerii lui,
cunoştinţe despre Sine, despre voinţa şi planurile sale;
- scopul revelaţiei – este de a-l ajuta pe om să îndeplinească scopul ultim al vieţii sale (dobândirea
fericirii veşnice) aşa cum rezultă din textul următor: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască
pe Tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan XVII,3).
REVELAȚIA NATURALĂ:
- omul descoperă adevărurile despre Dumnezeu din observarea vieţii interioare proprii, din ceea ce
vedem că se petrece în societate, în istorie şi în lume, lucruri care ne dovedesc că toate aceste
realităţi nu pot fi produsul întâmplării, nu pot exista de la sine, nu se petrec oricum, ci se desfăşoară
după anumite legi, ce sunt opera unei fiinţe superioare omului;
REVELAŢIA SUPRANATURALĂ:
- este aceea în care Dumnezeu se face cunoscut prin mijloace mai presus de fire şi nu poate fi
primită şi înţeleasă decât prin credinţă
SFÂNTA SCRIPTURĂ
- este o colecţie de cărţi sfinte, scrise de prooroci, apostoli şi alţi oameni aleşi, sub inspiraţia
Duhului Sfânt şi cuprinde adevăruri de credinţă, norme de purtare şi relatări istorice, pe care
Dumnezeu le-a descoperit spre a fi scrise, păstrate şi transmise credincioşilor în scopul mântuirii;
- are două părţi:
VECHIUL TESTAMENT–înfăţişează istoriarevelaţiei de la Adam până la Hristos şi are 39 de cărţi
canonice, la care se adaugă 13 cărţi sau fragmente de cărţi necanonice (anaghinoscomena), dar
bune de citit, fiind ziditoare de suflet;
NOUL TESTAMENT – cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de însuşi Fiul lui Dumnezeu şi
transmisă de Sfinţii Apostoli şi are 27 de cărţi canonice.

SFÂNTA TRADIŢIE
- este cel de-al doilea izvor al revelaţiei dumnezeieşti, prin ea înţelegându-se totalitatea
adevărurilor revelate, care nu se cuprind în Sfânta Scriptură, ci au fost predate prin viu grai de către
Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, fiind consemnate ulterior în scris şi păstrate de către Biserică până în
zilele noastre;
- se deosebeşte de tradiţia în sens profan, care reprezintă totalitatea învăţăturilor, datinilor,
practicilor, creaţiilor spirituale şi materiale ale unui popor, moştenite de la o generaţie la alta;
Criteriile revelaţiei autentice
Minunile:
- sunt fenomene neobişnuite mai presus de puterea omului şi ordinea naturii, având drept cauză pe
Dumnezeu şi ca scop adeverirea revelaţiei;
- într-o minune legea este suspendată nu şi desfiinţată; ele producându-se prin derogări de la legi,
pentru că sensul lor este spiritual;
- minunea adevărată se deosebeşte de minunea falsă prin faptul că are un caracter supranatural şi
un scop religios-moral;

Profeţiile:
- este prezicerea sau prevederea lămurită şi precisă a unui eveniment viitor, care nu poate fi
cunoscut pe cale naturală, ci numai din descoperirea dumnezeiască;
- nu trebuie confundată cu vechile oracole, cu prezicerile aşa zişilor vizionari, ori cu ale
ghicitorilor de meserie, pentru că acestea sunt lipsite de claritate şi nu privesc un interes obştesc sau
o conduită morală;
prevederile ştiinţifice, bazate pe calcule precise, cum sunt eclipsele de soare sau lună, ivirea unei
comete, etc. nu sunt profeţii, pentru că sunt deduse cu certitudine din cunoaşterea exactă a legilor
naturii.