UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINŢE

ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

SUCEAVA 2020
PROIECT LA DISCIPLINA: DREPT ROMAN

CĂSĂTORIA ÎN DREPTUL ROMAN

STUDENT:
PROFESOR COORDONATOR:
CLUCI ȘTEFANIA-ELENA
NEDELEA MARILENA OANA
AN I, GRUPA 2

1
 Cuprins

Introducere...............................................................................................................3
Cap 1. Formele casatoriei.......................................................................................4
1.1. Casatoria cum manu...........................................................................................................4
1.2. Casatoria sine manu............................................................................................................4
1.3. Cuncubinatus.......................................................................................................................5
Cap 2. Incheierea casatoriei....................................................................................5
2.1. Conditii de forma................................................................................................................5
2.2. Conditii de fond...................................................................................................................6
Cap 3. Efectele casatoriei........................................................................................7
3.1. Asupra persoanelor.............................................................................................................7
3.2. Asupra bunurilor................................................................................................................7
3.2.1.Dota.................................................................................................................................7
3.2.2.Paraferna.........................................................................................................................8
Cap 4. Desfacerea căsătoriei...................................................................................8
4.1. În mod forțat........................................................................................................................8
4.2. În mod voluntar...................................................................................................................9
Cap.5. Speță...........................................................................................................10
Concluzii.................................................................................................................12
Bibliografie.............................................................................................................12

2
 Introducere

Ascensiunea poporului Roman a fost marcată de aspra luptă pe care aceștia au purtat-o
pentru a trăi și pentru a supraviețui sute de ani. Existența lor a fost bazată pe moralitate și
rectitudine, iar multele lor construcții și scrieri au rămas artefacte și simboluri frumoase ale
existenței si rolului pe care l-au purtat în formarea și dezvoltarea viitoarelor popoare.

Pentru acest referat am ales tema ,,Căsătoria în dreptul roman”, o temă foarte interesantă,
în care se pune accentual pe rolul și locul femeii în familie prin căsătorie.

Odată încheiată căsătoria, femeie are un anumit statut, acesta depinzând de modul în care
a fost încheiată și dota (sau zestrea) pe care aceasta o aduce în căsătorie.

Cu timpul, femeia a primit anumite drepturi, un aspect foarte important pentru evoluția
societății.

Așadar, în următoarele pagini ale acestui referat am inclus informații despre principalele
aspecte ale căsătoriei romane, tipurile acesteia, modurile și condițiile prin care se incheie și se
desface aceasta și efectele pe care le are aceasta asupra persoanelor și asupra bunurilor.

3
 Cap 1. Formele casatoriei

Jurisconsultul Modestinus a dat căsătoriei definiția prin intermediul termenilor

următori: ,,nuptiae sunt coniunctio maris et feminae et consortium omnium vitae, divini et
humani iuris communication – unirea bărbatului cu femeia, o comuniune pentru întreaga viață,
împărtășirea dreptului divin și uman”1.
În Institutele lui Iustinian regăsim o definiție, asemănătoare celei lui Modestinus, dar
totuși diferită deoarece, în ea nu există informații legate de elemental divin, sacru sau religios al
căsătoriei. Potrivit acesteia, căsătoria se înfățișează ca unirea bărbatului cu femeia constând într-
o comunitate de viață de nedespărțit - ,,viri et mulieris coniunctio, individuam consuetudinem
vitae continens ”2.
În dreptul roman, sotul și soția aveau denumiri specifice, și anume vir pentru bărbat și
uxor pentru femeie. La vremea aceea, între bărbat si femeie existau deosebiri esențiale din punct
de vedere juridic, datorită vocației celor doua sexe și a inegalității lor fizice. Bărbatul aparținea
vieții publice iar femeia aparținea vieții casnice.
În dreptul roman, odată cu trecerea timpului, căsătoria a avut mai multe forme dar, doar
câteva au ajuns până la sfârșitul Imperiului Roman. Unele dintre aceste forme au evoluat și s-au
păstrat pe parcursul întregii perioade a dreptului roman, altele au dispărut în raport cu noile
cerințe ale vremurilor.

1.1. Casatoria cum manu

,,Manus este expresia prin care romanii desemnau mâna, ceea ce sugerează aici situația
de drept dobândită de bărbatul care ,,pune mâna” pe femeie. Evident, sensul expresiei manus
vine să arate puterea bărbatului căsătorit asupra soției dar mai ales puterea șefului de familie
asupra noului membru din familie care era femeia căsătorită. Ea trebuie să se supună tuturor
regulilor din familia în care a intrat”3. Datorită puterii maritale exercitată de bărbat asupra femeii,
aceasta trebuie să rupă toate legăturilor agnatice cu familia ei de origine și astfel, aceasta cade
sub puterea noului șef de familie sub care se află soțul ei.

1.2.Casatoria sine manu

Soția nu intră sub puterea totală a bărbatului prin intermediul acestei căsătorii.

1
VI. Hanga, op. cit., 1977, p191.
2
VI. Hanga, M. Jacotă, op. cit., p.131
3
Soțul, spune Cato cel Bătrân, este judecătorul soției sale; puterea sa nu are limite. Dacă soția a comis o greșeală,
are dreptul să o pedepsească; dacă a băut vin o condamnă; dacă a avut legături cu un alt bărbat o omoară. A se vedea
F. de Coulanges, op. cit., p. 101

4
 ,,Scrierile autorilor antici menționează noul rol al femeii-soție prin căsătoria sine manus.
Din perioada în care s-a admis căsătoria fără manus femeia începe să dețină anumite drepturi în
familie”4 . ,,Femeia nu trece sub puterea soțului, rămînănd pe mai departe sub puterea tatălui din
familia din care provine, dar are obligația să locuiască in casa soțului. Acest lucru se produce cel
puțin din punct de vedere teoretic” 5.
,,Nu sunt necesare formalitați deosebite pentru a încheia căsătoria sine manu. Trebuie să
fie îndeplinite două elemente: affection maritalis adică se existe intenția reciprocă a viitorilor soți
de a încheia căsătoria, și honor matrimonii, adică conviețuirea efectivă a celor doi”6.

1.3. Cuncubinatus

,,Este uniunea matrimonială între două persoane de sex opus, inegali din punct de vedere
social si juridic, neavând dreptul de a se căsători potrivit legii.
Prin această uniune femeie nu ia rangul bărbatului; concubinii nu au obligația de
fidelitate; între aceștia nu se constituie dotă sau zestre; bărbatul nu are voie sa aibă mai mult de
o concubină, sau nevastă si concubină și nu are acțiune de adulter contra concubinei, iar copiii
născuți din concubinat se numeau liberi naturalis și aveau tată cunoscut iar acesta avea dreptul
de a-i legitima” 7.

Cap 2. Incheierea casatoriei

Indiferent de tipul de căsătorie, pentru încheierea ei valabilă sunt necesare întrunirea

anumitor condiții fără de care nu poate să existe. Aceste cerințe poartă denumirea de condiții de
fond ale căsătoriei și erau în număr de trei: conubium, vârsta și consimțământul; iar condițiile de
formă se referă la cele 3 moduri de încheiere a căsătoriei cum manu.

2.1. Conditii de forma

4
Dintr-un discurs al lui Cato cel Bătrân asupra legii Vicontia din anul 169 î. Hr., reiese că femeia căsătorită sine
manu deține bunuri proprii cu care vine în căsătorie având dreptul să dispună de ele fără nici o restricție, după bunul
ei plac. A se vedea Cicero, Verrine, II, 1, 41, 106 apud N. Lascu, op. cit., p. 268
5
Cicero, Rhetorica ad Herennium, II,24, 38 apud N. Lascu, op. cit., p. 268
6
VI. Hanga, M. Jacotă, op. cit., p. 134
7
În privința copiilor născuți în afara căsătoriei distingem următoarele categorii: a) copiii naturales erau cei născuți
din relații menționate de romani cu numele de concubinatul. Această categorie de copii nu erau legitimi; b) copii
adulterini sunt cei rezultați din relații de adulter fiind considerați nelegitimi si nelegiuiți; c)copii incestuoși sunt cei
rezultați din relații între rude în grad apropiat cărora le este interzisă căsătoria între ei. Și această categorie de copii
intră în acelea de nelegitimi și nelegiuiți; d) copii spurii sau vulgo concepti, sunt toți ceilalți copii care nu intră în
categoriile nelegiuiților dar nu sunt considerați nici copii legitimi (quasi sporadi concepti) pe scurt, copii fără tată. A
se vedea S.G. Longinescu, op. cit., I, p. 232

5
 Căsătoria cu manus se realiza în trei forme:
• Confarreatio este o formă de căsătorie rezervată patricienilor, căci presupunea prezenţa
lui pontifex maximus şi a preotului lui Jupiter.
• Coemptio se realiza printr-o autovânzare fictivă a viitoarei soţii către viitorul soţ.
• Usus consta din coabitarea vreme de un an a viitorilor soţi, iar după expirarea termenului
de un an, femeia trecea automat sub puterea bărbatului.

2.2. Conditii de fond

,,Căsătoria presupune îndeplinirea unor condiţii de fond care sunt comune pentru ambele
forme ale căsătoriei. Acestea sunt:
- connubium;
- consimţământul;
- vârsta.
Connubium are două înţelesuri:
- obiectiv – aptitudinea unei persoane de a contracta o căsătorie civilă;
- subiectiv – desemnează posibilitatea unor persoane determinate de a se căsători între ele,
deoarece nu toţi cei care au connubium în sens obiectiv au şi conubium în sens subiectiv. Spre
exemplu, fraţii între ei nu au conubium în sens subiectiv.
Piedicile la căsătorie erau în număr de trei:
o Rudenia de sânge în linie directă era piedică la infinit. Rudenia de sânge în linie
colaterală era piedică la căsătorie numai până la gradul patru.
o Alianţa în linie colaterală nu constituia piedică la căsătorie. Deci, bărbatul se
putea căsători după decesul soţiei cu sora acesteia. În schimb, alianţa în linie
directă a fost piedică la căsătorie. Spre exemplu, bărbatul nu se putea căsători cu
fiica dintr-o altă căsătorie a fostei soţii.
o Condiţia socială. Până în vremea lui August, au fost interzise căsătoriile dintre
ingenui şi dezrobiţi.
Consimţământul. În dreptul vechi, dacă viitorii soţi erau persoane sui iuris, se cerea
consimţământul lor. Pentru femei, chiar dacă erau persoane sui iuris, era necesar şi
consimţământul tutorelui, deoarece femeile sui iuris se aflau sub tutela agnaţilor. Dacă însă
viitorii soţi erau persoane alieni iuris, în epoca veche, nu li se cerea consimţământul, fiind
necesar consimţământul celor doi pater familias. Dar, în dreptul clasic, se cerea şi
consimţământul viitorilor soţi, chiar dacă erau persoane alieni iuris.

6
 Vârsta a constituit un motiv de controversă între sabinieni şi proculieni, pentru ca, în
dreptul postclasic, Justinian să stabilească faptul că bărbaţii se puteau căsători la 14 ani, iar fetele
la 12 ani” 8.

Cap 3. Efectele casatoriei

3.1. Asupra persoanelor

,,Efectele căsătoriei sunt diferite la căsătoria cu manus, faţă de căsătoria fără manus.
În cazul căsătoriei cum manu soţia trecea sub puterea bărbatului, era considerată fiică a
acestuia, iar față de proprii ei copiii mama se afla in situația juridică a unei surori.În schimb,
agnaţiunea cu familia de origine înceta. Dacă femeia deține bunuri cu care a venit în căsătorie,
bunurile devin proprietatea soțului.
În ceea ce priveşte căsătoria sine manu, femeia nu trecea sub puterea bărbatul ei şi nu
avea vocaţie succesorală la moştenirea bărbatului sau la cea a copiilor ei, deoarece se bucura de
vocative succesorală doar în familia de origine. Față de proprii ei copii si față de soț, femeia este
străină din punct de vedere juridic dar ia rangul social al bărbatului iar copii născuți din căsătorie
iau condiția juridical a tatălui lor” 9.
3.2. Asupra bunurilor
În căsătoria cu manus acţionează regimul comunităţii de bunuri.
În căsătoria fără manus, soţii trăiau în regimul separaţiei de bunuri.

3.2.1.Dota
,,Dota este un contract verbal prin care cineva (femeia sau ascendentul), putea să
constituie o masă de bunuri sau bani în favoarea bărbatului. În toate cazurile, constituirea dotei
este un act voluntar. Bunurile dotale puteau fi mobile sau imobile. Lucrurile cumpărate cu bani
dotali deveneau dotale” 10. ,,Unii autori au inclus dota în rândul contractelor nenumite. În ce
privește titlul dotei el este perpetuu” 11.
Regim de dota

8
Curs de Drept Roman, Universitatea Europeană ,,Drăgan” din Lugoj, Facultatea de Drept
9
Lect. Univ. Drd. Ionuț Ciutacu, Curs de Drept Roman, Universitatea Creștină ,,Dimitrie Cantemir”, Facultatea de
Științe Juridice și Administrative
10
L.54, Dig., De iure dotium, 23. 3.
11
Dotis causa permetua est, et cum voto ejus qui dat, ita contrahitur, ut semper apud maritum sit – Titlul dotei este
perpetuu, deoarece contractul care se formează, dacă se consultă dorința celui care a dat-o, are ca scop să rămână
pentru totdeauna în mâinile bărbatului (L. 1, De iure dotium, 23, 3)

7
 ,,Bărbatul este principalul beneficiar și responsabil asupra dotei (dominus dotis) pe toată
durata căsniciei. Fructele ce rezultă din bunurile dotale sunt menite să susțină sarcinile căsniciei”
12
.
Până în epoca clasică, femeia nu avea proprietatea și nici uzufructul bunurilor dotale. S-a
permis femeii să beneficieze de dotă în anumite condiții
Felurile dotei
- ,,Dota profecticia( dos profecticia) a cărei proveniență este din partea tatălui femeii ce
intră în căsătorie, sau din partea ascendentului patern ori a rudelor ei agnatice.
- Dota adventicia (dos adventicia) constituită de alte persoane decât rudele agnatice sau
tatăl femeii ce se căsătorește.
- Dota privind bunurile luate in posesie (dos receptia). În caz de divorț, dota urma să fie
restituită” 13.
3.2.2.Paraferna
Paraferna reprezintă averea care aparţine soţiei căsătorite în regim dotal şi asupra căreia
soţia îşi păstrează drepturile de administrare şi de folosinţă.

Cap 4. Desfacerea căsătoriei

,,Începând cu perioada veche la Roma căsătoria, de regulă, era indisolubilă. Pe lângă

situațiile inevitabile ce puteau să apară sub durata căsătoriei (moartea unuia dintre soți,
captivitate etc.), s-au admis la un moment dat și moduri voluntare pentru desfacerea ei.
Astfel, putem vorbi despre desfacerea forțată sau desfacerea voluntară a căsătoriei” 14.
4.1. În mod forțat
Are loc prin urmatoarele moduri:
- Prin decesul unuia dintre soți;
- Prin pierderea libertății unuia sau ambilor soți;
- Prin pierderea cetațeniei cel puțin a unuia din soți;
- Prin pierderea drepturilor de familie, dacă fiul a fost căsătorit cum manu și a fost dat în
adopție.
În cazut in care soția a murit, bărbatul se poate recăsători imediat dar, în cazul în care soțul a
murit, femeia poate încheia o noua căsătorie dupa 10 luni de la moartea soțului. Acest termen se
aplică și în cazul divorțului și are două motive: pietate si decență publică pe de o parte, iar pe de

12
L. 7, Pr., Dig., De iure dotium, 23, 3
13
Gr, Dimitrescu, op. cit., I, p. 333
14
P. F. Girard, op. cit., p. 176; Cr. Murzea, op. cit., p.83

8
altă parte, deoarece, într-un interval mai scurt, s-ar putea naște un copil a cărui paternitate nu se
poate stabili cu certitudine (perturbation sanguinis).
4.2. În mod voluntar
Acest mod de desfacere a căsătoriei diferă datorită modului în care aceasta a fost
încheiată.
Pentru căsătoria cum manu:

 Încheiată prin confareatio. Desfacerea intervine printr-un procedeu invers denumit

difareatio. Soții care urmau să se despartă apăreau pentru ultima data împreuna în fața
vetrei sacre în prezența martorilor și a unui sacerdot oficial. Turta de grâu oferită era
refuzată de ambii soți și rosteau, spune Plutarh, cuvinte înspăimântătoare și ciudate. Prin
difareatio femeia pierdea și dreptul la cultul religios al soțului.
 Încheiată prin coemptio. Se realiza prin mancipatio, adică prin răscumpărarea soției.
 Încheiată prin usus. Derfacerea are loc la fel ca în cazul căsătoriei coemptio.
Căsătoria sine manu poate fi desfăcută prin voința unuia dintre soți sau, prin simpla voință a
unuia din cei doi pater familias ai soților.
Divorțul
,,Cuvântul ,,divorț” derivă de la divortium sinonim cu discidium, cu semnificație de
nepotrivire a concepțiilor” 15.
,,Dreptul de a cere desfacerea căsătoriei aparținea inițial numai soțului. El putea să solicite de
la soția sa în prezența unui martor, cheile casei și să-i transmită printr-o a treia persoana tuas res
habeto (tine-ți bunurile tale).
Soțul are dreptul să solicite divorțul pentru cazuri bine stabilite cum ar fi: otrăvire, adulter,
falsificarea cheilor de la pivnița de vin etc” 16. ,,Ulterios s-a admis și soției dreptul de a cere
divorțul, prilej cu care împrejurarile cunoscute drept motive de divorț s-au diversificat” 17.

15
Divortium vel a diversitate mentium dictium est, vet quia in diversas partes eund qui distrahunt matrimonium –
Divorțul provine din diversitatea mentalitaților su din împrejurările prin care părțile se deosebesc, fiecare urmând o
cale diferită. (L. 2, Dig., De divortis et repudiis, 24. 2).
16
Autorii romani din perioada târzie a Imperiului dau numerose exemple despre sancțiuni aplicate femeilor mult mai
aspre decât divorțul în caz de infidelitate; pentru nerspectarea restricțiilor privitoare la consumul de vin, ei vorbesc
despre femei ucise de proprii lor soți pentru vina de a fi băut vin. A se vedea N. Lascu, op. Cit., p. 261.
17
Curs de Drept Roman, Universitatea Europeană ,,Drăgan” din Lugoj, Facultatea de Drept.

9
 Cap.5. Speță

Patricianul Marcellus este căsătorit cum manu cu Silvia şi are 4 copii:Sabinus, Cornelius,
Emilia şi Eusebia.
La 20 de ani Sabinus se căsătoreşte cum manu cu Lucreţia şi are 2 copii: Laurenţiu şi
Sebastian.
La 21 de ani Cornelius se căsătoreşte sine manu cu Flavia şi are un copil: Primus.
La 15 ani Emilia se căsătoreşte cum manu cu Marius şi are o fiică Corina.
La 16 ani Eusebia se căsătoreşte sine manu cu Antoniu.
La 25 de ani Sabinus încercând să-şi ucidă tatăl, este alungat din familie.
La 30 de ani Cornelius este dat în adopţie cu efecte depline patricianului Paulus.

a. Stabiliţi familia agnatică şi pe cea cognatică.

b. Calculaţi, în baza unei scheme, gradul de rudenie dintre persoanele mai sus amintite.
c. Ce loc şi ce statut juridic au în familie aceste persoane?
d. Cum se realizează alungarea din familie a lui Sabinus?
e. Care sunt efectele adopţiei cu efecte depline a lui Cornelius?
RASPUNS
a) Familia agnatica este formata din: Patricianul Marcellus (pater familias), Silvia (sotia
casatorita cum manu), Sabinus (fiul), Lucretia (sotia fiului casatorita cum manu), Laurentiu,
Sebastian (copii fiului), Cornelius (fiul), Primus (copilul fiului), Eusebia (fiica, casatorita sine
manu).
Familia cognatica este formata din: Patricianul Marcellus, Sabinus, Laurentiu,
Sebastian, Cornelius, Primus.
b) Gradul de rudenie se stabileşte în mod diferit în funcţie de linia de rudenie.
La rudenia în linie dreaptă, gradul de rudenie se socoteşte după numărul naşterilor.
Astfel, fiul şi tatăl sunt rude de gradul I iar nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul II.
La rudenia în linie colaterală, gradul de rudenie se stabileşte după numărul naşterilor,
urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă
rudă. Astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi nepotul sunt rude de gradul al treilea,
verii primari în gradul al patrulea.

10
 Trebuie remarcat faptul că pe linie colaterală nu există rude de gradul I.
Prin urmare, rude de gradul I, in speta in discutie sunt: Marcellus, respectiv Silvia cu fii si
fiicele lor.
Fratii si surorile, Sabinus,Cornelius,Emilia si Eusebia, sunt rude de gradul II, acelasi grad
de rudenie existand si intre Laurentiu si Sebastian. Deasemenea rude de gradul II sunt parintii
Marcellus si respectiv Silvia fata de nepotii lor: Laurentiu, Sebastian, Primus si Corina
Pe linie colaterala , rude de gradul III, sunt:
Sabinus fata de Primus si Corina;
Cornelius fata de Lurentiu, Sebastian si Primus;
Emilia fata de nepotii sai: Laurentiu, Sebastian, si Primus;
Eusebia si Laurentiu, Sebastian, Primus si Corina;
Rude de gradul IV, sunt: Laurentiu, respectiv Sebastian, cu verii lor primari: Primus si
Corina.
c) Patricianul Marcellus detine cel mai important loc in familie si anume cel de pater familias si
detine personalitate juridica deplina (capacitate de exercitiu deplina).
Silvia este sotia patricianului si se afla sub puterea sotului (alieni juris) deoarece erau
casatoriti cum manu.
Atat sotia patricianului cat si Sabinus, Cornelius si Eusebia (casatorita fiind sine manu cu
Antoniu) intra in grupul juridic al lui pater familias.
Emilia iese de sub puterea patricianului deoarece se casatoreste cum manu cu Marius.
d) Aflandu-se sub tutela patricianului, alungarea din familie a lui Sabinus se realizeaza prin
emanicipare (acesta urmand sa fie vandut de trei ori si apoi eliberat).
e) Adopţia cu efecte depline a lui Cornelius de catre patricianul Paulus va avea urmatoarele
efecte:
- pe plan personal, adoptatul (Cornelius) iese din familia de origine şi intra sub puterea
noului pater, devenind agnat cu membrii noii familii, copiii sai raman în familia de origine.
- pe plan patrimonial, drepturile succesorale se sting, în vechea familie şi se dobandesc în
cadrul noii familii.

11
 Concluzii

În concluzie, romanii au stabilit principiile aflate astăzi la baza celor mai însemnate
instituții juridice precum este instituția juridical a căsătoriei. Căsătoria stabilea între soţi o
comunitate de vieţuire, soţii datorându-şi unul altuia fidelitate.
Situaţia femeii în dreptul roman a fost una relativ bună, fiind în orice caz mult mai
favorizată decât în alte sisteme de drept din antichitate, inclusiv prin comparaţie cu Grecia antică,
deși aceasta se găsea într-o poziție inferioară față de barbat, datorită puterii fizice scăzute.
Femeia sa aflat sub o tutelă pe tot parcursul vieții ei, indiferent dacă este a tatălui ei, a soțului sau
a șefului familiei în care se căsătorește.
Consider că, căsătoria în dreptul roman a pus bazele căsătoriei de astăzi, deși în zilele
noastre femeia este egală cu bărbatul și are aceleași drepturi, libertați și obligații ca acesta.
Studiul acestui subiect este foarte interesant și ne face să medităm asupra privilegiilor pe
care femeia le are acum și pe care nu le avea în trecut, și la modul in care gândirea oamenilor s-a
schimbat și a evoluat.

12
 Bibliografie

Cursuri de Drept Roman:

1. LECT. UNIV. DRD. IONUȚ CIUTACU UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE
CANTEMIR”, FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE,
SPECIALIZAREA – DREPT ROMAN
2. Conf.univ.dr. Ștefan Cocoș, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept, DREPT
ROMAN
3. DIACONESCU AMELIA, UNIVERSITATEA SPIRU HARET, FACULTATEA DE
DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ CRAIOVA, DREPT ROMAN I, EDITURA
FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti, 2014
4. CODRUŢA JUCAN, CĂSĂTORIA ÎN DREPTUL ROMAN. STATUTUL JURIDIC AL
FEMEII ÎN CADRUL ACESTEI INSTITUŢII DE DREPT
5. Lector drd. Liviu Mihai, Suport de curs, Drept Roman
6. Prof. univ. dr. EMIL MOLCUŢ, DREPT ROMAN
7. DREPT ROMAN – SINTEZE, UNIVERSITATEA BIOTERRA, FACULTATEA DE
DREPT, BUCUREŞTI 2006.
8. Curs de Drept Roman, Universitatea Europeană ,,Drăgan” din Lugoj, Facultatea de Drept.

Carți:
1. Coulanges F. de, Cetatea antică, Editura Librăriei SOCEC&CO., București
2. De iure dotium, 23, 3.
3. De divortis et repudiis, 24. 2.
4. Dumitrescu Gr., Drept roman (Izvoare. Procedura. Persoane. Drepturi reale), vol. I,
Imprimeriile Independența, București
5. Girard P. F., Manuel elementaire de Droit România, Septieme edition, Paris, 1924
6. Hanga VI., Drept privat roman, Editura didactică și enciclopedică, București, 1977
7. Hanga VI., Jacotă M., Drept privat roman, Editura didactică și enciclopedică, București,
1964
8. Longinescu S. G., Elemente de drept roman. Partea generală, vol I, Editura Librăriei
Socec, București, 1908
9. Marcus Tullius Cicero, Verrine, II, Editura: Harvard University Press, 1989
10. Marcus Tullius Cicero, Rhetorica ad Herennium, Editura: Harvard University Press,
1989.
11. Murzea Cr., Drept roman, Ediția a II-a, Editura ALL Beck, București, 2003
12. N. Lascu, Cum traiau romanii, Editura Științifică – București, 1965

13