Tulburare de personalitate multipla

• Prezentare realizată de Pintrijel Valentina – Maria

• Introducere: o tulburare cu multe
controverse

Nume sonore din istoria psihologiei, neurologiei și a psihiatriei au avut tangență cu

afecțiunea denumită, la început de secol XXI, tulburare de personalitate multiplă sau
tulburare disociativă de identitate. Astfel, Morton Prince (1854-1929), William James
(1842-1910) în SUA sau Jean-Martin Charcot (1825-1893, Joseph Babinski (1857-
1932), Georges Giles de la Tourette (1857-1904) în Franța au descris cazuri de isterie
care astăzi s-ar încadra în tulburarea disociativă de identitate [5].
Deși prima descriere medicală a unor personalități multiple datează de la jumătatea
secolului al XVII-lea, realitatea propriu-zisă a acestei afecțiuni a fost și încă este
contestată de mulți psihiatri occidentali.
1. În literatură și
cinematografie, această
tulburare psihiatrică a fost
adesea portretizată în creații
precum romanul Straniul
caz al doctorului Jekyll şi al
domnului Hyde (1886) de
R.L. Stevenson sau filmele
artistice Sybil (SUA,
2007), Identity (SUA, 2003)
și Split (SUA, 2016), pentru a
aminti doar câteva.
Literatura medicală
menționează că
senzaționalul artistic și
latura ezoterică sunt destul
de departe de rigoarea
clinică și discreția necesară
în abordarea cazurilor reale
• În spațiul românesc, această afecțiune este extrem de rară sau
inexistentă în evidențele psihiatrice ale diverselor spitale. Datele
epidemiologice nu sunt coerente, cele mai ridicate cifre avansate
fiind de maximum 1% în privința prevalenței în populația generală,
cu predominanță a sexului feminin (de 9:1 până la 5:1). Poate
apărea la orice vârstă. Între pacienții internați în secții de psihiatrie,
se vehiculează procente de 1% până la 5% ale pacienților cu
tulburare de personalitate multiplă
• Termenul de disociere, în sensul acceptat de psihiatria
contemporană, are semnificația unei stări de deconectare aproape
totală față de realitatea din jur.
 Cum pot fi aceste stări ?
• Fiziologie : de exemplu în cazuri de oboseală, în momentele când o persoană
este „absorbită” de un film sau de o carte, sau când „visează cu ochii deschiși”.
Ele depășesc limita normalului când se repetă și nu pot fi evitate cu ușurință,
mai ales când aceste stări împiedică o persoană să își indeplinească normal
activitățile zilnice; în acest caz, se poate afirma că persoana este susceptibilă de
a avea una dintre tulburările disociativ
• Cărțile normative cele mai recente din spațiul vest-european și american împart
tulburările disociative în trei categorii : - tulburare depersonalizare ,
/derealizare, amnezia disociativă și tulburarea disociativă de identitate (numită
anterior tulburarea de personalitate multiplă), la care se pot adăuga forme
nespecifice. Dintre cele trei, tulburarea disociativă de identitate este cea mai
severă, afectarea gravă a funcționalității sociale incluzând-o în categoria bolilor
mintale severe; indivizii cu tulburare disociativă de identitate au, cel mai
adesea, elemente simptomatice din celelalte două tulburări. Acest grup de
tulburări au în comun o conștientizare deficitară a unor procese proprii, cum ar
fi acțiunile, gândurile, senzațiile fizice sau identitatea proprie
 Simptome :
• persoanele cu tulburare disociativă de identitate prezintă simptome
de depersonalizare (detașarea de sine, de identitatea proprie) și
derealizare (starea mintală în care oamenii și lucrurile percepute par
ireale). Sindromul persistent amnezic prezent la aceste persoane este
prea extins pentru a fi încadrat în uitarea normală, fiziologică.
• Simptomele și semnele psihiatrice (identități distincte cu tot ce
implică această sintagmă, pierderi extinse de memorie, schimbare
bruscă a identităților), plus afectarea gravă a funcționării sociale sunt
practic criterii de diagnostic pentru această tulburare, după
excluderea unei afecțiuni somatice și a abuzului de substanțe
psihogene.
Diagnostic, comorbidități și tratament
• Diagnosticul este dificil, pentru că o parte dintre aceste simptome se
suprapun peste afecțiuni psihiatrice mai frecvente, precum
schizofrenia, demența sau tulburările factice (suprasimularea). În
cazul pacienților pediatrici, trebuie excluse jocurile imaginare și
scenariile fantastice. Investigațiile paraclinice relevante, ca și în cazul
altor tulburări psihiatrice, sunt încă la stadiul de deziderat. Pionier în
această privință a fost neuropsihiatrul american Morton Prince, care,
la început de secol XX, a dorit să măsoare rezistența galvanică a pielii
(GSR, galvanic skin resistance, eng.) în cazul diferitelor identități ale
aceleiași persoane, pentru a obiectiva la nivel fizic evidentele
schimbări la nivel mintal.
• Diagnosticul diferențial se face, la prezentarea în urgență, în
principal cu intoxicația acută cu droguri ilicite. Sunt cunoscute
numeroase substanțe care produc halucinații (kathinonele,
dietil-amida acidului lisergic sau LSD, pentru a aminti doar
câteva). Există și substanțe documentate a produce simptome
disociative (depersonalizare, derealizare, diferite tipuri de
amnezie disociativă), precum ketamina (Special K) și
fenciclidina (PCP, Angel Dust). De asemenea, indivizii cu
tulburări din spectrul anxios se pot prezenta în crizele acute cu
anomalii de percepție a timpului, spațiului sau a propriei
identități; esențială este durata mult mai mică (minute sau
ore, spre deosebire de luni sau ani în cazul tulburării
disociative de identitate).
• Prezentarea mea se încheie aici , dar închei in a va recomanda un
film despre aceasta boala . “ Split “ , acest film se prezintă
aproape ca un studiu de caz cu privire la comportamentul
deviant al unui psihopat cu problema identității multiple.
Scenariul este bun și chiar te pune pe gânduri cum astfel de
oameni pot trăi în societate ca niște adevărate pericole
publice. Ba mai mult, ne putem gândi cum anumite minorități
care sunt extrem de impuse astăzi în societate de către unele
politici ca și când sunt și ei niște oameni normali ca noi toți,
cuprinde tipuri de persoane care se încadrează perfect în
această patologie. Oameni care nu știu ce vor să fie, ori care
sunt femei și se cred bărbați și câte alte nebunii din astea or
mai fi. Boala se tratează, după cum vedem și în acest film, nu
se încurajează invocând drepturi imaginare. Un rol extrem,
extrem de greu și pentru actorul principal, pe care îl
interpretează magistral, convingător.