TEME și MOTIVE LITERARE

1. Identificați tema literară din fiecare fragment.

2. Încercuiți motivele literare din fragmentele de mai jos.

Fruntea albă-n părul galben Numai poetul,

Pe-al meu braț încet s-o culci, Ca păsări ce zboară
Lăsând pradă gurii mele Deasupra valurilor,
Ale tale buze dulci... Trece peste nemărginirea timpului
(M. Eminescu – Dorință) (M. Eminescu – Numai poetul)

Voi să nu vă mâhniți tare Viitorul și trecutul

Când mă vor lua și duce departe Sunt a filei două fețe,
Și-mi vor face un fel de înmormântare Vede-n capăt începutul
În lutul afânat sau tare. Cine știe să le-nvețe;
(Tudor Arghezi – De-a v-ați ascuns) (M. Eminescu – Glossă)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
(Vasile Alecsandri – Iarna)
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
(M. Eminescu – Scrisoarea a III-a)

TEME și MOTIVE LITERARE

1. Identificați tema literară din fiecare fragment.

2. Încercuiți motivele literare din fragmentele de mai jos.

Fruntea albă-n părul galben

Pe-al meu braț încet s-o culci, Numai poetul,
Lăsând pradă gurii mele Ca păsări ce zboară
Ale tale buze dulci... Deasupra valurilor,
(M. Eminescu – Dorință) Trece peste nemărginirea timpului
(M. Eminescu – Numai poetul)
Voi să nu vă mâhniți tare
Când mă vor lua și duce departe Viitorul și trecutul
Și-mi vor face un fel de înmormântare Sunt a filei două fețe,
În lutul afânat sau tare. Vede-n capăt începutul
(Tudor Arghezi – De-a v-ați ascuns) Cine știe să le-nvețe;
(M. Eminescu – Glossă)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
(Vasile Alecsandri – Iarna)
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
(M. Eminescu – Scrisoarea a III-a)