II.

TULBURARILE ERUPȚIEI DENTARE

a. Factorii care influențează erupția dentară

FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ ERUPȚIA DINȚILOR TEMPORARI

1. Factori fiziologici :
• materni
▫ varsta mamei la nastere- mama tanara=> eruptie accelerata
▫ numar crescut de nasteri => eruptie intarziata
▫ stare de sanatate buna => eruptie mai rapida
• legati de copil
▫ greutatea, inaltimea la nastere crescute =>eruptie accelerata
▫ sex: la baieti primul grup erupe mai repede; restul dintilor erup mai
repede la fete
• situatia sociala precara => eruptie intarziata

2. Factori patologici :
• rahitism, sifilis congenital, rubeola prenatala => intarzieri de eruptie
dentara, precum si anomalii dentare(sifilis -”dinti in tarus”)
• anomalii cromozomiale: sindromul Down (intarziere + modificarea
secventelor de eruptie)
• factori endocrini :
▫ hiperfunctia hipofizara + tiroida => acceleratie erupție
▫ hipofuncti hipofizara + tiroida => intarziere erupție
• febrele eruptive: accelereaza eruptia dintilor situati mai superficial

FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ ERUPȚIA DINȚILOR PERMANENȚI

1. Factori fiziologici :
• sex: influenteaza ordinea si cronologia eruptiei (la fete mai repede)
• rasa : la negri mai accelerată spre deosebire de tipul caucazian la care
eruptia este mai întarziată
• zona: climatul cald : erupție accelerată
• mediu urban: erupție accelerată
• conditii socio-economice bune: erupție accelerată
• perioade de calamitati, razboi: erupție întarziată
• tendinta seculara: au tendinta de a erupe mai devreme
2. Factori patologici generali: influenteaza toti dintii
• Boli endocrine :
▫ insuficienta hormonilor tiroidieni: erupție tardive
▫ hipersecreția hormoni tiroidieni/hipofizari/sexuali: efoliere dinți
temporari mai devreme, erupție accelerate dinți permanenți
▫ mixedemul juvenil - întarzie erupția(dintii temporari erup normal)
▫ insuficienta STH: întarzie erupția dintilor permanenti (dintii
temporari erup normal )
▫ hiperactivitatea glandelor sexuale -accelerează erupția

• Factorul genetic: erupție întarziată familială

▫ Boli genetice : sindromul Down - întarzie erupția, inversări ale
erupției
• Osteopetroze: densifică osul - întarzie erupția
• Disostoza cleido-craniană: dintii temporari erup normal, dintii
permanenti mai târziu, precum și inversări ale perioadelor de erupție .

3. Factori patologici locali

• obstacole pe traseul eruptiv: dintii supranumerari, odontoame, chisturi
• persistența dintelui temporar anchilozat
• anomalii de dezvoltare ale dintelui permanent : dinti dilacerati (au o angulatie)
• cariile complicate de la nivelul dintilor temporari pot provoca complicatii atât de
mari încat să fie necesară extractia precoce
▫ Extractia precoce -întarzierea erupției dinților permanenți sau erup mai
devreme.
• Traumatismele - pierderea prematură a dinților frontali -accelerează erupția sau
o incetinesc.
•pierderea spațiului
•poziții anormale ale germenului dentar
•chiste pericoronare
•anchiloza dintelui permanent
Din cartea R.Luca :

Procesul erupției este influențat de factori:

A.Generali: Genetici : Dezvoltare somatică accelerată- erupție
accelerată
Dezvoltare somatică încetinită-erupție încetinită

Neuro- endocrini: hormonul de creștere STH

hormonii tiroidieni
hormonii sexuali
hormonii secretați de timus
hormonii secretați degranda supra-renală
Metabolici: vitaminele A,C,D
Tipul rasial și regional: Rasa caucaziană- erupție întârziată
Rasa neagră -erupții precoce
Condițiile de viață: cd socio-economic bun- erupție
accelerată
cd socio-economice precare-erupție
întârziată

SNC
Nutriția
Clima/Anotimpul: climă tropicală-erupție accelerată
Radioactivitatea
Sexul: dinții fetelor erup mai repede decât cei ai băieților
Factori biologici legați de mama
Perioade de calamitate- erupție întârziată

B.Loco-regionali – aceștia influențează de regulă erupția dinților

permanenți
-patologia dintelui temporar prin traumatisme sau caria complicate
-existența diferitelor obstacole.
b. Manifestarile clinice care însoțesc în mod normal erupția dinților temporari
(teehthing-ul dentar)
✓ Semne generale
• disconfort, copil agitat, iritabilitate, neliniște
• pierderea apetitului
• insomnii
• hipersalivatie (curge saliva pe gat, piept apar iritatii)
• febra : 37, 37.2, maxim 37.5 ( febra mai mare se asociaza cu o boala
generala)
• creșterea ingerării de lichide
• roșeață peri-orală

 Nu trebuie sa aiba semne generale ca :

• diaree abundenta
• probleme de somn cateva zile la rand
• stare de letargie
• eruptii cutanate in alte zone
• semne de tuse pronuntata, febra mare
•
✓ Semne locale
▫ tumefactie in locul unde va aparea viitorul dinte/molar ( de obicei avem
2 bombari simetrice, de dimensiuni usor diferite)
▫ zona usor pruriginoasa si dureroasa
▫ congestia usoara a gingiilor
▫ cand dintele erupe poate apare o mica sangerare ( mai rar, de obicei nu )
▫ simptomele sunt de amploare mai mare la nivelul caninilor si molarilor

• Ce facem:
▫ distragem atentia copilului
▫ calmarea iritației/durerilor gingivale : masaje blande locale cu tifon îmbibat în
apă rece, preparate sau cu geluri anestezice, folosirea unor jucării speciale din
geluri sau silicon care ameliorează durerea prin presiune
(Calgel-fara zahar si alcool), analgezice generale (Paracetamol/ Panadol baby-
dupa prescriptia medicului), sedative usoare dupa sfatul medicului pediatru.
c. Tulburari ale erupției dinților: pericoronarita , hematomul, chistul, sechestrul de
erupție : diagnostic si tratament.

Erupția dinților temporari (de lapte) poate fi însoțită de diferite accidente și

complicații, acestea fiind reprezentate în primul rând de procesele infecțioase.
Mugurele dintelui temporar trebuie sa avanseze din profunzimea osului (maxilar
si mandibular) catre arcada dentara, catre suprafata. Acesti muguri sunt
determinati in miscarea lor o stimulare a eruptiei, locul lor pe arcada fiind codificat
genetic.

In procesul de eruptie a acestor dinti temporari pot fi afectate fie integritatea

mugerelui in sine, fie traseul de eruptie.

Afectarea sacului pericoronar (sacul ce înglobează coroana dintelui aflat în

erupție) se produce de obicei într-o zonă permanent traumatizată și asociată cu
acumularea plăcii bacteriene, determină în majoritatea cazurilor apariția infecției.

1) Pericoronarita congestivă: în dreptul dintelui care erupe apare o congestie

(roșeață) a gingiei, dureri moderate, prurit (mâncărime) gingival, hipersalivație și
o stare moderată de agitație psihomotorie.

2) Pericoronarita supurată: în dreptul dintelui în erupție, mucoasa gingivală este

la început tumefiată, roșie, congestivă, infiltrată și dureroasă. Apare agitație
psihomotorie intensă, febră și refuzul alimentației- factori care duc în final la
alterarea stării generală.

3) Gingivostomatita: procesul infecțios generat de pericoronită se poate însoți de

o gingivostomatită localizată la nivelul dintelui în erupție sau extinse spre mucoasa
obrazului, limbă sau planșeul bucal. Copilul prezintă o stare septică, însoțită de o
poliadenopatie (inflamarea ganglionilor), hipersalivație și halenă fetidă (respirație
bucală urât mirositoare), febră și stare generală alterată.

Hematom. Chist de eruptie

- Mica formatiune localizata pe creasta alveolara, pe mucoasa gingivala, ce apar
cu cateva saptamani inaintea aparitiei dintelui respectiv pe suprafata dintelui.
- Daca e chist, clinic apare o formatiune mai deschisa, consistenta fluctuenta.
- Daca e hematom, apare o secretie seroasa albastruie. In acest caz apar tulburari
ale sacului dentar.
- Ca localizare, frecvent intalnite la molarii temporari, DAR se pot intalni la orice
alt nivel
- Nu au semnificatie patologica, se resorb odata cu aparitia dintelui in cavitatea
bucala. Daca sunt persistente se face o incizie pentru a usura aparitia dintelui.

* Chistul de eruptie (numit si hematom de eruptie) este analogul la nivelul

partilor moi al chistului folicular. Apare in cazul unui dinte in eruptie, aflat
submucos, prin separarea foliculului dentar de suprafata coroanei dintelui. Apare
cel mai frecvent in contextul eruptiei dentitiei temporare (la copilul mic), sau a
incisivilor superiori sau a molarilor permanenti (la copii de 6-8 ani).
Anatomie patologica. Examenul histopatologic este rareori efectuat
pentru chisturile de eruptie. Pe fata mucozala a chistului, mucoasa orala poate
prezenta un infiltrat inflamator. Epiteliul care tapeteaza chistul de eruptie este de
tip pavimentos nekeratinizat, subtire. Continutul chistic este adesea hematic.
Consideratii clinice. Se prezinta sub forma unei leziuni cu aspect chistic,
localizata in dreptul dintelui in eruptie. Mucoasa crestei alveolare, care il acopera,
este intacta, dar intinsa si subtiata, lasand sa transpara hematomul acumulat sub
sacul folicular, ceea ce ii confera prin transparenta o culoare albastruie. La palpare,
are o consistenta fluctuenta si este discret dureros.
Ceea ce alarmeaza este deformarea mucoasei gingivale, care acopera coroana
dintelui pe cale de eruptie si coloratia albastruie care poate sugera existenta unei
tumori maligne.
Consideratii radiografice. Se evidentiaza dintele in eruptie, care a perforat
corticala crestei alveolare, fara a fi vizibile modificari de ordin patologic.
Diagnostic diferential. Avand in vedere caracteristicile chistului de eruptie,
diagnosticul diferential nu ridica in general probleme, putand fi rareori confundat
cu un hematom post-traumatic al crestei alveolare sau cu o malformatie vasculara
de mici dimensiuni. Coroborarea varstei pacientului cu data normala a eruptiei
eventualului dinte si examenul radiografic precizeaza diagnosticul.
Tratament. Avand in vedere evolutia spre marsupializare spontana in
cavitatea orala, urmata de eruptia normala a dintelui, in general nu necesita nici
un tratament. Se va recomanda mentinerea unei bune igiene orale pentru a evita
suprainfectarea. In cazuri rare, este necesara marsupializarea chirurgicala a
acestor chisturi, prin incizie cu evacuarea continutului chistic si excizia unei mici
portiuni de mucoasa “in felie de portocala”. Aceasta va permite eruptia dintelui
fara alte complicatii.
Sechestrul de erupție
Fragment de os inclavat în mucoasa care acoperă un dinte aflat în erupție. Se
produce din pricina ritmului discor dant dintre resorbția osului și ritmul de erupție
a dintelui.

Considerații clinice.
Cel mai adesea apare la nivelul molarilor permanenți (în special molarul 1), dar și
la molarii temporari. Fragmentul osos este situat în șanțul intercuspidian, separat
de dinte prin țesut moale. Nu prezintă simptome (uneori jena la masticație).
Durerile la masticație sunt datorate neconcordanței dintre viteza de erupție a
dintelui care e mai mare decât viteza de rezorbție a fragmentului osos desprins.

Considerații radiografice.
Este descoperit întâmplător pe radiografie, observându-se un dinte în erupție
deasupra căruia se găsește o zonă radioopacă intensă asemanatoare cu cea a
osului în loc de radiotransparență.

Tratament.
Dispare odată cu erupția dintelui și nu necesită tratament.
d. Erupția precoce și întârziată : terminologie, forme clinice, diagnostic și tratament.

- Eruptia precoce se refera la aparitia anticipata a dintilor normal conformati in

cavitatea bucala. Apare o dezvoltare precoce si o accelerare in calcifierea acestor
dinti cauzata fie de factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stari
patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extractia dintilor temporari
cu 6-12 luni inainte de perioada de eruptie a dintelui permanent stimuleaza
aparitia precoce pe arcada a acestuia cu aparitia unor tulburari si in ordinea de
eruptie). Dezvoltara somatica in exces ca urmare a hipersecretiei unor hormoni
(somatotrop si androgen) se asociaza cu o eruptie precoce. Se mai intalneste la
copiii cu angioame faciale, in cazul tulburarilor faciale din cursul
hipergonadismului si a pubertatii precoce. In cadrul hipergonadismului juvenil,
dintii pot erupe cu 2-3 ani inainte de termen. Acest aspect se poate intalni si la
copiii cu diabet insulino-rezistent, unde eruptia DP se poate incheia la varsta de 7
ani. Dintii temporari cu infectie periapicala prezinta o rizaliza mai intensa,
stimulata de toxinele microbiene; hiperemia tesuturilor periapicale provoaca o
presiune mai mare asupra permanentului, care erupe mai devreme.

- Eruptia intarziata (tardiva) inseamna aparitia dintilor in cavitatea bucala dupa

un interval de timp mai mare decat intervalul mediu considerat normal pentru
tipul rasial. Intarzierea eruptiei presupune retentia dintelui superficial in structura
osoasa sau submucoasa dar cu pastrarea stimulului natural de eruptie.
Pe de alta parte vorbim de incluzia dentara, care se refera la un dinte care si-a
pierdut potentialul de eruptie. In cazul intarzierii in eruptie, dupa indepartarea
cauzei dintele isi reia drumul spre cavitate bucala, pe cand dintele inclus nu mai
are aceasta capacitate.
Intarzierile in eruptia dentara pot fi de cauze fiziologice sau patologice si poate
afecta un singur dinte sau toti dintii. In clinica, diagnosticul de eruptie tardiva
poate fi evaluat cel mai bine la molarii permanenti, a caror eruptie nu se afla sub
influenta resorbtiei radiculare a temporarilor.
- Cauzele fiziologice pot fi reprezentate de persistenta dintilor temporari peste
varsta normala de eruptie a celor definitivi (dinti care au fost loviti si datorita
traumatismului au realizat o anchiloza dento-alveolara) sau de formarea unui
tesut dens, greu de strabatut la nivelul cavitatii bucale (apare ca o consecinta a
extractiei dintilor temporari cu mai mult de doi ani inainte de inlocuirea lor
fiziologica). Acest lucru arata importanta tratamentului corespunzator al dintilor
temporari pentru eruptia normala a dintilor permanenti.
Eruptia intarziata este considerata patologica si necesita tratament daca dintele
nu a aparut in cavitatea bucala dupa aproximativ un an de la momentul considerat
normal. Spatiul necesar eruptiei poate fi micsorat si va trebui se fie mentinut, fie
obtinut prin tratament ortodontic astfel incat sa nu se piarda potentialul eruptiv
al unor dinti extrem de importanti in sistemul dentar (mai ales canini permanenti
care pot fi retentionati in maxilar).

- Intarzierile de cauza patologica sunt datorate fie unor cauze locale (obstacole in
calea eruptiei dintelui), fie unor cauze generale, sistemice (mai rar). Cauzele locale
(obstacolele) sunt fie gingivale, tumorale, dentare sau osoase.
Ele trebuiesc depistate si indepartate cat mai devreme pentru o buna dezvoltare
a dintelui in sistemul dento-alveolar.
Vor fi urmarite cu cea mai mare atentie obstacolele gingivale (tesuturi cicatriciale
gingivale posttraumatice sau postoperatorii la nivelul rebordului alveolar,
fibromatoza gingivala, maririle de volum ale gingiilor de cauza medicamentoasa in
tratamentul epilepsiilor, hipertrofia frenurilor), obstacolele tumorale (chisturi de
eruptie ale dintilor temporari, chisturile pericoronare ale dintilor permanenti,
tumori de natura dentara, epulisul congenital al nou-nascutului, tumorile benigne
si maligne ale partilor moi), obstacolele dentare (devierea pozitiei mugurilor
dentari prin traumatism sau prin cresterea anormala a dintilor vecini, malformatia
germenilor dentari sau calitatea proasta a acestora ce determina pierderea
potentialului de eruptie, persistenta dintilor temporari traumatizati in
antecedente si care pot realiza o anchiloza dento-alveolara, dintii supranumerari-
mai ales produc intarzieri in eruptia incisivului central superior permanent) si
obstacolele osoase (in diverse osteopatii-osteoscleroze, osteodistrofii,
osteopetroza, disostoza cleido-craniana).
Dintre cauzele generale care provoaca intarzieri in eruptie putem enumera
cauzele genetice (trisomia 21-boala Down), afectiunea Turaine (dezvoltare
proasta a fanerelor cu absenta glandelor salivare si retardare sau chiar lipsa
dezvoltarii dentare), carente in vitamina A sau B, hipotiroidism, hipofunctia
glandelor suprarenale sau a gonadelor (glandele sexuale).
Factori generali care determină erupții întârziate:
- Boli endocrine :
o Insuficiența tiroidiană și hipofizară duc la întârzieri mari ale erupției dentare:
▪ Insuficiența tiroidiană primară congenitală (mixedem congenital)
• Ambele dentiții sunt întârziate
▪ Insuficiența tiroidiană instalată mai târziu (mixedem juvenil)
• Vârsta de erupție a dinților temporari nu e modificată
• Erupția dinților permanenți se produce cu întârziere
▪ Insuficiența hipofizară survenită în copilările (nanism hipofizar)
• Întârzieri în erupția dinților permanenți
- Boli genetice :
o Sindromul Down
o Osteoporoza
o Disostoza cleido-craniană
o Incontineantia pigmenti
o Nanismul acondroplazic

- Deficiențe nutriționale și metabolice- întârzieri are erupției dinților permanenți

o Rahitismul -deficiența de vitamina D
Factori locali care determină erupții întârziate:
- Pierderea prematură a dinților temporari prin leziuni traumatice sau prin carii
complicate netratate/tratate incorrect
- Persistența dinților temporari datorită anchilozelor sau patologiei prin carie
complicate, care în anumite situații, încetinește ritmul resorbției radiculare
- Obstacole pe traseul eruptiv: dinți supranumerari, odontoame, chiste odontogene
- Pierderea spațiului
- Poziții anormale ale germenului dintelui permanent
- Anomalii de dezvoltare a dintelui permanent (dilacerare)
- Chiste pericoronare
- Anchiloza dintelui permanent
Factori generali care determină erupții precoce:
-hipersecreția hormonilor tiroidieni, hipofizari, sexuali
-febra, presiunea saguină ridicată
Factori locali care determină erupții precoce:
-angioamele feței
-pierderea dinților temporari datorită unor gangrene complicate
-extracția molarilor temporari dupa vârsta de 7 ani – grabeste eruptia PM
permanenți, iar extractia acestora înainte de această vârsta , incetineste eruptia.