UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI

CINEMATOGRAFICĂ “I. L. CARAGIALE” – BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEATRU

Lucrare de curs

la disciplina:

Jocuri Teatrale pentru Incluziunea

Socială

A realizat: Sacovschi Lilia

2023
 CUPRINS

1. Cele șase sfere de interes în evaluarea grupei de elevi de către profesor – Dorothy
Heathcote............................................................................................................................3

Concluzii...................................................................................................................................5

Bibliografie...............................................................................................................................7

2
 Cele șase sfere de interes în evaluarea grupei de elevi de către profesor – Dorothy
Heathcote

Cele șase sfere de interes în evaluarea grupului de elevi de către profesor reprezintă
contribuția semnificativă adusă de Dorothy Heathcote, un educator și profesor de teatru/actorie
englez, în îmbunătățirea relației profesor-elevi/grup de elevi în mediul școlar și a performanțelor
profesorului în procesul educațional. Aceste sfere de interes constituie temelia procesului de
diagnosticare pe care profesorul îl parcurge în evaluarea fiecărei grupe de elevi cu care lucrează.
Diagnosticarea se referă la analiza și evaluarea relației care se dezvoltă între profesor și
elevi/grupul de elevi în ceea ce privește:

1. Cine sunt eu în relație cu mine (eu cu mine)

2. Cine sunt eu în relație cu tine (eu cu celălalt)
3. Cine sunt eu în relație cu voi (eu cu mulțimea/grupul/ceilalți)

Prin urmare, identificăm următoarele șase domenii de interes în evaluarea grupului

de elevi de către profesor:

Luarea deciziilor în ceea ce privește "unde", "cine", "ce" și "când" ar trebui să fie
responsabilitatea elevilor în procesul evaluării grupului de elevi de către profesor. Profesorul, în
urma unei planificări și a unor teme de studiu prestabilite, își propune să implice elevii în
descoperirea următorului pas în studiul lor prin utilizarea propriilor resurse, energie și capacitate.
Astfel, profesorul încurajează o abordare în care elevii nu primesc informații, soluții sau sugestii
exclusiv din partea profesorului, ci sunt încurajați să descopere și să exploreze propriile soluții și
idei în cadrul relației de parteneriat dintre profesor și elevi. Educația are loc în prezent și în acest
moment și se desfășoară într-o relație interactivă între profesor și elevi.

Atmosfera din clasă este un aspect distinctiv al fiecărui grup de elevi și nu poate fi
comparată cu alte grupuri, la fel cum niciun iris sau amprentă digitală nu seamănă cu altul. În
această privință, sarcina profesorului constă în a "citi" energia specifică grupului și a o canaliza
către sarcina de lucru. Nu se neglijează niciodată energia prezentă în grup în acel moment, nu se
încerca să se mascheze artificial, nu se pretinde că starea de spirit este alta decât cea resimțită în
mod real. Profesorul este sincer și utilizează această energie în beneficiul temelor de studiu, într-
un joc sau exercițiu (teatral), transformând-o într-un instrument valoros pentru procesul
educațional.

3
 O altă sferă de interes în evaluarea grupului de elevi de către profesor este
reprezentată de distanța și distanțarea față de elevi. Profesorul are libertatea de a decide până
unde să se implice în relația cu elevii. Dorothy Heathcote propune ca distanța să fie cât mai mică,
adică profesorul să fie parte integrantă a grupului în timpul unei sarcini de lucru, joc sau
exercițiu. Profesorul se implică activ, face parte din grup și apoi se retrage atunci când simte că
grupul funcționează independent. Ulterior, profesorul poate reintra în grup ca un membru egal și
participativ, adaptându-se și jonglând cu aceste poziții de implicare și distanțare. Astfel, se
conturează trei poziții posibile: implicare (implicarea înseamnă că profesorul joacă rolul egal cu
elevii, lucrând împreună cu ei pentru a descoperi jocul într-un mod autentic, chiar dacă
profesorul îl cunoaște deja. Implicarea implică empatie, adică profesorul se pune în locul elevilor
și își exprimă înțelegerea și simpatia față de experiențele și perspectivele lor), distanțare (aceasta
presupune că, după implicare și empatie, urmează să se dezvolte simpatia față de grupul sau
elevul respectiv, ceea ce implică trecerea de la un nivel emoțional la unul rațional. Distanțarea
înseamnă restabilirea limitelor personale pentru a fi capabil de obiectivitate în relația cu ceilalți
și pentru a putea oferi ajutor și sprijin, în folosul celorlalți) și distanță (în interacțiunea dintre
profesor și grupul de elevi/elev nu se produce intimitatea (intimitatea aceasta înseamnă să văd,
aud, observ pe celălalt, să fiu deschis/vulnerabil în ceea ce îl privește pe aproapele meu și să mă
implic – ca profesor - în a-l susține, consilia, îndruma)).

Numărul de elevi se referă la cantitatea de elevi cu care un profesor poate lucra într-o
clasă și implică strategiile utilizate pentru a împărți sarcinile de lucru, temele și elevii într-un
mod eficient, astfel încât procesul educativ să se desfășoare în cea mai bună variantă posibilă.
Selectarea și gestionarea numărului optim de elevi într-o clasă, precum și aplicarea strategiilor
adecvate de organizare și distribuire a sarcinilor și tematicilor, contribuie la eficiența și succesul
procesului educațional.

"Ipostazele" profesorului se referă la diferite atitudini pe care le poate adopta într-un

grup de elevi, așa cum au fost descrise de Dorothy Heathcote. Acestea includ:

1. Profesorul care știe tot - profesorul care are cunoștințe extinse și le împărtășește elevilor.
2. Profesorul care începe cu "Știați că" - profesorul care începe lecția cu curiozități și informații
interesante pentru a stimula interesul elevilor.
3. Profesorul care anunță "Habar n-am" - profesorul care recunoaște că nu are toate răspunsurile
și încurajează elevii să găsească soluții și să exploreze mai mult.

4
4. Profesorul răspândac de implicații - profesorul care evidențiază ce s-a întâmplat și sugerează
direcții de lucru și abordări pentru viitor.
5. Profesorul bun ascultător - profesorul care ascultă și încurajează elevii să găsească singuri
următorul pas sau soluția.
6. Profesorul care face rost de orice - profesorul care vine în ajutorul elevilor oferind soluții și
resurse pentru a progresa în învățare.
7. Profesorul care spune "Nu mă întreba pe mine" - profesorul care răspunde în mod minimal sau
nu intervine atunci când elevii se descurcă foarte bine cu sarcinile de lucru.
8. Profesorul avocatul diavolului - profesorul care iese din rol și sugerează multiple soluții și
abordări pentru rezolvarea problemelor, conflictelor sau sarcinilor de lucru.
Aceste "ipostaze" ilustrează varietatea de roluri și abordări pe care profesorul le poate adopta în
funcție de nevoile și contextul grupului de elevi.

Statutul de profesor se referă la modul în care elevii sau grupul manifestă bucuria de
a se implica în activități de învățare în prezența ta în clasă. Dacă elevii arată entuziasm și se
bucură să se joace și să lucreze împreună cu tine, atunci ai câștigat un statut favorabil. În schimb,
dacă elevii nu manifestă bucurie sau prezintă absența acesteia, statutul tău este pierdut. Totuși,
un statut pierdut poate fi recuperat prin distanțare și obținerea unei perspective obiective asupra
relației tale cu grupul. Dacă nu reușești să faci acest lucru singur, un observator, cum ar fi un alt
profesor, poate ajuta prin participarea la activități și observarea dinamicii relației tale cu grupul.
Observatorul poate oferi feedback și sugestii pentru a-ți îmbunătăți statutul și relația cu elevii.

În concluzie, evaluarea grupei de elevi ar trebui să includă o înțelegere a intereselor

și motivațiilor individuale ale elevilor. Profesorul poate identifica și valorifica aceste interese
pentru a crea un mediu de învățare mai captivant și relevant. Studiile arată că atunci când elevii
sunt motivați și se simt implicați într-un mod personal, performanța lor academică crește.
Evaluarea ar trebui să se concentreze și să evalueze abilitățile și competențele dezvoltate de elevi
în diverse domenii, cum ar fi abilități de comunicare, gândire critică, rezolvare de probleme,
colaborare și creativitate. Profesorul poate utiliza diverse instrumente și strategii de evaluare
pentru a monitoriza și evidenția evoluția fiecărui elev în funcție de obiectivele și așteptările
stabilite. Evaluarea ar trebui să încurajeze elevii să reflecteze asupra propriului lor proces de
învățare și să se autoevalueze. În această ordine de idei, evaluarea grupei de elevi de către
profesor, conform abordării lui Dorothy Heathcote, ar trebui să fie o evaluare holistică, care să
acopere multiplele aspecte ale dezvoltării și învățării elevilor. Aceasta implică luarea în

5
considerare a intereselor, motivațiilor, abilităților, progresului individual, interacțiunilor sociale,
creativității și reflexiei elevilor. Prin adoptarea unei astfel de abordări, profesorii pot crea un
mediu de învățare stimulant și susținător, care să promoveze dezvoltarea integrală a elevilor.

6
 Bibliografie

1. Apostol, Radu. Teatru ca metodă. Teatru educațional. București: UNATC Press, 2018.
2. Jicman, Andreea-Diana. Arta teatrului pentru incluziune social. Teză de doctorat:
UNATC, 2021.