Eseu – Moara cu Noroc – particularitatile textului

De Ioan Slavici

Moara cu Noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista psihologica construita pe tema familiei şi a
dorinţei de înavuțire dar urmareste si personajele în evoluţia lor interioara. Ghita, personajul principal
din nuvela trăiește o drama interioara psihologica concretizata prin doua Infrangeri: Increderea în sine şi
încrederea celorlalţi în el (mai ales a soţiei lui Ana)

Viziunea despre lume in muvela lui Slavici e configurată comform principiilor scriitorului ardelean,
care-şi construieşte subiectele şi personajele pornind de la teze morale ce se afla la baza societatii
traditionale: credinţa, cinstea, iubirea, demnitatea, responsabilitatea, adevărul.

Tema textului se stabileşte din mai multe perspective. Din perspectiva sociala nuvela prezinta
încercarea lui Ghiță de a-şi schima statutul (din cizmar devine carciumar; din perspectiva moralizatoare
se prezinta consecinţele dorinţei de înavutire; din perspectiva psihologică, nuvela trateaza conflictul
interior trait de Ghiţa, care, pornit de îmbogățire, pierde pe rând siguranta in sine şi în familie.

Vorbele batranei din incipit şi final construiesc simetria nuvelei particularizând-o ca un text-
corpstferoid care includ cele 17 capitole printr-un prolog/epilog. Fraza din incipit simbolizeaza viziunea
despre lume si teza morala care validează constructia circulară a subiectului: ,,Omul sa fie multumit in
sinea sa, caci, daca e vorba, nu bagaţia, ci liniștea colibei tale te face fericit." Ghiță şi soacra sa sunt
surprinşi in dialog sfatuindu-se in privire la oportunitatea unei afaceri. Debutul dialogului îi aparţine
soacrei şi este este o constatare exprimata prin vocea înțelepciunii de un verb la modul conjunctiv cu
valoare imperativa. Sărăcia este asociata cu fericirea, iar bogaţia este văzută ca posibila sursa a
nefericirii. Opinia soacrei impune a perspectiva tradiționala generata de o mentalitate conservatoare:
omul sa fie multumit cu ce i s-a dat şi sa nu provoace modificari in destinul sau. Aceste vorbe anticipeaza
conflictul: schimbarea provoacă modificări de atitudine care vor fi sancționate.

Acțiunea nuvelei se desfășoară în spaţiul real transilvănean: ,,De la Ineu, drumul de tara o ia printre
paduri şi peste tarami." Timpul desfasurarii acţiunii este a doua jumatate a secolului al XIX-lea
(momentul aparitiei relatiilor capitaliste), de la Sfântul Gheorghe pâna de Paşte (anul urmator).
Conflictul exterior dintre Ghita si Lica se reflecta in constiinta personajului principal prin pierderea
încrederii în sine, afectându-i grav relatiile cu ceilalţi dar mai ales cu familia.

Raspunsul lui Ghita dat batranei autoritar sugereaza statutul personajului în familia tradiţionala:
barbatul este capul familiei. Argumentele lui pentru mutarea la moara cu noroc vizeaza profesia lipsita
de perspective ce duce la săracie: ,,Să rămânem aici sa cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor... iaca
limiştea colibei." Ghiţa e mai hotarat ca oricând sa place din sat iar mutarea la moara cu noroc pare a fi
de bun augur. Cârciuma devine un loc umanizat de cand Ghita se mutase acolo cu familia. Relațile de
familie sunt înfloritoare, hanul prospera şi fiecare are linişte sufleteasca. Batrana este garantul ordinii
morale tinând legatura cu divinitatea şi ocrotind familia cat timp se respecta normele moralitatii: ,,Avea
un ginere hanmic, cu o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un
castig facut cu bine." Tinerii manifesta respect fata de batrana care-i ocroteşte si le da sfaturi. Ghita ia
deciile pentru familie, Ana lasându-se în grija sotului ei protector. La rândul lui, barbatul apreciaza
calitatile sotiei, bucurându-se de atenția ei: [...] Ana era tanara si frumoasa [...] frageda şi subtirica [...]
spurintana si mladioasa." Prin aceste epitete & enumerații naratorul fixeaza malatile dintre soţi,
punându-le sub summul afectivului. Ana devine şi un partener spiritual pentru soţul ei caci e "inteleapta
şi aşezata". Acum, familia e fericita pentru ca e unita în tot ceea ce face.

Echilibrul familiei se perturba prin apariţia lui Lică la han care vrea sa-l cunoască pe Ghiţa dar e
interesat şi de trecerea oamenilor sai pe-acolo. Ghiţa raspunde precaut si chibzuit dar mai ales îngrijorat
ca soacra sa ar fi raspuns în locul lui. Lica il abordase autoritar având nevoie de el ca prieten si nu ca
dusman. Plecarea lui Lică declanşează conflictul interior al lui Ghita care ascundea acea neputinta şi
inferioritate caci era însurat şi tinea la imaginea lui în fata lumii. Lica îi impune colaborarea la afacerile lui
şi astfel Ghita acceptă constrângerile acestuia dar mai ales lipsa de onestitate. Acum el se închide în sine
nemulţumit de raporturile pe care le are cu Lica dar pe de alta parte orbit de patima banului. Mandru si
mintindu-se pe sine el acumuleaza frustrari manifestate prin impulsivitate si agresivitate fata de cei din
jur. Ana observa transformarile soțului încercând sa-i găsească scuze. Ea însa, nu renunța la dragostea ei
observand ingandurarea lui, lipsa de comunicare şi mai ales frustrarea. Ana il avertizeaza pe Ghita
asupra pericolului: ,,Nu vorbi cu mine ca si când ai avea un copil înaintea ta." Ea banuieşte ca Ghita l-a
ajutat pe Lica in toate fara delegerile lui si pus sub presiunea procesului, acesta jura strâmb fapt ce
adânceste conflictul sau interior. De acum, Ghiţa se închide în sine iar comportamentul Anei fata de Lica
se schimba, dupa ce omul ei e judecat. Ana crede ca acum Lica e "om" iar Ghita e doar "o muiere
imbracata în haime barbatesti" (un laş, un fricos). Nemaintelegând comportamentul barbatului ei, Ana
ajunge sa-i cedeze lui Lica. Esecul familiei lui Ghita e de fapt o drama a incomunicarii datorat vanitatii
(orgoliului) masculine. Crima dim final (Ghiţa îşi ucide soţia) se naste din disperarea omului care nu mai
are mimic de pierdut.

Fimalul tragic o readuce în prin-plan pe batrana ce încheie simetric nuvela prin replica privitoare
la destimul implacabil: ,,Simteam eu ca n-are sa iasa bine... dar aşa le-a fost data...". Cei doi soti mor în
condiţii tragice (Ana ucisa de Ghiţa, Ghita ucis de Raut, omul lui Lica).

Aşadar nuvela ilustrează stralucit teza morală şi viziunea despre lume a nuvelistului Slavici: nimic
nu rămâne în viaţa nerasplatit. Avertismentele batrancii referitoare la goana după înavutire sunt
ignorate de Ghița. Dar nu dorinta de mai mult, ci patima nascuta din această dorinta e amendata de
destin. Nu munca cinstita prin care omul devine mai instarit e condamnata de moralistul Slavici, ci
agonia morala pe care ispita bogaţiei o provoaca celor cu caracter slab. Framantat interior, Ghiţor
ajunge să-şi piarda încrederea in sine dar şi în Ana, in familie. Neîncrederea genereaza izolare, iar
izolarea duce la ruptura. Furicirea data de ,,liniştea colibei" e înlocuită cu "nefericirea" data de bogaţie.
Esecul lui Ghita nu provine din patima sa pentru bani, ci din alegerile greşite facute în viaţă.