4.

CINEMATICA DE GENERARE
ŞI PARTICULARITĂŢILE
LEGATE DE PROCESUL DE
AŞCHIERE, DE SCULELE ŞI
MAŞINILE-UNELTE FOLOSITE
LA PRELUCRAREA
ALEZAJELOR PRIN AŞCHIERE
4.1. Generalități
Principalele procedee de prelucrare a alezajelor prin aşchiere sunt:
– burghierea (găurirea);
– lărgirea;
– adâncirea;
– alezarea;
– strunjirea;
– broşarea;
– rectificarea;
– honuirea.
Găurirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere folosind burghiul cu
scopul de a obţine o gaură din plin.
Lărgirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere prin care se
urmăreşte mărirea diametrului unei găuri obţinute prin alte procedee
anterioare (turnare, matriţare, găurire etc.).
 Adâncirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere prin care se
măreşte lungimea unei găuri deja existente.
Lărgirea şi adâncirea se execută de multe ori împreună.
Alezarea este operaţia de finisare a găurilor, operaţie realizată cu scula
numită alezor şi care are drept scop creşterea preciziei dimensionale şi
scăderea rugozităţii suprafeţei.
Găurirea se poate face până la diametre de 80 mm , cu o precizie de
prelucrare redusă. Este, în general, o operaţie de degroşare a găurilor,
finisarea făcându-se prin alte procedee.
Lărgirea şi adâncirea asigură o precizie de prelucrare mai bună decât
găurirea datorită numărului mai mare de dinţi ai sculelor corespunzătoare
( z = 4... 6 ), fapt ce conduce la o ghidare mai bună a sculelor şi la un avans
pe dinte mai mic.
Alezarea se caracterizează printr-o adâncime de aşchiere t mică (de
ordinal zecimilor de milimetru), o bună ghidare a sculei datorită numărului
z de dinţi mare (până la 12), o reducere mare a avansului pe dinte sd şi o
precizie dimensională de ordinal sutimilor de milimetru.
Procedeele de găurire, lărgire şi adâncire oferă o rugozitate a găurilor
Ra = 3,2... 12,5 μm şi precizii dimensionale din clasele 9... 12 ISO.
Toate procedeele prezentate mai sus sunt foarte productive.
În general, operaţiile de prelucrare a alezajelor se fac pe maşini de
găurit la care scula execută atât mişcarea principală de aşchiere care este o
rotaţie de turaţie n , cât şi mişcarea de avans. Procesul de prelucrare are loc
într-o singură trecere.

I n 2

sl II

Fig. 4.1.1.

Există şi situaţii în care piesa execută mişcarea principală de aşchiere

care constă într-o rotaţie de turaţie n , iar scula mişcarea de avans. O astfel
de situaţie este prezentată în Figura 4.1.1 şi este reprezentată de alezarea
unei găuri pe strung folosind cuţitul de strung. Pe figură am notat cu 1 scula
şi cu 2 cuţitul de strung.
 Generarea suprafeţelor găurilor se face, în general, cu directoare
materializată de forma sculei. Generatoarea este, în general, o linie dreaptă
dată de axa sculei.

4.2. Maşini-unelte de găurit

Principalele maşini-unelte de găurit sunt următoarele:
– maşini de găurit verticale cu coloană sau montant;
– maşini de găurit radiale;
– maşini de găurit adânci etc.
Cinematica maşinilor-unelte de găurit este asigurată de:
– o cuplă cinematică fus-lagăr pentru mişcarea de rotaţie a arborelui
principal;
– o cuplă cinematică sanie-ghidaj pentru mişcarea de avans a aceluiaşi
arbore pe care este montată scula.
Avansul poate fi efectuat mecanic sau manual.

4.3. Prelucrarea alezajelor obişnuite

4.3.1. Găurirea

Găurirea se poate face cu:

– burghie elicoidale (Fig. 4.3.1). Pe figură am notat cu D diametrul
găurii, cu t adâncimea de aşchiere, cu s avansul, cu sd avansul pe dinte
(burghiul a fost presupus cu 2 dinţi), cu a şi b dimensiunile aşchiei şi cu χ
unghiul de atac al burghiului;
– burghie late (Fig. 4.3.2);
– burghie lopată cu un singur tăiş (Fig. 4.3.3);
– burghie pentru ţevi de puşcă (Fig. 4.3.4).
Burghiele sunt formate din două părţi:
– partea aşchietoare (de atac);
– partea de netezire, calibrare şi ghidare.
Partea aşchietoare a burghiului lucrează în condiţii nefavorabile din
următoarele cauze:
– unghiurile de degajare prea mici lângă tăişul transversal sau chiar
negative pe tăişul transversal;
– frecare mare datorată lipsei unghiului de aşezare pe feţele cilindrice
ale burghiului.
Pentru atenuarea acestor dezavantaje se pot face:
– o ascuţire suplimentară de scurtare a tăişului principal, caracterizată
prin:
 D
t
I
n

II s

sd
a)

b
a

D/2
χ
b)
sd
b
a

Fig. 4.3.1.

I
n

II s

I n

Fig. 4.3.2.
 I
n

II s

I n

Fig. 4.3.3.

I
n

II s

I n

Fig. 4.3.4.
 canale

Fig. 4.3.5.

a) ascuţirea se face doar pe o porţiune mică în jurul tăişului transversal

fără a afecta rezistenţa burghiului,
b) tăişurile suplimentare care se obţin au unghiuri de degajare
pozitive,
c) în centrul burghiului rămâne un tăiş transversal mic care asigură
stabilitatea la găurire;
– o ascuţire dublă pentru micşorarea unghiurilor de atac în porţiunile
cele mai solicitate care sunt intersecţiile tăişurilor cu suprafaţa cilindrică a
burghiului. În acest fel se măreşte lăţimea aşchiei, se micşorează grosimea
aşchiei şi se măreşte unghiul de degajare pentru punctele de pe diametrul
exterior;
– eliminarea completă a tăişului transversal şi chiar crearea unei
scobituri în vârful burghiului;
– eliminarea tăişului transversal însoţită de o ascuţire suplimentară pe
faţa de degajare pentru mărirea unghiului de degajare şi micşorarea grosimii
miezului la vârful burghiului;
– o ascuţire triplă a burghiului pentru mărirea lungimii active şi a
tăişului, dar şi micşorarea unghiului de atac χ ;
– teşirea faţetei burghiului pe o lungime de până la 4 mm în
apropierea conului de atac cu scopul de a se evita frecările mari. Noul unghi
de aşezare are valoarea α = 6... 80 , iar faţeta rămasă este sub 0,2 mm ;
– fărâmiţarea aşchiilor, în special la burghiele de diametre mari cu
ajutorul unor canale de secţionare a aşchiilor, cu poziţie alternantă pe cele
două tăişuri (Fig. 4.3.5).

4.3.2. Lărgirea

Lărgirea se poate face:

 D

I
n

II s

D0

Fig. 4.3.6.

II s
nI

sd χ
b

t
D0

Fig. 4.3.7.

– cu burghiul (Fig. 4.3.6). Gaura îşi măreşte diametrul de la valoarea

D0 la valoarea D ;
– cu lărgitorul (Fig. 4.3.7);
– cu cuţitul (Fig. 4.3.8);
– cu burghie monotăiş (Fig. 4.3.9).
 df

II s
nI

t
di

Fig. 4.3.8.

df
II s

n I

di
Fig. 4.3.9.

4.3.3. Adâncirea

Adâncirea poate fi făcută:

 II s

n I

a)

II s

n I

b)

Fig. 4.3.10.
 II s

n I

c)

II s

n I

d)

Fig. 4.3.10 (cont.).

 II s

n I

a)

II s

n I

b)

Fig. 4.3.11.

– cu adâncitoare de planare şi profilate (Fig. 4.3.10). În figurile 4.3.10,

a) şi b) avem adâncitoare profilate, în timp ce în figurile 4.3.10, c) şi d)
avem adâncitoare de planare;
– lamatoare (Fig. 4.3.11). În Figura 4.3.11, a) s-a prezentat lamarea
unei suprafeţe plane exterioare, iar în Figura 4.3.11, b) lamarea unei
suprafeţe plane interioare;
– teşitoare (Fig. 4.3.12). În Figura 4.3.12, a) este desenat un teşitor
conic într-o treaptă pentru găuri străpunse, iar în Figura 4.3.12, b) este
desenat un teşitor conic în două trepte pentru găuri înfundate;
– burghie de centrare (Fig. 4.3.13).

4.3.4. Alezarea

Alezarea poate fi făcută:

– cu alezorul (Fig. 4.3.14);
– cu cuţitul (Fig. 4.3.15).
 II s

n I

a)

II s

n I

b)

Fig. 4.3.12.

4.4. Prelucrarea găurilor pe strung

Schema de găurire pe strung este redată în Figura 4.4.1.
În această situaţie, piesa 1 execută mişcarea principală de aşchiere
care este o rotaţie cu turaţia n , iar scula 2 execută mişcarea de avans
longitudinal sl , care poate fi făcută manual sau mecanic.
 I

s II

element de prindere
Fig. 4.3.13.

II s

n I
df
b
s

di
Fig. 4.3.14.

4.5. Trepanarea
Trepanarea este operaţia de găurire cu burghiu inelar (Fig. 4.5.1).
Piesa 1 este găurită la diametrul D . Burghiul inelar 2 execută atât
mişcarea principală de aşchiere care este o rotaţie cu turaţia n , cât şi
mişcarea de avans s .
Burghiul inelar este prevăzut cu un număr de 4... 8 dinţi.
Avantajele metodei sunt:
– eliminarea condiţiilor nefavorabile de aşchiere de la vârful
burghiului;
 – recuperarea miezului cilindric care nu mai este transformat în aşchii;
– lichidul de răcire pătrunde prin spaţiul inelar al piesei, iar aşchiile
sunt eliminate prin spaţiul inelar dintre miez şi corpul burghiului.
Trepanarea se foloseşte pentru prelucrarea găurilor cu diametrul de
până la 200 mm şi lungimea de până la 500 mm .
II s

n I
df

di
Fig. 4.3.15.

1
2
I
n

II sl

Fig. 4.4.1.

4.6. Prelucrarea alezajelor lungi

Alezajele lungi sunt cele pentru care raportul dintre lungimea şi
diametrul lor este mai mare ca 10.
Există două clase de procedee de prelucrare a acestora:
– cu aşchiere întreruptă;
– cu aşchiere continuă.
II s 2
I
n

t 1

Fig. 4.5.1.

II
2 I s
n

a)
3

1
2
3
4
2 2

b) c)
1

1
5
4

d)

Fig. 4.6.1.
 4.6.1. Prelucrarea alezajelor lungi cu aşchiere întreruptă

Acest procedeu se aplică, de regulă, găurilor lungi de diametru relativ

mic (sub 10 mm ).
Procedeul utilizează burghie elicoidale de lungime mare, construite
special pentru astfel de prelucrări.
Burghiul prelucrează o porţiune din gaură după care este retras pentru
a permite evacuare aşchiilor. În tot acest timp necesar evacuării aşchiilor
procedeul este intrerupt, fapt ce face ca durata prelucrării să crească foarte
mult şi, implicit, să scadă productivitatea.

4.6.2. Prelucrarea alezajelor lungi cu aşchiere continuă

Se bazează pe utilizarea sculelor de construcţie specială care asigură

evacuarea exterioară sau interioară a aşchiilor.

4.6.2.1. Utilizarea burghielor monotăiş

Burghiele monotăiș se folosesc pentru găuri de diametre cuprinse între
3 și 20 mm (Fig. 4.6.1).
Lichidul de răcire-ungere este adus în zona de lucru sub presiune prin
canalele 4. Scula se compune din tăișul 1, muchia de ghidare 2 și canalele
de evacuare a așchiilor 3.
Burghiul poate avea una (Fig. 4.6.1, a), 4.6.1, b)) sau mai multe
muchii de ghidare (Fig. 4.6.1, c)). Uneori, în locul muchiilor de ghidare se
folosesc pastilele 5 (Fig. 4.6.1, d)).
Dezavantajul metodei este acela că așchiile vin în contact cu suprafața
prelucrată.

4.6.2.2. Sistemul BTA

Sistemul BTA (Boring and Trepanning Association) se foloseşte
pentru alezaje lungi de diametre între 20 şi 80 mm .

1
2
II I
s n

3 4 5

Fig. 4.6.2.
 Scula (Fig. 4.6.2) este prevăzută cu plăcuţe din carburi metalice 1 care
permit pătrunderea din exterior a lichidului de aşchiere şi evacuarea acestuia
împreună cu aşchiile prin interior.
Lichidul este trimis în zona de lucru prin spaţiul dintre tubul 2 şi
alezajul de prelucrat 3.
Bucşa de ghidare şi etanşare 4 necesită o suprafaţă frontală a piesei
prelucrată în prealabil pentru a asigura etanşeitatea sistemului.
Alimentarea cu lichid de aşchiere se face prin intermediul elementului
5. Sistemul necesită debite ale lichidului de aşchiere de până la 800 l min
(funcție de diametrul găurii) și o presiune a acestuia de până la 60 bar .

4.6.2.3. Sistemul EJECTOR

Acest sistem se folosește pentru prelucrarea găurilor lungi de diametre
cuprinse între 20 și 65 mm (Fig. 4.6.3).
1
II I
2 s n

Fig. 4.6.3.

II I
s n

Fig. 4.6.4.

Capul de găurit este prevăzut cu plăcuțe din carburi metalice 1 și este

fixat la capătul a două țevi 2 și 3. Lichidul de așchiere este trimis în zona de
lucru prin spațiul dintre cele două țevi și se întoarce, împreună cu așchiile,
prin interiorul tubului interior.
 4.6.3. Alte procedee de prelucrare a alezajelor lungi

Se pot aminti aici:

– lărgirea găurilor de diametre mai mari ca 80 mm . Lărgirea se poate
face până la un diametru de 250 mm ;
– folosirea burghielor inelare, tip carotier (Fig. 4.6.4).

4.7. Alezarea găurilor conice

Se realizează cu ajutorul unui alezor conic (Fig. 4.7.1).

II s

n I

Fig. 4.7.1.

În general, alezarea acestor suprafețe se face cu seturi de 2… 3

alezoare pentru degroșare, semifinisare și finisare.

4.8. Alezarea găurilor adânci

Procedeul se caracterizează prin faptul că scula lucrează în consolă și
este supusă la flambaj.
Scula (Fig. 4.8.1) se compune din mai multe cuțite 1 pentru alezarea
găurii din piesa 2. Pentru compensarea forțelor care apar se utilizează
reazeme speciale 3 sau patine de ghidare 4. Adaosul de prelucrare este
împărțit pe cuțite ( t1 , t2 etc.).

3 2 3 2

t1
1 1

II
t2
s I
n

4 4

Fig. 4.8.1.