Materiale pe bază de silicat

tricalcic pentru aplicații

biomedicale

Mihalcioiu Radu
Grupa 1442
 Introducere

În ultimii ani, a crescut interesul pentru utilizarea silicatului tricalcic (Ca3SiO5) ca

biomaterial datorită biocompatibilității, bioactivității și proprietăților sale osteoinductive.
Silicatul tricalcic este un compus de silicatic ce poate fi găsit în minerale naturale, cum ar fi
wollastonitul și gehlenitul, dar poate fi, de asemenea, sintetizat prin diverse metode, inclusiv prin
reacția sol-gel și reacția în fază solidă.
Alegerea temei pentru acest proiect este motivată de necesitatea unei înțelegeri mai
aprofundate a metodelor de manipulare a proprietăților acestui material pentru utilizarea sa in
domeniul biomedical. Astfel, prin studiul metodelor de sinteză și dopanților utilizați, este posibil
să se dezvolte biomateriale noi și îmbunătățite care pot fi utilizate într-o varietate de aplicații
biomedicale, cum ar fi ingineria țesutului osos, sistemele de eliberare a medicamentelor și
implanturile dentare.
Sinteza sol-gel și reacția în stare solidă sunt două metode utilizate în mod obișnuit pentru
sintetizarea silicatului tricalcic. Sinteza sol-gel implică formarea unui gel prin hidroliza
materialelor precursoare, urmată de un proces de tratare termică pentru a forma produsul final.
Pe de altă parte, reacția în fază solidă implică reacția directă a materialelor precursoare la
temperaturi ridicate, ceea ce duce la formarea silicatului tricalcic.
Proprietățile silicatului tricalcic sintetizat prin aceste două metode pot diferi semnificativ
și este important să se înțeleagă aceste diferențe pentru a optimiza proprietățile biomaterialului
pentru o aplicație specifică. De exemplu, sinteza sol-gel poate avea ca rezultat silicatul tricalcic
cu o suprafață specifica mai mare și o puritate ridicata în comparație cu alte metode de sinteza, în
timp ce reacția în stare solidă poate avea ca rezultat silicatul tricalcic cu o cristalinitate și
proprietăți mecanice mai bune.
 În plus, adăugarea de dopanți poate, de asemenea, să afecteze în mod semnificativ
proprietățile silicatului tricalcic. De exemplu, silicatul tricalcic dopat cu Ti poate îmbunătăți
biocompatibilitatea și proprietățile osteogene prin promovarea aderenței și proliferării celulelor.
Silicatul de tricalciu dopat cu F poate crește bioactivitatea și proprietățile antibacteriene prin
formarea de hidroxiapatită pe suprafața sa și prin eliberarea de ioni de fluor, care pot inhiba
dezvoltarea bacteriilor. Similar, dopajul cu Zn îi poate îmbunătăți proprietățile mecanice și îi
poate spori activitatea antibacteriană prin eliberarea de ioni de Zn, ceea ce poate favoriza
creșterea osoasă și reduce riscul de infecții bacteriene.
În concluzie, proprietățile silicatului de tricalciu pot fi modificate în mod semnificativ ca
urmare a metodei de sinteză și a dopanților utilizați. Prin urmare, o înțelegere detaliată a acestor
factori este crucială pentru dezvoltarea unor biomateriale optimizate, iar acest proiect își propune
să ofere o comparație aprofundată a proprietăților silicatului tricalcic obtinut prin varierea acestor
parametri. Scopul final al prezentei lucari fiind dezvoltarea unor biomateriale noi și eficiente
pentru diverse aplicații biomedicale, cum ar fi ingineria tisulară, sistemele de eliberare a
medicamentelor și implanturile dentare.