UNIVERSITATEA DE MEDICINǍ ŞI FARMACIE

“GR.T.POPA IAŞI”
FACULTATEA DE MEDICINǍ

STUDIU PROSPECTIV AL OBEZITǍŢII LA

COPILUL NORMAL ŞI LA COPILUL CU
DEFICIENŢE NEUROPSIHOMOTORII

TEZǍ DOCTORAT
REZUMAT

INDRUMATOR,
PROF. DR. SILVIA MĂTĂSARU
DOCTORAND,
DR. ANA-MARIA PELIN

2012
CUVINTE CHEIE: OBEZITATE, HIPERTIROTROPINEMIE,
ŞCOLI DE MASĂ, ŞCOLI SPECIALE, SINDROM
METABOLIC
 Cuprins
PARTEA GENERALĂ
I. INTRODUCERE……………………………………….........… 8

II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII …………….. 10

1. Epidemiologia obezităţii ( la copilul normal şi la copilul cu
deficienţeneuropsihomotorii)………………………………… 10
2. Criterii de identificare şi evaluare a
obezităţii………………………………….................. 16
2.1. Definiţia şi clasificarea
obezităţii……………………………………….. 16
2.2. Metode clasice antropometrice de măsurare a
adipozităţii………….....................................…. 20
2.3. Metode avansate de determinare a adipozităţii
totale…………………....................................... 21
2.4. Funcţiile ţesutului
adipos……………………………………………….. 23
3. Etiopatogenia obezităţii…………………………………. 25
3.1. Factorii genetici-variabilitatea genetică………... 25
3.2. Factorii epigenetici……………………………... 27
3.3. Factori neuroendocrini…………………………. 27
3.4. Expunerea intrauterină la diabet gestational sau la
obezitate maternă. Greutatea la naştere…………….. 29
3.5. Factori de mediu……………………………….. 29
3.5.1. Alimentaţia ca factor obezogen.................. 29
3.5.2. Sedentarismul............................................. 30
 3.5.3. Deprivarea de somn................................... 30
3.5.4. Infecţii microbiene...................................... 30
3.5.5. Cauze iatrogene.......................................... 30
4. Obezitatea copilului cu deficienţe neuropsihomotorii –
particularităţi…………....................................................... 31
4.1. Copilul cu deficit neuropsihomotor…………. 31
4.2. Programe nutriţionale desfăşurate în şcolile
speciale…………………........................................ 32
4.3. Medicamente implicate în etiologia obezităţii.. 34
5. Comorbidităţi şi complicaţii asociate obezităţii………… 37
5.1. Consecinţe endocrine ale obezităţii…………… 39
5.2. Diabetul zaharat tip 2 la copil şi tânăr………… 41
5.3. Dislipidemia…………………………………… 43
5.4. Sindromul metabolic…………………………... 46
5.5. Hipertensiunea arterială la copil………………. 51

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL I Studiul obezităţii la copilul normal şi la copilul cu

deficienţe neuropsihomotorii………...............................………… 55
1. Motivaţia alegerii studiului…………….........………….. 55
2. Obiective………………………………………………... 56
3. Material şi metodă……………………………………… 56
4. Metode statistice aplicate………………………………. 58
5. Rezultate şi discuţii……………………………………. 59
 5.1. Studiul prevalenţei obezităţii şi supraponderii la
copilul din şcoli normale şi speciale pentru copii cu
deficienţe neuropsihomotorii ................................... 59
5.2. Analiza comparativă a stilului de viaţă al copilului
obez şi supraponderal din şcoli normale şi speciale
pentru copii cu deficienţe neuropsihomotorii…….. 64
6. Concluzii parţiale………………………………………. 97
CAPITOLUL II Analiza comparativă a comportamentului alimentar
al copilului obez şi supraponderal din şcoli normale şi speciale pentru
copii cu deficienţe neuropsihomotorii…......................................... 99
1. Motivaţia studiului…………………………………….. 99
2. Obiective…………………………….…………............. 100
3. Material şi metodă…………………………….……...... 100
4. Metode statistice aplicate…………………………........ 101
5. Rezultate şi discuţii…………………………………….. 101
5.1. Numărul de mese pe zi………………………….. 101
5.2. Numărul de gustări pe zi………………………... 107
5.3. Tipuri de alimente consumate la mesele
principale……............................................................ 117
5.4. Preferinţele pentru modul de preparare al
alimentelor…………………...................................... 124
5.5. Alimente consumate mai des…………...………. 125
5.6. Consumul săptămânal de ouă…………………… 127
5.7. Consumul săptămânal de cartofi………………… 132
5.8. Consumul săptămânal de fructe…………………. 137
5.9. Consumul de legume…………………………… 142
5.10. Consumul de lapte…………………………….. 147
 5.11. Consumul zilnic de fulgi de cereale…………… 148
5.12. Consumul de paste făinoase…………………… 149
5.13. Consumul de mămăligă……………………….. 150
5.14. Consumul de orez……………………………… 151
5.15. Consumul de zahăr…………………………….. 152
5.16. Consumul de desert……………………………. 153
5.17. Consumul de apă………………………………. 156
5.18. Preferinţe pentru consumul de alimente între
mese…………………................................................. 156
5.19. Consumul de sucuri……………………………. 158
5.20. Cea mai consistenta masă a zilei……………,…. 159
5.21. Obiceiul de a mânca dimineaţa………………… 160
5.22. Ora la care este servită cina……………………. 161
5.23. Preferinţa de a mânca la TV…………………… 163
6. Concluzii partiale………………………………………... 164
CAPITOLUL III – Studiul disfuncţiei tiroidiene şi asocierea cu
diferiţi factori de risc metabolic şi cardiovascular la copilul
obez……………………………………………........................…. 166
1. Motivaţia alegerii studiului……………………………… 166
2. Obiective…………………….....…………………………167
3. Material şi metodă…………………………………....... 167
4. Metode statistice aplicate………………………………... 169
5. Rezultate şi discuţii……………………………………... 170
5.1. Caracteristici generale ale lotului de studiu…….. 170
5.2. Aprecierea funcţiei tiroidiene……………............ 171
 5.3. Valorile TA şi corelaţia cu TSH şi alţi parametri
studiaţi…………….......................................…........... 188
5.4. Prevalenţa sindromului metabolic şi corelaţia cu
TSH……………….................................................…. 198
5.5. Studiul dislipidemiei şi relaţia cu hiperTSH…..... 199
5.6. Studiul disglicemiei şi relaţia cu hiperTSH……... 211
5.7. Transaminazele hepatice şi relaţia cu hiper TSH.. 216
5.8. Corelaţiile hiper TSH cu ureea şi creatinina
serică……………………............................................ 221
5.9. Valorile VSH şi corelaţia cu TSH la copii obezi.. 228
5.10. Interpretarea EKG………………………….…. 231
6. Concluzii parţiale………………………………………... 233
CAPITOLUL IV- Discuţii ……………………............................. 235
CAPITOLUL V - Concluzii generale........................................... 245
CAPITOLUL VI - Perspectivele pe care le deschide teza…......... 248
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………. 250
ABREVIERI……………………………………………………… 271
ANEXE…………………………………………………………… 274
II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
Numărul persoanelor obeze din Uniunea Europeană a crescut
de trei ori într-un singur an. Potrivit Oficiului european pentru
statisticǎ (EUROSTAT), statele cel mai puţin atinse de această
"gravă problemă de sănătate publică" sunt România (unde procentul
obezilor este de 8% în rândul femeilor şi 7,6% în rândul bărbaţilor),
Italia (9,3% şi, respectiv, 11,3%), Bulgaria şi Franţa (12,7% şi
11,3%). Ţările cele mai afectate de această problemă sunt: Marea
Britanie (unde 23,9% dintre femei şi 22,1% dintre bărbaţi sunt obezi),
Malta (21,1% şi 24,7%), Ungaria, Letonia şi Estonia. În aceste state,
numărul obezilor se apropie de cel din SUA, unde aceste procente
sunt de 26,8%, în rândul femeilor, şi 27,6%, în rândul bărbaţilor.
Eurostat menţionează că nu există diferenţe semnificative între sexe
întrucât "procentul femeilor obeze este superior celui al bărbaţilor în
opt state, dar inferior în alte zece [1].
În România, prevalenţa dizabilităţilor intelectuale este sub 1%
din populaţia de copii şi tineri. Conform datelor Direcţiei Generale
pentru Protecţia Persoanelor cu Deficienţe (din 31 martie 2010), în
România există aproximativ 680.000 de persoane cu dizabilităţi
fizice, psihice şi sociale, dintre care 61.000 sunt copii şi tineri de până
la 14 ani.O multitudine de studii desfaşurate în ţări diferite
demonstrează faptul că prevalenţa obezităţii şi supraponderii la
copilul cu dizabilitate este mult mai mare decât la copilul fără
dizabilitate [2].
Prevalenţa supraponderii şi obezităţii comform unui studiu desfaşurat
în Olanda la copilul cu dizabilitǎţi este de 30,6% şi respectiv 10,6%
la copilul fǎrǎ dizabilitǎţi. Există diferenţe semnificative şi în ceea ce
priveşte activitatea fizică şi comportamentul alimentar la cele douǎ
loturi de copii [3].
 Un alt studiu care încearcă să stabilească prevalenţa obezităţii
şi supraponderii la copilul cu dizabilitati arată că 24% din copii sunt
supraponderali şi 15% obezi [4].
Conform EASO (European Association for the Study of
Obesity) se estimează că 20% din copii de vârstă şcolară sunt
supraponderali şi au un risc crescut de a dezvolta boli cronice ca
adult. Unul din cinci copii este obez, cu o mare probabilitate de a
suferi de semne timpurii ale bolilor cardio-vasculare, diabet sau boli
hepatice.
Creşterea este rezultatul complex al interacţiunii dintre
nutrienţi şi hormoni, care acţioneazǎ pe culoarele de creştere şi
folosesc surplusul de energie în muşchi sau îl depoziteazǎ sub formǎ
de grǎsimi. Numeroşi factori genetici şi epigenetici în interacţiune cu
factori interni şi de mediu acţioneazǎ pentru reglarea greutǎţii
corporale. Rezultatele studiilor efectuate pe gemeni sau pe familii de
obezi aratǎ cǎ 90% dintre variaţiile în greutate şi înǎlţime la adult
precum şi ritmul de creştere se datoreazǎ variaţiei genetice. Definiţii
ca „scund” sau „înalt” sunt arbitrare şi bazate pe statisticǎ. Hǎrţile de
creştere sunt instrumente valoroase pentru screeningul tulburǎrilor de
creştere la copil şi pentru a determina dacǎ o persoanǎ urmeazǎ
traiectoria de creştere aşteptatǎ, dar limitele acestor grafice ar trebui
reanalizate. Datele utilizate pentru întocmirea acestor diagrame sunt
colectate cu decenii în urmǎ. Datoritǎ populaţiilor de referinţǎ
diagramele de creştere nu pot evalua cu exactitate creşterea copiilor
care trǎiesc în sǎrǎcie, a celor care aparţin unor minoritǎţi etnice sau
celor care au emigrat din ţǎri în curs de dezvoltare în ţǎri puternic
industrializate. Evaluarea creşterii implicǎ şi o serie de alţi parametri
inclusiv proporţiile relative ale corpului, compoziţia corpului,
distribuţia regionalǎ de grǎsime corporalǎ, întarzierea sau accelerarea
vârstei osoase şi prezenţa unor caracteristici dismorfice [5].
Leptina este un hormon pleiotropic citokin-like implicat în
reglarea aportului şi consumului energetic, în reglarea funcţiei
neuroendocrine, imunităţii şi metabolismului lipidic şi glucidic. Pe
lângă sistemul endocrin leptina reglează ritmul circadian al
cortisolului, TSH-ul, hormonii luteinizant şi foliculostimulant. În
creier leptina controlează balanţa energetică şi greutatea corpului şi
joacǎ un rol important în neurogenezǎ şi în funcţionarea creierului. Ea
îmbunǎtǎţeste răspunsul imun al organismului, reglează inflamaţia,
coagularea, fibrinoliza şi agregarea plachetarǎ [6]. Odată cu
descoperirea leptinei, mecanismul de reglare a balanţei energetice a
fost mai bine înţeles. Leptina secretată de adipocite şi insulina
secretată de pancreas acţionează pe aceeaşi neuroni din nucleul
arcuat din hipotalamus cu rol în reglarea homeostaziei. Ghrelina
secretată de stomac şi duoden dă semnale hipotalamusului şi
trunchiului cerebral în legǎtură cu senzaţia de foame. Alte peptide
secretate de tractul gastrointestinal inclusiv PYYsemnalizează
saţietatea.
Obezitatea se asociază cu o serie de boli endocrine, unele mai
frecvente cum ar fi hipotiroidismul şi sindromul ovarului polichistic,
altele mai rare –sindromul Cushing, hipotiroidismul central şi
tulburǎri ale hipotalamusului. În sindromul Cushing interacţia dintre
hormonii de creştere şi tiroidieni joacă un rol important în
adipogenezǎ şi în diferenţierea adipocitară [7].Clasic hipotiroidismul,
hormonul de creştere deficitar şi cortizolul în exces pot fi cauze de
obezitate.
PCOS (polycystic ovarian syndrome) este o consecinţă, dar şi
o cauză de obezitate. PCOS se defineşte ca o hiperproducere de
androgeni, care duce la anovulaţie şi la hirsutism fiind în directă
legatură cu insulinorezistenţa. Obezitatea este asociată cu
pseudohipoparatiroidismul (apărut prin mutaţii ale Gαs) şi acţionează
pe receptorii proteinei G incluzând receptorul de melanocortinǎ [8].
Cauzele endocrinologice de obezitate presupun tratament cu tiroxină
pentru hipotiroidism, respectiv cu hormoni de creştere, tratamentul
chirurgical al sindromului Cushing, contraceptive orale pentru PCOS,
antiandrogeni [7-9].Dizabilitatea intelectuală este definită ca o
deteriorare progresivă a funcţiei cognitive şi adaptative apărută in
cursul dezvoltării printr-o tulburare a structurii şi funcţiei creierului.
Utilizarea termenului de retard mental nu mai este de actualitate
acesta fiind înlocuit de dizabilitatea intelectuală [10].Aceşti copii ar
trebui să beneficieze de invăţământul special care este foarte
important în creşterea şi dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale şi de
aceea trebuie acordată o mai mare atenţie acestui sector din punctul
de vedere al alocării fondurilor pentru o calitate mai bună a
serviciilor, dar şi o specializare pe măsură a cadrelor didactice.
Mediul şcolar are o mare importanţă pentru dezvoltarea
copilului întrucât el petrece o mare parte a timpului la şcoală [11].
mai ales copii din unităţile speciale de învãţământ care servesc şi
mesele în cadrul şcolii. Copiii cu deficienţe neuropsihomotorii
încadraţi într-o formă specială de învăţământ beneficiaza în România
de un program de nutriţie controlat şi stabilit conform Ordinului 1563
din 12.09.2008. În conformitate cu acest ordin copii cu nevoi speciale
beneficiază de 3 mese pe parcursul unei zile : mic dejun, gustare şi
prânz.
Deocamdată in Europa se desfaşoară un număr de iniţiative,
printre ele aflându-se Schema Fructe in Şcoli şi Schema Lapte in
Şcoli, a UE. Aceste programe sugerează posibilitatea promovării unei
diete sănătoase, furnizând tuturor claselor sociale acces la fructe şi
produse lactate de calitate impreună cu activităţi de constientizare şi a
măsurilor educative, având scopul de a învăţa copiii despre
importanţa obiceiurilor bune în alimentaţie. Acest efort a fost integrat
în proiectele Slow Food de educaţie a gustului, pentru a invăţa tinerii
să işi dezvolte şi să işi utilizeze simţurile, pentru a îi ajuta să inţeleagă
importanţa hranei ca parte integrantă a culturii societăţii. În acest
sens vor fi stimulate noi conştientizări şi schimbări sociale virtuale
(www.slowfood.com).
Pacienţii cu disfuncţii neuropsihomotorii au risc mai crescut
decât populaţia generalǎ de a dezvolta obezitate, au risc
cardiometabolic crescut în raport cu morbiditatea şi mortalitatea,
datoritǎ consumului de medicamente [12,13]. Obezitatea la pacientul
cu probleme mentale, în plus faţǎ de consecinţele medicale, se poate
asocia cu neaderenţa la tratament şi cu scǎderea şi mai mult a calitǎţii
vieţii [14].
Funcţia glandei tiroide este normală la cei mai mulţi pacienţi
obezi, dar modificǎrile hormonilor tiroidieni şi ale metabolismului
acestora apar odatǎ cu modificǎrile cantitative ale factorilor
nutritivi.Triiodotironina(T3) poate fi crescutǎ printr-o
supraalimentaţie şi scǎzutǎ prin înfometare. Nivelurile de T3 sunt,
deasemennea, crescute printr-o dietǎ bogatǎ în carbohidraţi şi
scǎzute printr-o dietǎ sǎracǎ în carbohidraţi.
Existǎ studii care demonstreazǎ faptul cǎ se poate întâlni o
creştere moderatǎ a valorilor TSH la copilul obez, însǎ valorile TSH-
ului nu se asociazǎ cu creşterea factorilor de risc metabolic şi nu este
necesar tratamentul hipertirotropinemiei întrucât valorile TSH revin
la normal dupǎ scǎderea în greutate [15].
 Creşterea TSH pare a fi o consecinţǎ şi nu o cauzǎ a obezitǎţii,
astfel încât tratamentul cu hormoni tiroidieni nu este necesar la
copilul obez [16] Valorile crescute ale TSH se pot asocia cu creşteri
ale FT4 sau FT3, dar mecanismul de producere este puţin cunoscut.
La copilul obez creşterea TSH este un mecanism adaptativ, existǎ
discuţii încǎ legate de relaţia dintre hormonii tiroidieni şi modificǎrile
metabolice din obezitate [17].
Corelaţia dintre TSH si BMI poate fi mediatǎ de leptinǎ
produsǎ de ţesutul adipos. Leptina regleazǎ în mod normal consumul
de energie informând sistemul nervos central în legaturǎ cu rezervele
de ţesut adipos [18]. Controleazǎ raspunsul neuroendocrin şi prin
acesta obiceiurile alimentare, aportul de alimente, dar şi consumul de
energie. Leptina este un important regulator al axei hipotalamo-
hipofizo-tiroidianǎ [19,20] prin intermediul TRH eliberat din nucleul
paraventricular şi prinTSH –ul care stimuleazǎ eliberarea de leptinǎ
din ţesutul adipos [20-22].
Capitolul I - Studiul obezitaţii la copilul normal şi la copilul cu
deficienţe neuropsihomotorii

2. Obiective

1. Stabilirea prevalenţei obezitãţii şi supraponderii la copiii

proveniţi din 4 şcoli de masã din Galaţi
2. Stabilirea prevalenţei obezitãţii şi supraponderii la copiii cu
deficienţe psihomotorii proveniţi din 4 şcoli speciale din Galaţi.
3. Evaluarea şi analiza comparativǎ pentru cele douǎ loturi
studiate a factorilor implicaţi în obezitate:
- analiza datelor personale fiziologice şi patologice
reprezentate de greutate la naştere, tipul alimentaţiei,
diversificarea alimentaţiei, date legate de evoluţia în timp a
greutǎţii, factori declanşatori ai creşterii în greutate cu
particularitǎţi pentru cele douǎ loturi: copii din şcoli de masǎ
şi speciale.
- analiza diferenţiatǎ pe loturi a antecedentelor heredo-
colaterale, stare de nutriţie a pǎrinţilor, patologia existentã în
familie, nivel socio-economic
- evaluarea stǎrii actuale de suprapondere şi obezitate:
patologie asociatǎ, tratamente urmate, tipuri de dietǎ
- analiza specificǎ a particularitǎţilor copilului cu
deficit neuro-psihomotor şi influenţa acestuia asupra stǎrii de
nutriţie
3. Material şi metodă

Studiul nostru s-a desfaşurat în opt şcoli alese aleatoriu din

Galaţi dupǎ obţinerea acordului scris al Inspectoratului şcolar
Judeţean Galaţi, şi a inclus un numǎr de 3103 copii din patru şcoli de
masǎ şi patru şcoli pentru copii cu deficienţe neuropsihomotorii.

Etapele urmate în desfǎşurarea studiului au fost:

Etapa I
1. Obţinerea mǎsurǎtorilor antropometrice pentru toţi cei 3103
copii incluşi în studiu ( talie, greutate, circumferinţǎ abdominalǎ ),
2440 din şcoli de masǎ şi 663 din şcoli speciale pentru copii cu
deficienţe.
2. Calcuarea indicelui de masǎ corporalǎ pentru toţi copii din
studiu şi corelarea valorilor obţinute cu hǎrţile specifice pentru vârstǎ
şi sex (vezi anexǎ).
3. Aprecierea stǎrii de nutriţie pe baza calculului în percentile şi
calcularea prevalenţei celor patru stǎri de nutriţie comparativ în cele
douǎ tipuri de şcoli (greutate normalǎ, subponderal, supraponderal şi
obez) utilizând stadializarea conform CDC 2000 şi WHO 2010 (vezi
anexǎ)
4. Din populaţia infantilǎ de studiat reprezentatǎ de 3103 copii
s-a selectat lotul efectiv de studiu, care a îndeplinit criteriile de
includere şi respectiv de excludere.
Criterii de includere în studiu:
- vârsta între 7 şi 18 ani
- IMC≥percentila 95/+2DS/vârstǎ /sex
- 85≤IMC<percentila 95/vârsta /sex
- semnarea consimţǎmintului informat de participare.
Criterii de excludere din studiu:
- copii cu greutate normalã sau subponderali
- imposibilitatea colaborãrii cu copilul sau pãrinţii
acestuia (mai ales pentru copii proveniţi din şcoli speciale)
- refuzul pǎrinţilor de a participa la studiu.

5. Lotul efectiv de studiu a fost constituit din 319 copii,

investigaţi prin tehnica chestionarului ( vezi anexǎ) cu privire la stilul
de viaţǎ şi obiceiurile alimentare, atât obezi cât şi supraponderali
provenind din patru şcoli şcoli de masǎ şi din patru şcoli pentru copii
cu deficienţe neuropsihomotorii din Galaţi, din care am stabilit patru
subloturi:
Sublotul 1: reprezentat de copii obezi din şcoli de masǎ în numãr de
172.
Sublotul 2 :copii obezi din şcoli speciale în numãr de 30.
Sublotul 3 : copii supraponderali din şcolile de masã în numãr de
108.
Sublotul 4 : copii supraponderali din şcoli speciale în numãr de 9.
 6. Aplicarea metodelor de analizǎ statisticǎ pentru prelucrarea
datelor obţinute din chestionare cu analiza comparativǎ a loturilor de
obezi din şcoli speciale cu obezi din şcoli de masǎ (sublot 1 cu sublot
2) şi a supraponderalilor din şcoli speciale cu cei din şcoli de masǎ
(sublot 3 cu sublot 4).

Etapa a-II-a

1. Din totalul celor 3103 copii pentru care s-au efectuat

mǎsurǎtorile antropometrice am selectat pentru a doua etapǎ a
studiului un numǎr de 120 copii atât din şcoli normale cât şi din şcoli
speciale care au îndeplinit criteriile de încadrare în starea de obezitate
conform hǎrţilor specifice pentru vârstǎ şi sex şi care si-au dat
consimţǎmântul pentru efectuarea de investigaţii paraclinice în cadrul
Spitalului de copii „Sf. Ioan” din Galaţi.
2. In cadrul unitǎţii spitalicesti s-au intocmit fişe de consultaţii
pentru toţi cei 120 de copii şi s-au efectuat urmǎtoarele investigaţii:
dozarea TSH, dozarea FT3, FT4, echografie tiroidianǎ, colesterol
total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, VLDL-colesterol, trigliceride,
glicemie, TTGO şi insulinemie ( la copii cu obezitate severǎ), TGO,
TGP, uree, creatininǎ, EKG, mǎsurǎtori ale TA, EKG.
3. Aplicarea metodelor de analizǎ statisticǎ şi interpretarea
rezultatelor.
Studiul a fost prospectiv, s-a încercat un prognostic pe termen
lung a probabilităţii de supravieţuire în condiţiile unui stil de viaţă şi
comportamental cu risc crescut asupra statusului ponderal.
5. Rezultate şi discuţii

5.1.1. Caracteristici epidemiologice ale lotului total de studiu

Am inclus în studiu un numǎr total de 3103 de copii de vârsta

şcolarǎ, fete şi bǎieţi din care 2440 provenind din 4 şcoli de masǎ
alese aleatoriu din Galaţi şi 663 de copii provenind din cele 4 şcoli
şcoli speciale din Galaţi ( pentru copii cu deficienţe
neuropsihomotorii). Repartiţia procentualǎ a fost de 78,6% copii din
şcoli de masǎ şi 21,3% copii din şcoli speciale (fig. nr.1 ).

nr.copii
din scoli
speciale,
663

nr.copii
din scoli
normale,
2440

Fig. nr. 1. Provenienţa copiilor luaţi în studiu

Analizând repartiţia pe sexe a elevilor din şcolile de masã

observǎm cã 53% sunt de sex feminin şi 47% sunt de sex masculin,
reprezentând o repartiţie omogenǎ a lotului din şcoli de masǎ, în timp
ce în şcolile de speciale predominǎ bǎieţii. Repartiţia procentualǎ a
lotului de studiu ne aratǎ 78,6% din copii sunt din şcoli de masǎ şi
21,3% din şcoli speciale. Menţionez cǎ în alcǎtuirea lotului am luat în
studiu toate şcolile speciale din Galaţi, ceea ce pentru o analizǎ
statisticǎ corectǎ între cele douǎ loturi, nu mi-a permis preluarea spre
studiu a unui numǎr mai mare de copii din şcoli de masǎ.

5.1.2. Starea de nutriţie şi prevalenţa obezitǎţii şi

supraponderalitǎţii în lotul total de studiu
Din analiza procentualã a lotului provenit din şcolile de masã se
observǎ un procent de 77,09% copii cu greutate normalǎ, 4,38% copii
subponderali, 21,1% copii cu surplus de greutate din care 12,13%
supraponderali şi 8,97% obezi (Fig. nr.2).
SUPRAPON OBEZITATE
DERALI 8,97%
12,13%
SUBPON-
DERALI
4,38%

GREUTATE
NORMALĂ
77,09%

Fig. nr. 2. Starea de nutriţie a copiilor din şcolile da masã

 Certetând starea de nutriţie a copiilor din şcoli speciale se
observǎ cã avem 9,35% subponderali şi 11,08% peste normalul
vârstei şi taliei, din care 4,6% supraponderali 6,48% obezi (Fig.
nr.15). Procentul însumat de supraponderalitate şi obezitate este la
jumǎtate faţã de lotul de copii din şcoli de masã, doar 6,48% obezitate
şi 4,6% supraponderalitate, 79,48% din copii cu deficienţã au greutate
normalã şi 9,35% sunt subponderali adicã un procent dublu faţã de
şcolile pentru copii normal dezvoltaţi (Fig. nr.3).

SUPRAPON OBEZITATE
DERALI 6,48%
4,6%
SUBPONDERALI
9,35%

GREUTATE
NORMALĂ
79,48%

Fig. nr.3. Starea de nutriţie a copiilor din şcolile speciale

Lotul efectiv de studiu s-a constituit pe baza criteriilor de

excludere şi includere în studiu şi a fost reprezentat de 202 copii
obezi (172 din şcoli de masǎ şi 30 din şcoli speciale) şi 117
supraponderali (108 din şcoli de masǎ şi 9 din şcoli speciale).
5.2.2. Caracteristici generale lot obezi

Lotul de studiu a fost constituit din 202 copii obezi, 118 de sex
masculin (58,4%) şi 84 de sex feminin (41,6%), într-un raport M/F =
1,4 / 1(fig.nr.4).

41.6%

58.4%

Fig.nr.4. Distribuţia lotului de copii obezi pe sexe

5.2.3. Caracteristici generale lot supraponderali

Lotul de copii supraponderali a fost constituit din 117 copii, 49

de sex masculin (41,9%) şi 68 de sex feminin (58,1%), într-un raport
F/M = 1,39 / 1(fig.nr.5).
 41.9%

58.1%

Fig. nr .5. Distribuţia copiilor supraponderali pe sexe

5.2.4. Analiza antecedentelor heredo-colaterale ale copiilor obezi

şi supraponderali

Ponderea copiilor obezi, în funcţie de antecedentele

heredocolaterale evidenţiază ponderea semnificativ mai crescută a
colesterolului la copiii din şcoala de masă (29%), în timp ce la şcoala
specială predomină obezitatea (26,67%) (χ2=16,10; df=5; p=0,007)
(fig.nr.6).
 ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE ALE
COPIILOR OBEZI

OBEZITATE

29%
26.67% AFECTIUNI
CARDIACE

23.33%

20.35%

19.77%
20%
BOLI ENDOCRINE

15.70%
14.53%
HTA

10.46%
10%
10%
6.67%

COLESTEROL
CRESCUT
SCOALA SCOALA DE MASA DIABET ZAHARAT
SPECIALA

Fig.nr.6. Antecedente heredocolaterale obezi

Ponderea copiilor supraponderali, în funcţie de antecedentele

heredocolaterale evidenţiază diferenţe semnificative între şcoli, la
şcoala specială predomină obezitatea (44,4%), iar la şcoala de masă
predomină colesterolul crescut (18,50%) (χ2=10; df=5; p=0,05)
(fig.nr.7).
 ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE ALE
COPIILOR SUPRAPONDERALI

44.40% OBEZITATE

AFECTIUNI CARDIACE
33.30%
BOLI ENDOCRINE
22.20%
22.20%
22.20%

18.50%
12%
HTA
11.10%

9.26%

5.55%
7.40%
9.26%

COLESTEROL
CRESCUT
SCOALA SCOALA DE DIABET ZAHARAT
SPECIALA MASA

Fig.nr.7. Antecedente heredocolaterale supraponderali

5.2.5. Interpretarea modificǎrilor în greutatea pǎrinţilor

In studiul nostru, la copii obezi, în funcţie de modificările de greutate
ale părinţilor, nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative între şcolile
în care s-a efectuat chestionarul: predomină părinţii supraponderali la
ambele şcoli: tata - 85%, mama – 86% (χ2=0,03; df=3; p=0,857), cu
procente diferite de obezitate grd. 1, care predominǎ la mamǎ în
şcolile speciale şi la tatǎ în şcolile de masǎ. Aceleaşi interpretǎri
putem face şi la supraponderali - în funcţie de modificările de
greutate ale părinţilor, predomină părinţii supraponderali la ambele
şcoli: tata – 91,8%, mama – 97,3% (χ2=0,44; df=3; p=0,506).
5.2.6. Profesia pǎrinţilor
În funcţie de şcoala unde s-a efectuat chestionarul s-au
evidenţiat diferenţe semnificative între distribuţiile de frecvenţă ale
profesiilor părinţilor: la şcoala specială 76,9% dintre copii au părinţii
cu studii medii, aspect care se remarcă şi la şcoala de masă numai că
ponderea a fost mai redusă (58,2%) (χ 2=10,56; df=2; p=0,005).
Procentele reprezentate de familiile fǎrǎ studii sunt mari în şcolile
speciale, în timp ce în şcolile de masǎ regǎsim numǎr foarte mic de
pǎrinţi fǎrǎ studii.

5.2.8. Greutatea la naştere

Din analiza greutǎţii la naştere observǎm cǎ majoritatea copiilor au
avut greutate normalǎ la naştere, contrar datelor cunoscute în
literaturǎ conform cǎrora copiii cu greutate mare la naştere au risc de
a deveni obezi. Starea de nutriţie evidenţiază ponderea mai crescută a
copiilor obezi proveniţi atât din şcoala de masă,cât şi din şcoala
specialǎ care la naştere au fost normoponderali (χ2=8,93; df=3;
p=0,03).
5.2.9. Diversificarea alimentaţiei: Din analiza vârstelor la care s-a
început diversificarea cât şi a alimentelor cu care s-a început
diversificarea constatǎm cǎ s-au respectat indicaţiile oficiale privind
data şi metodologia diversificǎrii(Fig.nr.8,9).
12

10

6 SUPRAPONDERALI
OBEZI
4

0
2 LUNI 3 LUNI 4 LUNI 5 LUNI 6 LUNI DUPA 6
LUNI

Fig. nr.8. Diversificarea alimentaţiei copii din şcoli speciale

 În şcolile de masă diversificarea alimentaţiei nu a prezentat
diferenţe semnificative în funcţie de excesul ponderal (χ2=7,04; df=5;
p=0,218).
80

70

60

50

40 SUPRAPONDERAL
OBEZI
30

20

10

0
2 LUNI 3 LUNI 4 LUNI 5 LUNI 6 LUNI DUPA 6
LUNI

Fig.nr. 9. Diversificarea alimentaţiei copii şcoli de masǎ

Analiza comparativǎ a grupelor de boli pe cele douǎ loturi ne
aratǎ cǎ patologia neuropsihiatricǎ asociatǎ obezitǎţii s-a regǎsit la
toţi copiii din şcoli speciale (retard mental, mutism, tulburare autistǎ,
deficit de stocare, tulburare de vorbire, hipoacuzie, dislexie, disgrafie,
tetraparezǎ spasticǎ, epilepsie, hidrocefalie, ticuri polimorfe,
sdr.Down,etc.)(p<0,001).
Copii obezi din şcoli speciale au mai frecvent probleme endocrine
(hipotiroidie, guşǎ nodularǎ, hipertrofie de timus, telarhǎ, etc.)
(p=0,034) şi intervenţii chirurgicale (hernie ombilicalǎ, ectopie
esticularǎ, şcoliozǎ, sinostozǎ radio-cubitalǎ, etc)(p=0,022) In şcolile
de masǎ predominǎ patologia respiratorie pentru copii obezi, fǎrǎ
diferenţe din punct de vedere statistic, urmate de patologia
chirurgicalǎ, digestivǎ, endocrinologicǎ şi infecţioasǎ (fig.nr.10).
5.2.11. Tratamente medicamentoase în prezent

Dupa cum era de aşteptat, dacǎ luǎm în considerare bolile de

care suferǎ copii incluşi în studiu în cele douǎ loturi, existǎ diferenţe
semnificative. Copiii din şcolile speciale au un consum crescut de
tonice SNC, antipsihotice, antidepresive, antiepileptice, comparativ
cu lotul de copii din şcoli de masǎ care consumǎ mai frecvent
hepatoprotectoare, antiasmatice şi antibiotice (fig.nr.10).

TRATAMENT MEDICAMENTOS IN PREZENT

%
35
0.

77%

%
.4 5%
21 0.
3

35.9%

20.5% 20.5% 6% %
% 5% 3. 1% 7% 35
1 .4 .3 1% 35
%
0. 0. 35
%
0 0. 0.
2.6% 2.6% 2.6%
I CE

I
E

ICE

RE
TE
IEC
E
NC
E
RE
E

S
E

ON
TIC

CIC
SIV
TIC
SIV

LO

IAN

OA
A

ES

AT
ON

RM
TO

CU
IO

EP
EN

RE

ITO

AT
SM

EM
NIC
Z

HO
TIB

OC

ER
PIL

EP
RT
I
RT

SH

UL
TIA

LIP
TO
AN

UB
IPE

PR

TID
TIE
CO

TIP

OD
AN

PO
TO

TIT
AN
TIH

AN

AN

SCOALA DE MASA
OM
HI
PA

AN
AN

UN

SCOALA SPECIALA
HE

IM

Fig.nr.10. Clase de medicamente utilizate de copii din şcoli

speciale şi de masǎ

Tratamentul medicamentos, în prezent în şcoala specială s-a

bazat pe tonice SNC (47,6%), în timp ce la şcoala de masă s-a
evidenţiat mai frecvent administrarea de antiasmatice (29,4%)
(χ2=29,97; df=2; p=0,001).

5.2.16. Modalitǎţi de petrecere a timpului liber

5.2.16.1. Timpul petrecut prin joacă la copii obezi a prezentat
următoarea distribuţie:
- timpul petrecut la PC a fost uşor mai mare la copiii obezi
fără deficienţe (50,6% vs 40%) (p=0,383);
- mersul pe bicicletă este practicat de aproximativ 26,2%
dintre copiii fără deficienţe, pondere semnificativ mai mare
comparativ cu cea înregistrată la copiii obezi cu deficienţe
(6,7%) (p=0,036);
- copii obezi fără deficienţe îşi petrec timpul petrecut prin
joacă înafara locuinţei în proporţie de peste 62,2%, pondere
semnificativ mai mare faţă de cea a copiilor cu deficienţe
(p=0,016)(tabel nr.I).

Tabel nr.I. Distribuţia copiilor obezi în funcţie de petrecerea

timpului liber
Timp Obezi fără deficienţe Obezi cu deficienţe χ2 p
liber
n % n %

PC 87 50,6 12 40,0 0,76 0,383

Biciclet 45 26,2 2 6,7 4,40 0,036

ă

Afară 107 62,2 11 36,7 5,85 0,016

Alte 40 23,3 17 56,7 12,48 0,0004

5.2.16.2. Preferinţa pentru sport în timpul liber
Frecvenţa copiilor obezi fără deficienţe care fac sport în timpul
liber a fost semnificativ mai mare comparativ cu ponderea celor
obezi cu deficienţe care practică sport în aer liber (p=0,014)(fig
nr.11).

30.2
scoli de masa

6.7
scoli speciale

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Da Nu %

Fig.nr. 11.Ponderea copiilor din total obezi

în funcţie de efectuarea sportului în aer liber

6. Concluzii parţiale
1. Studiul efectuat în perioada noiembrie 2008-iunie 2012, a
inclus 3103 de copii de vârstǎ şcolarǎ, fete şi bǎieţi din care 2440
provenind din 4 şcoli de masã (78,6%) alese aleatoriu din Galaţi şi
663( 21,3%) de copii provenind din 4 şcoli speciale pentru copii cu
deficienţe neuropsihomotorii din Galaţi. Media de vârstǎ a fost de
12,7 ani.
 2. In lotul total de 3103 copii 8,4% au fost obezi şi 10,5%
supraponderali, procentele fiind mai mici în şcolile speciale: 4,6%
supraponderali 6,48% obezi comparativ cu şcolile de masǎ: 12,13%
supraponderali şi 8,97% obezi, distribuţia copiilor obezi şi
supraponderali fiind omogenă pe sexe şi grupe de vârstă.
3. Lotul efectiv de studiu a cuprins 319 copii din care 202
obezi (172 din şcoli de masǎ şi 30 din şcoli speciale) şi 117
supraponderali (108 din şcoli de masǎ şi 9 din şcoli speciale); în
şcolile de masă domină obezitatea şi în şcolile speciale
supraponderea.
4. Copiii din şcoli speciale au un procent de obezitate şi
suprapondere la jumǎtate faţǎ de copiii din şcoli de masǎ, deşi
utilizeazǎ o mare varietate de medicamente care pot fi rǎspunzǎtoare
de creşterea în greutate, iar activitǎţile fizice ca mod se petrecere a
timpului liber sunt semnificativ mai reduse.
5. Conform studiului antecedentelor heredo-colaterale ale
lotului de studiu probabilitatea de a avea copii obezi este mai mare în
familiile cu antecedente de tip obezitate, hipercolesterolemie sau
diabet zaharat, HTA.
6. S-au evidenţiat diferenţe semnificative între distribuţiile de
frecvenţă ale profesiilor părinţilor: au studii medii 76,9% dintre
părinţii copiilor de la şcoala specialǎ şi 58,2% la şcoala de masă dar
procentul parinţilor fǎrǎ studii este mari în şcolile speciale: 8,3%
comparativ cu 2,4% în şcolile de masǎ, iar al celor cu studii
superioare e mai mare în şcolile de masǎ 33% faţǎ de 14% în şcoli
speciale.
7. Nivelul socio-economic al familiilor copiilor din şcoli
speciale este mai scǎzut.
 8. Majoritatea copiilor locuiesc în mediul urban, la bloc, fǎrǎ a
exista diferenţe semnificative între loturi (în medie 75%).
9. Copii incluşi în studiu, obezi şi supraponderali, atât pentru
şcoli de masǎ cât şi pentru şcoli speciale au avut greutate normalǎ la
naştere.
10. Din analiza vârstelor la care s-a început diversificarea cât şi
a alimentelor cu care s-a început diversificarea constatǎm cǎ s-au
respectat indicaţiile oficiale privind data şi metodologia diversificǎrii.
11. Patologia neuropsihiatricǎ asociatǎ obezitǎţii s-a regǎsit la
toţi copiii din şcoli speciale (retard mental, mutism, tulburare autistǎ,
deficit de stocare, tulburare de vorbire, hipoacuzie, dislexie, disgrafie,
tetraparezǎ spasticǎ, epilepsie, hidrocefalie,ticuri polimorfe,
sdr.Down)
12. In şcolile de masǎ predominǎ patologia respiratorie pentru
copii obezi, urmate de patologia chirurgicalǎ, digestivǎ,
endocrinologicǎ şi infecţioasǎ.
13. Tratamentul medicamentos administrat în prezent în şcoala
specială s-a bazat pe tonice SNC (47,6%), în timp ce la şcoala de
masă s-a evidenţiat mai frecvent administrarea de antiasmatice
(29,4%).
14. Deşi copiii din şcoli speciale utilizeazǎ o mare varietate de
medicamente care pot fi rǎspunzǎtoare de creşterea în greutate,
procentul de suprapondere este la jumǎtate comparativ cu şcolile de
masǎ.
15. Vârsta de debut a creşterii în greutate este mai mare de 5 ani
atât pentru supraponderali cât şi pentru obezi şi în cazul şcolilor de
masǎ şi speciale. Cei mai mulţi copii au afirmat cǎ nu a existat un
factor declanşator al creşterii în greutate, dar totuşi se pare cǎ
evenimentele legate de începerea şcolii, adicǎ dupǎ 5-6 ani ar putea
coincide cu vârsta de debut a creşterii în greutate.
16. Evoluţia greutăţii în timp, la copiii cu deficienţe neuro-
psihomotorii a fost continuă la 71,05%, în timp ce la cei fără
deficienţe din şcoala de masă evoluţia a înregistrat creşteri-scăderi la
54,88% dintre copii, datorită tentativelor repetate de a urma diete,
regimuri hipocalorice cu reducerea pâinii, grăsimilor din alimentaţie,
care nu au existat în şcolile speciale.
17. Distribuţia copiilor din şcoala de masă care au primit
vitamine şi minerale o perioadǎ mai mare de 3 luni pe an a fost
semnificativ mai mare decât în şcolile speciale.
18. Copii obezi fără deficienţe îşi petrec timpul prin joacă
înafara locuinţei în proporţie de peste 62,2%, pondere semnificativ
mai mare faţă de cea a copiilor cu deficienţe, copilul cu deficienţe
fiind în general izolat de ceilalţi copii.
19. Activitǎţile fizice ca modalitate de petrecere a timpului liber
ca mersul pe bicicletǎ sau sportul în aer liber sunt semnificativ mai
mari la copii obezi fǎrǎ deficienţe comparativ cu ponderea celor obezi
cu deficienţe.
20. Distribuţia copiilor în funcţie de orele petrecute pe
calculator a evidenţiat puternice diferenţe, cei mai mulţi dintre copii
din lotul de copii obezi fără deficienţe se joacă la PC 1-2 ore zilnic.
21. Distribuţia copiilor obezi cu/fără deficienţe în funcţie de
orele petrecute la TV a evidenţiat diferenţe semnificative, cei mai
mulţi dintre copii obezi fără deficienţe stau la TV aproximativ 1-2 ore
zilnic.
 22. Copiii obezi fără deficienţe fac ore de educaţie fizică în
proporţie de 89,5%, distribuţie semnificativ mai crescută comparativ
cu lotul de copii obezi cu deficienţe (73,3%).
23. Deşi factorii de risc pentru obezitate sunt cu mult mai
numeroşi la lotul copiilor din şcoli speciale, aceştia au un procent de
obezitate şi suprapondere la jumǎtate faţǎ de copii din şcoli speciale.

CAPITOLUL II Analiza comparativǎ a comportamentului

alimentar a copilului obez şi supraponderal din şcoli normale şi
speciale pentru copii cu deficienţe neuropsihomotorii
2.Obiectiv

1. Culegerea de date privind comportamentului alimentar al copiilor

din şcoli de masǎ şi şcoli speciale legat de:
-numǎrul de mese
-consumul de alimente hipercalorice
-preferinţele alimentare
-consumul de legume şi fructe
-consumul de dulciuri, etc

2. Interpretarea anchetei alimentare în contextul prezenţei obezitǎţii

sau supraponderii.
3. Aprecierea comportamentului alimentar al copiilor din şcoli
speciale pornind de la ideea cǎ aceşti copiii servesc micul dejun,
prânzul şi cina în unitǎţile de învǎtǎmânt.
4. Daca alimentaţia controlatǎ cantitativ şi calitativ prin programele
şcolare are influenţǎ asupra stǎrii de nutriţie a copiilor.
5. Stabilirea influenţei deficienţei neuro-psihomotorii asupra
comporatmentului alimentar

3. Material si metodǎ

Am alcǎtuit lotul efectiv de studiu dupǎ aprecierea stǎrii de

nutriţie la un lot de 3103 copii din şcoli speciale pentru copii cu
neurodeficienţe şi şcoli de masǎ din Galaţi şi odatǎ cu aplicarea
criteriilor de includere şi excludere din studiu.
Am aplicat metoda chestionarului privind comportamentul
alimentar la un numǎr de 319 copii care şi-au dat consimtǎmântul
scris pentru participarea la studiu.

5. Rezultate si discutii
5.1. Numărul de mese pe zi
5.1.1. Numărul de mese pe zi copii obezi
La copiii obezi a variat de la 1 la 5, fără diferenţe semnificative
ale IMC raportat la numărul acestora (p=0,340) (tabel nr.II.).
Tabel nr .II. Valori medii şi mediane a IMC în funcţie de
numărul de mese/zi la copiii obezi
Mean(a) Median

nr.mese Estima Std. 95% Confidence Estima Std. 95% Confidence

te Error Interval te Error Interval

Lower Upper Lower Upper

Bound Bound Bound Bound

1 26.950 .290 26.381 27.519 26.800 .350 26.114 27.486

2 27.105 .733 25.668 28.541 26.700 .762 25.206 28.194

3 25.510 .297 24.928 26.092 25.500 .268 24.974 26.026

4 27.767 1.787 24.264 31.269 26.400 1.193 24.063 28.737

5 25.200 .000 25.200 25.200 25.200 . . .

Overall 25.811 .271 25.280 26.343 25.700 .216 25.276 26.124

a Estimation is limited to the largest survival time if it is censored.

Overall Comparisons

Chi-
Square df Sig.
Log Rank (Mantel-
4.523 4 .340
Cox)
Test of equality of survival distributions for the different levels of
nr.mese.
 La copiii obezi, probabilitatea ca IMC crescut peste 28 kg/m 2 să
se asocieze cu un număr redus de mese/zi a fost de aproximativ 50%.
Numărul mediu de mese consumate zilnic de copiii obezi nu
diferă semnificativ la cei cu deficienţe (2,93 ± 0,52) comparativ cu cei
fără (2,91 ± 0,49) (t=0,25; GL=200; p>0,05) (fig.nr.12).
4

2.94 2.91
3

0
scoli speciale scoli de masa

Fig.nr. 12. Valori medii ale numărului de mese consumate zilnic

în funcţie de prezenţa deficienţei

5.1.2. Numărul de mese pe zi copiii supraponderali

La supraponderali a variat de la 1 la 6, fără diferenţe

semnificative ale IMC raportat la numărul acestora (p=0,347) (tabel
nr.III).
 Tabel nr.III.Valori medii şi mediane a IMC la copiii
supraponderali în funcţie de în numărul de mese/zi
Mean(a) Median

Std. 95% Confidence Esti Std.

nr.mese
Estimate Error Interval mate Error 95% Confidence Interval

Lower Upper Lower

Bound Bound Bound Upper Bound

1 24.6
24.580 .320 23.953 25.207 .438 23.741 25.459
00

2 22.4
22.794 .550 21.717 23.872 .617 21.190 23.610
00

3 23.5
23.216 .292 22.643 23.789 .346 22.823 24.177
00

4 21.2
22.200 .592 21.040 23.360 .240 20.730 21.670
00

5 3.85 19.4
23.250 15.704 30.796 . . .
0 00

6 20.9
20.900 .000 20.900 20.900 . . .
00

Overall 23.3
23.081 .231 22.628 23.534 .416 22.485 24.115
00

a Estimation is limited to the largest survival time if it is censored.

Overall Comparisons
 Chi-
Square df Sig.
Log Rank (Mantel-
5.597 5 .347
Cox)
Test of equality of survival distributions for the different levels of
nr.mese.

Probabilitatea ca IMC să se menţină în limite normale este

foarte mare în condiţiile în care copilul consumă 5-6 mese/zi,
probabilitatea ca IMC să crească atunci când copilul consumă un
număr redus de mese/zi se situează în jurul valorii de 40%.

5.2. Numărul de gustări pe zi

5.2.1. Numărul de gustări pe zi la copiii obezi

Numărul mediu de gustări consumate zilnic de către copiii obezi
cu deficienţǎ este semnificativ mai redus (1,73 ± 0,98) faţă de
numărul mediu de gustări consumate de cei fără deficienţǎ (2,03 ±
0,70) (t=2,03; GL=200; p<0,05) (fig nr.13,14).
 36

32

IMC
28

24

20
0 1 2 3

nr. gustari/zi scoli de masa

scoli speciale

Figura nr.13. Valori medii ale IMC în funcţie de numărul gustări

pe zi la copiii obezi cu sau fără deficienţă

2.03
2
1.73

0
scoli speciale scoli de masa

Fig.nr.14. Valori medii ale numărului de gustări consumate zilnic

în funcţie de prezenţa deficienţei la copiii obezi

Analiza statistică evidenţiază valori medii ale IMC

semnificativ mai crescute la copiii obezi care nu consumă gustări
dimineaţa (p=0,000) şi la prânz (p=0,003), dar nu şi în funcţie de
consumul de gustări seara (p=0,614).

5.2.2. Numărul de gustări pe zi la copiii supraponderali a variat de

la 1 la 4, fără diferenţe semnificative ale IMC raportat la numărul
acestora (p=0,753).
5.3. Alimente consumate la micul dejun
5.3.1. Alimente consumate la micul dejun copii obezi
Distribuţia copiilor obezi în funcţie de principalele alimente
consumate la micul dejun evidenţiază următoarele aspecte:
- cel mai frecvent la micul dejun se consumă lactate, atât la
grupul de copii obezi fără deficienţe (42,4%) cât şi la cel de
copii cu deficienţe (46,7%);
- pâine este consumată de ambele grupuri investigate în
proporţie de 33-35%;
- frecvenţa consumului de sandwich se situează în jurul
valorii de 25% la ambele grupuri;
- consumul de mezel este uşor mai frecvent la copii cu
deficienţe (33,3% vs 22,7%);
- cereale sunt frecvent consumate dimineaţa în proporţie de
aproximativ 30% de ambele categorii de copii obezi.
5.3.2. Alimente consumate la prânz

Distribuţia copiilor din lotul de studiu în funcţie de principalele

alimente consumate la prânz evidenţiază următoarele aspecte:
- cel mai frecvent la prânz se consumă ciorbă, atât la grupul
de copii obezi fără deficienţe(42,4%) dar mai ales la cel de
copii cu deficienţe (60%);
 - copiii din ambele grupuri consumă frecvent carne prăjită,
însă cu precădere copiii cu deficienţe (33,3% vs 18,6%);
- consumul de cartofi este mai frecvent întâlnit la copiii obezi
fără deficienţe (21,5% vs 16,7%);
- consumul de ouă se întâlneşte numai la un singur copil cu
deficienţe (3,3%);

- de remarcat faptul că desertul este semnificativ mai frecvent

evidenţiat la lotul de copii obezi cu deficienţe comparativ cu
cei fără deficienţe (16,7% vs 4,7%)

5.3.3. Alimente consumate la cină

Ancheta alimentară a evidenţiat ca principale alimente
consumate la cină următoarele:
- la grupul de copii obezi cu deficienţe cel mai frecvent la
cină se consumă cartofi (30%);

- copiii din ambele grupuri consumă frecvent lactate (23,3%

vs 26,7%);

- consumul de ciorbă (23,3% vs 4,1%) şi legume fierte

(23,3% vs 9,3%) sunt semnificativ mai frecvente la masǎ de
seară la grupul de copii obezi cu deficienţe;de asemenea, la
copiii obezi cu deficienţe se remarcă mai frecvent la cină
consumul de ouă (23,3% vs 5,8%) şi desert (9,20% vs
2,3%);

- de remarcat este faptul că la grupul de copii obezi cu

deficienţe nu este consumată la cină salatǎ.
5.4. Preferintele pentru gǎtit a alimentelor

5.4.1. Preferinţe ale alimentelor gătite la copii obezi

Distribuţia copiilor obezi cu deficienţe care preferă alimentele
prăjite a fost semnificativ mai crescută (p=0,004) (73,3% vs 43%),
reprezentând pentru această categorie, comparativ cu cei obezi fără
deficienţe, un risc relativ de exces ponderal de 1,70 ori mai mare
(RR=1,70; IC95%: 1,292,25).

5.4.2.Preferinţe ale alimentelor gătite la copii supraponderali

Distribuţia copiilor supraponderali care preferă alimentele
prăjite a fost semnificativ mai redusă (32,5%) comparativ cu
preferinţa pentru alimentele fierte (41%) sau la grătar (67,5%)
(χ=31,36; df=2; p<0,001).

5.10. Consumul de lapte

La copiii cu deficienţe asociat obezităţii, distribuţia subiecţilor
care consumă lapte normal a fost de 84,2%, semnificativ mai
frecvent comparativ cu grupul copiilor obezi fără deficienţe unde
ponderea consumului de lapte normal a fost de 51,3% (χ 2=8,31;
GL=2; p=0,016)(fig.nr.15).
 obezi fără deficiente

degresat
26.6%
partial degresat
22.1%

normal
51.3%

obezi cu deficiente

degresat
15.8%

normal
84.2%

Fig.nr. 15. Distribuţia copiilor obezi în funcţie de tipul de lapte

consumat
La copiii supraponderali, consumul zilnic de lapte a variat de la
0 la 500 g pe zi, fără diferenţe semnificative ale IMC raportat la
consum (p=0,810) (Tabel nr.IV.).
 Tabel nr.IV. Valori medii şi mediane a IMC la copiii
supraponderali în funcţie de consumul zilnic de lapte
lapte Mean(a) Median
Std. 95% Std. 95%
Esti Erro Confidence Esti Erro Confidence
mate r Interval mate r Interval
Lower Upper Lower Upper
Bound Bound Bound Bound
Delo 23.4 22.31 24.49 24.2 22.71
.557 .759 25.688
c 05 3 6 00 2
200 g 23.0 22.41 23.60 22.6 21.46
.303 .581 23.739
12 7 6 00 1
300 g 22.6 21.28 23.96 23.0 1.64 19.77
.683 26.227
24 5 2 00 6 3
500 g 23.3 22.11 24.58 23.2 22.57
.628 .318 23.824
50 8 2 00 6
Over 23.0 22.62 23.53 23.3 22.48
.231 .416 24.115
all 81 8 4 00 5
a Estimation is limited to the largest survival time if it is censored.
Overall Comparisons
Chi-
Square df Sig.
Log Rank (Mantel-
.964 3 .810
Cox)
6. Concluzii parţiale

1. În funcţie de numărul meselor consumate zilnic, valorile

medii ale IMC au fost uşor mai crescute la copiii obezi cu deficienţe,
fără a înregistra diferenţe semnificative din punct de vedere statistic
(p>0,05).
2. Numărul mediu de mese consumate zilnic de copiii obezi nu
diferă semnificativ la cei cu deficienţe (2,93 ± 0,52) comparativ cu cei
fără (2,91 ± 0,49) (t=0,25; GL=200; p>0,05).
3. Numărul mediu de gustări consumate zilnic de către copiii
obezi cu deficienţe este semnificativ mai mare (2,03 ± 0,70) faţă de
numărul mediu de gustări consumate de cei fără deficienţe (1,73 ±
0,98) (t=2,03; GL=200; p<0,05).
4. Probabilitatea ca IMC să se menţină în limite normale este
foarte mare în condiţiile în care copilul consumă 5-6 mese/zi;
probabilitatea ca IMC să crească, atunci când copilul consumă un
număr redus de mese/zi se situează în jurul valorii de 40%.
5. Numărul mediu de mese consumate zilnic de copiii
supraponderali cu deficienţe a fost semnificativ mai redus în ciuda
faptului cǎ aceştia au 2 mese şi o gustate asigurate în şcoalǎ (2,22 ±
0,83) comparativ cu cei din şcoli de masă (2,94 ± 0,76) p<0,056.
6. Analiza statistică evidenţiază că numărul de gustări pe zi, la
copiii obezi cu deficienţe a variat de la 0 la 2, valorile medii ale IMC
au fost semnificativ mai crescute la copiii obezi cu deficienţe
(p=0,039), IMC fiind semnificativ mai crescut la copiii obezi care
consumă gustări înainte de masa de prânz (p=0,000) şi după masa de
prânz (p=0,003).
 7. Analiza statistică evidenţiază valori medii ale IMC
semnificativ mai crescute la copiii supraponderali care nu consumă
gustări dimineaţa (p=0,002), însă IMC nu prezintă diferenţe
semnificative în funcţie de consumul unei alte gustări pe parcursul
zilei.
8. Nu existã diferenţe semnificative statistic legate de consumul
diferitelor alimente la micul dejun între copii proveniţi din şcoli
speciale faţã de cei din şcoli de masã.
9. Copii din cele douǎ loturi consumǎ la prânz mai frecvent
ciorbã şi fripturã (mai ales cei din şcoli speciale), cu diferenţe
semnificative stastistic legate doar de consumul de desert.
10. In grupul copiilor din şcoli speciale cel mai des se consumã
la cinã cartofi, ciorbã şi ouã, iar pentru copiii din şcoli de masã
consumă statistic semnificativ mai multe salate şi desert la cinǎ.
11. Distribuţia copiilor obezi cu deficienţe care preferă
alimentele prăjite a fost semnificativ mai crescută (p=0,004),
reprezentând pentru această categorie, comparativ cu cei obezi fără
deficienţe, un risc relativ de exces ponderal de 1, 70 ori mai mare
(RR=1,70; IC95%: 1, 292, 25).
12. Distribuţia copiilor supraponderali care preferă alimentele
prăjite a fost semnificativ mai redusă (32,5%) comparativ cu
preferinţa pentru alimentele fierte (41%) sau la grătar (67,5%)
(χ=31,36; df=2; p<0,001).
13. Frecvenţa consumului săptămânal de ouă la copiii obezi a
fost în medie de 2,35 ori pe săptămână şi de 2,36 ori pe săptămână la
copiii obezi cu deficienţe, fără a se înregistra diferenţe semnificative.
 14. Copiii din cele douã loturi studiate consumã în procente
aproape identice salam, branzã topitã, unt, smântanã, carne grasã şi
paste.
15. Frecvenţa consumului săptămânal de cartofi la copiii obezi
cu deficienţe a fost în medie de 2,2 ori pe săptămână şi de 1,69 ori pe
săptămână la copiii fără deficienţe, diferenţă semnificativă din punct
de vedere statistic (t=2,0; GL=200; p<0,05).
16. La copiii obezi cu deficienţe a fost evidenţiat consumul
semnificativ mai frecvent de mere, consumul celorlalte fructe nu a
prezentat diferenţe semnificative a distribuţiilor de frecvenţă între
grupele de copii analizate.
17. Consumul mai frecvent de legume a fost cel de cartofi la
ambele grupuri analizate (73,3% vs 77,3%). Consumul de roşii şi
morcov depăşeşte ponderea de 60% la ambele categorii de copii
obezi. Se remarcă consumul semnificativ mai redus de ardei şi ţelină
la copiii cu deficienţe.
18. La copiii cu deficienţe şi obezitate, distribuţia subiecţilor
care consumă lapte normal a fost de 84,2%, semnificativ mai mare
comparativ cu grupul copiilor obezi fără deficienţe unde ponderea
consumului de lapte normal a fost de 51,3% (χ 2=8,31; GL=2;
p=0,016), probabil datoritǎ tentativelor de a ţine diete cu lactate
degresate.
19. Nu am înregistrat diferenţe semnificative statistic pentru
consumul de cereale, peşte, orez şi mamaligǎ în cele douǎ loturi
studiate.
20. Consumul de biscuiţi a fost mai frecvent la copiii cu
deficienţe (26,7% vs 14,5%), în timp ce consumul de prăjituri se
remarcă la grupul de copiii fără deficienţe (22,1% vs 13,3%).
 21. De remarcat la copiii fără deficienţe consumul în proporţie
de 64% de sandwich-uri între mese, primesc probabil pacheţel la
şcoalã, distribuţie semnificativ mai mare comparativ cu grupul de
copii obezi cu deficienţe (20%).
22. Procentul copiilor care consumă sucuri cu zahăr a fost de
66,7% la grupul de copii obezi cu deficienţe=66,7% vs 43,6% la
obezii din şcoli de masă; distribuţia care relevă un risc relativ de
obezitate de 1,53 ori mai mare.
23. Deşi antecedentele familiale de obezitate sunt asemănătoare
în cele 2 loturi studiate, iar prezenţa deficienţei presupune existenţa
mai multor factori de risc pentru obezitate, contrar aşteptǎrilor,
regǎsim un procent mai mic de obezi în rândul elevilor din şcolile
speciale, care pare datorat în egalǎ masurǎ unei directe influenţe a
deficienţei neuropsihomotorii asupra stǎrii de nutriţie şi alimentaţiei
controlate din scoalǎ.

CAPITOLUL III – Studiul disfuncţiei tiroidiene la copilul obez şi

asocierea cu diferiţi factori de risc metabolic şi cardiovascular
1. Motivaţia algerii studiului
In ultimii ani a crescut atenţia acordatǎ disfuncţiei tiroidiene la
copilul obez. O creştere moderatǎ a valorii TSH asociatǎ sau nu cu
valori crescute ale T3 a fost frecvent întalnitǎ la obezi, dar nu s-a
stabilit dacǎ hiperTSH este o cauzǎ sau o consecinţǎ a obezitǎţii[15].
Copii obezi cu hiperTSH pot avea şi FT3 crescut comparativ
cu copii obezi cu TSH normal. Hormonii tiroidieni, în special FT3
regleazǎ REE (cantitatea de calorii cerutǎ de organism în 24 de ore în
timpul unei perioade nonactive). La obezi creşteri ale TSH şi FT3
conduc la o creştere a consumului energetic şi ca o consecinţǎ
disponibilitatea de a converti energia în grǎsimi este diminuatǎ[16].
Modificǎrile hormonilor tiroidieni în obezitate fiind un proces de
adaptare [15].
Nivelul de TSH este mai mare la pacientii cu sindrom
metabolic, hipertirotropinemia fiind consideratǎ, conform unor studii,
ca un factor de risc metabolic [23].
Obezitatea la copil poate coexista cu hipotiroidismul
subclinic, care poate avea în timp consecinţe asupra diferitelor
organe. Obezitatea afecteazǎ axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian,
modificǎri nedetectabile decât prin dozǎri ale TSH şi prin alte teste
tiroidiene [24].
Existǎ o multitudine de controverse legate de faptul cǎ
modificările de natură endocrină sunt secundare obezităţii, sau sunt
cel puţin o parte din ele, factori cauzali în dezvoltarea şi/sau
perpetuarea obezităţii.

2. Obiective
Studiul efectuat îşi propune:
1. Evaluarea clinică a pacienţilor obezi şi stabilirea gradului
obezităţii în funcţie de IMC și a tipului de obezitate pe baza indicilor
antropometrici.
2. Dacǎ deficienţa neuro-psihomotorie influenţeazǎ indicii
endocrino-metaboli şi cardio-vasculari.
3. Stabilirea corelaţiilor dintre constantele lipidice şi
hiperTSH.
4. Analiza corelaţiei dintre modificările endocrinologice şi
metabolice.
 Un aspect important este legat de relaţia dintre nivelul TSH şi
lipemie. Faptul că hipotiroidismul se asociază cu dislipidemia este un
aspect dezbǎtut în multe studii. Studiul nostru stabileşte dacǎ în
interiorul intervalului considerat normal pentru TSH, o creştere a
acestui hormon se asociază cu concentraţii lipidice nefavorabile.
Care sunt mecanismele prin care se realizează conexiunile
obezitate-modificări endocrine asociate-tulburări metabolice şi în ce
măsură acestea conferă un risc cardiovascular copilului obez ?

3. Material şi metodǎ
Lotul de studiu a fost constituit din 120 copiii obezi proveniţi
din unităţi şcolare din municipiul Galaţi, 97 provenind din patru şcoli
de masǎ şi 23 din patru şcoli speciale pentru copii cu deficienţe
neuropsihomotorii, care au fost investigaţi în cadrul Spitalului Clinic
de Urgenţǎ pentru copii „ Sf. Ioan „. Am exclus din studiu copiii
cunoscuţi cu boli tiroidiene.
Studiul s-a desfǎşurat în perioada ianuarie 2010- iunie 2011 şi
scopul urmǎrit a fost acela de a determina prevalenţa
hipertirotropinemiei la copilul şi adolescentul obez din şcolile
normale şi speciale şi asocierea cu factori de risc metabolic sau cu
alţi factori de risc cardiovasculari.
Etapele urmate în studiul nostru au fost:
1. Din totalul celor 3103 copiii pentru care s-au efectuat
mǎsurǎtorile antropometrice am selectat pentru a doua etapǎ a
studiului un numǎr de 120 copii atât din şcoli normale cât şi din şcoli
speciale care au îndeplinit criteriile de încadrare în starea de obezitate
conform hǎrţilor specifice pentru vârstǎ şi sex, care şi-au dat
consimţǎmantul pentru efectuarea de investigaţii paraclinice în cadrul
Spitalului de copii Sf. Ioan din Galaţi, dupǎ excluderea celor
cunoscuţi cu boli ale tiroidei.
2. In cadrul unitǎţii spitaliceşti s-au intocmit fişe de consultaţii
pentru toţi cei 120 de copii şi s-au efectuat urmǎtoarele investigaţii:
dozarea TSH, dozarea FT3, FT4, echografie tiroidianǎ, colesterol
total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, VLDL-colesterol, trigliceride,
glicemie, TTGO şi insulinemie ( doar la 17 copiii cu obezitate ),
TGO, TGP, uree, creatininǎ, EKG, mǎsurǎtori ale TA, EKG.
3. Aplicarea metodelor de analizǎ statisticǎ şi interpretarea
rezultatelor.

5. Rezultate şi discuţii
5.1. Caracteristici generale ale lotului de studiu

Din totalul de 120 copii obezi, 35 copii (29,2%) au prezentat

obezitate severă, IMC-ul fiind peste percentila 97 pentru vârstă şi sex:
28,9% dintre copii normali şi 30,4% dintre copiii cu deficienţe neuro-
psihomotorii, distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de
vedere statistic (χ2=0,49; df=2; p=0,782), deci cele douǎ loturi de
copii obezi investigaţi sunt omogene în ceea ce priveşte gradul de
severitate a obezitǎţii(Fig.nr.16).
 Normali Deficienţă neuro-psihomotorie

97 th 97 th
28.9% 30.4%
95 th
42.3% 95 th
47.8%

96 th 96 th
28.9% 21.7%

Fig.nr.16 . Distribuţia copiilor în funcţie de severitatea obezităţii

Pe cazuistica studiată, perimetrul abdominal (PA), ca marker al
obezităţii viscerale şi a insulino-rezistenţei, a înregistrat valori peste
percentila 90 la 83 din cei 120 copii obezi (69,2%), cu o pondere uşor
mai crescută la sexul masculin (54,2%) (χ2=2,13; df=1; p=0,144).
În funcţie de IMC, se remarcă ponderea copiilor cu perimetru
abdominal peste percentila 90 variind între 79-83% la copiii cu
obezitate medie şi severă (χ2=10,23; df=2; p=0,006), existând deci
corelaţie între gradul obezitǎţii şi perimetrul abdominal, obezitatea
fiind predominent visceralǎ.

5.2. Aprecierea funcţiei tiroidiene

5.2.1. Valorile TSH şi corelaţiile cu diferitele caracteristici ale
lotului

Valorile TSH peste 3,5 UI/ml s-au evidenţiat la 17,5% dintre

copiii, cu frecvenţe uşor mai crescute la sexul feminin (23%), la
copiii cu IMC la percentila 97, la 15,7% dintre copiii cu perimetru
abdominal peste percentila 90 şi 26,1% dintre cei cu deficienţe neuro-
psihomotorii, fără a se înregistra diferenţe semnificative din punct de
vedere statistic (Fig.nr.17).

100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
F M IMC IMC IMC PA PA N Def
95th 96th 97th <90th ≥90th

< 0.89 UI/ml 0.89-3.5 UI/ml > 3.5 UI/ml

Fig.nr.17. Nivelul TSH în funcţie de caracteristicile lotului

Valorile TSH sunt într-o uşoară corelaţie directă cu IMC (r=
+0,022) şi cu perimetrul abdominal (r= +0,054) şi indirectă cu vârsta
(r= -0,015), însă nesemnificative din punct de vedere
statistic(Fig.nr.18,19).
20

15
f(x) = − 0.0204493367594972 x + 14.1788515406162
R² = 0.0606624799607146
vârsta

10

0
0 1 2 3 4 5 6

TSH

Fig.nr.18. Corelaţia TSH cu vârsta

 40

35

30
IMC

f(x) = − 0.00857510938259601 x + 27.9059607843137

R² = 0.01439164828774
25

20

15
0 1 2 3 4 5 6

TSH

150

125
PA

100
f(x) = − 0.0831620251406347 x + 96.5979691876751
R² = 0.0932727747051015

75

50
0 1 2 3 4 5 6

TSH

Fig.nr.19. Corelaţia TSH cu indexul de masă corporală şi

perimetrul abdominal
5.2.2. Valorile FT3 şi corelaţiile cu diferitele caracteristici ale
lotului
Valorile individuale ale FT3 s-au corelat semnificativ, în mod
direct, cu LDL-colesterolul (r= +0,195) şi TGP (r= +0.235) şi indirect
cu perimetrul abdominal (r= -0,300).
S-au evidenţiat slabe corelaţii directe ale FT3 cu TSH (r=
+0,189), colesterol total (r= +0,121) şi LDL-colesterolul (r= +0,195).
Slabe corelaţii indirecte s-au observat între valorile individuale ale
FT3 cu vârsta (r= -0,168) şi creatinina serică (r= -0,113). Aceste
corelaţii nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.

5.2.3. Valorile FT4 şi corelaţiile cu diferitele caracteristici ale

lotului
Valorile individuale ale FT4 s-au corelat semnificativ numai cu
ureea serică (r= +0,210), corelaţie directă de intensitate relativ redusă.
Fără a prezenta diferenţe statistice semnificative, s-au evidenţiat
slabe corelaţii directe ale FT4 cu TSH (r= +0,125), VLDL (r=
+0,142), trigliceridele (r= +0,114) şi creatinina serică (r= +0,183).
Slabe corelaţii indirecte s-au observat între valorile individuale ale
FT4 cu glicemia (r= -0,138) şi VSH (r= -0,108).

5.2.4. Echografia tiroidiană şi corelaţia cu parametrii studiului

Distribuţia copiilor în funcţie de diagnosticul ecografic
evidenţiază la 22,5% dintre copiii obezi o tiroidă cu structură
micronodulară(Fig.nr.20).
 structură, micronodulară,
26.5%

structură, omogenă, 73.5%

Fig.nr.20. Distribuţia copiilor în funcţie de structura tiroidei

În funcţie de structura tiroidei, evidenţiată ecografic, atât
dimensiunea lobului stâng cât şi a celui drept, la copiii cu tiroidă
micropolichistică au fost peste valoarea de referinţă de 16 mm: lob
stâng 17,13 mm (p=0,023), lob drept 17,39 mm (p=0,007), valori
medii semnificativ mai crescute comparativ cu cele înregistrate la
copiii cu structură omogenă.

5.3. Valorile TA şi corelaţia cu TSH şi alţi parametri studiaţi

Distribuţia subiecţilor în funcţie de valorile tensiunii arteriale
sistolice evidenţiază ponderi de 13-14% ale TAS peste percentila 95.
TAD peste percentila 95 s-a întâlnit la 9,2% dintre copiii investigaţi
pentru obezitate.
Pe cazuistica studiată se remarcă distribuţia uşor mai crescută a
pacienţilor de sex masculin cu TAS peste percentila 95 (32,2% vs
22,9%), însă diferenţele nu sunt semnificative din punct de vedere
statistic.
 Valorile TAS la percentila 99 au fost însoţite de valori peste
percentila 96 ale IMC (>18%), distribuţii de frecvenţă semnificative
statistic (p=0,034).
În funcţie de perimetrul abdominal, distribuţiile de frecvenţă nu
au prezentat diferenţe semnificative (p=0,190), totuşi se poate
remarca frecvenţa de aproximativ 16-18% a copiilor cu perimetru
abdominal peste percentila 90 care au TAS peste percentila 95.

5.4. Prevalenţa sindromului metabolic şi corelaţia cu TSH

Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de 120 de copii
obezi (IMC ≥ percentila 95th), folosind criteriile consensului FID din
2005 completate în 2009 a fost de 55,8% (67 din cei 120 copii au
indeplinit criteriile de diagnostic pentru sdr.metabolic).
In funcţie de deficienţa neuropsihomotorie prevalenţa
sindromului metabolic se interpreteaza astfel: 57copii din şcoli
normale , adicǎ 58,7% şi 10 din şcoli speciale, adicǎ 43,4% au fost
diagnosticaţi cu sindrom metabolic.
Pe cazuistica studiatǎ s-a stabilit o corelaţie între sdr.metabolic
şi hiperTSH, 11 din cei 67 de copii cu sdr. metabolic au hiperTSH,
reprezentând un procent de 16,4%( Tabel nr.V. ).
 Tabel nr.V. Criteriile FID pentru diagnosticul sindromului
metabolic adaptate în studiul nostru la copil folosind tabele cu
percentile pentru vârstă şi sex.

Criterii de diagnostic Număr de Număr de cazuri

cazuri diagnosticate cu
sindrom metabolic
PA ≥ percentila 90th 83 67 (80,7%)
glicemia à jeun ≥ 100 12 12 (100%)
mg/dl
HDLc ≤ percentila 93 67 (72,04%)
50th
TG ≥ percentila 95th 32 32 (100%)
TA ≥ percentila 95th 38 38 (100%)

Aşa cum reiese din tabel din cele cinci criterii admise de FID
pentru diagnosticul sindromului metabolic la copil, cele mai fidele, în
studiul nostru, au fost: trigliceridele ≥ percentila 95th, TA ≥
percentila 95th şi glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl. 100% din cazuri
întrunesc condiţiile pentru diagnosticul sindromului metabolic. Pe
locul doi ca importanţă s-a înscris PA ≥ percentila 90th, la cazurile
noastre, deşi 83 din cazuri au avut valori care le-ar fi putut încadra în
sindromul metabolic, doar 67 din cazuri au îndeplinit toate criteriile
de diagnostic. Pe ultimul loc s-a situat HDLc ≤ percentila 50th , care
deşi prezentă la 93 din cazuri, doar 67 din acestea (72,04%) au
întrunit mǎcar trei criterii ale FID pentru diagnosticu sindromul
metabolic. Ţinând cont că pentru diagnosticul sindromului metabolic
FID cele trei din cele cinci criterii, din cei 120 de elevi obezi doar 67
au întrunit condiţiile pentru diagnosticul sindromului metabolic, adicǎ
un procent de 55,8%.
Se discutǎ dacǎ hiper TSH-ul poate fi considerat un indice
endocrino-metabolic de diagnostic al sindromului metabolic la copil,
în condiţiile demonstrǎrii asocierii cu circumferinţa abdominalǎ sau
cu IMC.

5.5. Studiul dislipidemiei si relaţia cu hiperTSH

5.5.1. Colesterol total
Nivelul crescut al colesterolului (≥ 200 mg/dl) s-a evidenţiat
mai frecvent la sexul feminin (21,3%), la copiii cu IMC la percentila
95 (17,3%), la cei cu perimetru abdominal sub percentila 90 (18,9%)
şi la copiii cu deficienţă neuro-psihomotorie (17,4%), însă
distribuţiile de frecvenţă nu au evidenţiat diferenţe semnificative din
punct de vedere statistic.
Nivelul crescut al LDL-colesterolului (≥ 130 mg/dl) s-a
evidenţiat semnificativ mai frecvent la sexul feminin (21,3%). Valori
bordeline ale LDL-colesterolului s-au remarcat la 14-20% dintre
copiii monitorizaţi indiferent de tipul de obezitate şi perimetru
abdominal, însă distribuţiile de frecvenţă nu au evidenţiat diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic. La copiii cu deficienţă
neuro-psihomotorie 30,4% au prezentat valori bordeline şi 8,7%
valori anormale ale LDL-colesterolului.
5.5.3. HDL-colesterolul
Studiul HDL colesterolului la lotul de copii obezi studiaţi a
prezentat următoarele valori:
1) La sexul feminin – din 61 copii:
 HDLc < 50 mg/dl: 40 cazuri (65.5%) (8 în şcoli speciale
şi 32 şc. normale).
 HDLc ≥ 50 mg/dl: 21 cazuri (34.4%) (3 în şcoli speciale
şi 18 şc. normale)
2) La sexul masculin – din 59 copii:
 HDLc < 40 mg/dl: 25 cazuri (42.3%) (7 în şcoli speciale şi
18 şc. normale).
 HDLc ≥ 40 mg/dl: 34 cazuri (57.6%) (5 în şcoli speciale şi
29 şc. normale).
Pe cazuistica studiată se remarcă faptul că valorile normale ale
HDL-colesterolului se încadrează în limite normale la 34,4% dintre
fete şi la 57,6% dintre băieţi, diferenţe de frecvenţă semnificative din
punct de vedere statistic între sexe (χ2=7,66; df=1; p=0,022).
Valori anormale ale HDL-colesterolului s-au asociat cu
obezitatea la 27-35% dintre copii şi în proporţie de 26,5% cu
perimetrul abdominal peste percentila 90.
Valorile bordeline ale HDL-colesterolului s-au regăsit mai
frecvent la 32,8% dintre fete, la 27,3% dintre copiii cu IMC la
percentila 96 şi la 21,7% dintre subiecţii cu perimetrul abdominal
peste percentila 90.
5.5.5. Trigliceride
Trigliceridemia în lotul de copii obezi studiaţi a prezentat
următoarele valori:
 TG ≥ percentila 95th (150 mg/dl): 32 cazuri
 TG < percentila 95th (150 mg/dl): 88 cazuri

Valorile crescute ale trigliceridelor (≥ 150 mg/dl) s-au evidenţiat

cu o frecvenţă semnificativ mai crescută la sexul masculin (16,9%)
faţă de sexul feminin (9,8%) (p=0,045) şi la copiii cu deficienţă
neuro-psihomotorie (43,5%) faşă de cei normali (11,3%) (p=0,0008).
La subiecţii cu IMC peste percentila 97 şi perimetrul abdominal peste
percentila 90, nivelul crescut al trigliceridelor nu a prezentat diferenţe
semnificative.

5.6. Studiul disglicemiei şi relaţia cu hyperTSH

5.6.1.Glicemia á jeun
Valorile glicemiei á jeun peste limiţǎ de referinţă (≥ 100
mg/dl) s-au evidenţiat la 10% (12 copii) dintre copiii prezentului lot
de studiu, fără diferenţe semnificative între sexe, IMC, perimetru
abdominal sau deficienţă neuro-psihomotorie, dar ei au întrunit
criteriile de definire a sindromului metabolic(Fig.nr.21).
 100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
F M IMC 95th IMC 96th IMC 97th PA PA ≥90th N Def
<90th

< 100 mg/dl > 100 mg/dl

Fig.nr.21. Nivelul glicemiei á jeun în funcţie de caracteristicile

lotului

Valorile glicemice sunt într-o uşoară corelaţie indirectă cu IMC

(r= -0,077), perimetrul abdominal (r= -0,170) sau cu trigliceridele (r=
-0,061) şi directă cu TSH (r= +0,046), vârsta (r= +0,109), colesterolul
total (r= +0,058) şi fracţiunile acestuia, însă aceste corelaţii au fost de
slabă intensitate, nesemnificative din punct de vedere statistic.

5.6.2.TTGO
Am efectuat TTGO la un număr de 108 copii, indiferent de
valoarea glicemiei á jeun sau a antecedentelor heredo-colaterale,
având ca indicaţie principalǎ obezitatea.
La proba 4, valorile glicemiei peste 199 mg/dl s-au înregistrat
numai la un pacient fără deficienţe neuro-psihomotorii, de sex
masculin, cu IMC la percentila 95 şi perimetru abdominal peste
percentila 90. Scăderea toleranţei la glucoză s-a identificat numai la 2
copii, ambii cu deficienţe neuro-psihomotorii, unul de sex masculin
celălalt feminin, ambii cu perimetrul abdominal peste percentila 90.

5.6.3. Insulinemia
Un model matematic al interrelaţiei glucoza-insulina, elaborat pe baza
unui set de bucle feedback (denumit Homeostasis Model Assessment, de
unde acronimul HOMA) a fost utilizat pentru a trasa un grafic al
valorilor insulinemiei şi glicemiei anticipate la diferite grade de
rezistenţǎ la insulina şi deficienţǎ β-celularǎ. Pe baza acestui grafic se
poate estima atât gradul deficienţei beta celulare cât şi cel al rezistenţei
la insulinǎ care au determinat nivelele glicemiei şi insulinemiei à jeun
observate la subiect.Din totalul celor 120 copii investigaţi am efectuat
insulinemia doar la un numǎr de 17 copii.Toţi copii au înregistrat
valori ale insulinemiei peste valoarea de 15 μUI/ml, ca marker al
insulinorezistenţei. Calcularea indicelui HOMA-IR am fǎcut-o dupǎ
formula HOMA-IR= Insulinemie bazală μU/ml x Glicemia à jeun
(mmol/l)/22,5 şi o putem interpreta ca insulinorezistenţǎ la valori
peste 3. Indicele HOMA-B= Insulinemie bazală μU/ml X 20/
Glicemia à jeun (mmol/l)-3,5.

Tabelul nr.VI. Insulinemia bazală la copiii cu obezitate

investigaţi (17 cazuri)
Insulinemie Glicemia Percentile Percentile HOMA- HOMA-
bazală à jeun IMC PA IR B
μU/ml (mg/dl)

21,3 5,5 96 90 5,2 213

15,6 5,5 97 90 3,8 156
17,8 6,5 95 88 5,1 118,6
21,6 6,6 95 80 6,3 139,3
19,3 6,1 97 90 5,2 124,5
21,8 5.9 97 90 5.7 181,6
20 5,8 95 90 5,1 173,9
21,1 8,1 96 85 7,5 91,7
18,6 6.3 96 87 5,2 132,8
15,9 5,8 95 90 4 138,2
21,2 5,8 97 90 5,4 184,3
21,4 5,8 97 85 5,5 186
16,5 5,4 97 90 3,9 173,6
20,5 5 97 90 4,5 273,3
21,6 5,2 97 90 4,9 254,1
15,5 4,9 97 90 3,3 221,4
21,9 5,3 97 90 5,1 243,3
6. Concluzii parţiale
1. Am investigat din punct de vedere al funcţiei tiroidiene 120
copii obezi, (cei cunoscuţi cu boli tiroidiene fiind excluşi), care au
semnat consimţǎmântul de participare la investigaţiile paraclinice.
2. Lotul studiat a prezentat în procent de 29,2 % obezitate
severǎ, distribuţia gradului de obezitate fiind asemǎnatoare între lotul
copiilor din şcoli normale şi cel reprezentat de copii din şcoli speciale
( 28,9% respectiv 30,4% obezitate severǎ ), deci loturile au fost
omogene în ceea ce priveşte gradul de obezitate.
3. Perimetrul abdominal ca marker al obezitǎţii viscerale şi al
insulinorezistenţei are valori ≥ 90 la 69,2% dintre copii cu pondere
mai mare la sexul masculin, semnificativ statistic la copii cu obezitate
severǎ şi medie, în corelaţie cu valoarea IMC.
4. Disfuncţia tiroidianǎ s-a regǎsit la 17,5% dintre
copii(15,5% în şcoli de masă şi 26,1% în şcoli speciale). Aceştia au
avut valori ale TSH peste 3.5 Uui/ml, procente ce sunt în concordanţǎ
cu datele cunoscute în literaturǎ.
5. HiperTSH a prezentat frecvenţe uşor mai crescute la sexul
feminin (23%), la copiii cu IMC la percentila 97.
6. Valoare FT3 sub 2,6 UI/ml s-a evidenţiat la 12 % din total
copii. Toţi copiii cu deficienţe neuro-psihomotorii au avut valorile
FT3 între 2,6-6,2 UI/ml.
7. Valorile FT4 sub 1 UI/ml s-au evidenţiat la 26 % dintre copii
(24,2% în şcoli de masă şi 17,4% în şcoli speciale).
8. Valorile IMC, FT3 şi FT4 au fost în uşoarǎ corelaţie directǎ
cu TSH.
 9. La echografia tiroidianǎ 26,5% dintre copii au tiroidǎ cu
structurǎ micronodularǎ cu asociere semnificativǎ statistic a
creşterii dimensiunilor lobilor tiroidieni. Din cei 23 copii aparţinând
şcolilor speciale 30,4% (7 copii) au structură micronodulară a tiroidei,
iar din cei 97 copii aparţinând şcolilor de masă 20,6% (20 copii).
10. Modificǎrile structurale ale tiroidei s-au regǎsit la copii cu
IMC mai mare de percentila 96, dar nu s-a asociat cu valori crescute
ale TSH.
11.Valori peste percentila 95 s-au gǎsit la 14% pentru tensiunea
arterială sistolică şi la 9,2% dintre copii studiaţi, pentru tensiunea
arterială diastolică.
12.TAS şi TAD sunt semnificativ corelate cu IMC şi PA, toţi
copii cu TA peste percentila 95 întrunind criteriile de diagnostic ale
sindromului metabolic.
13. Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de 120 de copii
obezi (IMC ≥ percentila 95th), a fost de 55,8%, fǎrǎ diferenţe
semnificative între cele douǎ tipuri de şcoli studiate utilizând criteriile
pentru sindromul metabolic după consensul FID din 2005,
completate în 2009.
14. Trigliceridele ≥ percentila 95th, TA ≥ percentila 95th şi
glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl s-au regǎsit la 100% din cazuri cu
sindromului metabolic.
15. Pe cazuistica studiatǎ am stabilit o corelaţie între
sdr.metabolic şi hiperTSH, doar 16,4% din copiii cu sdr. metabolic
au şi hiperTSH.
16. Am înregistrat tulburǎri ale metabolismului lipidic la copiii
obezi, chiar de la gradul de obezitate uşoarǎ, astfel se impune cât mai
timpuriu luarea de mǎsuri profilactice pentru apariţia celorlalte
modificǎri de metabolism.
17. Valorile TSH nu s-au corelat cu valorile colesterolului, dar
au fost indirect corelate cu valoarea trigliceridelor şi în corelaţie
uşoară directă cu HDL-col, LDL-col şi VLDL-col, dar
nesemnificative din punct de vedere statistic, fapt ce demonstrează că
în absența homonilor tiroidieni profilul lipidic este de tip anabolic,
confirmând astfel datele cunoscute din literaturǎ.
18. Valorile glicemice sunt într-o uşoară corelaţie directă cu
TSH, 10% dintre copii aflaţi în studiu au avut valori ale glicemiei ≥
100 mg/dl, fǎrǎ corelaţii funcţie de sex, IMC, perimetru abdominal
sau deficienţă neuro-psihomotorie.
19. Scăderea toleranţei la glucoză s-a identificat semnificativ la
2 copiii cu deficienţe neuro-psihomotorii care au perimetrul
abdominal peste percentila 90.
20. Insulinorezistenţa apreciatǎ prin valoarea HOMA-IR este
prezentǎ la copiii cu IMC ≥ percentila 97 şi la cei cu PA ≥ percentila
90.
21. Valorile TGP şi TGO, în majoritatea cazurilor au fost între
limitele de referinţă fără a se înregistrat diferenţe semnificative în
funcţie de caracteristicile urmărite.
22. La prezentul lot de studiu valorile ureei serice peste limita
maximă de referinţă (37 mg/dl) s-au înregistrat numai la 6,7% dintre
pacienţi, fără a se înregistra variaţii semnificative în funcţie de sex,
deficienţǎ neuro-psihomotorie, IMC sau perimetru abdominal.
23. Pe cazuistica studiată nu s-au înregistrat valori ale
creatininei peste limita maximă de referinţă (1,2 mg/dl).
 24. La 15,8% dintre pacienţi s-au înregistrat valori ale VSH
peste limita maximă de referinţă (12 mm/h), la copiii cu aspect
micronodular la echografia tiroidiană.
25. Modificările EKG s-au observat la 19,4% (tahicardie la
14,4% dintre subiecţi, iar HVS la 2,8% din total lot de studiu).

CAPITOLUL V- Concluzii generale

1. Studiul efectuat în perioada noiembrie 2008-iunie 2012, a
inclus 3103 de copii de vârstǎ şcolarǎ, fete şi bǎieţi din care 2440
provenind din 4 şcoli de masã (78,6%) alese aleatoriu din Galaţi şi
663 ( 21,3%) de copii provenind din 4 şcoli speciale pentru copii cu
deficienţe neuropsihomotorii din Galaţi. Media de vârstǎ a fost de
12,7 ani.
2. In lotul total de 3103 copii 8,4% au fost obezi şi 10,5%
supraponderali, procentele fiind mai mici în şcolile speciale: 4,6%
supraponderali 6,48% obezi comparativ cu şcolile de masă: 12,13%
supraponderali şi 8,97% obezi, distribuţia copiilor obezi şi
supraponderali fiind omogenă pe sexe şi grupe de vârstă.
3. Au fost investigaţi prin chestionare 319 copii din care 202
obezi (172 din şcoli de masă şi 30 din şcoli speciale) şi 117
supraponderali (108 din şcoli de masă şi 9 din şcoli speciale); în
şcolile de masă domină obezitatea şi în şcolile speciale
supraponderea.
4. Copiii din şcoli speciale au un procent de obezitate şi
suprapondere la jumătate faţă de copiii din şcoli de masă, deşi
utilizeazǎ o mare varietate de medicamente care pot fi rǎspunzǎtoare
de creşterea în greutate, iar activitǎţile fizice ca mod se petrecere a
timpului liber sunt semnificativ mai reduse.
 5. Conform studiului antecedentelor heredo-colaterale ale
lotului de studiu probabilitatea de a avea copii obezi este mai mare în
familiile cu antecedente de tip obezitate, hipercolesterolemie sau
diabet zaharat, HTA.
6. Nivelul socio-economic al familiilor copiilor din şcoli
speciale este mai scǎzut. Majoritatea copiilor locuiesc în mediul
urban, la bloc, fără a exista diferenţe semnificative între loturi (în
medie 75%).
7. Există diferenţe semnificative între distribuţiile de frecvenţă
ale profesiilor părinţilor: au studii medii 76,9% dintre părinţii
copiilor de la şcoala specială şi 58,2% la şcoala de masă, procentul
pǎrinţilor fǎrǎ studii în şcolile speciale: 8,3% comparativ cu 2,4% în
şcolile de masǎ, iar cu studii superioare (33% în şcolile de masă faţă
de 14% în şcoli speciale).
8. Copiii incluşi în studiu, obezi şi supraponderali, atât pentru
şcoli de masǎ cât şi pentru şcoli speciale au avut greutate normalǎ la
naştere şi au fost corect diversificaţi. Numărul mediu de mese
consumate zilnic de copiii obezi nu diferă semnificativ la cei cu
deficienţe (2,93 ± 0,52) comparativ cu cei fără deficienţe (2,91 ±
0,49) .
9. La toţi copiii obezi din şcoli speciale s-a regǎsit patologia
neuropsihiatricǎ (retard mental, mutism, tulburare autistǎ, deficit de
stocare, tulburare de vorbire, hipoacuzie, dislexie, disgrafie,
tetraparezǎ spasticǎ, epilepsie, hidrocefalie,ticuri polimorfe,
sdr.Down), iar la cei din şcolile de masǎ predominǎ patologia
respiratorie, chirurgicalǎ, digestivǎ şi infecţioasǎ.
10. Deşi copiii din şcoli speciale utilizeazǎ o mare varietate de
medicamente care pot fi rǎspunzǎtoare de creşterea în greutate (tonice
ale SNC: 47,6%), procentul de suprapondere este la jumǎtate
comparativ cu şcolile de masǎ.
11. Vârsta de debut a creşterii în greutate este mai mare de 5
ani atât pentru supraponderali cât şi pentru obezi, atat în şcoli de
masǎ cât şi speciale. Evoluţia greutăţii în timp, la copiii cu
deficienţe neuro-psihomotorii a fost continuă la 71,05%, în timp
ce în şcoli de masă evoluţia a înregistrat creşteri-scăderi la 54,88%
dintre copii, datoritǎ tentativelor repetate de a urma diete.
12. Activitǎţile fizice ca modalitate de petrecere a timpului liber
( joacă înafara locuinţei bicicletǎ sau sportul în aer liber) sunt
semnificativ mai mari la copii obezi fǎrǎ deficienţe comparativ cu
obezii cu deficienţe; 89,5%, din obezii fără deficienţe fac orele de
sport, comparativ cu 73,3% din copii obezi cu deficienţe distribuţie
semnificativ mai crescută.
13. Cei mai mulţi dintre copiii obezi fără deficienţe stau la TV
aproximativ 1-2 ore zilnic şi se joacă la PC 1-2 ore zilnic.
14. Numărul mediu de mese consumate zilnic de copiii obezi nu
diferă semnificativ la cei cu deficienţe (2,93 ± 0,52) comparativ cu cei
fără (2,91 ± 0,49) (t=0,25; GL=200; p>0,05), numărul de gustǎri este
semnificativ mai mare (2,03 ± 0,70) la copiii obezi cu deficienţe faţă
de cei fără deficienţe (1,73 ± 0,98) (t=2,03; GL=200; p<0,05).
15. Probabilitatea ca IMC să se menţină în limite normale este
foarte mare în condiţiile în care copilul consumă 5-6 mese/zi;
probabilitatea ca IMC să crească, când copilul consumă un număr
redus de mese/zi se situează în jurul valorii de 40%. Copiii cu
deficienţe au 2 mese şi o gustare asigurate în şcoalǎ.
16. Numărul mediu de mese/zi la copiii cu deficienţe a fost 2,22
± 0,83, semnificativ mai redus, comparativ cu cei din şcoli de masǎ
(2,94 ± 0,76); 64% din copiii fǎrǎ deficienţǎ consumǎ sandwich-uri
între mese, semnificativ mai mult decât obezii cu deficienţe (20%).
Valori medii ale IMC sunt semnificativ mai crescute la
supraponderalii care nu consumă gustări dimineaţa.
17. Nu existã diferenţe semnificative legate de consumul
diferitelor alimente la micul dejun între copii proveniţi din şcoli
speciale faţă de cei din şcoli de masă, toti consumǎ la prânz mai
frecvent ciorbă şi friptură cu diferenţe semnificative legate de desert;
copiii din şcoli speciale consumă la cină cartofi, ciorbǎ şi ouă, iar cei
din şcoli de masã mai multe salate şi desert la cinǎ.
18. Copiii obezi cu deficienţe preferă alimentele prăjite,73,3%
versus 43% copiii din şcoli de masă, frecvenţa consumului
săptămânal de ouă la copiii obezi a fost în medie de 2,35 ori pe
săptămână, iar copii din ambele loturi consumă în procente aproape
identice salam, branzã topită, unt, smântană , carne grasă şi paste.
19. Frecvenţa consumului săptămânal de cartofi la copiii obezi
cu deficienţe a fost în medie de 2,2 ori pe săptămână şi de 1,69 ori pe
săptămână la copiii fără deficienţe, diferenţă semnificativă din punct
de vedere statistic (t=2,0; GL=200; p<0,05).
20. Distribuţia subiecţilor care consumă lapte normal a fost de
84,2%, semnificativ mai frecvent comparativ cu grupul copiilor obezi
fără deficienţe unde ponderea consumului de lapte normal a fost de
51,3% (χ2=8,31; GL=2; p=0,016), probabil datoritǎ tentativelor de a
ţine diete cu lactate degresate.
21. Copiii obezi cu deficienţe preferǎ biscuţii, sucurile cu zahăr
(66,7%) şi consumă mai puţine fructe şi sucuri naturale.
22. Deşi antecedentele familiale de obezitate sunt asemănătoare
în cele 2 loturi, iar prezenţa deficienţei presupune existenţa mai
multor factori de risc pentru obezitate, contrar aşteptǎrilor, regǎsim un
procent mai mic de obezi la elevii din şcolile speciale, care pare
datorat alimentaţiei controlate din aceste şcoli.
23. Am investigat din punct de vedere al funcţiei tiroidiene şi a
prezenţei sindromului metabolic 120 copii obezi, care au acceptat
investigaţiile, 97 din şcoli de masǎ şi 23 din şcoli speciale. Acest lot
a prezentat obezitate severă în procent de 28,9% la copiii normali
şi 30,4% la copiii cu deficienţe neuro-psihomotorii, distribuţiile de
frecvenţă fiind nesemnificative.
24. Perimetrul abdominal ca marker al obezitǎţii viscerale şi
al insulinorezistenţei are valori ≥ 90 la 69,2% dintre copiii obezi, cu
pondere mai mare la sexul masculin, semnificativ statistic la copii cu
obezitate severǎ şi medie, în corelaţie cu valoarea IMC.
25. Disfuncţia tiroidianǎ, exprimata prin valori ale TSH
peste 3,5 UI/ml, s-a regǎsit la 17,5% dintre copii(15,5% în şcoli de
masă şi 26,1% în şcoli speciale), mai frecvent la sexul feminin (23%),
la copiii cu IMC la percentila 97.
26. FT3 sub 2,6 UI/ml s-a evidenţiat la 12 % din total copii.
Toţi copiii cu deficienţe neuro-psihomotorii au avut valorile FT3
între 2,6-6,2 UI/ml. Valorile FT4 sub 1 UI/ml s-au evidenţiat la 26
% dintre copii (24,4% din şcoli de masă şi 17,4% din şcoli speciale).
IMC, FT3 şi FT4 au fost în uşoarǎ corelaţie directǎ cu TSH.
27. La echografia tiroidianǎ 26,5% dintre copii au tiroidǎ cu
structurǎ micronodularǎ prezentând asociere semnificativǎ statistic
cu creşterea dimensiunilor lobilor tiroidieni (30,4% la copiii din şcoli
speciale şi 20,6% copii din şcoli de masă). Modificǎrile structurale
ale tiroidei s-au regǎsit la copii cu IMC mai mare de percentila 96,
dar nu s-a asociat cu valori crescute ale TSH.
 28. TAS şi TAD sunt semnificativ corelate cu IMC şi PA, toţi
copii cu TA peste percentila 95 întrunind criteriile de diagnostic ale
sindromului metabolic. Modificările EKG s-au observat la 19,4%
(tahicardie la 14,4% dintre subiecţi, iar HVS la 2,8% din total lot de
studiu).
29. Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de 120 de copii
obezi (IMC ≥ percentila 95th), a fost de 55,8%, dupǎ criteriile
consensul FID ( 58,7% în şcoli normale şi 43,4% şcoli speciale -
fǎrǎ diferenţe semnificative între cele douǎ tipuri de şcoli
studiate).Trigliceridele ≥ percentila 95th, TA ≥ percentila 95th şi
glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl s-au regǎsit la 100% din cazurile cu
sindrom metabolic.
30. Insulinorezistenţa apreciatǎ prin valoarea HOMA-IR a
fost prezentǎ la copiii cu IMC ≥ percentila 97 şi la cei cu PA ≥
percentila 90.
31. La 15,8% dintre pacienţi s-au înregistrat valori ale VSH
peste limita maximă de referinţă (12 mm/h), la copiii cu aspect
micronodular la echografia tiroidianǎ şi la 8,7% dintre copiii cu
deficienţe neuro-psihomotorii.
32. Deşi prevalenţa obezităţii a fost mai mică la copiii din şcoli
speciale, investigarea funcţiei tiroidiene şi a prezenţei sindromului
metabolic la obezi nu a evidenţiat diferenţe semnificative între elevii
obezi provenind din cele două tipuri de şcoli.

BIBLIOGRAFIE
1. European Health Interview Survey ;, "Between 8% and 25% of
adults are obese across Member States ;No systematic differences
between women and men," 2009. [Online]. Available:
http://ec.europa.eu/eurostat.
2. Thomas Reinehr, Michael Dobe, Katrin Winkel, Anke Schaefer,
"Obesity in Disabled Children and Adolescents," Dtsch Arztebl Int.,
vol. 107(15), p. 268–275, 2010 April.
3. Neter JE, Schokker DF, de Jong E, Renders CM, Seidell JC,
Visscher TLS., "The prevalence of overweight and obesity and its
determinants in children with and without disabilities," Journal of
Pediatrics, vol. 158(5), p. 735–739, 2011.
4. De S, Small J, Baur LA., "Overweight and obesity among children
with developmental disabilities," J Intellect Dev Disabil, vol. 33, p.
43–47, 2008.
5.M. P. Alan D. Rogol, "Challenges in Pediatrics: What Is Normal
Growth?," 2012.
6.G. Paz-Filho, M-L. Wong, J. Licinio, "Ten years of leptin
replacement therapy," Obesity Reviews, vol. 12, no. 5, p. e315–e323,
May 2011.
7.Weaver JU., "Classical endocrine diseases causing obesity," Front
Horm Res., vol. 36, p. 212–28, 2008.
8.Long DN, McGuire S, Levine MA, Weinstein LS, Germain-Lee
EL., "Body mass index differences in pseudohypoparathyroidism
type 1a versus pseudopseudohypoparathyroidism may implicate
paternal imprinting of Galpha(s) in the development of human
obesity," J Clin Endocrinol Metab., vol. 92(3), p. 1073–9, 2007.
9.Pfeifer SM, Kives S., "Polycystic ovary syndrome in the
adolescent," Obstet Gynecol Clin North Am., vol. 36(1), p. 129–52,
2009.
10. Sarah E. Shea, MD, FRCPC, "Intellectual Disability (Mental
Retardation)," Pediatrics in Review, vol. 33, no. 3, pp. 110 -121,
2012.
11. DeNoon, Daniel J., "USDA Issues New School Lunch Nutrition
Standards," 01 2012. [Online].
12. Fleischhacker WW, et al., "Comorbid somatic illnesses in
patients with severe mental disorders: clinical, policy, and research
challenges," J Clin Psychiatry, vol. 69, p. 514–9, 2008.
13. De Hert M, et al., "Cardiovascular disease and diabetes in people
with severe mental illness position statement from the European
Psychiatric Association (EPA), supported by the European
Association for the Study of Diabetes (EASD) and the European
Society of Cardiology(ESC," Eur Psychiatry, vol. 24, pp. 412-24,
2009.
14. Maayan L, Correll CU, "Management of antipsychotic-related
weight gain," Expert Rev Neurothe, vol. 10, p. 1175–200, 2010.
15. Anna Grandone, Nicola Santoro Filomena Coppola , Paolo
Calabrò , Laura Perrone and Emanuele M del GiudiceThyroid
function derangement and childhood obesity: an Italian experience
BMC Endocrine Disorders 2010, 10:8, "Thyroid function
derangement and childhood obesity: an Italian experience," BMC
Endocrine Disorders, p. 10:8, 2010.
16.Reinehr Thomas, "Thyroid function in the nutritionally obese
child and adolescent," Endocrinology and metabolism Edited by
Allen W. Root, vol. 23, no. 4, p. 415–420, August 2011.
17. Lucia Pacifico, Caterina Anania, Flavia Ferraro, Gian Marco
Andreoli, Claudio Chiesa , Thyroid function in childhood obesity and
metabolic comorbidity, Rome: Department of Pediatrics, Sapienza
University of Rome, Rome, Italyb Institute of Translational
Pharmacology, National Council Research, 2011.
18. Reinehr T., "Obesity and thyroid function," Mol Cell Endocrinol,
vol. 316, p. 165–171, 2010.
19.Feldt-Rasmussen U., "Thyroid and leptin," Thyroid, vol. 17, p.
413–419, 2007.
20. Menendez C, Baldelli R, Camin˜ a JP, Escudero B, Peino R,
Dieguez C,Casanueva FF, "TSH stimulates leptin secretion by a
direct effect on adipocytes," J Endocrinol, vol. 176, pp. 7-12, 2003.
21. Santini F, Galli G, Maffei M, Fierabracci P, Pelosini C, Marsili
A, Giannetti M, Castagna MG, Checchi S, Molinaro E, Piaggi P,
Pacini F, Elisei R, Vitti P, Pinchera A, "Acute exogenous TSH
administration stimulates leptin secretion in vivo," Eur J Endocrinol,
vol. 163, pp. 63-67, 2010.
22.Oge A, Bayraktar F, Saygili F, Guney E, Demir S, "TSH
influences serum leptin levels independent of thyroid hormones in
hypothyroidand hyperthyroid patients," Endocr J, vol. 52, pp. 213-
217, 2005.
23.Pacifico L, Anania C, Ferraro F, Andreoli GM, Chiesa C,
"Thyroid function in childhood obesity and metabolic comorbidit,"
Clin Chim Acta, vol. 413, no. 3-4, pp. 396-405, 2012 Feb.
24.Muhammad Ramzan, Irshad Ali, Faiqah Ramzan,Faiza Ramzan,
Muhammad Haris Ramzan, "Prevalence of subclinicalL
hypothyroidism in school children (6-11 years) of Deraismail Khan,"
Journal of Postgraduate Medical Institute (Peshawar - Pakistan), vol.
26, no. 1, pp. 22-28, 2012.