PASUL 7

Evaluați convingerile clientului

Pe parcursul evaluării B-ului, păstraţi în minte distincţia dintre convingerile raţionale şi
convingerile iraţionale, şi ajutaţi-vă clientul să înţeleagă diferenţa dintre aceste două tipuri de
gândire.
Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât şi pe cele derivate din
acestea.
În această etapă a procesului terapeutic, este bine să evaluaţi cu atenţie convingerile
iraţionale ale clientului Dvs. în evaluarea pe care o faceţi.
Focalizaţi-vă atât pe formele de bază (trebuie cu necesitate, este obligatoriu, este absolut necesar)
cât şi pe cele patru derivate ale acestora.
În timp ce evaluaţi convingerile iraţionale ale clientului Dvs., păstraţi în minte cele trei tipuri de
trebuie absolutist: aşteptările rigide faţă de sine, aşteptările rigide faţă de
ceilalţi şi aşteptările rigide relativ la lume/condiţiile de viaţă.
În teoria raţional-emotivă şi comportamentală, se pleacă de la ipoteza că doar trebuie
absolutist se leagă de tulburările emoţionale. Dacă pentru clientul Dvs. diferitele sensuri ale
cuvântului trebuie creează confuzie, este bine să îl înlocuiţi cu forma trebuie cu necesitate
pentru a exprima prezenţa unei convingeri iraţionale de bază.

Folosiţi întrebări pentru evaluarea convingerilor iraţionale!

 "Ce anume ţi-ai spus referitor la A de te-a
 afectat la C?"
 "Ce ţi-a trecut prin minte?“
 "Te gândeai la ceva anume?"
 "La ce te gândeai în acel moment?
 "Îţi aminteşti la ce te gândeai atunci?"

Principalul avantaj al unei astfel de chestionări constă în faptul

că reduce mult probabilitatea de a-i sugera clientului conţinutul convingerilor sale.
Dezavantajul major ar fi că rareori clientul va răspunde prin exprimarea unei convingeri
iraţionale.

PASUL 8
Stabiliţi lagătura dintre convingerile iraţionale şi С
Dacă clientul spune că înţelege că pentru a-şi modifica emoţiile trebuie să îşi schimbe
convingerile, înseamnă că a surprins ideea centrală.
Când, însă, acesta nu poate vedea legătura, insistaţi în continuare pentru a clarifica această
relaţie, înainte să treceţi la disputarea convingerilor.

PASUL 9
După ce aţi evaluat riguros convingerile iraţionale ale clientului- atât cele bazale, cât şi
derivatele lor - asiguraţi-vă că acesta înţelege legătura dintre convingerile sale iraţionale şi
emoţiile disfuncţionale de la C, înainte de a trece la disputarea respectivelor convingeri.
Obiectivul principal al disputei în această etapă a procesului terapeutic este de a-l face pe client
să realizeze că majoritatea convingerilor sale iraţionale sunt nefolositoare şi că alternativele lor
(adică, convingerile raţionale) sunt folositoare, logice şi consecvente cu realitatea.

 Folosiţi întrebări pe parcursul

 disputări credinţelor iraţionale(de ce trebuie cu necesitate să reuşeşti? de ce este
preferabil, dar nu absolut necesar, să reuşeşti?)
 Fiţi insistent în restructurarea convingerilor debază sau a derivatelor acestora.
 Folosiți variate strategii și stiluri de disputare.

Există trei strategii de disputare fundamentale. Când puteţi,este bine să le utilizaţi pe toate
trei:
1. Focalizarea pe aspecte logice: în acest caz, scopul Dvs. este
de a-l ajuta pe client să înţeleagă de ce convingerea sa
iraţională este ilogică.
2. Focalizarea pe aspecte empirice: în acest caz, scopul Dvs.
este de a-i arăta clientului că convingerile lui iraţionale de bază
şi derivatele acestora sunt aproape întotdeauna inconsecvente
cu realitatea empirică.
3. Focalizarea pe aspecte pragmatice: Scopul centrării pe
consecinţele pragmatice ale menţinerii convingerilor iraţionale
este de a arăta clientului că, atâta timp cât el crede în acel
trebuie absolutist şi în derivatele acestuia, va continua să fie
afectat emoţional.
După disputarea convingerii iraţionale, clientul Dvs. trebuie să
înveţe să o înlocuiască cu o alta raţională. Este bine să elaboraţi
împreună noua convingere raţională, făcând-o cât mai adaptativă
vis-a-vis de A. După ce aţi construit împreună cu clientul o
convingere raţională alternativă, disputaţi-o logic, empiric şi
pragmatic pentru a-i dovedi acestuia că este într-adevăr raţională.
Deşi pot exista o mulţime de variaţii individuale, patru dintre
tilurile fundamentale de disputare a convingerilor iraţionale sunt
stilul Socratic, stilul didactic, stilul umoristic şi autodezvăluirea.