Analiza fundamentala

Ce este analiza fundamentala?

Când vine vorba despre piețele financiare, cele mai cunoscute tipuri de
analiză sunt analiza tehnică și cea fundamentală.

Spre deosebire de analiza tehnică, care se concentrează în principal pe

prețuri, tendințe și modele menite să te ajute în identificarea direc ției
viitoare a prețului, analiștii fundamentali iau în considerare toate
datele disponibile, referitoare la un instrument financiar/pia ță, pentru
a-i ajuta în determinarea valorii relative a unei piețe sau a unui
instrument. Apoi, aceștia caută diferențele dintre prețul de piață actual
și propriile lor estimări pentru a identifica oportunitățile de trading.

Să ne imaginăm că vrei să cumperi o mașină. Ai văzut una care îți place

la prețul de 10 000 de dolari, dar nu știi dacă acesta este un pre ț
corect. Astfel, vei cerceta pe Internet, vei cere opinii altora, vei
compara prețurile oferite de mai multe reprezentanțe auto și vei face o
cercetare amănunțită pentru a calcula dacă prețul este corect și dac ă
mașina merită banii.

Ceea ce ai face în acest scenariu este, în esență, o analiză

fundamentală – iei în considerare toți factorii fundamentali implica ți
pentru a decide dacă prețul reflectă valoarea reală a activului.

Analiștii fundamentali folosesc o serie de date disponibile, inclusiv

rapoartele privind veniturile corporative, evenimentele geopolitice,
politica băncilor centrale, factorii de mediu și multe altele. Ei caut ă
indicii ce ar putea arăta direcția viitoare a pieței.

Astfel de indicii se găsesc adesea în datele macroeconomice, motiv

pentru care, cunoașterea momentului publicării acestor date este
foarte importantă. Traderii fundamentali tind să se concentreze pe cele
mai importante publicări macroeconomice care afectează piața și
generează volatilitate.

Iată câteva exemple de rapoarte cu date macroeconomice și de ce ar

putea avea acestea impact asupra piețelor financiare:
 Inflația – Inflația este rata cu care crește nivelul general al pre țurilor
pentru bunuri și servicii. Băncile centrale încearcă să limiteze
inflația și să evite deflația pentru a menține ritmul de creștere al
economiei, facând acest lucru prin creșterea ratelor dobânzilor.
Atunci când băncile centrale anunță o majorare a ratei, acest lucru
poate conduce adesea la aprecierea monedei respective.
 Șomajul – Datele privind piața forței de muncă, cum ar fi raportul
Non-Farm Payrolls din SUA, au o influență foarte mare asupra
piețelor financiare și pot provoca volatilitate pe piața indicilor și pe
piața valutară. Raportul privind ocuparea forței de muncă este
publicat în prima zi de vineri a fiecărei luni și cuprinde numărul total
de muncitori americani plătiți din orice domeniu. Piețele sunt foarte
sensibile la acest tip de date prin prisma importanței acetora în
identificarea ratei de creștere economică și a inflației.
Dacă Non-Farm Payrolls este în creștere, atunci acesta este un bun
indiciu că economia este în creștere. Dacă datele non-farm payroll se
îmbunătățesc rapid, acest lucru indică o creștere a inflației. Dacă
salariile scad sub așteptări, traderii FX ar putea vinde USD pentru a
anticipa deprecierea.

Dacă pe de altă parte salariile depășesc așteptările, valoarea dolarului

poate crește.

 GDP – Produsul Intern Brut măsoară valoarea tuturor bunurilor și

serviciilor produse într-o anumită perioadă. Oficialii băncii centrale
și investitorii analizează creșterea PIB-ului pentru a urmări dacă
economia devine mai puternică. Pe măsură ce economia crește,
companiile vor genera profituri mai mari, oamenii vor câștiga mai
mult, ceea ce va duce la creșterea pieței acțiunilor și la aprecierea
monedei.
Modul în care publicările macroeconomice pot afecta piața depinde în
mare măsură de așteptările pieței. Dacă o piață se așteaptă ca banca
centrală să majoreze rata dobânzii, iar banca o face, reacția este
inclusă în preț. În momentul în care, piața este luată prin surprindere de
o publicare, atunci este declanșată volatilitatea.

Băncile centrale conduc lumea

După cum am menționat mai devreme, unul dintre cei mai importanți
factori în analiza fundamentală este politica monetară a băncilor
centrale. Ratele de dobândă, operațiunile de pe piața monetar ă și
intervențiile băncilor centrale influențează situația piețelor și sunt atent
monitorizate nu numai de către analiștii financiari, ci și de către
traderi. Unele dintre cele mai influente bănci centrale sunt Federal
Reserve (SUA), Banca Angliei (Marea Britanie), Banca Central ă
Europeană (UE) și Banca Japoniei (Japonia).

Să vedem următorul exemplu. Economia Statelor Unite a crescut cu

3% în primul trimestru din 2017, în timp ce inflația a ajuns la 2,5%. Fed
a ales să majoreze ratele dobânzilor. Ratele au crescut, astfel traderii
au decis să cumpere USD deoarece, în acest context, ar trebui să
genereze o rentabilitate mai mare. O astfel de mișcare duce la o cerere
mai mare pentru dolarul american, ceea ce conduce la creșterea
prețurilor.

Nu este vorba doar despre bancheri și cifre

Analiza fundamentală ia în considerare și influențele externe care ar

putea afecta valoarea sau prețul unui instrument. Dezastrele naturale
(precum inundațiile sau cutremurele) pot avea, de asemenea, un
impact major asupra puterii fundamentale a unui activ.

De exemplu, explozia unei conducte importante poate duce la o

creștere rapidă a prețurilor petrolului deoarece marfa devine mai dificil
de transportat și de cumpărat. Într-o astfel de situație, ai putea plasa o
poziție long pe petrol, utilizând CFD-uri și profitând de fiecare cre ștere
a prețului.

NFP-ul

(Non-Farm Payrolls) este unul dintre cei mai aşteptaţi indicatori

economici care are un impact major asupra pieţelor financiare.

Raportul NFP Forex conţine numărul de locuri de muncă create în

Statele Unite în sectorul neagricol în luna precedentă. Acest indicator
reflectă apoi nivelul de activitate, precum şi nivelul de sănătate al
economiei americane. După cum sugerează şi numele, acest indicator
reprezintă schimbările în domeniul ocupării forţei de muncă din SUA în
afara următoarelor locuri de muncă:
 sectorul privat
 locuri de munca agricole
 servicii publice
 locuri de munca legate de voluntariat
De ce sunt atât de importante aceste date statistice?

Ocuparea forţei de muncă în SUA este puternic corelată cu cheltuielile

de consum ale gospodăriilor din ţară. În funcţie de numărul de locuri de
muncă create în fiecare lună, nivelul consumului variază.

Dacă se creează locuri de muncă de la o lună la alta, piaţa va anticipa o

creştere a consumului gospodăriilor în SUA, ceea ce va duce la o
creştere a PIB-ului, oferind o imagine mai bună a economiei.

Trebuie sa ne amintim că multe ţări din lume fac afaceri cu Statele

Unite, realizând multe beneficii prin clienţii lor americani, acest lucru
explică, de asemenea, importanţa acestui eveniment economic şi de
ce raportul NFP face parte din ştirile economice care au o influen ţă
majoră pe pieţele globale, aducând o mulţime de speculaţii şi aten ţie în
rândul traderilor din întreaga lume.

Publicarea NFP se face în prima zi de Vineri a fiecărei luni, la ora 15:30

în România.

Unde puteţi găsi Rezultatele NFP Forex?

Puteti gasi aceste rezultate,pe langa altele, in calendarul economic
oferit de cunoscuta platforma https://www.myfxbook.com/forex-
economic-calendar

Cum să interpretaţi Raportul de Tranzacţionare al NFP?

Există trei axe specifice în acest domeniu sau un scenariu probabil în
cazul unei publicaţii economice. Traderii vor găsi următoarele:

 Datele din raportul NFP sunt în concordanţă cu estimările publicate

anterior în avans, caz în care este probabil ca piaţa să nu
reacţioneze în special la ştirile economice şi să continue pur şi
simplu oscilaţiile în desfăşurare.
 Datele din raportul NFP sunt mai mici decât estimările, acesta este
considerat un semn negativ pentru Statele Unite şi va avea
tendinţa de a exercita presiuni asupra dolarului, deoarece aceste
rezultate reflectă o încetinire a economiei şi a ocupării forţei de
muncă.
 Datele din raportul NFP sunt mai mari decât NFP-ul estimat, acest
lucru este considerat favorabil pentru economia Statelor Unite de
către actorii de pe piaţă si, prin urmare, pentru moneda naţională,
USD.
Nota: diferenţa dintre rezultat şi estimările cunoscute ale pie ţei este un
factor important în anticiparea amplorii mişcării după publicarea în
SUA. Aceasta include luarea în considerare a posibilităţii că piaţa a
anticipat deja rezultatul publicaţiei, care va avea ca rezultat fie nici o
reacţie la ora 15:30, este mai rar, dar cel mai probabil vom avea o
volatilitate ridicată.

Un lucru este sigur, atâta timp cat rezultatele sunt diferite de

estimările şi aşteptările pieţei, va exista o volatilitate pe pieţe

Tranzacţionarea Raportului NFP pe Termen Scurt

 Luaţi poziţie chiar înainte de publicare
 Strategia de breakout: Această strategie constă în stabilirea unei
game (range) de preţuri în jurul preţului chiar înainte de raportul
NFP pe un grafic M5 (5 minute) pentru a capta orice mişcare care
străpunge gama în sus sau în jos. Bineînţeles, gestionarea banilor şi
gestionarea poziţiilor sunt esenţiale fiind o strategie cu o execu ţie
rapidă şi mişcări violente. Această abordare nu este recomandată
pentru traderii începători.
Luaţi Poziţie Imediat După Publicare
 Strategia momentum: această strategie constă în urmărirea
impulsului pieţei la momentul publicării şi menținerea în această
poziţie cât mai mult posibil adăugând poziţii, pe măsură ce piaţa
continuă să evolueze în direcţia poziţiei iniţiale. Această abordare
poate fi fructuoasa, dar necesită o execuţie excelentă şi o bună
cunoaştere, precum şi o experienţă puternică pe piaţă. Din nou,
traderii profesionişti au cea mai mare probabilitate de a realiza
acest tip de trade cu succes.
 Aşteptare: această strategie constă în introducerea pe piaţă a unor
semnale false sau o inversare a cursului. Această abordare este
potrivită pentru traderii începători sau conservatori. Scopul este de
a evita mişcările violente iniţiate de publicarea raportului şi să se
deschidă poziţii după 5 până la 15 minute după publicare, pe un
grafic de 5 minute, după ce piaţa a încercat o mişcare într-o
direcţie, dar nu a putut în cele din urmă şi a decis să se întoarc ă şi
să se lanseze pe o noua direcţie, fie să reia trendul de fond.

Tranzacţionarea NFP-ului pe Termen Lung

 Analizaţi rezultatele pentru a lua o poziţie bazată pe o abordare
fundamentala şi pe termen mediu. Prin urmare, această abordare
este recomandată swing traderilor şi investitorilor pe piaţa valutar ă.
 Evenimentul economic constituie aici atât o perioadă pentru a lua
poziţii, cât şi un sens pentru aceleaşi poziţii. Cunoaşterea
fundamentelor economice este necesară aici pentru a analiza
contextul economic şi pentru a lua decizia corectă atunci când
investiţi sau faceţi swing trading.

Volatilitatea si inflatia
Ce Înseamna Volatilitatea Pieței

Volatilitatea, în finanțe, se referă la măsurarea amplitudinilor varia țiilor

prețului unui instrument financiar. Ea fiind și baza măsurării riscului.

Volatilitatea unui instrument financiar poate fi mare sau mic ă.

Cu cât este mai ridicată cu atât profitul pe termen scurt este mai
mare, dar cu cât volatilitatea crește, acel instrumentul financiar este
considerat mai riscant și expunerea la pierderi este mai crescut ă.

În schimb, un instrument financiar cu volatilitate mai scăzută este

considerat mai puțin riscant. De obicei acestea sunt obligațiunile.
Volatilitatea unei obligațiuni este foarte scăzută deoarece câ știgurile
sunt considerate sigure.

Volatilitatea unui instrument financiar influențează în mod direct

volatilitatea portofoliului din care acesta face parte.

Volatilitatea Istorică și Volatilitatea Implicită

1.Volatilitatea Istorică

Volatilitatea istorică este bazată pe fluctuațiile prețului unui instrument

financiar care au apărut în trecut.

↳Calculul volatilității istorice este simplu, deoarece este suficient sa

calculezi deviația standard a curbei fluctuațiilor istorice a
instrumentului financiar pe o scară de timp dorită. (vezi calculul
volatilității istorice mai jos).

Această metodă este subiectivă deoarece este dificil să te bazezi pe

date din trecut pentru a prezice viitoare mișcări ale prețului.
2. Volatilitatea Implicită

Volatilitatea implicită este bazată pe analiza fluctuațiilor volatilității

unui instrument financiar și corespunde cu media volatilității unei
opțiuni, la care participanții din piață se așteaptă.

Prețul de piață al opțiunii este o funcție a volatilității implicite: cu cât

este mai mare volatilitatea, cu atât este mai mare prețul de piață al
opțiunii.

Factorii care influențează volatilitatea implicită sunt:

Prețul opțiunii

Timpul de expirare al opțiunii

Rata dobânzii fără risc

(vezi calculul volatilităţii implicite mai jos)

Ca și volatilitatea istorică, volatilitatea implicită are și ea la rândul ei

anumite incertitudini, fiind aleatoare și dependentă de timp, vorbim
aici despre volatilitatea stochastică.

Este recomandat să vă aprofundați conceptele și cunoștințele despre

tranzacționare, așa că nu evitați să participați la webinariile noastre de
tranzacționare online gratuite!

Cum Se Calculează Volatilitatea Pieței

1. Formula Volatilității Istorice

Calculul volatilității istorice se reduce la calculul deviației standard a

variațiilor istorice ale unui instrumentului financiar.

σ(x) = √ V(x) = √ [ ∑ ni=1 (xi = X)2 ] / n

Unde X = (∑ ni=1xi) / n este media variațiilor

cu:

◈ σ : variația

◈ xi : variația prețului la momentul i

◈ N : numărul total de perioade.

Această formulă este folosită în felul următor:

Calculează media variațiilor unui instrument financiar de pe toat ă

durata existenței instrumentului respectiv.

Calculează diferența dintre prețul de închidere și media rădăcinii

pătrate a valorii dinainte calculate.

Adună rezultatele și apoi împarte la numărul de perioade.

Calculează rădăcina pătrată a valorii obținute anterior.

2. Calculul Volatilității Implicite

Dacă volatilitatea istorică este mai ușor de calculat, calculul
volatilității implicite este mai complex. În principal este bazat pe
modelul Black & Scholes.

Acest model permite determinarea valorii teoretice a unei op țiuni, pe

baza a 5 factori:

 Prețul de piață al opțiunii

 Timpul rămas până la expirarea opțiunii (număr de ani)
 Prețul de bază al opțiunii
 Rata dobânzii fără risc
 Volatilitatea prețului acțiunii.
Este important de notat faptul că volatilitatea implicită și istorică, are
tot timpul o valoare pozitivă; volatilitatea nu poate fi găsită ca valoare
negativă.
3. Coeficientul de Volatilitate al unei Valute sau Levierul
Operațional

Coeficientul volatilității sau levierul operațional, indică procentul de

variație al unui instrument în raport cu schimbările unui index de pia ță.

Exemplu de Volatilitate

De exemplu un cerealier care este preocupat de volatilitatea din pia ță

a prețului grâului. Dacă prețul coboară de la 100 la 60 de €/ton ă, acesta
poate fi acoperit cu o opțiune “put” la 70 €/tonă.

Dacă prețul coboară la 60 sau 50 €, opțiunea îi permite să vândă la 70 €,

limitându-și pierderea la 30€/tonă.

Dacă riscul este scăzut, opțiunea va avea o valoare mică, dar dacă este
mare, atunci valoarea opțiunii va fi mare deoarece toți cerealierii vor
dori să își acopere pierderile.

Volatilitatea Pieței – Cum Vă Protejați Împotriva Acesteia

Anumiti brokeri oferă o gamă mai largă și mai complexă de setări ale
ordinelor ce pot fi benefice pentru aproape orice strategie, ajutând
astfel investitorii să obțină avantaje semnificative în condiții de
volatilitate.

Protecția de Volatilitate include următoarele atuuri:

Abilitatea de a intra pe piață cu risc limitat și câștiguri adiționale prin

executarea ordinelor de tip Stop și Market ca ordine de tip Limit cu
slippage maxim predefinit.

Abilitatea de a minimiza riscul asociat cu ordinele stop, prin anularea

acestora dacă se află în interiorul gap-urilor, cu ordine stop-loss
declanșate pe același tick sau cu slippage ce depășește numărul
predefinit de puncte (pipși).

Șansa de a executa ordinele la cel mai apropiat preț disponibil atunci

când un ordin de tip limit (de exemplu un ordin take-profit) este atins
în cazul unui spike al prețului și nu poate fi executat din cauza absen ței
lichidității după acest nivel.

Șansa de a evita activarea ordinelor stop din cauza măririi spread-ului

în momentul publicării știrilor economice și a altor circumstanțe de
volatilitate, care ar putea să nu ducă la o schimbare reală a tendinței
prețului.

Abilitatea de a tranzacționa ordine limit la o scară largă datorit ă

opțiunii de executare parțială, în special, pe piețele mai puțin lichide.

Abilitatea de a monitoriza mărimea slippage-ului aplicat la ordinele

executate.

Volatilitate Indici Bursieri

Indexul principal folosit pentru a măsura volatilitatea piețelor bursiere

este VIX-ul (Indexul de Volatilitate VIX).

Este stabilit zilnic de către CBOE (Chicago Board Option Exchange) și

este determinat luând în calcul media volatilității opțiunilor “call”
(opțiuni de cumpărare) și “puts” (opțiuni de vânzare) ale indicelui
bursier S&P 500 (Standard and Poor 500).

Vorbim aici despre volatilitatea indicelui S&P 500.

Indexul VIX mai este denumit și Indexul Fricii (The fear index)
deoarece măsoară nivelul de “frică” al investitorilor.

Un alt Index al volatilității de pe piața bursieră franceză este VCAC.

Este calculat în funcție de volatilitatea opțiunilor “call” și “put” a
indicelui bursier CAC 40.
Indicatori de Volatilitate în Piața Forex
Cel mai des folosit indicator al volatilității este indicatorul: Average
True Range (ATR). Dezvoltat de către J. Welles Wilder, autor al altor
indicatori cum ar fi: RSI, SAR parabolic sau ADX.

Scopul ATR-ului este să măsoare volatilitatea prețului. Este determinat

de TR (True Range), adică, valoarea cea mai mare dintre următoarele
variabile:

 Diferența dintre maximul și minimul zilei

 Diferența dintre maximul zilei minus prețul de închidere al zilei
precedente (valoare absolută)
 Minimul zilei minus prețul de închidere al zilei precedente (valoare
absolută)


Variabila TR este folosită pentru calcului ATR-ului conform următoarei

formule:

ATR-ul zilei curente = (ATR-ul zilei precedente +13 + TR zilei curente) /

14

Indicator Volatilitate MetaTrader 4

MetaTrader 4 conține un indicator de volatilitate numit Standard

Deviation. Indică volatilitatea perechii valutare, volatilitatea indicilor
bursieri sau volatilitatea prețului mărfurilor.

Volatilitate – Analiză

1. Volatilitate Perechi Valutare și Lichiditate

Lichiditatea pieței reprezintă ușurința cu care se poate face schimbul
de bunuri în piață. Este măsurată folosind:

 Adâncimea pieței
 Ingustimea pieței
 Viteza de execuție a ordinelor
 Rezistența pieței
La prima vedere putem crede că lichiditatea este corelată indirect cu
volatilitatea unui curs valutar, însă în realitate procesul este mai
complex. La nivel macro-economic, efectul lichidității asupra
volatilității a piețelor financiare este determinat de trei factori:

➨Evoluția bazei monetare din Statele Unite ale Americii și Zona Euro.

➨Evoluția spread-urilor de credit din Statele Unite ale Americii și Zona

Euro.

➨Evoluția volatilității implicite a acțiunilor din Statele Unite ale

Americii și Zona Euro.

Acești trei factori ne arată dacă în piață există exces de lichiditate,

aceasta putând duce la stabilizarea prețului, dar de asemenea poate
duce și la creșterea volatilității pieței bursiere.

2. Volatilitatea Prețului și Performanței

O măsură a riscului per excelență, volatilitatea, poate fi folosită pentru

a estima pierderile dar și viitoare randamentele. Cu cât este mai mare
volatilitatea, cu atât mai mari pot fi pierderile dar la fel de mari pot fi și
randamentele.

Cel mai bun mod de protecție împotriva efectelor volatilității rămâne

diversificarea portofoliului.

Testați diferite strategii de tranzacționare într-un mediu fără riscuri,

cum ar fi pe un cont demo de tranzacționare!
Volatilitatea pe Forex

Forex este deseori considerată o piață volatilă și riscantă. Dar

volatilitatea în sine ca și definiție este volatilă, volatilitatea în piața
Forex fiind asemenea variabilă.

De obicei observăm pe parcursul zilei două vârfuri ale volatilit ății și o

fază de volatilitate scăzută. Deci volatilitatea din piața Forex este în
funcție de sesiunile de tranzacționare.

Dar care sunt cele mai volatile perechi valutare?

Volatilitatea unei valute depinde de mai mulți factori, ca de exemplu:

 Rata inflației
 Rata dobânzii de referință
 Stabilitatea geopolitică
 Politica monetară
 Importuri și exporturi
 Turismul
O pereche valutară care este rezultatul unei economii bazate pe
exportul de mărfuri și o alta care are economia bazată pe servicii în
general este una foarte volatilă.

În plus, diferențele între ratele dobânzii de referință va face o pereche

valutară mult mai volatilă decât una cu rate ale dobânzii la nivele
similare.

În final, perechile valutare încrucișate sau cross-cursurile (cele care

nu conțin Dolarul American) și perechile valutare exotice (înafara celor
majore) sunt în general foarte volatile.

Ce Este Inflația si Cum Să Vă Protejați de Inflație

Conceptul de inflație pare destul de familiar pentru mulți dintre noi și
poate fi întâlnit zilnic în mass-media. Cu toate acestea, nu toat ă lumea
știe exact ce este inflația, cum se calculează, care sunt diferitele tipuri
de inflație, cum să își protejeze economiile de inflație și care sunt
cauzele acestui fenomen economic.

Ce Este Inflația – Definiție Inflație

Inflația se poate defini ca o creștere pe scară largă a prețurilor

bunurilor și serviciilor. Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și
serviciilor sunt în continuă schimbare. Unele prețuri cresc, altele scad.

De fapt, dacă inflația crește, scade cantitatea de bunuri sau servicii ce

poate fi achiziționată cu aceeași unitate monetară. Cu alte cuvinte,
valoarea acestei unități este mai mică decât înainte.

Prin urmare, creșterea inflației conduce la diminuarea puterii de

cumpărare și afectează cheltuielile generale ale populației. O cre ștere
majoră a prețurilor de consum poate conduce la încetinirea economiei,
însă, cu toate acestea, inflația nu ar trebui considerată întotdeauna un
fenomen negativ.

Când apare inflația?

În opinia economiștilor, inflația se produce atunci când oferta de bani

depășește cantitatea de bunuri și servicii disponibilă în piață.

Majoritatea băncilor centrale globale au politici monetare adecvate

pentru a menține inflația locală în limite acceptabile. Obiectivul comun
al băncilor centrale din țările dezvoltate, este de a menține rata infla ție
între 2% și 3%.

De exemplu, obiectivul Băncii Centrale Europene este de a men ține

inflația la un nivel cu puțin sub 2%, în timp ce Federal Reserve din SUA
are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel de 2%.
Acum, după ce ați înțeles ce înseamnă inflație, în secțiunea următoare
vă vom prezenta cum se calculează inflația și care sunt cele mai
utilizate metode pentru a măsura acest indicator.

Cum Se Calculează Inflația

Inflația se calculează în moduri diferite, în funcție de tipurile de bunuri

și servicii în cauză și este opusă deflației, care arată o scădere
generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor. Deflația înseamn ă c ă
inflația este sub zero.

Cel mai popular indicator pentru a calcula inflația este indicele

prețurilor de consum (IPC), dar există și alți indicatori pentru m ăsurarea
dinamicii prețurilor, cum ar fi indicele prețurilor de producție. Al ți
indicatori sunt utilizați mult mai rar, așa că îi vom examina mai detaliat
pe aceștia doi.

Indicele Prețurilor de Consum (IPC)

Indicele prețurilor de consum măsoară variația procentuală a unei

cantități de bunuri și servicii pe care gospodăriile le folosesc adesea.
Acest indicator economic este utilizat pentru a calcula infla ția în
majoritatea țărilor.

Adesea puteți întâlni termenul “inflație de bază” (core inflation), care

se referă la o cantitate de bunuri și servicii, cu excepția produselor
alimentare și energetice.

Inflația în România, ca și în alte țări, este calculată pe baza indicelui

prețurilor de consum pentru bunuri și servicii, care “măsoară ponderea
relativă totală a prețurilor bunurilor și serviciilor utilizate de popula ție
pentru consum personal”.
Indicele Prețurilor de Producție
Indicele prețurilor de producție (IPP) măsoară variația prețului mediu în
prețurile de vânzare primite de producătorii locali pentru produc ția lor
în timp. Acest indicator măsoară variația prețului din punctul de vedere
al vânzătorului, nu al cumpărătorului, ca în cazul IPC.

Cu acest indicator al inflației, este posibil ca majorarea pre țului unui

component, cum ar fi petrolul, să anuleze scăderea prețurilor altora,
cum ar fi grâul și porumbul. În general, fiecare indice reprezint ă media
ponderată a inflației pentru anumite componente.

În România, Institutul Național de Statistică calculează datele

trimestriale și anuale privind indicele prețurilor de producție din
agricultură. În alte țări precum SUA, Germania, Franța etc. acest
indicator este calculat lunar.

Tipuri de Inflație
După ce ați înțeles ce este inflația și metoda de calcul, în continuarea
acestui articol vă vom prezenta principalele tipuri de inflație în func ție
de evoluția prețurilor, dar și care dintre acestea sunt benefice sau
dăunătoare economiei.

Trebuie menționat că cifrele de mai jos nu se aplică absolut tuturor

țărilor, ci mai degrabă inflației din țările dezvoltate.

Inflația Lentă

Inflația lentă se produce atunci când prețurile cresc cu 3% sau mai

puțin pe an. Conform Rezervei Federale a SUA, inflația lentă se produce
atunci când prețurile cresc cu 2% sau mai puțin. O astfel de infla ție
este favorabilă creșterii economice.

Acest tip de inflație îi determină pe consumatori să se aștepte să

crească în continuare prețurile. Acest lucru stimulează cererea.
Consumatorii cumpără acum pentru a evita prețurile mai mari în viitor.
Acesta este motivul pentru care FED vizează o inflație anuală de 2%.

Inflația Moderată

Acest tip de inflație este deja puternic și dăunător economiei. În

general se caracterizează printr-o creștere a prețurilor între 3% și 10%
anual. Creșterea inflației afectează economia rapid. Oamenii încep s ă
cumpere mai mult decât au nevoie doar pentru a evita prețurile mai
mari.

Cererea este atât de mare încât furnizorii nu pot răspunde. Ceea ce

este mai rău în inflația moderată este că dinamica salarială nu poate
susține dinamica cererii. Drept urmare, bunurile și serviciile nu mai
sunt la fel de disponibile pentru majoritatea oamenilor.

Inflația Galopantă

Pe măsură ce inflația începe să atingă și să depășească nivelul de 10%,

începe să se creeze un haos absolut în economie. Banii încep s ă se
devalorizeze rapid, iar veniturile întreprinderilor și angaja ților nu pot
ține pasul cu majorarea costurilor și cu creșterea rapidă a prețurilor.

În astfel de momente, investitorii străini încep să evite țara, ceea ce o

poate priva de capitalul necesar. Economia începe să scadă, dar și
încrederea în liderii politici. Prin urmare, inflația galopantă trebuie
prevenită cu orice preț!

Hiperinflația

Odată cu hiperinflația, nivelul prețurilor crește deja cu peste 50% pe

lună. Acest fenomen este rar. De fapt, cele mai multe exemple de
hiperinflație au avut loc atunci când guvernele au “tipărit bani” pentru
războaie.

Exemple de hiperinflație sunt: Germania în anii 1920, Zimbabwe în

2000 și Venezuela în 2010. România s-a confruntat cu hiperinfla ția la
începutul anilor ’90.

Stagflația

Stagflația are loc atunci când creșterea economică stagnează, dar

inflația prețurilor crește. Acest lucru pare contradictoriu, chiar
imposibil! Cum vor crește prețurile dacă nu există o cerere suficientă
pentru a stimula creșterea economică?

Totuși, acest lucru s-a întâmplat când Statele Unite au abandonat

etalonul aur în anii ’70. După ce valoarea dolarului nu a mai fost
raportată la aur, acesta a scăzut. În același timp prețul aurului a
crescut brusc.

Deflația

Deflația este opusul inflației. Deflația se caracterizează prin sc ăderea

prețurilor și apare adesea după izbucnirea unei bule financiare.

Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat cu piața imobiliară înainte de

criza financiară globală din 2008.

În general, deflația este un semnal foarte îngrijorător și este adesea

însoțită de o recesiune economică, iar dacă prețurile continuă să scad ă,
poate apărea o depresiune economică. În perioada Marii Depresiuni din
1929, prețurile au scăzut cu 10% pe an. Odată ce deflația începe,
stoparea ei devine din ce în ce mai dificilă.
Inflația Oficială și Cea Reală

Încă din cele mai vechi timpuri, guvernele încearcă să controleze

inflația. În unele cazuri, acestea apelează și la controlul prețurilor, ceea
ce duce la lipsa bunurilor și la o serie de alte efecte secundare care
distorsionează performanța economiei.

Este puțin probabil ca guvernul să se declare vinovat pentru infla ție,

deoarece este mult mai ușor să nege inflația și să reducă problema.
Prin urmare, fiecare guvern urmărește să manipuleze statisticile
oficiale și de multe ori raportează o rată a inflației mai mică decât cea
reală.

Motivațiile acestui aspect țin de faptul că declararea unei inflații

scăzute oferă o imagine bună asupra activității guvernului și
influențează situația economică. În plus, inflația reprezintă o
componentă cheie în calculul PIB-ului (produs intern brut), care este
un indicator major al măsurării creșterii economice.

Trebuie menționat că multe țări urmăresc o politică de indexare a

salariilor și a pensiilor guvernamentale în funcție de rata infla ției.
Astfel, cu o inflație mai mică, statul poate economisi resurse
considerabile la bugetul de stat.

Există diferite metode de manipulare a statisticilor inflației. Guvernele

totalitare manipulează inflația în cel mai direct mod: creând valoarea
IPC pe care o doresc. Pe de altă parte, așa-numitele guverne
democratice sunt mult mai voalate, iar în unele cazuri chiar „bazate pe
știință”. Este posibil ca aceste metode să fie predate în universități și
susținute de economiști.

Aceste tehnici includ un consum nerealist care nu reflect ă efectiv

consumul de pe piață, o extindere a clasei de bunuri sau înlocuirea
unor bunuri cu altele al căror preț nu a crescut atât de mult.

O altă “inovație” în acest domeniu este așa-numita inflație de bază, în

care creșterea rapidă a prețurilor bunurilor este neglijată.

Cele mai frecvente exemple sunt produsele alimentare și energetice.

Prin urmare, în majoritatea cazurilor, nivelul inflației este mai mare
decât cel anunțat în statisticile naționale, iar România, din p ăcate, nu
este o excepție în acest sens.

Cauzele Inflației – Factori Care Influențează Inflația

Există numeroase cauze ale inflației care pot determina creșterea sau
scăderea prețurilor. Însă inflația este rezultatul unei creșteri a
costurilor de producție sau a creșterii cererii de produse și servicii. S ă
analizăm mai detaliat aceste două cazuri.

Inflația Prin Costuri

Inflația prin costuri apare atunci când prețurile cresc din cauza
creșterii costurilor de producție, cum ar fi materiile prime sau salariile
angajaților. Cererea de bunuri rămâne neschimbată, în timp ce oferta
de materii prime scade din cauza costurilor de producție mai mari.

Drept urmare, costurile de producție majorate sunt transmise

consumatorilor sub forma unor prețuri mai mari pentru produsele finite.

Materii Prime Mai Scumpe

Unul dintre principalele semne ale inflației prin costuri poate fi

observat prin creșterea prețului petrolului sau a metalelor, deoarece
acestea sunt materii prime semnificative.

De exemplu, dacă prețul cuprului crește, companiile care folosesc

cuprul ca materie primă pot majora prețul bunurilor. Dacă cererea
pentru produsul finit nu depinde de cererea de cupru, compania va
transmite consumatorilor costuri mai mari pentru materiile prime.
Drept urmare, prețurile pentru consumatori cresc, fără a schimba
cererea pentru produsele pe care le consumă – inflația prin costuri.

Salarii mai Mari

De asemenea, salariile afectează costurile de producție și,de obicei,

reprezintă cele mai mari costuri pentru companii. Atunci când
economia merge bine și rata șomajului este scăzută, poate apărea un
deficit de forță de muncă sau de personal.

Companiile, pe de altă parte, cresc salariile pentru a atrage candida ți

calificați, ceea ce determină creșterea costurilor de producție pentru
companie. Dacă o companie crește prețurile din cauza majorării
salariilor angajaților, reapare inflația prin costuri.

Dezastrele naturale pot, de asemenea, să determine creșterea

prețurilor. De exemplu, dacă inundațiile distrug cultura de zah ăr,
prețurile pot crește în întreaga economie, deoarece zahărul este
utilizat în multe produse.

Inflația Prin Cerere

Inflația prin cerere poate fi cauzată de creșterea cererii consumatorilor

pentru un produs sau serviciu. Când cererea de bunuri din economie
crește, prețurile cresc, iar rezultatul este inflația generată de cre șterea
cererii.

Încrederea consumatorilor este, de obicei, mare atunci când rata

șomajului este scăzută și salariile cresc, ceea ce determină majorarea
costurilor. Expansiunea economică are un impact direct asupra
nivelului de consum din economie, ceea ce poate duce la o cerere
mare de produse și servicii.

Pe măsură ce cererea pentru un anumit produs sau serviciu crește,

oferta disponibilă scade. Când există mai puține bunuri, consumatorii
sunt dispuși să plătească mai mult pentru a obține produsul, așa cum se
prevede în principiul economic al cererii și ofertei. Prin urmare,
prețurile cresc datorită creșterii cererii.

Companiile, de asemenea, joacă un rol important în dinamica inflației,

mai ales dacă produc produse populare. O companie poate alege s ă
majoreze prețurile deoarece consumatorii vor fi dispuși să plăteasc ă
mai mult pentru produsele lor. Creșterea cererii consumatorilor le
oferă corporațiilor un impuls pentru creșterea prețurilor.

De exemplu, piața imobiliarelor, care a oscilat de-a lungul anilor și a

declanșat cea mai recentă criză financiară globală în 2007-2008.

Dacă cererea pentru bunuri imobiliare este mare pe fondul unei

economii în expansiune, prețul acestora se va majora. Cererea, de
asemenea, afectează bunurile și serviciile auxiliare care susțin
industria imobiliară. Materiile prime precum lemnul și oțelul, utilizate în
construcția imobilelor, pot beneficia de o creștere a cererii ca urmare a
creșterii cererii de locuințe.

Cine Beneficiază De Inflație

Deși consumatorii nu beneficiază în mod semnificativ de inflație ci

dimpotrivă, investitorii pot beneficia de creșterea prețurilor de consum,
deținând titluri pe piețele financiare. De exemplu, cei care investesc în
acțiuni ale companiilor din domeniul energiei pot beneficia de
creșterea prețurilor acțiunilor pe măsură ce prețurile la energie cresc.

Unele companii beneficiază de inflație dacă pot percepe mai mult

pentru produsele pe care le vând ca urmare a creșterii cererii. De
exemplu, dacă economia se află pe o pantă ascendentă iar cererea
pentru imobile este mare, dezvoltatorii pot percepe tarife mai mari de
vânzare. Prin urmare, inflația poate oferi companiilor așa numitul
fenomen de “power pricing” și poate ajuta la creșterea marjelor de
profit.

Dacă marja de profit crește, înseamnă că prețurile pe care companiile

le percep pentru produsele lor cresc mai repede decât costurile de
producție. În plus, proprietarii companiilor pot limita în mod deliberat
oferta pentru a permite creșterea prețurilor la un nivel mai favorabil.

Cu toate acestea, companiile pot fi, de asemenea, afectate de infla ție,

deoarece costurile de producție cresc. Companiile sunt în pericol dac ă
nu reușesc să transpună consumatorilor costuri de producție mai mari
prin majorarea prețurilor.

De exemplu, dacă concurența străină nu este afectată de creșterea

costurilor de producție, nu va fi necesară majorarea prețurilor. Ca
urmare, companiile locale s-ar putea confrunta cu costuri de produc ție
mai mari sau cu riscul de a pierde clienții în detrimentul companiilor
străine.

Pierderile Provocate de Inflație

Datorită inflației, valoarea fiecărei monede scade. De exemplu, aceasta

înseamnă că scade cantitatea de bunuri și servicii pe care le pute ți
achiziționa cu aceeași unitate monetară. Pe măsură ce inflația continuă
să crească, cantitatea va continua să se micșoreze, scăzând astfel
puterea de cumpărare a populației.

Revenind la întrebarea, cât de mult veți pierde din cauza infla ției?

Răspunsul este foarte simplu: în egală măsură cu nivelul inflației.

De exemplu, dacă aveți 10.000 de lei cu un nivel al inflației de 2,8% în

România, atunci, pe o perioadă de un an veți pierde 280 de lei din
capitalul dvs. Dacă aveți 100.000 de lei, atunci pierderea dvs. anual ă va
fi de 2.800 de lei pe an.

Dacă preconizați un nivel al inflației de 3% pe termen lung, puterea de

cumpărare a banilor ar putea scădea cu peste 70%.

Totuși, aici trebuie să remarcăm din nou diferența dintre inflația oficial ă
și inflația reală, care poate fi cu mult peste datele publicate de INS.
Prin urmare, pierderile din fondurile personale pot fi mult mai mari
decât cele menționate în exemplul de mai sus.
Cum Să Vă Protejați De Inflație?

Pentru a vă putea menține și crește capitalul în pofida inflației, trebuie

să oferiți o sursă de rentabilitate, care să depășească, până la urmă,
nivelul inflației din România. Desigur, cu cât inflația este mai mare, cu
atât mai bine, însâ gândiți-vă din nou la diferența dintre infla ția oficial ă
și cea reală. În acelașo context, trebuie să luați în considerare și
diferențialul dintre dinamica IPC și cea a randamentelor titlurilor de
stat, adică dobânda reală.

Prin urmare, rentabilitatea este esențială în acest context, astfel încât

capitalul dvs. să crească și să aveți o sumă suficient de mare atunci
când vă retrageți și să vă protejați de efectele negative ale infla ției. Dar
care sunt diferitele opțiuni?

În secțiunea următoare vi le vom prezenta pe cele mai populare!

Depozitele Bancare

Pentru majoritatea cetățenilor, dobânda la depozitele bancare este cea

mai sigură modalitate de a căuta profitabilitate și de a economisi.

Dar aici apare o întrebare foarte importantă: puteți câștiga într-adev ăr

bani din depozitele bancare? Iar răspunsul scurt este nu, dar haide ți s ă
analizăm ceva mai detaliat aspectele relevante.

Să analizăm situația celor mai dezvoltate țări din punct de vedere

economic în ceea ce privește ratele dobânzilor:

1. Zona Euro – dobânzi negative la depozite: -0,50%;

2.Suedia – dobânzi negative la depozite: -0,10%;

3. Elveția – dobânzi negative la depozite: -0,75%;

4. Japonia – rata negativă a dobânzii de bază: -0,1%;

5. Marea Britanie – rata dobânzii de bază: 0,75%;

6. SUA – rata dobânzii în intervalul 1,50-1,75%;

7. Canada – rata dobânzii de bază de 1,75%.

După cum puteți observa, în multe zone ale lumii, ratele dobânzilor
sunt negative sau rămân sub nivelul dinamicii inflației. Și, prin
includerea unor taxe și impozite bancare pe care trebuie să le pl ăti ți
pentru randamentul depozitului, situația devine și mai deplorabil ă.

Astfel, posibilitatea de a vă păstra economiile într-un depozit bancar

pentru a vă proteja împotriva inflației dispare practic. Să vedem care
sunt celelalte opțiuni!

Achiziția de Bunuri Imobiliare

A doua cea mai cunoscută formă de investiție este, probabil,

achiziționarea de bunuri imobiliare. Investiția în imobiliare nu este o
soluție de neglijat pentru a vă proteja împotriva inflației, dar este
posibil să nu fie întotdeauna cea mai bună.

Cu toate acestea, fiecare investiție, în afară de a fi în clasa de active

potrivită trebuie, concomitent, să fie și la un preț corespunzător. În caz
contrar, randamentul potențial va scădea și riscul de pierderi va cre ște.

O metodă populară pentru estimarea prețului unui imobil este cel care
ia în calcul nivelul salariilor:

 O locuință medie să poată fi plătită cu între 2 și 3 salarii anuale;

 Nu mai mult de 30% din salariul lunar trebuie să fie rezervat pentru
o contribuție pentru locuințe (rată la bancă samd). În caz contrar,
respectivei persoane îi va putea fi dificil să acopere restul de nevoi
precum alimente, utilități, combustibil pentru mașină etc..
O altă metodă folosită adesea pentru a calcula rentabilitatea unei
investiții imobiliare este de a împărți valoarea acesteia la chiria
potențială. O rentabilitate bună este luată în considerare atunci când
puteți recupera valoarea investiției dvs. imobiliare în termen de 100-
150 chirii lunare.
Cu toate acestea, există o altă oportunitate de investiții în imobiliare,
care poate avea cu siguranță avantaje față de cumpărarea fizică a
imobilelor. Aceasta este o investiție în imobiliare prin intermediul
piețelor bursiere.

Puteți face acest tip de investiții cumpărând:

Acțiuni ale companiilor din sectorul imobiliar;

ETF-uri (Fonduri Tranzacționate la Bursă) care investesc în

imobiliare;

Trusturi de investiții imobiliare (REIT-uri).

Investițiile în imobiliare efectuate prin intermediul piețelor bursiere

necesită o sumă inițială mai mică, costuri mai mici, lichiditate ridicată,
rentabilitate dovedită pe termen lung și multe altele.

Inflația și Investițiile pe Piața Financiară

A treia opțiune de protecție împotriva inflației, pe care o vom lua în

considerare, este investiția pe piețele financiare. În România, nu este
la fel de cunoscută ca primele două, dar câștigă din ce în ce mai mult ă
popularitate.

Piețele financiare vă oferă multe oportunități de a investi în diverse

clase de active. Iată doar câteva dintre oportunitățile de protejare
împotriva inflației prin piețele financiare:

Valutele (dolarulul american, euro, lira sterlină, franc elvețian,

etc.);

Materii prime (aur, argint, petrol, gaze naturale, materii prime

agricole, etc.);

Indici bursieri (Dow Jones, S&P 500, Nasdaq, DAX 30, Nikkei 225,
etc.);

Acțiuni (cu Admiral Markets puteți alege dintre peste 4500 de

companii);

Obligațiuni (obligațiuni americane, obligațiuni germane etc.);

ETF-uri (oportunități de investiții în diferite active, sectoare și

regiuni);

Criptomonede (Bitcoin, Ethereum, Ripple, Litecoin, etc.).

Cu numeroasele active la care aveți acces prin intermediul pie țelor

financiare, veți obține oportunități serioase de a vă diversifica
portofoliul și de a vă gestiona riscul.

Desigur, ca orice altă investiție, investițiile pe piețele financiare

prezintă animite riscuri.

Multe dintre activele tranzacționate pe piețele financiare ofer ă

protecție împotriva inflației, cum ar fi metalele (aur, argint, platin ă,
paladiu) și alte materii prime.

Să aruncăm o privire mai atentă la investiția în aur ca protecție

împotriva inflației efectuată prin intermediul piețelor financiare.

Protecție Împotriva Inflației – Investiții În Aur

Aurul este apreciat la nivel global pentru raritatea, valoarea și istoria

bogatăde care a dat dovadă. Comparativ cu valutele sau cu alte tipuri
de active, aurul și-a păstrat valoarea de-a lungul anilor, iar oamenii l-au
folosit ca o modalitate de a transmite averea lor din generație în
generație.

Adesea, pentru a se proteja împotriva inflației, investitorii aleg aurul.

Atunci când valoarea unei valute scade, investitorii încep s ă- și piard ă
încrederea și caută alte opțiuni pentru a-și păstra capitalul, aurul fiind
unul dintre primele pe listă în acest sens.

În plus, prețul aurului crește din cauza incertitudinii geopolitice sau

economice, a dobânzilor scăzute și a performanței slabe a dolarului
american.

Dar cum puteți investi în aur?

Majoritatea persoanelor preferă să investească în aur fizic sub formă
de lingouri, monede și chiar bijuterii. Cu toate acestea, investi ția în aur
prezintă și dezavantaje:

 Comisioane mari pentru cumpărare și vânzare;

 Costuri și riscuri suplimentare asociate cu depozitarea și
transportul;
 Trebuie să fie cumpărat în egală măsură cu greutatea barei,
monedei, etc.

Contracte Futures pe Aur

În prezent, contractele Futures pe aur pot fi tranzactionate la Chicago

Board of Trade. Cu toate acestea, contractele Futures expir ă la
anumite date, ceea ce poate îngreuna decizia unui trader sau
investitor de a deschide o poziție pe termen lung.

Tranzacționarea contractelor Futures pe aur pot necesita, de

asemenea, o sumă mai mare de investit, întrucât valoarea contractelor
este, de obicei, destul de mare (cu excepția cazului în care
tranzacționați CFD-uri pe Futures).

De exemplu, pentru un contract Futures pe aur, adică 100 uncii de aur,

orice modificare a prețului cu 1$ poate duce la un profit sau pierdere
de 1.000 $. Aceasta înseamnă că doar cumpărând un contract Futures
pe aur (cel mai mic care se poate găsi pe piața bursieră), dacă prețul
scade cu 10$ va însemna o pierdere de 1.000$. Și o astfel de scădere a
prețului se poate întâmpla chiar și în mai puțin de 24 de ore.

CFD-uri pe Aur

Contractele pentru diferență de curs (CFD) reprezintă o altă

oportunitate de a investi în aur. Prin intermediul CFD-urilor, ave ți
posibilitatea de a:

 Utiliza efectul de levier: Efectul de levier vă permite să aveți o

expunere pe piață mai mare decât capitalul dvs.;
 Tranzacționa în orice direcție: puteți tranzacționa CFD-uri Long sau
Short pentru a profita atât pe piețele “bullish” cât și pe cele
“bearish”;
 Menține o poziție deschisă pe o perioadă mai lungă de timp,
deoarece CFD-urile nu prezintă scadențe de genul contractelor
Futures.
Desigur, CFD-urile pe aur prezintă și dezavantaje, precum
imposibilitatea de a-l deține fizic, riscul efectului de levier. La care se
poate adăuga și faptul că accesul facil și luat împreună cu costurile
reduse de tranzacționare, pot conduce la over-trading (supra-
tranzacționare).

Acțiuni Ale companiilor Miniere din sectorul Aurifer

O altă oportunitate de a investi în aur constă în cumpărarea de acțiuni

ale companiilor miniere din sectorul aurifer. Acestea obțin un profit
mai mare atunci când prețul aurului crește.

Prin urmare, dacă alegeți să investiți în astfel de companii, veți

beneficia, de asemenea, și de pe urma creșterii prețului aurului.

În plus, atunci când investiți în acțiuni ale companiilor miniere de aur

puteți beneficia, de asemenea, și de încasarea de dividende.

Acțiunile companiilor din sectorul aurifer sunt mult mai lichide în

comparație cu achiziția fizică de aur (aur de investiții), ceea ce v ă ofer ă
posibilitatea de a obține un preț bun atunci când valorificați o investi ție
în aur.

Un alt avantaj al investiției în acțiuni ale companiilor miniere de aur

este că, în cele mai multe cazuri, acestea necesită o investiție inițială
mai mică decât achiziționarea de aur pentru investiții.

ETF-uri pe Aur

O altă oportunitate interesantă de a investi în aur pentru a vă proteja

împotriva inflației prin piețele financiare este să cumpărați un fond
tranzacționat la bursă (ETF) care vă permite să investiți în aur fizic sau
în diverse companii miniere de aur.
Un ETF care investește în companii miniere de aur este un coș cu
acțiuni ale unor astfel de companii, ceea ce vă permite să gestiona ți
mai ușor portofoliul, deoarece petreceți mai puțin timp analizând
fundamentele acțiunilor, iar costurile vor fi mai mici decât, de
exemplu, dacă investiți în acțiuni.

De asemenea, am menționat că există ETF-uri care investesc în aur

fizic. În acest fel, acestea vă permit să vă expuneți direct la metalul
prețios.

Aceste fonduri reflectă cu exactitate mișcarea prețului aurului și se

caracterizează prin costuri mult mai mici decât achiziționarea aurului
de investiții. Cel mai mare fond care investește în aur fizic este SPRD
Gold Trust (GLD) și gestionează active în valoare de 135 de miliarde de
dolari.

Inflația – Concluzie

Inflația este generată de creșterea pe scară largă a prețurilor bunurilor

și serviciilor. Ca urmare a creșterii nivelului inflației cu aceeași unitate
monetară veți putea cumpăra o cantitate mai mică de bunuri și servicii.

Dacă doriți să știți care este nivelul inflației într-o anumită țară, cel mai
adesea va trebui să urmați datele indicelui prețurilor de consum
publicate de institutul local de statistică.

Inflația lentă (mai puțin de 3% în economiile dezvoltate) este favorabil ă

dezvoltării economice, motiv pentru care băncile centrale stabilesc
țintele inflației. Dacă inflația depășește serios nivelurile stabilite de
banca centrală, aceasta începe să afecteze dezvoltarea economiei și
devine o problemă. Dar inflația negativă (deflația) provoacă, de
asemenea, dificultăți.

Pentru a evita pierderea de capital din cauza majorării prețurilor

bunurilor și serviciilor, este bine să vă concentrați pe investiții cu
randamente mai mari decât inflația. Acestea pot fi investițiile
imobiliare prin intermediul piețelor bursiere și investițiile pe pie țele
financiare în general (materii prime, acțiuni, obligațiuni, indici, ETF-uri,
criptomonede).