Universitatea Apollonia

Facultatea de Medicină Dentară

TRATAMENTUL DENTAR AL PACIENTULUI

CU TULBURÃRI PSIHICE

0 Romila Adrian Medard gr. 3, anul III

 Afectarea unor segmente ale aparatului dentomaxialar are întotdeauna
rãsunet psihic negativ asupra pacienților, implicațiile psihologice ale unor
afecțiuni stomatologice si terapia lor trebuind sã fie abordate din doua puncte
de vedere al persoanei aflate în suferinflã si al personalitatii medicului
terapeut, astfel stabilindu-se o comunicare între ele si psihicul pacientului
Actul medical în sine poate fi de multe ori factor anxiogen. O banalã
consultaflie, asociatã cu eventuale investigaflii paraclinice, poate provoca de
exemplu cresterea tensiunii arteriale pânã la valori apreciabile.
În stomatologie, pe primul plan se situeazã frica de tratamentul dentar
propriu-zis, de eventuala durere, pe care acesta ar putea sã o provoace; de
multe ori, frica depãseste teama de apariflia complicafliilor bolii . Starea de
anxietate este o reacflie psihicã indisolubil legatã de actul terapeutic, ea
premerge si însofleºte omul de la primul act terapeutic stomatologic, ca
urmare a posibilei experienfle traumatizante, sau poate fi indusã inconstient
de stãri anxioase dezvoltate de ceilalfli indivizi din mediul ambiental.
La pacientul cu antecedente de boalã psihicã, anxietatea poate deveni
foarte puternicã, poate determina o crizã acutã a bolii . Medicului dentist îi
revine un rol ajutãtor, de reintegrare a bolnavilor psihici în societate prin
tratamentn complex stomatologic, care reface funcfliile normale ale aparatului
dento-maxilar si prin latura profilacticã, privind prevenirea complicafliilor
acute sau cronice ale cariei dentare, generatoare de situații complexante,
conflictuale. Pe de altã parte, un medic dentist, care nu cunoaste psihologia
individului pe care urmeazã a-l trata, poate provoca multe suferinfle acestuia;
medicul trebuie sã-si înfleleagã pacientul ca o personalitate umanã, cu
problemele si suferințele sale, cu afectivitatea sa, doar asa va putea evita,
controla sau presupune anterior tratamentului, o eventualã reacflie anormalã a
pacientului, prevenind astfel unele esecuri, incidente, stãri conflictuale. La
baza mecanismelor fiziopatologice ale simptomatologiei psihosomatice, pot
sta uneori tensiuni psihice de lungã duratã: emoflia, anxietatea, angoasa, care
pot determina reacflii musculare, vasculare, hormonale, declanºând o reacflie
biologicã de apãrare, cu modificarea echilibrului metabolic ºi modificãri ale
funcfliilor: tensiunea arterialã, respiraflie, puls, etc. Acestea au rol
1
determinant important în etiologia multor boli sau în complexul influenflelor
negative. Dupã durata si intensitatea modificãrilor functionale primare
amintite (vasculare, musculare), poate sã aparã leziunea organicã, care – la
rândul ei - actioneazã asupra psihicului, formându-se un cerc vicios.
Multe din manoperele specialitãflii noastre pot fi stresante, prin
complexul de aparate ºi instrumente utilizate în vãzul pacientului, poate cele
mai numeroase în raport cu alte specialitãfli medicale, influenflând de la
primul pas fãcut în cabinet, reacfliile neuropsihice ale acestuia. Un pacient
care nu a cãlcat niciodatã într-un cabinet dentar, va fi impresionat de
concentrarea unui mare numãr de aparate, instrumente si medicamente, într-
un spafliu restrâns. Pacientii cu personalitate deviatã, cu temperament
angoasat, introvertit, în aceste condiflii, pot prezenta în cabinetul dentar
deviaflii comportamentale importante, cu rol definitoriu în bunul mers al
tratamentului. Abordarea psihosomaticã a pacientului devine obligatorie
pentru medicul dentist.
Pacientii cu suferinfle psihice, cu stãri depresive, nevrotice, anxioase,
prezintã o patologie dentarã diversã: leziuni carioase sau de uzurã dentarã,
carii complicate acut sau cronic, edentaflii mai mult sau mai puflin extinse,
consecinfle ale unei igiene orale deficitare sau adesea absentã, a alimentatiei
dezechilibrate, a medicatieibolii de bazã si efectelor lor secundare asupra
secrefliei salivare etc.
Pacienti cu sindrom maniaco-depresiv si, respectiv, demențã senilã, cu
o patologie dentarã complexã .
Tratamentul stomatologic, factor de stres suplimentar pentru pacient,
poate reprezenta factorul principal, care - prin intermediul scoarflei cerebrale,
hipofizei anterioare ºi glandei corticosuprarenale - îsi pune amprenta asupra
funcțiilor nervoase si endocrine, si anterneazã dupã sine o serie de leziuni
organice .
Atitudinea medicului dentist, faflã de suferințele orale ale pacientului
cu tulburãri psihice, poate fi privitã din cel puflin 2 perspective:
-a tulburãrilor comportamentale, pe care pacientul le poate dezvolta într-un
cabinet dentar;
- a leziunilor oro-dento-parodontale, pe care boala psihicã si efectele
medicației sale le determinã la acest nivel.
2
Pacienflii sunt de 2 categorii distincte:
Pacienfli diagnosticafli cu tulburãri psihice, aflati sub tratament
susținut.
La aceștia, atitudinea terapeuticã este de la bun început, în conformitate cu
suferinfla cunoscutã a pacientului. Pacientul sedat, cu tratamentul bolii psihice
efectuate corect, tratat de medicul dentist cu condescendenflã si înflelegere, cu
evitarea oricãrui factor din mediul înconjurãtor, care i-ar putea determina
anxietate, poate fi tratat în condiflii optime, fãrã incidente neplãcute.
Pacienfli care nu recunosc în antecedente o suferinflã psihicã, dar pe
care o poate evidenflia o anamnezã efectuatã cu pricepere ºi rãbdare, de cãtre
medicul dentist. Acesti pacienfli se manifestã cu agitaflii psihomotorii, sunt
iritabili, solicitã medicului un anumit tip de tratament, un alt fotoliu dentar,
alte instrumente, nu acceptã anestezia, solicitã un anumit tip de material de
restaurare, au logoree chiar în timpul manoperelor terapeutice, au o labilitate
emoflionalã deosebitã, etc .
Alegerea momentului de efectuare a unui tratament dentar este esenflial ºi
depinde de starea generalã a pacientului ºi de evoluflia bolii. Atunci când
existã afecfliuni acute, care necesitã un tratament de urgenflã, acestea trebuie
rezolvate simplu, durerea amelioratã cu cât mai puflin stress pentru pacient,
fãrã a se recurge la intervenflii majore de tip extirpãri vitale, extractii,
intervenflii chirurgicale. Acestea vor fi posibile, dupã echilibrarea psihicã a
pacientului, sub îndrumarea unui medic psihiatru.
În afecfliunile cronice, tratamentele stomatologice este bine sã fie fãcute în
perioadele de remisiune, de exemplu în fazele dintre recãderile caracteristice
bolii, fie cã este vorba de nevroze, psihoze maniaco-depresive, sau alte tipuri
de psihoze.
Existã o categorie de pacienti, care pot pãrea la prima vedere echilibrati
psihic, dar care suportã cu dificultate tratamentele stomatologice, schimbã
medical des, se acomodeazã foarte greu, îsi fac mai multe rânduri de lucrãri
protetice de acelaºi gen ºi nu le poartã, sunt vesnic nemultumiti. Adeseori,
comportamentul acestora se datoreazã medicului, care nu a ºtiut sã le câºtige
încrederea, care nu a perceput de la bun început, cã pacientul este dificil, cu
3
probleme psihice si care nu a luat în calcul faptul cã manoperele noastre
terapeutice, fiind mai ales chirurgicale, condiflionate de instrumentar si
aparaturã, impresioneazã neplãcut un bolnav anxios, agitat, si constituie un
stres suplimentar pentru boala si particularitãțile caracteriale ale individului .
Actele terapeutice stomatologice effectuate pacientilor cu psihopatii trebuie
considerate sub aspect medical, dar si sub cel psihoterapeutic al cooperãrii cu
pacientul. Medicul trebuie sã explice de la început pe scurt, cu blândțe si
fermitate, planul terapeutic, timpii operatori, sã obflinã acceptul pacientului si,
pe cât posibil, participarea lui constientã.

CONCLUZII

Afecfliunile psihice au manifestãri variate si un comportament diferit de la

pacient la pacient, comportament care poate fi si este categoric influenflat de
un tratament stomatologic. Medicului dentist îi revine rolul ajutãtor de
reintegrare a bolnavului psihic în societate, prin tratament complex
stomatologic si redarea funcfliilor ormale ale aparatului dento-maxilar si tot el
este cel care, dacã nu cunoaste psihologia individului, pe care urmeazã a-l
trata, poate provoca multe suferinfle acestuia. Fiecare pacient trebuie înfleles
si tratat ca o personalitate umanã, cu problemele si suferinflele sale, cu
afectivitatea sa, numai astfel va putea fi evitatã, controlatã, sau presupusã
anterior.

4
 BIBLIOGRAFIE:

1. Romilã A - Psihiatrie Asociaflia Psihiatrilor Liberi din România, Bucureºti 2004,

pg.125-132, 159-168,209-238
2. Stamatoiu IC, Bãjenaru O, Mihai Dumitru Gh. - Sindroame Psihoorganice- Ed.
Militarã, Bucureºti 1992, 260-272
3. Diamandescu IB - Stresul psihic ºi bolile interne-Ed.ALL, Bucureºti 1993, 1-44,
142-157
4. Victor J Reus - În :Harrison - Médicine Interne, Tome 2, Section 5 :Troubles
Psychiatriques, McGraw-Hill, Inc.,New York, 1998, pg.2867-2887
5. fiuican V, Teodorescu M - Aspecte psihologice în unele afecfliuni bucodentare-
Stomatologia Bucureºti, Vol.XXIX, Nr.4, 1982, pg.241-246
stomatologic-Stomatologia Bucureºti, vol.XXXVI, nr.4, 1989, pg 255262
7. Robert C, Fazio DMD, Leslie ST Fang - Psychiatric disease-Outpatient
Psychiatric Disease În: Stephen T.Sonis, Robert C.Fazio, Leslie Shu-Tung Fang-
Oral Medicine Secrets, Hanley & Belfus Inc /Philadelphia, Imprimant of Elsevier ,
2003, 165-172
8. Boris Luban-Plozza, Diamandescu IB - Dimensiunea psihosocialã a Practicii
Medicale , Ed. InfoMedica, Bucureºti,2002, 67-126
9. Little WJ, Falace DA, Miller CS, Rhodus LN - Dental Management of the
Medically Compromised Patient, Chapter 28 Behavioral and Psychiatric Disorders
(Anxiety, Delirum, and Eating Disorders), Chapter 29- Psyhiatric Disorders,
Seventh ed., Ed. Mosby Elsevier 2008, 488-506, 507-532
10. Usineviciu A, Molnar B, Szabo S, Crãciun C, Hristea M, fierban M - Cercetãri